Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia. Art.338 NCP. Decizia nr. 117/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 117/2016
Dosar nr._ - art. 338 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 117
Ședința publică din data de 5 februarie 2016
Președinte H. L. M.
Judecător L. I. G.
Grefier R. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava reprezentat prin
procuror A. G.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Gura Humorului și de către inculpatul M. M. (fiul lui G. și M., născut la 07.01.1987 în Mun. Fălticeni, jud. Suceava, cu domiciliul în . D., ., jud. Suceava, CNP_, studii 8 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale) împotriva sentinței penale nr. 597 din data de 04.11.2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului.
Dezbaterile asupra apelului declarat în cauză au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 5 februarie 2015.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 597 din 04.11.2015 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul M. M., pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 338 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 76 alin. 1 Cod penal la pedeapsa de 1 an și 4 luni (un an și patru luni închisoare).
În temeiul art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93, alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93, alin. 2, lit. b Cod penal, s-a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.
În baza art. 93, alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, constând în activități edilitar gospodărești, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Comunei C. Luncii, jud. Suceava.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Gura Humorului la data de 27.01.2015 în dosarul nr. 916/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art. 338 alin.1 Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că la data de 05.07.2014, în jurul orei 19.40, C. S. F., în timp ce conducea autoturismul cu nr._ pe DJ 209C loc. Lucăcești, datorită conducerii imprudente precum și a consumului de băuturi alcoolice, a intrat în coliziune față-spate cu autoutilitara cu nr._, din fața sa, prevăzută cu ladă, condusă de inculpatul M. M., după care a părăsit carosabilul, oprindu-se în șanț. Autovehiculul prevăzut cu ladă, condus de inculpatul M. M. și-a continuat deplasarea, iar organele de poliție nu au găsit pe nimeni la fața locului. S-a mai arătat că în urma impactului a rezultat rănirea superficială a numitului D. V., pasager pe scaunul din dreapta față a autoturismul cu nr._, care a fost transportat la Spitalul or. Gura Humorului, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, fără a fi necesară prezentarea la S.M.L. Suceava pentru eliberarea unui certificat medico legal.
Inculpatul, prezent în fața instanței de fond, la termenele din 12.05.2015 și, respectiv 28.10.2015 a confirmat faptul că, a fost implicat într-un accident rutier cu victime, a arătat că, se afla cu mașina în staționare, i-a sunat telefonul și a tras mașina pe o uliță, după care a revenit pe banda sa de mers, că în momentul producerii accidentului mașina sa se afla pe partea carosabilă, pe banda sa de mers și după accident, persoana care era la volan în cealaltă mașină, s-a dat jos, a sărit la scandal l-a înjurat, astfel că el a plecat acasă la C. Luncii și abia în ziua următoare la orele 16,00 a fost la locul accidentului .
Din declarațiile martorilor audiați C. S. F. și B. R., coroborate cu celelalte probe, a rezultat faptul că, inculpatul a plecat imediat după producerea accidentului, deși era obligat să rămână, până la sosirea organelor de poliție.
Tot din probatoriul administrat a rezultat faptul că în urma impactului martorul D. V. a suferit leziuni, respectiv avea arcada spartă, motiv pentru care, a mers la Spitalul Gura Humorului unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Din procesul verbal de cercetare a locului faptei din data de 05 iulie 2014 (filele 28-29 d.u.p.) rezultă la aceeași dată, la ora 1940 pe DJ 209 C, la km 14 și 450 m, în rampă, a avut loc un accident de circulație în care a fost implicat autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpatul C. S. F., aflat sub influența băuturilor alcoolice. În urma accidentului a avut loc avarierea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, care a fost proiectat în șanțul din laterala dreaptă a părții carosabile, precum și vătămarea corporală ușoară a numitului D. V.. Acesta din urmă a fost transportat la Spitalul Orășenesc Gura Humorului, unde în urma îngrijirilor medicale, i s-a stabilit diagnosticul „plagă regiunea sprâncenată stângă”. S-a mai consemnat că inculpatul M. M. a părăsit locul faptei.
S-a reținut că situația de fapt este probată din ansamblul materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: proces verbal de constatare f.28,29, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie f.53, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.
În drept, fapta inculpatului M. M. constând în aceea că la data de 05 iulie 2014, a părăsit locul accidentului de circulație în care a fost implicat, din care a rezultat vătămarea corporală ușoară a numitului D. V., fără încuviințarea organelor de poliție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art.338 al.1 C.p.
Instanța de fond a reținut că, obligația legală a inculpatului, după producerea accidentului era să anunțe organele de poliție și să aștepte sosirea acestora.
Astfel, potrivit prev. art. 33 al. 1 Cod penal, spre deosebire de reglementarea anterioară, prev. de art. 89 din OUG nr. 195/2002, în noul text de lege, nu condiționează părăsirea locului accidentului de producerea rezultatului infracțiunilor de ucidere din culpă sau vătămare corporală din culpă, astfel că prin accident cu victime se înțelege și o simplă lovire care nu necesită zile de îngrijire medicală și nici certificat medico-legal.
Astfel, chiar dacă martorul D. V. nu a depus plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă împotriva inculpatului, și nici nu a avut certificat medico-legal, s-a reținut că accidentul produs se încadrează la categoria accidentelor cu victime și nu operează disp. art. 338, al. 3 Cod penal, care prevede că nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului atunci când s-au produs doar pagube materiale.
În consecință, instanța de fond, reținând aceeași situație de fapt descrisă în actul se sesizare, a constatat că în drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art.338 al.1 Cod penal, text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, consecințele infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Totodată, față de împrejurările legate de fapta comisă, instanța de fond a făcut aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art.72 alin. 2 lit. b Cod penal cu efectele prev. de art. 76 alin. 1 Cod penal.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Instanța de fond a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin sentință fiind de 1 an și 4 luni închisoare, iar inculpatul nu a avut antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, astfel încât instanța de fond a avut convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
Față de aceste considerente, în baza art. 91 Cod penal instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel P. de lângă Judecătoria Gura Humorului și inculpatul M. M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele depuse în scris la dosar și susținute oral, în fața instanței de apel (acestea din urmă fiind consemnate pe larg în partea introductivă a încheierii de amânare a pronunțării din data de 03.02.2016).
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul M. M. M., pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății în primă instanță. Curtea își însușește pe deplin motivarea primei instanțe referitoare la situația de fapt și la înlăturarea apărărilor inculpatului.
Într-adevăr, din mijloacele de probă administrate în cauză (dintre care cele mai relevante sunt procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor D. V. și C. S. F., precum și înscrisurile emise de Spitalul Orășenesc Gura Humorului ce dovedesc leziunile fizice suferite de martorul D. V. în urma accidentului rutier) rezultă, în fapt, în esență, că la data de 05.07.2014, în timp ce efectua o manevră de mers cu spatele cu autoutilitara marca Mercedes Benz model Sprinter, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 209C (drum public) a fost implicat într-un accident rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitului D. V. (acesta a suferit o plagă frontală) și, cu toate acestea, a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție.
Curtea nu va reține criticile inculpatului în sensul că în ceea ce îl privește erau aplicabile dispozițiile art. 338 alin. 3 lit. a Cod penal (conform cu care, nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs numai pagube materiale).
În speță, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 195-197 ds. fond (acte emise de Spitalul Orășenesc Gura Humorului), în urma accidentului amintit numitul D. V. a suferit o vătămare corporală (lato sensu), mai exact o plagă în zona sprâncenei stângi, fiind necesară suturarea acesteia. În acest sens sunt și declarațiile de martor ale numitului D. V. (a arătat că s-a lovit cu capul de geamul mașinii și că și-a spart arcada, sângerând abundent).
A mai arătat inculpatul apelant, în apărarea sa că nu a văzut ca în urma accidentului vreo persoană să fi suferit vreo vătămare corporală, cu referire la martorul D. V. care s-a aflat tot timpul în mașină (această situație ar putea constitui cauza de neimputabilitate prev. de art. 30 alin. 1 Cod penal – eroarea de fapt; conform acestui text de lege nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei).
Ori, din declarațiile martorilor D. V. și C. S. F. rezultă că inculpatul apelant, după impactul dintre cele două mașini, nici măcar nu a coborât din mașina sa și a plecat în câteva secunde de la locul accidentului. Practic, apelantul inculpat își invocă propria culpă, constând în aceea că nu a făcut minime verificări (sau observații) cu privire la urmările accidentului în care a fost implicat (fiind incidente dispozițiile art. 30 alin. 2 Cod penal – conform cărora dispozițiile alin. 1 se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei).
Nici împrejurarea, invocată de apelantul inculpat, că a plecat de la locul accidentului din cauza agresivității persoanelor din cealaltă mașină implicată evenimentul rutier (această situație ar putea constitui cauza justificativă prev. de art. 20 Cod penal – starea de necesitate), nu a fost în vreun fel dovedită de mijloacele de probă administrate.
Prima instanță a făcut și o corectă încadrare juridică a faptei mai sus descrise, reținând săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal.
Cu toate acestea, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului, reținând în mod nejustificat în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime conform art. 76 alin. 1 Cod penal (critica procurorului sub acest aspect fiind întemeiată).
Curtea, efectuând propriul demers analitic asupra cauzei de față, nu a identificat nicio împrejurare legată de fapta comisă, de natură a diminua gravitatea acesteia și periculozitatea infractorului. De altfel, nici prima instanță nu a făcut referire concretă la vreo astfel de împrejurare, deși s-ar fi impus.
Mai mult, Curtea constată că prima instanță a dispus eronat ca inculpatul M. M. M. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de doar 60 zile (un cuantum prea mic față de fapta săvârșită) și la o singură instituție publică (deși conform art. 93 alin. 3 Cod penal raportat la art. 51 alin. 1 din Legea nr. 253/2013 trebuia să stabilească două astfel de instituții, din care să aleagă una consilierul de probațiune, în urma evaluării inițiale a inculpatului).
Prin urmare, procedând la o nouă individualizare judiciară a pedepsei principale în cazul inculpatului M. M. M., având în vedere conform art. 74 alin. 1 Cod penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii – mai sus descrise, conduita procesuală incorectă a acestuia – nu a recunoscut fapta săvârșită – ce denotă că acesta nu a conștientizat gravitatea faptei sale, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse principale de 2 ani închisoare (minimul special prevăzut de norma de incriminare), pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, este perfect proporțională cu fapta săvârșită și persoana inculpatului (fiind aptă a contribui la reeducarea acestuia). Curtea apreciază că doar în cazul aplicării pedepsei principale în cuantumul amintit, avertismentul dat de instanță, prin soluția de condamnare pronunțată, va fi de natură să-l facă pe inculpat să conștientizeze pe viitor că statul ocrotește valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancționată aspru și că el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligația de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care l-ar putea cantona într-o situație contrară legii, în caz contrar, urmând a răspunde ca și în cazul de față.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a i se aplica dispozițiile art. 83 Cod penal (amânarea aplicării pedepsei), Curtea constată că nu se poate da curs acesteia, nefiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege (mai exact este vorba despre condiția prev. de art. 83 alin. 1 lit. d Cod penal).
Astfel, în speță, având în vedere abaterile repetate ale inculpatului de la regimul circulației rutiere (cum rezultă din cazierul auto ala acestuia), împrejurarea că inculpatul nici măcar nu s-a dat jos din mașină pentru a vedea ce s-a întâmplat în urma accidentului, precum și împrejurarea că a negat cu vehemență săvârșirea faptei în fața unor probe certe de vinovăție, nu se poate susține că aplicarea unei pedepse în sarcina inculpatului nu ar fi necesară.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale ce se va aplica, având în atenție că sunt întrunite condițiile obiective (relativ la condamnare, respectiv pedeapsa în cazul inculpatului apelant este închisoarea și nu depășește 3 ani, și nu s-a mai dispus inițial amânarea pedepsei aplicate, iar ulterior revocarea amânării aplicării pedepsei) și subiective (privind persoana inculpatului apelant, anume inexistența condamnărilor anterioare și acordul celui în cauză de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității), prev. de art. 91 Cod penal, se va opta pentru suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, apreciind că - în raport cu persoana inculpatului apelant, conduita bună avută anterior de acesta, cât și ulterior săvârșirii infracțiunilor - simpla pronunțare a condamnării la pedeapsa închisorii constituie un avertisment ferm și suficient pentru inculpat, astfel încât acesta nu va mai săvârși pe viitor alte infracțiuni, chiar fără executarea pedepsei.
De asemenea, față de gravitatea concretă ridicată a faptei săvârșite (ce rezultă din împrejurarea că inculpatul nu a manifestat un minim de diligență pentru a vedea urmările accidentului în care a fost implicat) și conduita procesuală incorectă a sa, Curtea apreciază că se impune ca termenul de supraveghere, calculat potrivit art. 92 alin. 1 Cod penal, să fie majorat la 4 ani (în loc de 2 ani cât a stabilit prima instanță).
În consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins apelul declarat de inculpatul M. M. M. împotriva sentinței penale nr. 597/04.11.2015 a Judecătoriei Gura Humorului, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va fi obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 250 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală va fi admis apelul declarat de P. de pe L. Judecătoria Gura Humorului împotriva sentinței penale nr. 597/04.11.2015 a Judecătoriei Gura Humorului, va fi desființată, în parte, sentința penală apelată, și, în rejudecare, se va dispune în sensul celor mai sus arătate, urmând a fi menținute dispozițiile sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul M. M. M. împotriva sentinței penale nr. 597/04.11.2015 a Judecătoriei Gura Humorului, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă apelantul inculpat să plătească statului suma de 250 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI împotriva sentinței penale nr. 597/04.11.2015 a Judecătoriei Gura Humorului.
Desființează în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și art. 76 alin. 1 Cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul M. M. M..
Condamnă pe inculpatul M. M. M. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (în loc de 1 an și 4 luni închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 91 alin. 1 raportat la art. 92 alin. 1 și 2 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicate inculpatului M. M. M. pe un termen de supraveghere de 4 ani, ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de față.
În baza art. 92 alin. 3 raportat la art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul M. M. M. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Pe durata termenului de încercare, datele prevăzute la literele c) – e) se comunică Serviciul de Probațiune Suceava.
Conform art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal impune inculpatului M. M. M. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Suceava sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Conform art. 93 alin. 3 Cod penal raportat la art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul M. M. M. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile la una din următoarele două instituții publice: Primăria Comunei C. Luncii - Activități de igienizare, amenajare și întreținere a spațiilor verzi, județul Suceava, respectiv Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava - Servicii multifuncționale pentru copilul aflat în dificultate Gura Humorului, jud. Suceava, instituția urmând a fi decisă de consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Suceava în urma evaluării inițiale a inculpatului.
În temeiul art. 407 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 96 alin. 1, 4, 6 Cod penal, art. 91 alin. 4 Cod penal, atrage atenția inculpatului M. M. M. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligațiilor impuse prin prezenta sau săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, constând în sancțiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. H.L.M
Dact. R.I.
4 ex./19.02.2016
Jud. fond – O. M.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 144/2016.... → |
|---|
