Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 49/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 31-08-2015 în dosarul nr. 1263/102/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 49/C
Ședința publică din 31 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Grefier A. P.
Pe rol pronunțarea asupra contestației formulată de către inculpatul M. B. N. (fiul lui B. și Letiția, născut la data de 19 noiembrie 1975 în Reghin, jud. M., domiciliat în ., jud. M., CNP_) împotriva sentinței penale nr.193 din 20 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 august 2015, la care s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 august 2015, iar apoi pentru 31 august 2015.
CURTEA
Față de contestația formulată:
Prin sentința penală nr.193 din 20 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, în baza art. 598 alin. 1 lit. c Cod procedură penală a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul M. B. N. împotriva sentinței penale nr. 61 din 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 361 din 14.11.2014 a Curții de Apel Tg. M. și în consecință au fost respinse solicitările contestatorului privind:
- modificarea măsurii de supraveghere constând în interdicția de a schimba domiciliul sau reședința avută și de a depăși limita teritorială a țării, doar cu aprobarea instanței;
- aprobarea schimbării domiciliul sau reședința avută și a depășirii limitei teritoriale a țării pentru ocuparea locului de muncă oferit în Canada;
- modificarea programului de supraveghere în sensul de a se prezenta la S. de Probațiune M. o dată la 6 luni,
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală a fost obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în judecarea cauzei.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 21 mai 2015 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului M., contestația la executare formulată de contestatorul M. B. N., privind sentința penală nr. 61 din 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 361 din 14.11.2014 a Curții de Apel Tg. M..
Astfel, contestatorul a solicitat în principal modificarea măsurii de supraveghere stabilită de instanța de judecată, în sensul înlăturării obligației impuse în temeiul art. 86³ alin. 2 lit. b vechiul Cod penal constând în interdicția de a schimba domiciliul sau reședința avută și de a depăși limita teritorială a țării doar cu aprobarea instanței.
În subsidiar, contestatorul a solicitat aprobarea schimbării domiciliului sau reședinței avute și a depășirii limitei teritoriale a țării pentru ocuparea locului de muncă oferit în Canada și modificarea programului de supraveghere în sensul de a se prezenta la serviciul de probațiune o dată la 6 luni.
În motivare, contestatorul a arătat că prin sentința penală nr. 61 din 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul penal nr._, rămasă definitivă la data de 14.11.2014 a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani impunându-i-se măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. 1 vechiul Cod penal. De asemenea i-a fost impusă și obligația de a nu schimba domiciliul sau reședința avută și de a nu depăși limita teritorială a țării decât cu aprobarea instanței.
După rămânerea definitivă a sentinței contestatorul a respectat toate măsurile și obligațiile impuse.
Contestatorul a arătat că în prezenta cauză există o cauză de împiedicare la executarea obligației de a nu schimba domiciliul sau reședința avută și de a nu depăși limita teritorială a țării decât cu aprobarea instanței deoarece se află în imposibilitate de a se încadra în câmpul muncii și de a realiza veniturile necesare unui trai decent.
De asemenea, această interdicție îl pune în imposibilitatea de a se reintegra în mediul familial, soția și copiii săi locuind în Canada.
A mai arătat că cererea sa are la bază intenția de a se întoarce lângă soția și copiii săi și de a găsi un loc de muncă.
Astfel, fostul său angajator i-a oferit un loc de muncă în Canada, care i-ar asigura veniturile necesare unui trai decent și l-ar ajuta să fie lângă familia sa.
Din lucrările și materialul dosarelor, raportat la textele legale incidente, s-au reținut următoarele:
Instanța a constatat că în prezenta cauză, impunerea obligației mai susmenționate nu constituie un impediment la executarea hotărârii.
Astfel, faptul că petentul se află în imposibilitate de a se reîncadra în câmpul muncii și a de a se întâlni cu familia nu constituie un impediment pentru executarea hotărârii.
S-a reținut că, dacă s-ar admite prezenta contestație, hotărârea pronunțată de instanțele anterioare, care au dat dovadă de clemență în ceea ce privește modalitatea de executare, ar rămâne fără efecte.
La pronunțarea acestei soluții de respingere instanța a luat în considerare în primul rând faptul că inculpatul s-a sustras atât urmăririi penale cât și judecății în primă instanță. Astfel, dacă s-ar admite cererile contestatorului, ar exista o probabilitate destul de mare ca acesta să se sustragă executării pedepsei.
În consecință instanța a respins cererile contestatorului privind schimbarea domiciliului sau reședinței și depășirea limitei teritoriale a țării.
De asemenea, cu privire la modificarea programului de supraveghere, instanța a respins și această cerere având în vedere că prin sentința mai susmenționată nu s-a procedat și la stabilirea unei date fixe la care persoana condamnată are obligația să se prezinte la serviciul de probațiune, stabilirea acestei împrejurări fiind lăsată la latitudinea serviciului de probațiune competent. S-a apreciat că S. de Probațiune are posibilitatea de a modifica programul în funcție de comportamentul inculpatului.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat contestație condamnatul M. B. N., care a solicitat modificarea măsurii de supraveghere stabilită de către instanța de judecată prin sentința penală nr.61/26.03.2014 a Tribunalului M., în sensul înlăturării obligației impuse inculpatului în temeiul art.86/3 alin.2 lit b din vechiul Cod penal, constând în interdicția de a schimba domiciliul sau reședința și de a depăși limita teritorială a țării, doar cu aprobarea instanței.
A menționat că interdicția stabilită de instanță face imposibilă integrarea condamnatului M. B. N. în mediul familial, întrucât familia și copiii săi trăiesc în Canada, de unde are și o ofertă de muncă.
A arătat că inculpatul nu dorește sub nici o formă să încalce obligațiile impuse de instanță, dorește doar să plece pentru o perioadă scurtă de timp, în care să fie cu familia și să muncească., deoarece în prezent locuiește în chirie în Târgu M. și nu are loc de muncă. De asemenea, dacă ar primi acordul instanței de a pleca pentru o perioadă de timp în Canada, ar putea să-și rezolve și problemele de sănătate, pe care în România nu le-a putut rezolva.
Analizând sentința atacată, prin prisma susținerilor părților și prin raportare la actele din dosarul cauzei se rețin următoarele:
Prin sentința penală nr.61 din 26.03.2014 a Tribunalului M. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 361 din 14.11.2014 a Curții de Apel Tg. M. contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare sub supraveghere cu un termen de încercare de 4 ani, pentru comiterea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice și port fără drept al cuțitului.
Printre măsurile impuse de instanță a fost și cea privind interzicerea depășirii limitei teritoriale a țării fără aprobarea instanței.
În cauză s-a făcut de către S. de Probațiune M. un referat de evaluare în care se arată că reintegrarea socială a persoanei evaluate depinde de valorificarea recurselor interne (implicarea în muncă și atitudinea pozitivă față de muncă), familiale (susținerea morală, afectivă și financiară de care se bucură din partea familiei) și comunitare (posibilitatea de a munci în cadrul firmei Home Makeover din Canada, susținerea și sprijinul din partea fostului angajator în acest sens).
În vederea respectării drepturilor persoanei evaluate cu privire la reîntregirea familiei de care acesta a fost separat în ultimii 3 ani și la dreptul acestuia de a munci, având în vedere sprijinul fostului angajator de a-i oferi un loc muncă, s-a propus înlăturarea obligației prevăzute de art.863 alin.3 lit.b din Cod penal 1968, cu menținerea celorlalte prevederi din hotărârea judecătorească definitivă.
Totodată la dosar s-au depus o . acte din care rezultă că familia inculpatului se află în Canada și o adresă de la o firmă din Canada din care rezultă disponibilitatea acestei firme de a-l angaja pe contestator.
Cu toate acestea, se apreciază că solicitarea de a dispune înlăturarea obligației prevăzute de art.863 alin.3 din Cod penal nu se justifică deoarece această obligație a fost impusă de către instanță în urma unei soluții definitive și ține de executarea pedepsei.
În ceea ce privește solicitarea petentului de a obține permisiunea instanței de a depăși limita teritorială a țării, așa cum se prevede de altfel în decizia nr.361/A/2014 a Curții de Apel Tg.M. se apreciază că la acest moment o astfel de solicitare nu este oportună.
Rezultă din actele de la dosar că petentului i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani.
Când s-a stabilit această pedeapsă pentru petent instanța a ținut cont de împrejurările cauzei și de persoana condamnatului, apreciind că este nevoie de acest termen de încercare de 4 ani astfel încât să se realizeze o reeducare a petentului.
A solicita, la nici un an de la aplicarea pedepsei, permisiunea părăsirii țării ar fi de natură, în opinia Curții, a lipsi de eficiență această obligație impusă de o hotărâre definitivă de condamnare.
Față de toate cele de mai sus contestația formulată va fi respinsă ca nefondată în conformitate cu art.425 alin.7 pct. 1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit. b Cod procedură penală, raportat la art.597 alin.8 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul M. B. N. (fiul lui B. și Letiția, născut la data de 19 noiembrie 1975 în Reghin, jud. M., domiciliat în ., jud. M., CNP_) împotriva sentinței penale nr.193 din 20 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul M..
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare la stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 august 2015.
Președinte
F. G.
Grefier
A. P.
Red.FLG/03.09.2015
Thnred./CC/07.09.2015
Jd.fd. V.O.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 385/2015. Curtea de... | Uz de fals (art.323 NCP). Decizia nr. 418/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
