Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 105/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Curtea de Apel SUCEAVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 105/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 105/2016

Dosar nr._ - art. 180 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 105

Ședința publică din data de 04 februarie 2016

Președinte B. O.

Judecător N. V.

Grefier B. I.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava –

reprezentat prin procuror G. S.

Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Săveni și de inculpații R. M. și R. C. D., împotriva sentinței penale nr. 550 din data de 10.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Săveni.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04 februarie 2016, când,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 550 din 10 noiembrie 2014, Judecătoria Săveni, în temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 74 lit. a) Cod penal din 1969, art. 76 lit. e) Cod penal din 1969 și art. 5 din Noul Cod Penal, a condamnă pe inculpatul R. M. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969, art. 12 alin 1 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal 1969.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală 1968, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1969 a căror nerespectare determină revocarea măsurii suspendării și executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 74 lit. a) Cod penal din 1969, art. 76 lit. e) Cod penal din 1969 și art. 5 din Noul Cod Penal, a condamnat pe inculpatul R. C. D. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală și art. 1381 Noul Cod Civil, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpații R. M. și R. C. D. la plata către partea civilă C. C. a sumei de 5.000 lei, din care suma de 1.000 lei reprezintă prejudiciul material și suma de 4.000 lei reprezintă prejudiciul moral.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2), (3) din Codul procedură penală, a obligat inculpații R. M. și R. C. D. la plata către partea civilă C. C. a sumei de 1000 lei, reprezentând parte din cheltuielile de judecată.

În temeiul art. 272 și art. 274 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a obligat inculpații la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 230 lei pentru faza de urmărire penală, iar suma de 270 lei pentru faza de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 13.10.2011, în jurul orei 11:00, partea vătămată C. C., împreună cu soția sa C. C., se afla în grădina din spatele locuinței sale din satul H., ., pentru a desface porumb.

La un moment dat, pe drumul de exploatare care trece pe lângă grădina părții vătămate, și-au făcut apariția inculpații R. M., R. C. D. și martora R. O., care se deplasau cu un atelaj hipo și care, în momentul în care au văzut-o pe partea vătămată, au oprit faetonul la o distanță de 20 de metri față de aceasta.

Între inculpatul R. M. și partea vătămată a izbucnit un conflict verbal, determinat de faptul că partea vătămată a fost acuzată că își pășunează vitele pe terenul familiei R..

În acest context, inculpatul R. M. a luat un bici din faeton, iar inculpatul R. Catălin D. s-a înarmat cu o bucată de fier (levier), și s-au deplasat în grădina părții vătămate, cu intenția de a o lovi.

Partea vătămată a încercat să se ferească, însă s-a împiedicat și a căzut la pământ, moment în care, inculpatul R. M. a lovit-o de mai multe ori cu biciul peste corp și peste față, în zona urechii stângi, iar inculpatul R. C. D. a lovit-o pe partea vătămată, de mai multe ori, cu un levier peste mâna stângă.

Deoarece soția părții vătămate, martora C. C. a început să strige după ajutor, inculpații R. M. și R. C. D. s-au urcat în faeton și au părăsit locul comiterii faptei.

În certificatul medico-legal nr. 1258/D din 19.10.2011, eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală B., s-a constatat că partea vătămată C. C., la momentul examinării, prezenta excoriații la nivelul pavilionului urechii stângi față anterioară de 0,5/03 cm., 0,8/0,4cm și 1/0,5 cm, acoperite cu cruste hematice brune, reliefate, retractate și aparat gipsat brahio-antebrahial stâng în flexie.

Prin același certificat medico-legal, s-a concluzionat că partea vătămată C. C. a prezentat leziuni traumatice ce pot data de 4-5 zile, produse prin lovire cu corpuri dure și care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Săveni și inculpații R. M. și R. C. D..

P., în motivele scrise și prezentate oral în ședința de judecată din data de 27.01.2016, critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, întrucât pedeapsa aplicată inculpaților nu a fost stabilită în limitele prevăzute de lege.

Față de aceste considerente, solicită desființarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpaților la pedeapsa amenzii, în limitele prevăzute de lege, potrivit art. 76 lit. e Cod penal 1969 (reținut de prima instanță ca urmare a aplicării circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal 1969).

Inculpații critică soluția primei instanțe, atât sub aspectul laturii penale cât și a laturii civile a cauzei, pentru motivele prezentate oral de către apărătorul lor ales, fiind consemnate în încheierea de dezbateri din data de 27 ianuarie 2016, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Sub aspectul laturii penale, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. e Cod penal din 1969, arătându-se că a fost reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a Cod penal din 1969.

Sub aspectul laturii civile, s-a solicitat diminuarea pretențiilor părții civile. Cu privire la despăgubirile ce privesc prejudiciul patrimonial, s-a arătat că, din declarațiile martorilor audiați și propuși de către partea civilă rezultă o altă sumă decât cea reținută de prima instanță, respectiv 1.000 lei. În ceea ce privește prejudiciul nepatrimonial, apreciază că valoarea de 4000 lei este exagerată, având în vedere reținerea provocării din partea părții civile, precum și prin raportare la un venit mediu a membrilor comunității din care părțile fac parte.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin.1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, din următoarele considerente:

Din ansamblu probator administrat în cauză în faza de urmărire penală însușit de inculpați, care s-au prevalat de procedura simplificată, respectiv: declarațiile părții vătămate (f. 13-16 ds),certificat medico-legal nr. 1258/D din 19.10.2011 (f. 17 ds.),declarațiile învinuitului R. M. (f. 19-20 ds),declarațiile învinuitului R. C. D.(f. 21-23 ds.),declarația martorilor C. C.(f. 24-25 ds), C. D. (f. 26-27 ds.), A. E.(f.28-31 ds), A. F.(f. 32 ds.), C. I. M.(f.33 ds.), G. A.(f. 34-36 ds.), R. O.(f.37 ds.), G. B. (f. 38 ds.), P. D.(f.39 ds.), B. C. (f.40 ds.), rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că în data de 13.10.2011, în jurul orelor 11⁰⁰, aflându-se pe un teren arabil din marginea satului H., ., inculpații R. M. și R. C. D. au lovit-o pe partea vătămată C. C., din aceeași localitate, primul cu un bici și cel de-al doilea cu o bucată de fier, de mai multe ori, producându-i leziuni în zona capului și a mâinii stângi, care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Din concluziile certificatului medico-legal nr. 1258/D din 19.10.2011, eliberat de către Serviciul Județean de Medicină Legală B., rezultă că partea vătămată C. C., la momentul examinării, prezenta excoriații la nivelul pavilionului urechii stângi față anterioară de 0,5/03 cm., 0,8/0,4cm și 1/0,5 cm, acoperite cu cruste hematice brune, reliefate, retractate și aparat gipsat brahio-antebrahial stâng în flexie. Prin același certificat medico-legal, s-a concluzionat că partea vătămată C. C. a prezentat leziuni traumatice ce pot data de 4-5 zile, produse prin lovire cu corpuri dure și care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, curtea constată că prima instanță a reținut în mod legal că aceasta este Codul penal de la 1969, sub aspectul regimului sancționator dar și al circumstanțelor atenuante ce au fost reținute în favoarea celor doi inculpați.

Cât privește pedepsele aplicate inculpaților, aspect criticat atât de parchet cât și de inculpați, curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, condamnându-i pe aceștia la câte o pedeapsă cu închisoarea, prin încălcarea disp. art. 76 alin.(1) lit. e) Cod penal 1969.

Astfel, așa cum în mod corect a arătat și parchetul prin motivele de apel, fapta comisă de cei doi inculpați este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar prin reducerea acestor limite cu câte 1/3, conform art. 396 alin.(10) Cod procedură penală, rezultă noi limite cuprinse între 2 luni și 1 an și 4 luni închisoare.

De asemenea, potrivit disp. art. 76 alin.(1) lit. e) teza a II – a, Cod penal, reținut de prima instanță ca urmare a aplicării art. 74 alin.(1) lit. a) Cod penal 1969, când minimul special este sub trei luni închisoare, se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei.

În aceste condiții, pedepsele de câte 6 luni închisoare aplicate inculpaților de prima instanță, sunt nelegale, acestora urmând a li se aplica câte o pedeapsă cu amenda, la al cărei cuantum curtea va în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din V.C.P., respectiv: limitele speciale ale amenzii prevăzute la art. 63 alin.(3) Cod penal 1969, obiectele vulnerante folosite de cei doi inculpați la comiterea faptei, la consecințele produse părții civile, numărul zilelor de îngrijiri medicale, dar și persoana inculpaților care sunt căsătoriți, fără antecedente penale, precum și de atitudinea lor procesuală sinceră.

Prin urmare, curtea apreciază că pedeapsa amenzii în sumă de 1.500 lei la care va fi condamnat fiecare dintre inculpați, exprimă gradul concret de pericol social al infracțiunii și periculozitatea acestora, fiind aptă de a asigura îndeplinirea scopului prevăzut de lege, acela de reeducare a inculpaților și de prevenție generală în săvârșirea de noi infracțiuni.

În ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpaților de prima instanță, curtea constată că, potrivit art. 71 Cod penal 1969, acest gen de pedeapsă se aplică doar în situația în care instanța aplică o pedeapsă cu închisoarea, ori, în condițiile în care cei doi inculpați au fost condamnați prin decizia de față la pedeapsa amenzii, se impune înlăturarea din sentință a dispozițiilor de aplicare a pedepselor accesorii în sarcina acestora.

În ce privește modalitatea de executare a pedepselor, curtea, constatând că apelul parchetului este în favoarea inculpaților, va menține dispozițiile de aplicare a art. 81 Cod penal 1969, urmând ca, în baza art. 82 alin.(2) Cod penal 1969, să fixeze un termen de încercare de 1(un) an pentru ambii inculpați.

Referitor la latura civilă a cauzei, aspect criticat de inculpați prin apelul de față, curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție netemeinică, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, existența prejudiciului moral rezultă cu certitudine din suferința fizică încercată de partea civilă ca urmare a agresiunii suferite, respectiv diverse excoriații la nivelul pavilionului urechii stângi față anterioară de 0,5/03 cm., 0,8/0,4cm și 1/0,5 cm, acoperite cu cruste hematice brune, reliefate, retractate și aparat gipsat brahio-antebrahial stâng în flexie, însă curtea apreciază că suma de 4.000 lei este exagerată, echitabilă și suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de aceasta fiind suma de 2.000 lei.

Cât privește daunele materiale, curtea constată că suma de 1.000 lei stabilită de prima instanță a fost dovedită cu declarațiile martorilor Vițalariu C. A.( fila 127 dosar fond) și C. L.( fila 128 dosar fond), care au arătat că au lucrat la partea civilă, care a avut mâna în ghips și acuza dureri, o perioadă de o lună de zile, fiind plătiți cu câte 50 lei/zi fiecare.

Având în vedere starea de fapt reținută, în sensul existenței faptei ilicite, a vinovăției inculpaților, a prejudiciului suferit de partea civilă, precum și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, și având în vedere normele legale incidente, art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală și art. 1381 Noul Cod civil, corect prima instanță a obligat inculpații, în solidar, la plata către persoana vătămată a sumei de 1000 lei cu titlu de reparație materială.

Față de cele expuse în cele ce preced, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelurile și va desființa în parte sentința, în sensul arătat mai sus, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față.

Văzând și disp. art. 275 alin.(3) Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de pe lângă P. de pe lângă Judecătoria Săveni și de inculpații R. M. și R. C. D. împotriva sentinței penale nr. 550/10.11.2014 a Judecătoriei Săveni.

Desființează în parte sentința apelată și în rejudecare:

Condamnă pe inculpatul R. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.(2) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 396 alin.(10) Cod procedură penală, art. 74 alin.(1) lit.a), art. 76 alin.(1) lit. e) teza a II – a, rap. la art. 63 alin.(3) teza I) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, la pedeapsa amenzii în sumă de 1.500 lei.

Condamnă pe inculpatul R. C. D. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.(2) Cod penal 1969, cu aplicarea art. 396 alin.(10) Cod procedură penală, art. 74 alin.(1) lit. a), art. 76 alin.(1) lit. e) teza a II – a, rap. la art. 63 alin.(3) teza I) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, la pedeapsa amenzii în sumă de 1.500 lei.

Înlătură din sentință dispozițiile de aplicare a pedepselor accesorii în sarcina celor doi inculpați.

În baza art. 82 alin.(2) Cod penal 1969, fixează termen de încercare de 1(un) an pentru ambii inculpați.

Reduce cuantumul despăgubirilor morale în sumă de 4.000 la plata cărora au fost obligați inculpații, în solidar, la 2.000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare deciziei de față.

Cheltuielile judiciare din apel avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 04.02 2016.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.: N.V.

Dact.: B.I.

2 ex./ 16.02.2016

Jud. fond: G. M. L.

← Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 104/2016. Curtea...		Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 774/2014. Curtea de Apel... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 105/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 105/2016. Curtea de Apel SUCEAVA