Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 54/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 7917/320/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 54/C
Ședința publică din 5 octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte: S. B.
Grefier: D. M.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M.
Pe rol judecarea contestației formulată de contestatorul L. I. (fiul lui A. și A., născut la data de 26 mai 1968,), în prezent deținut în Penitenciarul Tg. M., împotriva sentinței penale nr. 227 din 09 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 7._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul L. I., în stare de detenție, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. C., conform delegației avocațiale nr. 3395/21.09.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:
Se constată că suntem sesizați cu contestația petentului L. I., formulată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 597 alin. 7 Cod procedură penală și vizează sentința penală nr. 227 din 09.09.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M..
Se constată că, față de incidentul cuprins în procesul-verbal aflat la fila 14 din dosar, referitor la compunerea completului, în condițiile în care judecătorul titular învestit cu instrumentarea prezentei cauze se află în concediu, completul de judecată a fost întregit cu domnul judecător S. B., conform planificării de permanență.
Potrivit art. 420 al. 11 Cod procedură penală raportat la art. 372 Cod procedură penală instanța verifică identitatea contestatorului L. I., care precizează că este fiul lui A. și A., născut la data de 26 mai 1968, în Miercurea Nirajului, constatându-se că datele furnizate de acuzat corespund cu cele menționate în actele dosarului.
La întrebarea instanței, contestatorul L. I. precizează că înțelege limba română și nu formulează obiecțiuni cu privire la apărătorul desemnat din oficiu pe seama sa.
De asemenea, la întrebarea instanței, precizează că, în cartea de identitate, prenumele său este scris cu litera „I” și nu cu litera „J”.
Instanța îl chestionează pe contestator, în sensul de a preciza dacă motivele contestației vizează faptul că, prin sentința atacată nu a fost dedusă și perioada cuprinsă între 11 iunie 2004 și 09.08.2004, perioadă care este cuprinsă în hotărârea de condamnare – Sentința penală nr. 10 din 23 ianuarie 2012 a Tribunalului M..
Contestatorul L. I. confirmă faptul că acesta este motivul pentru care a formulat contestație. Precizează că pe teritoriul Republicii Ungare a fost arestat în perioada 20 iunie 2014 – 19 august 2014 când a fost adus în țară, iar de atunci execută pedeapsa. Solicită să fie dedusă din pedeapsa aplicată și perioada de arest executată în cursul anului 2004. De asemenea, precizează că execută pedeapsa în Penitenciarul Târgu M..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației și deducerea, din cuantumul pedepsei, și a perioadei de arest care nu a fost dedusă prin sentința contestată, întrucât, în opinia apărării, motivele invocate sunt temeinice. Solicită rămânerea cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea contestației, în sarcina statului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației, desființarea parțială a hotărârii atacate și deducerea din pedeapsa aplicată contestatorului și a perioadei de arest executată de acesta în cursul anului 2004, având în vedere că, deși în expozitivul hotărârii atacate s-a făcut referire la perioada de arest cuprinsă în intervalul 11 iunie 2004 și 9 august 2004, aceasta nu a fost efectiv dedusă ca perioadă executată din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului L. I..
Contestatorul L. I., având ultimul cuvânt, ar vrea să i se mai reducă din pedeapsă, arătând că are 10 copii, iar fapta sa este veche de 15 ani.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 227 din data de 09 septembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. 7._, instanța de fond, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală a admis contestația la executarea sentinței penale nr. 10/23.01.2012 a Tribunalului M., formulată de contestatorul condamnat L. I., fiul lui A. și A., născut la data de 26 mai 1968 în Miercurea Nirajului, jud. M., CNP_, cu domiciliul în com. Gălești, ., jud. M., în prezent deținut în Penitenciarul Târgu M..
În temeiul art. 73 Cod penal raportat la art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată contestatorului prin sentința contestată, durata arestului executat de acesta în vederea predării în Romania din 20.06.2014.2014, până la data de 19.08.2014 și perioada executată din 19.08.2014 până la zi.
A anulat mandatul și formele de executare a pedepsei închisorii emise în baza sentinței contestate și a dispus emiterea altora, după rămânerea definitivă.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod de procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia, iar suma de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție, către Baroul M..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. M. la data de 08 iulie 2015, petentul L. I., fiul lui A. și A., născut la data de 26 mai 1968, CNP_, deținut în Penitenciarul Târgu M., a solicitat deducerea din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.10/2012 a Tribunalului M. – în executarea căreia se află în prezent, a perioadei în care a fost arestat provizoriu în vederea extrădării din Ungaria.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în data de 20 iunie 2014 a fost arestat pe teritoriul statului ungar, fiind predat autorităților române la data de 19 august 2014.
La solicitarea instanței, s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: fișa privind situația juridică a petentului (f.6), copii după actele aflate la dosarul de fond vizând încarcerarea petentului și copia sentinței penale nr.10 din 23 ianuarie 2012 a Tribunalului M. (f.12-14, 16-28).
Din actele și lucrările dosarului rezultă că numitul L. I. se află în prezent în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.10 din 23 ianuarie 2012 a Tribunalului M., definitivă prin decizia penală nr.2920/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev.și ped. de art.329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal și art.13 alin.1 Cod penal. Executarea acestei pedepse a început la data de 19.08.2014 și urmează să expire la data de 19.06.2018.
La termenul de judecată din 24.07.2015, procurorul a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu M., motivat de faptul că, în ce îl privește pe petent, instanța de executare determinată potrivit art.553 Cod procedură penală, este Tribunalul M..
Excepția invocată a fost considerată întemeiată, astfel încât instanța a admis-o.
S-a arătat că, potrivit art. 598 alin. 1 Cod de procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei; alin.2 al aceluiași articol prevede că, în cazurile prevăzute la alin. 1 lit. a, b și d, contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. 1 sau 6 Cod procedură penală, respectiv la instanța de executare ori la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.
Cum petentul execută în Penitenciarul Târgu M. o pedeapsă aplicată de Tribunalul M., s-a constatat că aceasta este instanța de executare, astfel că, prin sentința penală nr. 791, în baza art. 47 alin. 1, art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 598 alin. 2 Cod procedură penală și art. 597 alin. 6 Cod procedură penală, instanța a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul L. I., în favoarea Tribunalului M. – secția penală.
Analizând cererea petentului prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, instanța a reținut următoarele:
In fapt, prin sentința nr. 10/23.01.2012 a Tribunalului M., contestatorul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Pentru executarea pedepsei închisorii aplicate prin sentința penală antemenționată, instanța de executare a emis mandatul european de arestare nr. 8/2013.
In executarea acestuia, contestatorul a fost arestat în vederea predării de autoritățile maghiare în data de 20.06.2014, conform adresei nr._/SIRENE din 20.06.2014 din dosarul instanței de executare (f. 13) și ulterior a fost predat autorităților române la 19.08.2014, când a început executarea pedepsei închisorii aplicate prin sentința contestată.
In drept, art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, prevede „..contestația contra executării hotărârii penale se poate face .......când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori micșorare a pedepsei”.
De asemenea, art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 republicată, prevede că „Durata pedepselor și a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române”.
Conform art. 555 Cod procedură penală, punerea în executare a pedepsei închisorii se realizează prin mandatul de executare emis în acest scop de judecătorul delegat al instanței de executare, care conține în mod obligatoriu mențiunea deducerii din durata pedepsei a timpului reținerii și arestării preventive ori a arestului la domiciliu.
Astfel, deducerea prin hotărâre judecătorească a unei perioade din pedeapsa în executare, singura modalitate posibilă de drept, conduce, indiferent de cauza deducerii, la anularea mandatului de executare și impune emiterea de noi forme de executare.
Noile forme de executare se impun cu atât mai mult cu cât inițial au fost emise cu persoana condamnată în stare de libertate, pe când noul mandat se emite în situația în care aceasta se află în stare de deținere.
Deoarece perioada executată efectiv nu rezultă însă din hotărârea de condamnare, ci din evidențele de la penitenciar privind mandatul de executare anulat, aceasta trebuie menționată explicit în noul mandat care se va emite, ceea ce impune o dispoziție în acest sens dată în contestația la executare.
In concret, contestatorul a executat o perioadă de arest în vederea predării din data de 20.06.2014.2014, până la data de 19.08.2014, când a început executarea pedepsei închisorii în România.
Acest fapt reprezintă o cauză legală de micșorare a pedepsei închisorii, în conformitate cu prevederile art. 598 alin.1 lit. d Cod procedură penală, astfel se impune deducerea din pedeapsa aflată în executare a perioadei de arest în vederea predării, din data de 20.06.2014.2014, până la data de 19.08.2014.
În urma admiterii prezentei contestații, se impune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii astfel:
- în baza sentinței penale nr. 10/23.01.2012 a Tribunalului M. în privința stării de fapt și drept și deducerea perioadei din pedeapsă executate sau considerate ca executate, respectiv reținerea și arestul preventiv din 11 iunie 2004 până la 09 august 2004;
- în baza prezentei, deducerea duratei arestului executat în vederea predării, din 20.06.2014.2014, până la data de 19.08.2014 și perioada executată din 19.08.2014, până la zi.
Pornind de la soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 150 lei au fost lăsate în sarcina acestuia, iar suma de 130 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești, repartizate Tribunalului M., în favoarea Baroului M..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul L. I., solicitând ca în urma admiterii căii de atac să se deducă din pedeapsa aplicată și perioada arestării cuprinsă între 11.06.2014 – 09.08.2004, perioadă care este trecută și în sentința penală nr. 10 din 23.01.2012, pronunțată de Tribunalul M..
Examinând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 597 alin. 7 Cod procedură penală, art. 4251 din Codul de procedură penală și art. 72 alin. 1 Cod penal, instanța de control judiciar o găsește fondată, iar considerentele ce urmează a fi expuse impun admiterea căii de atac declarate, cu consecința desființării parțiale a sentinței penale atacate și a rejudecării cauzei în următoarele limite:
În privința soluției pronunțate de instanța de prim grad pe fondul contestației la executare, analizând actele dosarului, raportat la particularitățile specifice ale prezentei spețe, considerăm că soluția de admitere a contestației la executare, asupra căreia s-a oprit prima instanță este corectă.
Raportat la motivele contestației invocate, observăm că așa cum rezultă din conținutul sentinței penale nr. 10 din 23.01.2012, pronunțată de Tribunalul M., contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În aceeași hotărâre judecătorească, instanța, în temeiul art. 88 din Codul penal din 1969, a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a reținerii și arestării preventive de la 11 iunie 2004 și până la 09 august 2004.
După rămânerea definitivă a sentinței penale mai sus menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 30/2012 din 01.10.2013, precum și mandatul european de arestare nr. 8/03.12.2013, iar ulterior contestatorul a fost arestat în vederea predării de autoritățile maghiare la data de 20.06.2014, conform adresei nr._/SIRENE/GC/SAN din 20.06.2014.
Contestatorul a fost predat autorităților române la data de 19.08.2014, când a și început executarea pedepsei închisorii aplicate prin sentința contestată în fața primei instanțe.
Considerăm că observațiile expuse în motivele de contestație sunt corecte, raportat la soluția pronunțată și considerentele reținute, instanța de fond, pe lângă perioada în care contestatorul a fost arestat de autoritățile maghiare, în vederea predării în România, trebuia să deducă și perioada executată începând cu data de 11.06.2004 și până la data de 09.08.2004, iar această omisiune urmează să o remediem în prezenta cale de atac.
Așadar, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, vom admite contestația formulată de contestatorul L. I., împotriva sentinței penale nr. 227 din 09 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 7._ și, în consecință:
Vom desființa parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, vom deduce din pedeapsa aplicată, pe lângă perioada menționată în sentința penală atacată și perioada reținerii și arestării preventive, cuprinsă între 11 iunie 2004 – 09 august 2004.
Vom menține restul dispozițiilor sentinței penale contestate.
Pornind de la soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de stat în procedura soluționării prezentei contestații în sumă de 230 lei, rămân în sarcina statului din care suma de 130 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în favoarea Baroului M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 597 alin. 7 Cod procedură penală, raportat la art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite contestația formulată de contestatorul L. I. (fiul lui A. și A., născut la data de 26 mai 1968,), în prezent deținut în Penitenciarul Tg. M., împotriva sentinței penale nr. 227 din 09 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 7._ și, în consecință:
Desființează parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată, pe lângă perioada menționată în sentința penală atacată și perioada reținerii și arestării preventive, cuprinsă între 11 iunie 2004 – 09 august 2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale contestate.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare avansate de stat în procedura soluționării prezentei contestații în sumă de 230 lei, rămân în sarcina statului din care suma de 130 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în favoarea Baroului M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
S. B. D. M.
Red. tehnored. Sz.B. – 5.10.2015
Imprimat D.M. 5.10.2015 – 5 ex.
Jud. fond L. G.
| ← Uz de fals (art.323 NCP). Decizia nr. 418/2015. Curtea de Apel... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
