Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 186/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 895/268/2014
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 186/A
Ședința publică din 09 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător A. O.
Grefier A. B. F.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de către inculpatul I. J. (fiul lui I. și I., născut la data de 05.11.1973, domiciliat în O. S., ./16, județul Harghita) împotriva sentinței penale nr. 196 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părții, personal și prin apărător, precum și ale reprezentantului parchetului, au fost consemnate în încheierea din data de 25 martie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 9 aprilie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE APEL
Față de apelul formulat:
Prin sentința penală nr. 196 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._, în baza art. 13 Cod penal 1968, art. 5 Cod penal 2009 și Deciziei CCR nr. 265/2014 s-a constatat că legea penală mai favorabilă era Legea 241/2005 în vigoare la data săvârșirii infracțiunii (31.12.2012) și Codul penal din 1968 și nu a dispus schimbarea încadrării juridice.
În baza art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal 1968, art. 74 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal 1968, raportat la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal 1968 art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală 2010, a fost condamnat inculpatul I. J., la pedeapsa de 1.000 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra prev.art.63 indice 1 Cod penal 1968.
În baza art. 398, art. 274 Cod procedură penală 2010 coroborat cu art. 7 Lg. 255/2013 a fost obligat inculpatul I. J., la plata sumei de 307 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a luat act de faptul că prejudiciul material a fost acoperit prin plată iar persoana vătămată fiind DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.404 alin.4 lit. c), 249 Cod procedură penală instanța a menținut sechestrul asigurător instituit asupra imobilului situat în O. S., ./16, județul Harghita, înscris în CF VECHI 1974/XVI/S până la concurența sumei de 1.307 lei reprezentând amenda stabilită și cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Inculpatul, în calitate de administrator al . în perioada ianuarie 2012 - decembrie 2012, a înregistrat obligații fiscale, ce constituia „stopaj la sursă” care au fost reținute personalului angajat cu ocazia plății drepturilor salariale și nu au fost virate la bugetul consolidat al statului.
La termenul de judecată din data de 16.10.2014, în ședință publică, în prezența apărătorului din oficiu, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele săvârșite și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora a solicitat să fie judecat, conform art. 374 alin. 4 din Noul Cod de procedură penală.
Coroborând recunoașterea inculpatului cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală instanța a reținut că, acesta a săvârșit fapta, pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „reținerea și nevirarea, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere, potrivit art. 72 Cod penal anterior, dispozițiile părții generale a Codului penal anterior, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a avut în vedere împrejurarea că suma cu care s-a prejudiciat bugetul de stat a fost relativ mică-5405 lei, fiind totodată achitată integral în timpul procesului penal.
Totodată, instanța a ținut seama de persoana inculpatului, care nu era cunoscut cu antecedente penale, fiind caracterizat pozitiv potrivit referatului de evaluare, acest aspect referitor la persoana inculpatului, fiind reținut ca circumstanță atenuantă în favoarea sa, în baza art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior.
O a doua circumstanță atenuantă judiciară pe care instanța a reținut-o în favoarea inculpatului este aceea la care se referă prevederile art. 74 alin. 1 lit. b) Cod penal și anume stăruința depusă pentru a repara paguba pricinuită, având în vedere că s-a achitat integral prejudiciul.
Instanța a luat act de faptul că prejudiciul material a fost acoperit prin plată iar persoana vătămată fiind DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se dispune încetarea procesului penal, ca urmare a achitării integrale a prejudiciului, aceasta fiind considerată de inculpat o cauză de nepedepsire prevăzută de art. 10 Lg. 241/2005 (în vigoare la data de 31.12.2012), instanța nu a putut-o reține, raportat la articolul 6 din Legea 241/2005 cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10.
Astfel, potrivit art. 10 Lg 241/2005 În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Potrivit art. 1 din Legea 241/2005 prezenta lege instituie măsuri de prevenire și combatere a infracțiunilor de evaziune fiscală și a unor infracțiuni aflate în legătură cu acestea,
iar art. 9 prevede: constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: (a,b,c ,d,e,f,g)
Analizând aceste texte legale, instanța a apreciat că doar faptele prevăzute de art. 9 se încadrează în cazurile speciale de pedepsire prevăzute de art.10 deoarece numai acestea sunt reglementate expres ca infracțiuni de evaziune fiscală, pe când, raportat la art.1 Lg 241/2005, celelalte infracțiuni sunt infracțiuni în legătură cu infracțiunile de evaziune fiscală.
Instanța a constatat că în timpul urmăririi penale s-a luat față de inculpat măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra imobilului situat în O. S., ./16, județul Harghita, înscris în CF VECHI 1974/XVI/S și, deși s-a achitat prejudiciul rezultat din săvârșirea infracțiunii, a dispus, în conformitate cu scopul de a asigura plata amenzii sau a cheltuielilor judiciare, prevăzut de art. 249 Cod pr. pren, menținerea în continuare a sechestrului până la achitarea sumei ce s-a stabilit în acest sens.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal apel inculpatul care a solicitat încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005. În subsidiar, a solicitat ca în baza art.396 alin.5 Cod procedură penală rap.la art.19 din Legea nr.255/2013 cu referire la art.181 din vechiul Cod penal, să se dispună achitarea sa, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.6 din Legea nr.241/2005.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.417 și art.418 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Inculpatul a înțeles să uzeze de procedura simplificată, vizând recunoașterea incriminării, astfel că în urma analizei actelor și probelor de la urmărire penală se constată că instanța de fond a reținut corect că în perioada ianuarie 2012 - decembrie 2012, inculpatul a înregistrat obligații fiscale, ce constituia „stopaj la sursă” care au fost reținute personalului angajat cu ocazia plății drepturilor salariale însă nu au fost virate la bugetul consolidat al statului.
În ceea ce privește încadrarea juridică, se observă că instanța de fond a reținut corect că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.6 din Legea nr.241/2005.
De fapt, starea de fapt și încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului nu au fost contestate în apelul acestuia.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului vizând încetarea procesului penal deoarece acesta a achitat prejudiciul astfel că ne-am afla în fața unei cauze de nepedepsire, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu ne aflăm în această situație deoarece infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este una în legătură cu infracțiunile de evaziune fiscală, care sunt prevăzute în art.9 din Legea nr.241/2005.
În ceea ce privește motivul de apel vizând aplicarea art.18/1 din vechiul Cod penal, se apreciază că acesta nu este aplicabil în cauza de față.
Astfel, pentru a se constata că o faptă nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie ca această faptă să fie considerată ca lipsită de importanță și să fi adus o atingere minimă a valorilor sociale ocrotite de lege.
Ori, în cazul inculpatului se observă că timp de 1 an, respectiv din ianuarie 2012 și până în decembrie 2012, acesta a reținut și înregistrat obligațiile fiscale ale angajaților însă nu le-a virat la stat. Acest aspect nu s-a datorat imposibilității efectuării plăților, deoarece societatea a avut încasări, ci vinei inculpatului.
Faptul că inculpatul și-a recunoscut fapta, că a recuperat prejudiciul, că este la primul contact cu legea penală și că din referatul de evaluare a rezultat că are o conduită corespunzătoare în societate nu constituie elemente suficiente în a aprecia că fapta este lipsită de importanță.
În opinia instanței de apel, fapta prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni și nu este una neglijabilă sau lipsită de importanță astfel că nu se impune aplicarea art.181 din vechiul Cod penal și achitarea inculpatului, cum s-a solicitat.
Se apreciază că instanța de fond a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, amenda penală de 1000 lei fiind suficientă și eficientă în cauză.
Apelul inculpatului este însă admisibil sub aspectul sechestrului asigurator menținut de către instanța de fond asupra imobilului situat în O. S., ./16.
Astfel, având în vedere că prejudiciul cauzat a fost recuperat iar din ordonanța din 07.01.2014 aflată la fila 62 dosar urmărire penală rezultă că sechestrul a fost instituit pentru prejudiciul de 5.405 lei cauzat, se impune ridicarea sechestrului instituit.
Ca urmare, sub acest aspect se va admite apelul formulat de inculpatul I. J. și în conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală se va proceda la desființarea parțială a sentinței.
Văzând și disp.art.275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, admite apelul formulat de inculpatul I. J. (fiul lui I. și I., născut la data de 05.11.1973, CNP:_, domiciliat în O. S., ./16, județul Harghita), împotriva sentinței penale nr. 196/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._ .
Desființează parțial sentința atacată, în sensul că ridică sechestrul asigurator instituit prin ordonanța din data de 7.01.2014, de către P. de pe lângă Judecătoria O. S., asupra apartamentului situat în O. S., ./16, județul Harghita, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 baie, 1 antreu, 1 debara, balcon, în suprafață de 50 mp, înscris în CF sub nr. cadastral/nr. topografic 1240/8/5/XVI/S, conform extrasului de carte funciară 1974/XVI/S.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată care nu sunt contrare prezentei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân la stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2015.
Președinte Judecător
F. G. A. O.
Grefier
A. B. F.
Red.FlG/14.04.2015
Thnred./CC/3 exp./14.04.2015
Jd.fd.A.M.C.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 175/2015. Curtea de... → |
|---|
