Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 43/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 43/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._ - art. 239 Cod Penal -
DECIZIA NR. 43
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
Președinte H. L. M.
Judecător L. I. G.
Grefier R. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava reprezentat prin
procuror A. G.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către inculpatul B. D. Ș. (fiul lui D. și M., născut la data de 29.07.1993 în or. Siret, jud. Suceava, cu același domiciliu stabil, .. 14, ., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Siret, CNP-_, cetățenie română, căsătorit, studii 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale) împotriva sentinței penale nr. 372 din data de 12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă partea civilă intimată S. V. T., lipsă fiind inculpatul apelant B. D. Ș. și inculpatul intimat R. B. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, constatând lipsa inculpatului apelant cât și a inculpatului intimat, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă partea civilă intimată S. V. T., lipsă fiind inculpatul apelant B. D. Ș. și inculpatul intimat R. B. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se procedează la legitimarea părții civile intimate S. V. T. care prezintă cartea de identitate cu . nr._, CNP_.
Reprezentantul Ministerului Public și partea civilă, având pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat alte cereri.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Partea civilă intimată S. V. T., având cuvântul, arată că nu are nimic de precizat, iar cu privire la apelul declarat de către inculpatul B. D. Ș. menționează că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că solicită respingerea apelului declarat de inculpatul B. D. Ș. și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, instanța a rămas în pronunțare cu privire la apelul declarat de către inculpatul apelant B. D. Ș..
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 372 din 12.11.2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul R. B. - S., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 al. 1, 2,5 C.pen. de la 1969 (art. 257 al. 1,4 Noul Cod penal raportat la art. 193 al. 2 și la art. 206 al. 1 N.C.pen.), cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a,c, art. 76 al. 1 lit. e teza I C.pen. de la 1969, raportat la art. 396 al. 10 C.p.p., cu aplicarea art. 5 N.C.pen., la pedeapsa de 4 luni închisoare, persoană vătămată fiind S. V.-T., din cadrul Poliției orașului Siret.
În baza art. 71 C.pen. de la 1969, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal de la 1969, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 C.pen. de la 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, conform dispozițiilor art. 82 C.pen. de la 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. de la 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. de la 1969, s-a suspendat executarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 lit. a teza a II-a, C.pen. de la 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.p.p., raportat la art. 72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la data 05 iunie 2012, ora 03,00, până la data de 06 iunie 2012, ora 03,00.
S-a luat act că la data de 05 iulie 2012 a încetat de drept măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpat la data de 05 iunie 2012, prin încheierea nr. 18 din 05 iunie 2012 în dosar nr._ al Judecătoriei Rădăuți.
Prin aceeași sentință penală a fost condamnat inculpatul B. D.-Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 al. 1, 5 C.pen. de la 1969 (art. 257 al. 1,4 N.C.pen. raportat la art. 206 al. 1 N.C.pen.), cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a,c, art. 76 al. 1 lit. e teza I C.pen. de la 1969, raportat la art. 396 al. 10 C.p.p., cu aplicarea art. 5 N.C.pen., la pedeapsa de2 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. de la 1969, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. de la 1969, pe durata executării pedepsei.
În baza art. C.pen. de la 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 2 luni, conform dispozițiilor art. 82 C.pen. de la 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. de la 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. de la 1969, a fost suspendată executarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 lit. a teza a II-a, b C.pen. de la 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.p.p., raportat la art. 72 C.pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la data 05 iunie 2012, ora 03,00, până la data de 06 iunie 2012, ora 03,00.
S-a luat act că la data de 05 iulie 2012 a încetat de drept măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul luată față de inculpat la data de 05 iunie 2012 prin ordonanța dată în dosar nr. 2078/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
În baza art. 25 și art. 397 C.p.p., raportat la art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul R. B. S. să plătească părții civile S. V. T. suma de 3000lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 25 și art. 397 C.p.p., raportat la art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul B. D. Ș. să plătească părții civile S. V. T. suma de 1000lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 274 C.p.p., au fost obligați inculpații să plătească statului fiecare câte 900 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 276 C.p.p., a fost obligat inculpatul R. B. S. să plătească părții civile suma de 53 lei, cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca suma de 1200 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu J. A. M., în timpul urmăririi penale, să fie avansată din fondurile Ministerului Public.
S-a dispus ca sumele de 690 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu B. P. și 690 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu A. C., în timpul judecății, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nr. 2078/P/2012 din 05 iunie 2015 au fost trimiși în judecată inculpații R. B.-S., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 al. 1,4 N.C.pen. raportat la art. 193 al. 2 și la art. 206 al. 1 N.C.pen., cu aplicarea art. 5 N.C.pen. și B. D.-Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 al. 1,4 N.C.pen. raportat la art. 206 al. 1 N.C.pen., cu aplicarea art. 5 al. 1 N.C.pen.
În actul de sesizare a instanței, s-a arătat că în seara zilei de 04 iunie 2012 în jurul orelor 19.30, persoana vătămată S. V., agent de poliție în cadrul Poliției Orașului Siret – C. Investigații Criminale se afla, în timpul liber, împreună cu prietena sa P. I. în localul „New Spring” din orașul Siret, persoana vătămată observând că pe terasa localului se aflau numiții R. B. S., B. D. Ș. și B. D., toți din orașul Siret, care consumau bere. La un moment dat, inculpații R. B. S. și B. D. Ș. și-au adus aminte faptul că în urmă cu mai mult timp, în cursul anului 2010, B. D. Ș. ar fi fost sancționat contravențional de către ag. S. V., ocazie cu care acesta l-ar fi și „amprentat”, motiv pentru care inculpatul R. B.-S. a luat decizia să îl agreseze pe S. V., aducându-și totodată aminte că și el a fost sancționat contravențional de către agenți ai Poliției Orașului Siret în cursul anului 2011.
În jurul orei 21.50 persoana vătămată a părăsit localul împreună cu prietena sa, conducând-o pe aceasta la autoturismul său care se afla parcat în apropierea localului. Martora P. I. s-a urcat în autoturism, pe locul din stânga față, observând cum dinspre local se apropia grupul celor trei tineri format din R. B. S., B. D. Ș. și B. D.. Pe fondul consumului de alcool și în contextul expus mai sus, inculpatul R. B.-S. s-a apropiat din spate de persoana vătămată S. V. ce se afla lângă autoturism, lovind-o de mai multe cu pumnii în zona capului și a toracelui. Persoana vătămată s-a apărat, încercând să se îndepărteze de R. B. S., moment în care inculpatul B. D. Ș. a început să îi adreseze amenințări cu acte de violență și chiar a încercat să îl lovească la rândul său, persoana vătămată fugind spre sediul Poliției Orașului Siret ce sa afla la o distanță de 50 de metri de locul agresiunii, fiind urmărit de către B. D. Ș..
Ajuns la sediul Poliției Orașului Siret, persoana vătămată le-a povestit ag. T. V., Corobco A. și S. I. cele întâmplate, aceștia pornind în urmărirea agresorilor. S-a reușit prinderea inculpatului B. D. Ș., acesta fiind imobilizat și întrucât opunea rezistență, încătușat de către ag. Corobco A.. Observând acest lucru, învinuitul B. D. s-a apropiat și a adresat cuvinte și expresii jignitoare agenților de poliție Corobco A. și S. V. cerându-le acestora să-i dea drumul prietenului său. Având în vedere comportamentul agresiv verbal, s-a procedat la imobilizarea și a învinuitului B. D. care a fost la rândul său condus la sediul Poliției Orașului Siret, loc în care s-a prezentat ulterior de bunăvoie și inculpatul R. B. S., acesta având un comportament agresiv, cerând ca ceilalți doi să fie eliberați.
În sediul Poliției Orașului Siret cei trei au continuat să aibă un limbaj agresiv la adresa persoanei vătămate S. V., inculpații R. B. S. și B. D. Ș. amenințându-l pe acesta, de față cu colegii săi, cu acte de violență, în sensul că știu unde locuiește și că îl vor aștepta în fața blocului și îl vor agresa.
În cursul zilei de 05 iunie 2012 persoana vătămată s-a prezentat la Cabinetul Medico Legal Rădăuți unde i s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 249/M din 05 iunie 2012, din care a rezultat că pentru leziunile suferite a necesitat pentru vindecare un nr. de 5-6 zile de îngrijiri medicale (f. 19).
Fiind audiați, toți cei trei învinuiți au recunoscut și regretat faptele (f. 32-51).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 17 iunie 2015.
Prin încheierea din data de 01 octombrie 2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2078/P/2012 emis de P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
În vederea soluționării cauzei, instanța de fond a ținut seama de declarațiile inculpaților, precum și de întregul material de urmărire penală, instanța de fond aplicând dispozițiile art. 375, 377 C.p.p., în condițiile în care inculpații au recunoscut chiar de la primul termen de judecată fapta pentru care au fost trimiși în judecată și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel că instanța de fond a revenit de la audierea martorilor din lucrări.
Așadar, față de învinuirile ce le-au fost aduse, inculpații au recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu, regretând, totodată, fapta săvârșită.
Fapta inculpaților a fost probată și prin declarațiile persoanei vătămate S. V. T. (f. 16-18), adresa nr._ din 05 iunie 2012 a I.P.J. Suceava – Serviciul Resurse Umane (f.15), copii registru sancțiuni contravenționale Poliția Orașului Siret (f. 24,25), note raport ale agenților de poliție S. I., H. V., Corobco A., T. V., G. G. (f. 7-12), certificatul medico legal nr. nr. 249/M din 05 iunie 2012 (f. 19), declarațiile martorilor P. I. (f. 20) și D. I. O. (f. 21-23), care se coroborează și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților (f. 84-106).
Din analiza materialului probator, instanța de fond a constatat că la data de 04 iunie 2012, în jurul orei 21:50, în timp ce se afla pe drumul public din fața localului ”Spring”, din or. Siret, inculpatul R. B. S. l-a acostat pe agentul de poliție din cadrul Poliției orașului Siret, S. V.-T., căruia i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona capului și a corpului iar, ulterior, în sediul Poliției Orașului Siret, i-a adresat amenințări cu acte de violență precum și cuvinte și expresii jignitoare, motivat de faptul că în cursul anului 2010, prietenul său B. D. Ș., ar fi fost sancționat contravențional și amprentat de către acest agent de poliție într-o altă cauză, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 al. 1,4 N.C.pen., raportat la art. 193 al. 2 și 206 al. 1 N.C.pen., regăsite în dispozițiile art. 239 al. 1, 2, 5 C.pen. de la 1969.
În ceea ce îl privește pe inculpatul B. D. Ș., care la data de 04 iunie 2012, în jurul orei 21:50, în timp ce se afla pe drumul public din fața localului ”Spring”, din orașul Siret împreună cu numiții B. D. și R. B. S., l-a acostat pe agentul de poliție din cadrul Poliției orașului Siret, S. V.-T., pe care l-a urmărit cu intenția de a-l lovi iar, ulterior, în sediul Poliției Orașului Siret, i-a adresat amenințări cu acte de violență precum și cuvinte și expresii jignitoare, motivat de faptul că în cursul anului 2010, ar fi fost sancționat contravențional și amprentat de către acest agent de poliție într-o altă cauză, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 al. 1,4 N.C.pen., raportat la art. 206 al. 1 N.C.pen., regăsite în dispozițiile art. 239 al. 1,5 C.pen. de la 1969.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea de a amenința și de a aplica lovituri unei persoane care are calitatea de funcționar public, investit cu exercițiul autorității de stat.
Urmarea imediată a faptei a fost crearea unor leziuni fizice ce au necesitat spre vindecare un nr. de 5-6 zile, iar legătura de cauzalitate dintre fapta și vătămare este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 16 al. 3 lit. a C.pen.. Inculpații au avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare, au urmărit acest rezultat.
Prin acestea, inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de ultraj, și au răspuns penal, instanța de fond considerând că le sunt favorabile inculpaților dispozițiile art. 239 C.pen. de la 1969, sub aspectul limitelor de pedeapsă, a condițiilor de reținere și efectelor circumstanțelor atenuante și cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei.
Așadar, la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. de la 1969, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Având în vedere că inculpații s-au aflat la prima abatere, neavând antecedente penale și au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta săvârșită, s-a justificat reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a,c, art. 76 al. 1 lit. e teza I C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 N.C.pen., instanța de fond reținând săvârșirea faptelor sub imperiul vechiului Cod penal, favorabil sub aspectul condițiilor și efectelor circumstanțelor atenuante.
Instanța de fond a considerat că este justificată o diferențiere a pedepselor ce se impun a fi aplicate inculpaților, având în vedere că inculpatul R. B. S. a amenințat, dar a și lovit partea civilă, iar inculpatul B. D. Ș. doar a amenințat partea civilă.
În baza art. 71 C.pen. de la 1969, instanța de fond a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.
Fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal de la 1969 și ținând seama că inculpații s-au aflat la prima abatere, au avut o atitudine sinceră, nu au avut antecedente penale, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și în condiții neprivative de libertate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform Codului penal de la 1969, favorabil în cauză având în vedere conținutul suspendării condiționate a executării pedepsei, comparativ cu amânarea aplicării pedepsei ori suspendarea sub supraveghere, reglementate de actualul Cod penal.
Termenul de încercare a fost stabilit conform art. 82 C.pen. de la 1969, iar în baza art. 359 C.p.p., instanța de fond a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor a căror încălcare poate atrage revocarea suspendării executării pedepsei conform art. 83 C.pen. de la 1969.
În baza art. 71 alin.5 C.pen. de la 1969, instanța a suspendat executarea pedepsei accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de 64 lit. a teza a II-a, b C.pen. de la 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.p.p., raportat la art. 72 C.pen., instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii de la data 05 iunie 2012, ora 03,00, până la data de 06 iunie 2012, ora 03,00.
Instanța de fond a luat act că la data de 05 iulie 2012 a încetat de drept măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpat R. B. S. la data de 05 iunie 2012, prin încheierea nr. 18 din 05 iunie 2012 în dosar nr._ al Judecătoriei Rădăuți, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpat B. D. Ș. la data de 05 iunie 2012 prin ordonanța dată în dosar nr. 2078/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond a reținut că potrivit art. 1357 cod civil în vigoare la data comiterii faptelor „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.
Din textul anterior menționat, instanța de fond a constatat că se desprind elementele răspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită comisă cu vinovăție, existența unui prejudiciu cauzat prin aceasta și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și acțiunea ilicită.
În cazul de față, atât prin fapta ilicită a inculpatului R. B. S., de lovire a părții civile, cât și prin faptele de amenințare, săvârșite de ambii inculpați, s-a produs părții civile un prejudiciu moral, constând nu numai în durerea și suferința cauzată de leziunile determinate de inculpatul R. B. S., partea civilă necesitând un număr de 6 zile de îngrijiri medicale, dar și în sentimentele de temere, frustrare cauzate prin infracțiunile de amenințare, cu atât mai mult cu cât faptele au fost săvârșite în loc public, în fața unui local, și ulterior în sediul Poliției or. Siret, față de un organ al poliției, cunoscut în localitate și căruia trebuie să i se respecte autoritatea.
Față de consecințele produse, instanța de fond a considerat că, în baza art. 25 și 396 C.p.p. raportat la art. 1357 C.civ., s-a impus obligarea inculpatului R. B. S., în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de ultraj prin lovire și amenințare, la plata sumei de 3000 lei și obligarea inculpatului B. D. Ș., în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de ultraj prin amenințare, la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale, instanța de fond apreciind că aceste sume sunt în măsură să compenseze prejudiciul moral suferit în urma faptelor inculpaților.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului R. B. S. la plata contravalorii certificatului medical și a transportului efectuat la Spitalul Municipal Rădăuți în vederea eliberării certificatului medico-legal.
Chiar dacă partea civilă a solicitat suma de 100 lei, cu titlu de daune materiale, instanța de fond a considerat că cele solicitate constituie cheltuieli judiciare, așa încât, în baza art. 276 C.p.p., inculpatul R. B. S. a fost obligat să plătească părții civile suma de 53 lei, cheltuieli judiciare, din care 38 lei reprezintă contravaloarea taxei certificatului medico-legal, iar 15 lei reprezintă contravaloarea combustibilului pentru deplasarea Siret-Rădăuți și retur, având în vedere distanța produsă și prețul combustibilului.
În baza art. 274 C.p.p., inculpații au fost obligați să plătească statului fiecare câte 900 lei cheltuieli judiciare.
Instanța de fond a dispus ca suma de 1200 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu J. A. M., în timpul urmăririi penale, să fie avansată din fondurile Ministerului Public.
Instanța de fond a dispus ca sumele de 690 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu B. P. și 690 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu A. C., în timpul judecății, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul B. D. Ș. fără a arăta care sunt motivele pe care se întemeiază calea sa de atac.
Procedând la soluționarea apelului prin prisma motivelor invocate de inculpat, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 și art. 420 C.p.p., în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cursul urmăririi penale, în contextul în care inculpatul B. D. Ș. a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată prev. de art. 375 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 396 alin. 10 C.p.p., dispoziții referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei în cazul „pledării vinovat”, ajungând în final la concluzia că inculpatul menționat se face vinovat de comiterea a unei infracțiuni de ultraj, pentru care a fost trimis în judecată, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare faptelor, constând în aceea că în data de 04.06.2012, în jurul orelor 21.30-23.00, împreună cu inculpatul R. B. S., a amenințat cu acte de violență persoana vătămată S. V., agent de poliție în cadrul Poliției Orașului Siret, pentru acte pe care acesta din urmă le-a întocmit în virtutea calității sale speciale de agent de poliție.
Fără a relua argumentația stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei).
Astfel, din ansamblul probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale, la care a făcut referire detaliată prima instanță și pe care Curtea nu le va mai relua, având în atenție și declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor audiați în faza de urmărire penală în care se descrie în mod detaliat maniera în care a acționat inculpatul apelant, în fața instanței de fond și inculpatul B. D. Ș. adoptând o poziție procesuală de recunoaștere și regret, Curtea, în baza propriului examen constată că faptele reținute în sarcina inculpatului apelantului există, constituie infracțiune și au fost comise de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, pentru care în mod legal și temeinic a fost condamnat de prima instanță.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată față de inculpatul apelant, Curtea constată că a fost judicios individualizată în raport de prevederile dispozițiilor vechiului cod penal care constituie legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, respectiv criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. de la 1969, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, gradul de pericol social ridicat al faptei, persoana inculpatului precum și atitudinea procesuală pe care a avut-o pe parcursul procesului penal.
Curtea constată că nu se impune redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul diminuării acestora prin reducerea pedepsei aplicate, în sensul de a fi avute în vedere recunoașterea faptelor, prima instanță acordând suficientă și echilibrată importanță criteriilor generale de individualizare a pedepsei, inclusiv poziției procesuale a acestuia, fiind respectat principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al apelantului.
Totodată, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei și a suspendat condiționat executarea pedepsei în temeiul art.81 C.pen. din 1969.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea apreciază că suma de 1000 lei, ci titlu de daune morale, la care a fost obligat inculpatul apelant B. D. Ș. a fost în mod corect individualizată de către instanța de fond.
Curtea reține că angajarea răspunderii civile a inculpatului apelant este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 alin. 1 și 2 din noul Cod civil care prevăd că persoana care, prin fapta sa ilicită a produs o pagubă sau un prejudiciu unei persoane, este obligată să îl repare în întregime. Potrivit art. 1382 C.civ. cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.
În consecință, pentru a opera răspunderea civilă, este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la pretențiile părții civile, în mod corect a apreciat instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile a inculpatului apelant, pentru considerentele care urmează a fi expuse.
Existența faptei ilicite săvârșite de către inculpat a fost demonstrată anterior, cu prilejul analizei laturii penale a cauzei și, având în vedere că vinovăția inculpatului apelant a fost analizată și constatată în motivarea instanței de fond și a Curții privind latura subiectivă a infracțiunii, rezultă că și această condiție este îndeplinită.
În ceea ce privește prejudiciul produs prin săvârșirea faptei ilicite, Curtea constată că persoana vătămată invocă un prejudiciu de ordin moral și în acest context potrivit legislației civile, se pot acorda despăgubiri pentru prejudicii de ordin moral.
Curtea apreciază că acordarea unor despăgubiri bănești pentru prejudicii fără caracter patrimonial – consecință a unor vătămări aduse demnității persoanei – este uneori necesară, deoarece prin îmbinarea răspunderii patrimoniale cu celelalte măsuri, fără caracter patrimonial, și cu alte forme de răspundere juridică – inclusiv cea penală – se asigură o ocrotire mai deplină a drepturilor subiective în general și a celor prin care se exprimă personalitatea umană, în special.
Curtea are în vedere impactul pe care acțiunile inculpatului apelant l-au produs asupra demnității persoanei vătămate, aceasta fiind pusă într-o situație denigrantă, inculpatul apelant reacționând în mod violent în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, de față la respectivul incident fiind prezent un număr mare de persoane. Astfel, autoritatea persoanei vătămate în poziția sa de exponent al autorității statale a fost subminată în mod grav prin maniera de acțiune a inculpatului apelant.
Așadar, Curtea apreciază că în mod corect, instanța de fond a apreciat suma de 1000 lei reprezintă o justă compensație pentru persoana vătămată raportat la prejudiciul moral suferit.
În consecință, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. D. Ș. împotriva sentinței penale nr. 372/12.11.2015 a Judecătoriei Rădăuți.
Constatând culpa procesuală a inculpatului apelant Curtea urmează ca, în baza art. 275 alin. 2 C.p.p., să îl oblige pe apelantul inculpat B. D. Ș. la plata către stat a sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul B. D. Ș. împotriva sentinței penale nr. 372/12.11.2015 a Judecătoriei Rădăuți, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă apelantul inculpat P. I. I. să plătească statului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. L.I.G.
Dact. R.I.
6 ex./18.02.2016
Jud. fond – V. G.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 20/2016.... | Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... → |
|---|
