Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 293/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Decizia nr. 293/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 9517/320/2014

ROMÂNIA

C. DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 293/A

Ședința publică din 4 iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. R. C.

Judecător dr. M. V.

Grefier A. P.

Pe rol judecarea apelului formulat de către inculpata V. M. K. (fiica lui G. și K., născută la data de 01.01.1999 în Tg. M., jud. M., domiciliată în Tg. M. .. 117, jud. M., CNP_) împotriva sentinței penale nr.1309 din 15 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 mai 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 28 mai 2015, orele 11,00 iar apoi la data de 4 iunie 2015, ora 11,00.

C.,

Asupra căii de atac de față,

1. Prezentarea sesizării. P. cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /16 februarie 2015, inculpata V. M. K. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1310/15 decembrie 2014 pronunțate de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .

În motivarea apelului, inculpata contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Tg.-M., subliniind că în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu persoana sa, este prea grea măsura educativă a internării într-un centru de detenție de 2 ani care a fost stabilită și luată în sarcina sa prin sentința apelată.

Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei Tg.-M., a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor inculpatei și ale reprezentantului Ministerului Public și părților responsabile civilmente, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. P. sentința penală nr. 1310/15 decembrie 2014, Judecătoria Tg.-M., între altele:

-în baza art. 396 alin. 2 și alin. 10 Cod procedurã penalã rap. la art. 125 Cod penal, a stabilit și a luat față de inculpata minoră V. M. K., pentru sãvãrșirea, infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 228 alin.1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a, art. 113 alin. 2 și art. 5 Cod penal (faptã din 04.09.2013), mãsura educativã privativã de libertate a internãrii într-un centru de detenție pe o duratã de 2 ani.

-a constatat cã fapta dedusã judecãți este concurentã cu faptele pentru care, prin st. pen. nr. 916/2014 a Judecãtoriei Tg. M., definitivã prin neapelare la data de 29.07.2014, fațã de inculpata minorã s-a luat mãsura educativã neprivativã de libertate a asistãrii zilnice pe o duratã de 4 luni, în condițiile art. 120 Cod penal.

-în baza art. 123 alin. 3 lit. c Cod penal, a înlocuit mãsura educativã a asistãrii zilnice pe o duratã de 4 luni, dispusã prin st. pen. nr. 916/2014 a Judecãtoriei Tg. M., definitivã prin neapelare la data de 29.07.2014, cu mãsura educativã a internãrii într-un centru de detenție pe o duratã de 2 ani.

-în baza art. 515 Cod procedură penală, a anulat formele de executare efectuate în baza st. pen. nr. 916/2014 a Judecătoriei Tg.M. și dispune punerea în executare a măsurii educative în baza prezentei, la rămânerea definitivă.

-în baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, a confiscat de la inculpata V. M. K. suma de 50 lei și de la inculpatul C. C. suma de 250 lei.

-în baza art. 397 alin. 1 Cod procedurã penalã, a constatat cã persoana vãtãmatã T. A. a renunțat la constituirea de pãrte civilã.

-în baza art. 274 alin. 1 și alin. 3 Cod procedurã penalã, a obligat-o pe inculpata minorã V. M. K., la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

-în temeiul art. 274 alin. 1 teza a II-a Cod procedurã penalã, a dispus ca onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru faza de urmãrire penalã și suma de 600 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru faza de judecatã să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că în dupã-amiaza datei de 04.06.2013, inculpatul major C. C. însoțit de inculpata minorã V. M. K. și de numita Bambo I., minorã în vârstã de 12 ani, a plecat de acasã din Valea R. cu intenția de a sustrage bunuri pentru a face rost de bani.

În jurul orei 13:45 au ajuns toți trei în cartierul D., pe . Târgu-M., unde au observat cã imobilul de la nr. 44 avea geamul de la stradã deschis, iar proprietara se afla într-o anexã din spatele imobilului. Astfel, s-au hotãrât sã sustragã bunuri din interior, inculpatul C. C. spunându-le inculpatei minore V. M. K. și numitei Bambo I. sã asigure paza locului. Apoi, ajutat de cele douã, inculpatul C. C. a escaladat geamul și a pãtruns în prima încãpere, în timp acestea au rãmas sã asigure paza locului faptei, pe trotuarul alãturat.

Din încãperea respectivã, dintr-un dulap, inculpatul C. C. a sustras un lanțișor cu medalion (crucifix) și douã verighete, toate din aur.

În timpul desfășurării activității infracționale, în zonă a ajuns martorul ocular B. A., vecina persoanei vãtãmate, care locuiește pe aceeași stradă, la nr. 22. Aceasta le-a observat pe inculpata V. M. K. și minora Bambo I. pe trotuarul situat vis-a-vis de casa persoanei vătămate, având un comportament suspect, respectiv uitându-se insistent la geamul deschis, motiv pentru care s-a deplasat la poarta imobilului, pentru a o anunța pe persoana vătămată T. A.. În acel moment, minorele i-au făcut semn și l-au avertizat pe inculpatul C. C. să părăsească locuința, lucru care s-a și întâmplat, inculpatul escaladând fereastra pe care pătrunsese în interior și a fugit împreună cu cele două minore spre . gãsite asupra sa.

În aceeași zi, inculpații și minora Bambo I. s-au întâlnit cu martorul Bambo M., fratele celei din urmã, cãruia i-au arãtat bunurile furate. Martorul a propus sã le valorifice la o casã de amanet din Tg. M., însã inculpatul C. C. a considerat cã este mai bine sã meargã la Reghin pentru a nu fi prinși, unde s-au și deplasat toți patru cu un taxi.

Inculpatul C. C. a amanetat pe numele sãu toate bijuteriile sustrase, la . SRL, primind în schimb suma de 850 lei, potrivit contractului de amanet nr._/04.09.2013. Suma de bani obținutã a fost împãrțitã cu inculpata V. M. K. și cu numita Bambo I., iar martorului Bambo M. i-a dat 50 lei pentru a plãti cursa de taxi. Inculpata V. M. K. a confirmat faptul cã a primit 50 lei de la inculpatul C. C..

Potrivit Raportului de expertizã medico-legalã psihiatricã nr. 1281/ A1 Psihiatrie, la data comiterii faptei inculpata minorã V. M. K., în vârstã de 15 ani, prezenta diagnosticul „Dezvoltare dizarmonicã de presonalitate de tip antisocial”, însã avea discernãmântul pãstrat.

În drept, raportat la starea de fapt reținutã prin prisma probelor administrate în cursul procesului penal, fapta inculpatei minore V. M. K., care în ziua de 04.09.2013, în jurul orei 13:45, împreunã cu minora Bambo I., a asigurat paza locului pe timpul cât inculpatul major C. C. a pãtruns, prin escaladarea unei ferestre, în imobilul locuința persoanei vãtãmate T. A., situat pe . Târgu-M. la nr. 44, de unde a sustras un lãnțișor cu medalion și douã verighete, toate din aur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, art. 113 alin. 2 și art. 5 Cod penal.

3. Considerentele instanței de apel. Constatăm, pentru început că este la adăpost de critici hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește expunerea stării de fapt, analiza detaliată a probelor, constatarea existenței faptei deduse judecății, a săvârșirii acesteia de către inculpata V. M. K. și a împrejurării că această faptă constituie complicitate la infracțiunea de furt calificat; încadrarea juridică reținută; natura și durata măsurii educative privative de libertate stabilite și luate față de inculpată; aplicarea dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. e C. pen.; modalitatea de soluționare a acțiunii penale puse în mișcare față de inculpatul C. C.; obligarea inculpaților la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.

Cu toate acestea, apelul promovat în cauză de inculpata V. M. K. împotriva sentinței Judecătoriei Tg.-M. este fondat și argumentele pe care le vom prezenta mai jos determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admiterea căii de atac, cu consecințele desființării în parte a hotărârii penale apelate și rejudecării în al doilea grad a pricinii, în următoarele limite:

a) În ipoteza în care instanța, sesizată cu soluționarea unei acțiunii penale puse în mișcare față de o persoană care la data faptei/ era minoră, constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, că a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, cum este cazul în speță, din perspectiva dreptului material, când individualizează tratamentul sancționator al minorului, într-adevăr stabilește și ia o măsură educativă. Această operațiune, în planul dreptului procesual, se reflectă în soluția de judecată prevăzută de art. 396 alin. 1 și 2 C. pr. P.., mai exact într-o soluție de condamnare.

Prima instanță s-a limitat să noteze în dispozitivul hotărârii că stabilește și ia față de inculpata V. M. K. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, fără însă să dispună și o soluție de judecată în privința inculpatei. Aceasta omisiune reprezintă mai degrabă o tehnică defectuoasă de redactare a dispozitivului, care poate fi corectată în al doilea grad, când în rejudecare în temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C. pr. P.. vom dispune condamnarea inculpatei la măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 48 alin. 1 cu referire la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C. pen., cu aplicarea art. 77 lit a C. pen. și cu reținerea art. 113 și urm. și art. 5 C. pen.

În acest context, reținem și de această dată, contrar susținerilor inculpatei în apel, că atât natura măsurii educative –internarea într-un centru de detenție, cât și durata acesteia –de 2 ani, răspund criteriilor prevăzute de art. 115 alin. 2 cu referire la art. 74 C. pen., sunt proporționale și satisfac în mod concret și în mod eficient nevoile reinserției sociale a inculpatei și ale prevenției generale. Astfel, în mod corect prima instanță, ale cărei considerente nu au putut să fie combătute convingător de către inculpată, a avut în vedere modalitatea concretã de concepere și de comitere a infracțiunii, gravitatea ridicată a acesteia, ilustrată în circumstanțele concrete de săvârșire, contribuția importantă a inculpatei cu actele sale de coautorat, numărul persoanelor implicate, caracterul plănuit al activității infracționale. De asemenea, la alegerea măsurii educative și a duratei acesteia, nu pot fi omise întinderea urmării de rezultat a faptei inculpatei, dar nici persoana acesteia, observând pe de o parte comportamentul sincer adoptat pe durata procedurilor, iar, pe de altă parte, faptul că inculpata se înscrie într-un anturaj pentru care comiterea de infracțiuni a devenit realmente o îndeletnicire și infracțiunea care se judecă nu este deloc un incident în viața d-nei V. M. K., ci face parte dintr-un ansamblu infracțional mai amplu, inculpata fiind cercetatã și condamnatã și în alte dosare, în unele cazuri prin soluții definitive, iar sancțiunile care au fost dispuse anterior nu s-au dovedit suficient de ferme, deoarece nu au fost apte sã determine o ameliorare a conduitei infracționale a inculpatei.

Mai mult, supravegherea din partea pãrinților nu s-a dovedit a fi una adecvatã și suficientã astfel încât sã o împiedice pe inculpata sã comitã în mod repetat fapte penale, iar împrejurarea cã inculpata minorã este la rândul sãu mama unui copil de câteva luni, nu poate justifica prin ea însãși, luarea în mod automat a unei mãsuri educative neprivative de libertate. În acest sens, facem trimitere și la concluziile referatului de evaluare, potrivit cãrora supravegherea ineficientã din partea pãrinților, abandonul școlii și nivelul educațional redus, situarea locuinței într-o zonã cu potențial criminogen ridicat, apartenența minorei la un anturaj care apreciazã conduita infracționalã, modalitãțile inadecvate de petrecere a timpului liber, debutul infracțional precoce și vulnerabilitatea la influențele negative ale anturajului, toate acestea duc la concluzia cã riscul de sãvârșire a unor noi infracțiuni se situeazã la un nivel mare.

În aceste împrejurări, este oportunã stabilirea și luarea în srcina inculpatei a măsurii educative a internării într-un centru de detenție, recomandată de altfel și de către consilierul de probațiune, cu atât mai mult cu cât inculpata minorã va trebui sã se ocupe la rândul sãu de creșterea și educarea propriului copil. Or, în mãsura în care ea însãși nu a conștientizat importanța respectãrii normelor sociale impuse de lege și nu și-a însușit anumite valori fundamentale, date fiind carențele educaționale și lipsa de implicare din partea pãrinților, nici nu poate asigura creșterea și educarea copilului în spiritul respectãrii acestora; dimpotrivã, existã un risc real ca minorul sã adopte la rândul sãu pe viitor conduita infracționalã a mamei sale, dacã aceasta nu este corectatã la timp.

b) Astfel cum a surprins și prima instanță, la data pronunțării sentinței penale apelate, pentru alte infracțiuni de violare de domiciliu și furt calificat, concurente cu infracțiunea care formează obiectul judecății, inculpata V. M. K. fusese deja condamnată definitiv prin sentința penală nr. 916/2014 a Judecătoriei Tg.-M. la măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 4 luni. Potrivit evidențelor privind executarea acestei sentințe penale, măsura educativă a asistării zilnice s-a finalizat la 27 ianuarie 2015. În această situație, la momentul actual în cauză prevederile art. 123 alin. 3 lit. a C. pen. nu mai pot fi aplicate, aceasta deoarece faptic nu se poate dispune prelungirea sau înlocuirea decât a unei măsuri educative în ființă și nu a unei măsuri educative deja executate la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare pentru infracțiuni concurente cu cea care a atras măsura educativă inițială. În acest fel, în rejudecare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat analizate în prezenta cauză, vom stabili și vom lua în temeiul art. 129 alin. 1 C. pen. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani, fără să mai recurgem la înlocuirea măsurii educative a asistării zilnice care a fost stabilită în sarcina inculpatei prin sentința penală nr. 916/2014 și care a fost deja executată. P. urmare, vom înlătura din hotărârea atacată dispozițiile privind înlocuirea măsurii educative a asistării zilnice la care a fost condamnată inculpata prin sentința penală nr. 916/2014 a Judecătoriei Tg.-M. și anularea formelor de executare efectuate în baza acestei sentințe penale.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelului, conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea căii de atac vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpată în apel, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

1. În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admite apelul declarat de inculpata V. M. K. împotriva sentinței penale nr. 1310/15 decembrie 2014 pronunțate de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ și, în consecință:

2. Desființează în parte hotărârea atacată și, rejudecând cauza:

2.1. În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C. pr. P.. cu referire la art. 129 alin. 1 C. pr. P.., condamnă pe inculpata V. M. K. (fiica lui G. și K., născută la data de 01.01.1999 în Tg. M., jud. M., domiciliată în Tg. M. .. 117, jud. M., CNP_) la:

  • Măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 48 alin. 1 cu referire la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C. pen., cu aplicarea art. 77 lit a C. pen. și cu reținerea art. 113 și urm. și art. 5 C. pen.

2.2. Înlătură din hotărârea atacată dispozițiile privind înlocuirea măsurii educative a asistării zilnice la care a fost condamnată inculpata prin sentința penală nr. 916/2014 a Judecătoriei Tg.-M. și anularea formelor de executare efectuate în baza acestei sentințe penale.

2.3. Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vizând:

-modalitatea de soluționare a acțiunii penale puse în mișcare față de inculpatul C. C.;

-aplicarea dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. e C. pen.;

-constatarea privind faptul că persoana vătămată T. A. a renunțat la constituirea de parte civilă în cauză;

-obligarea inculpaților la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.

3. Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpată în apel, în sumă de 200 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

4. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

M. R. C. dr. M. V.

Grefier,

A. P.

Red./thred. M.V./4.06.2015/7ex.

Jud. fond.S. O. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 293/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ