Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 1364/289/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 134/A

Ședința publică din 16 martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M.-R. C.

Judecător I.-C. B.

Grefier D. M.

Cu participarea doamnei procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..

Pe rol judecarea apelurilor declarate de către inculpații M. S. I. (fiul lui G. și V., născut la data de 24.11.1991, domiciliat în Reghin, ., județul M.), C. P. A. (fiul lui I. și A., născut la data de 06.01.1981, domiciliat în Reghin, ., . în Reghin, ., județul M.) și C. C.-T. (fiul lui T. și M., născut la data de 18.12.1988, domiciliat în Reghin, ..48, județul M.) împotriva sentinței penale nr. 261 din 12 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații-apelanți C. C. T. și M. S. I., personal, asistați de apărător ales, avocat S. V.-M., apărătorul ales al inculpatului C. P. A., avocat R. B. și reprezentantul părții civile intimate . juridic D. Artemus, lipsă fiind inculpatul C. P. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:

Se constată că a fost depusă la dosar, o cerere prin care apărătorul ales al inculpatului C. P. solicită strigarea cauzei după orele 10:00.

Apărătorul inculpatului C. P. A. depune la dosar adeverință medicală pentru inculpatul pe care îl reprezintă.

La întrebarea instanței, domnul avocat R. B. precizează că inculpatul C. P. critică sentința atacată în primul rând pentru cuantumul pedepsei precum și cuantumul prejudiciului calculat de către partea civilă.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată că prezenta cauză este în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Domnul avocat S. V. M. pentru inculpații M. S. I. și C. C. T. solicită admiterea apelurilor declarate de către acești inculpați, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea sentinței atacate iar în rejudecare, reindividualizarea pedepselor aplicate acestor inculpați, pentru motivele ce au fost expuse în memoriile cu motivele de apel.

Pentru inculpatul C. C. T., domnul avocat S. V. arată că în opinia apărării, pedeapsa aplicată acestui inculpat este prea aspră, noul Cod penal prevede o relaxare a sancțiunilor penale față de cel vechi, așa cum se poate observa și din jurisprudența curții, că Judecătoria Reghin nu are o practică unitară, pentru același gen de fapte s-au aplicat mult mai blânde, mai reduse. Deși prima instanță a reținut legea mai favorabilă, respectiv noul cod penal, a pronunțat o pedeapsă la fel de aspră ca și dacă s-ar fi judecat pe vechiul cod. Solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul a depus înscrisuri în circumstanțiere, respectiv caracterizări care se găsesc la filele 87,89 și 97 din dosar, este încadrat în muncă, a recunoscut săvârșirea faptei, parțial a recunoscut prejudiciul solicitat de către partea civilă și atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanței de fond a avut o atitudine cooperantă, a solicitat întocmirea unui raport de recunoaștere a vinovăției, motiv pentru care apreciază că pedeapsa ce i-a fost aplicată acestui inculpat este aspră, nu s-a reținut în nicio circumstanță atenuantă, consideră că s-ar putea reține circumstanța prevăzută de art. 75 din Codul penal, consideră că s-ar putea reține prevederile art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal respectiv efortul depus de infractor pentru diminuarea consecințelor infracțiunii. Arată că au solicitat o întrevedere cu reprezentantul părții civile pentru a achita prejudiciul pe care ei l-au recunoscut, dar aceștia l-au refuzat. Consideră că s-ar putea aplica o pedeapsă mai blândă cu amânarea aplicării pedepsei.

Cu privire la inculpatul M. S. I., domnul avocat S. V. solicită ca în baza acelorași considerente să se dispună reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei amânări a executării pedepsei și față de acest inculpat. Solicită instanței să țină cont și de înscrisurile în circumstanțiere pe care le-au depus și care se regăsesc la filele 267-268 în dosarul instanței de fond. Inculpatul M. S. este încadrat în muncă iar în opinia apărării, consecințele suportate de inculpat au fost suficiente, inculpatul a înțeles gravitatea faptei, el a fost și reținut.

Domnul avocat B. R. pentru inculpatul C. P. A. referitor la prejudiciul cauzat persoanei vătămate constituită parte civilă arată că la fila 60 din dosarul de urmărire penală se află o fișă de inventar, prin care partea civilă . că la data de 7.10.2013, conform ultimului inventar, lipsesc din magazie o cantitate de 350 ml de cablu. Fapta pentru care inculpații au fost trimiși în judecată a fost săvârșită în noaptea de 19/20 octombrie 2013, deci la un interval de două săptămâni, ei au fost prinși asupra faptului cu cantitatea de 65 ml de cablu. Au solicitat și în cursul urmăririi penale, la poliție, efectuarea unui experiment judiciar, pentru că nu este posibil ca în acel autoturism . Este adevărat că au solicitat judecarea cauzei pe procedura simplificată, că au recunoscut vinovăția, dar infracțiunea fiind patrimonială și are legătură directă cu cuantumul prejudiciului. Latura civilă influențează aici și latura penală pentru că este infracțiune patrimonială. Au fost dovediți 65 ml de cablu. Apărarea a solicitat iar organul de urmărire penală a admis cererea privind emiterea unei adrese către partea civilă iar partea civilă a răspuns care este valoarea celor 65 ml de cablu, fiind vorba despre 16.120 lei + TVA. Personal împreună cu domnul avocat S. au fost la partea civilă și au încercat să acopere acest prejudiciu, însă au fost refuzați, solicitându-li-se să plătească valoarea a 350 ml de cablu. Este o singură infracțiune unică, nu s-a reținut nici măcar forma continuată, nu era posibil, fizic, să încarci într-un autoturism condus de către coinculpat, 350 de ml de cablu, pentru că era volumul prea mare, fapt pe care l-au arătat încă de la început. Ceea ce s-a demonstrat sunt 65 de ml de cablu, cu valoarea de 16.120 lei + TVA, valoare din care, așa cum rezultă tot din acea adresă, arată că s-a recuperat 2295. Un calcul simplu arată că prejudiciul faptic produs este de 17.063,8 lei, iar prejudiciul trebuie să fie cert. Partea civilă vine însă cu o fișă de magazie și spune că în urmă cu 2 săptămâni au făcut inventar și lipsesc 350 de ml de cablu. Dar acești 350 ml de cablu cum puteau fi transportați, organele de urmărire penală presupunând că este o faptă repetată. Însă, nu s-a reținut decât o singură infracțiune, nici concurs nici măcar infracțiune continuată, ci o infracțiune simplă, în noaptea respectivă.

Apărătorul inculpatului C. P. mai arată că inculpații și-au recunoscut vinovăția, au fost judecați în baza textelor legale care prevăd procedura recunoașterii, însă, așa cum au mai arătat, prejudiciul este cel pe care l-au învederat instanței de fond și l-au învederat și instanței de apel. Prin urmare, raportat la acest prejudiciu concret, solicită instanței de apel să procedeze la reindividualizarea pedepsei, având în vedere că inculpații au recunoscut săvârșirea faptei pentru care au fost trimiși în judecată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice pe noul cod penal unde pedepsele sunt cuprinse între 1 și 5 ani închisoare, cu coroborarea textului legal privind reducerea, limitele de pedeapsă s-ar încadra undeva între 8 luni și 3 ani și 6 luni, iar pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță apare astfel mult prea aspră, tinde spre maximul de 3 ani și 6 luni închisoare. Consideră că inculpații sunt vinovați, ei au și recunoscut fapta, consideră că o pedeapsă orientată spre minimul special ar fi mai mult decât suficientă, cu obligarea lor la plata sumei de 17.063,8 lei ca fiind prejudiciul cauzat părții civile.

Reprezentantul părții civile . consilier juridic D. Artemus, solicită respingerea apelurilor declarate de către inculpați și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Judecătoriei Reghin. În opinia părții civile fapta a fost săvârșită așa cum a fost relatat de organele de urmărire penală, cei 65 de ml de cablu la care s-a făcut referire este cantitatea care a fost recuperată, infracțiunea a fost pregătită din timp, materialul a fost tăiat în bucăți de 3-4 m ca să se poată încărca foarte ușor în mijlocul de transport care era o dubiță în care se puteau încărca cele 3000 kg care reprezintă greutatea totală a celor 350 ml de cablu. Solicită respingerea apelurilor și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Reprezentanta parchetului față de apelurile declarate de cei trei inculpați apreciază că hotărârea pronunțată de Judecătoria Reghin ca instanță de fond, atât sub aspectul laturii penale – respectiv individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpați cât și sub aspectul obligării acestora, în solidar, la plata despăgubirilor civile formulate de partea civilă . legală și temeinică, motiv pentru care solicită instanței să respingă ca neîntemeiate cele trei apeluri declarate în cauză.

Inculpatul C. C. T., având ultimul cuvânt, solicită să se aibă în vedere concluziile apărătorului său.

Inculpatul M. S. I., având ultimul cuvânt, susține concluziile apărătorului său ales.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra prezentelor apeluri:

La data de 12.12.2014, Judecătoria Reghin pronunță sentința penală nr.261 prin care în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a admis solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin de schimbare a încadrării juridice a faptelor prin aplicarea art. 5 din noul Cod penal.

În temeiul art. 334 alin. 2 noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 noul Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului C. C. T., la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în temeiul art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1, lit. a Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 noul Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Instanța a constată că cele două fapte au fost săvârșite în concurs real (art. 38 alin. 1, teza I din noul Cod penal).

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b N.C.p., contopește pedepsele de mai sus, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare la care în baza aceluiași text legal a adăugat un spor de 4 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 72 noul Cod penal, a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii de 24 de ore, dispusă la data de 22.10.2013, ora 14,10, conform art.91 Cod penal (legea mai favorabilă), s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, în conformitate cu dispozițiile art. 92 Cod penal un termen de supraveghere de 4 ani, în baza art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e Cod penal, s-a dispus ca pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a dispus obligarea inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și având în vedere prevederile art. 93 alin. 3 Cod penal, inculpatul a fost obligat a presta o muncă neremunerată, în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. Reghin.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, instanța a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expunea dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi reveneau pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1, lit. a Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 noul Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul C. P. A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, conform art. 72 noul Cod penal, instanța a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii de 24 de ore, dispusă la data de 22.10.2013, ora 15,05 și în baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind în conformitate cu dispozițiile art. 92 Cod penal un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e Cod penal s-a dispus ca pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a dispus obligarea inculpatului de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și având în vedere prevederile art. 93 alin. 3 Cod penal inculpatul a fost obligat a presta o muncă neremunerată, în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. Reghin.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, instanța a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expunea dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi reveneau pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1, lit. a Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 noul Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul Ș. D. V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, în baza art. 72 noul Cod penal, a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii de 24 de ore, dispusă la data de 22.10.2013, ora 15,50 și conform art. 91 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind în conformitate cu dispozițiile art. 92 Cod penal un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e Cod penal, s-a dispus ca pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență și conform art. 93 alin. 2 lit. b C.p., s-a dispus obligarea inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Având în vedere prevederile art. 93 alin. 3 Cod penal inculpatul a fost obligat a presta o muncă neremunerată, în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. B. de Jos.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, instanța a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expunea dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul 48 noul Cod penal, raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1, lit. a Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 noul Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul M. S. I., la pedeapsa de 2 ani închisoare și în baza art. 72 noul Cod penal, a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii de 24 de ore, dispusă la data de 22.10.2013, ora 16,10 și potrivit art. 91 Cod penal instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind în conformitate cu dispozițiile art. 92 Cod penal, un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e Cod penal, instanța a dispus ca pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a dispus obligarea inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe, de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și având în vedere prevederile art. 93 alin. 3 Cod penal inculpatul a fost obligat a presta o muncă, neremunerată, în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. Reghin.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, instanța a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expunea dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 25 și 397 Cod procedură penală și art. 1349 Cod civil, instanța a obligat inculpații, în solidar, să achite părții civile . de 104.707,00 lei, reprezentând restul prejudiciului cauzat și nerecuperat. Și în baza art. 274, alin. 2 Cod procedură penală, instanța a obligat fiecare inculpat la suma de 600 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a adopta această soluție, instanța de prim grad a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin nr. 2230/P/2013 din 28.05.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C. C. T., pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat si conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 228 al.1, 229 al.1 lit. b din C.p., cu art. 77 al. 1 lit. a C.p. și art. 335 al. 2 C.p. cu art. 38 al.1 teza I C.penal, Chirtes P. A. și Serdean D. V., pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 al.1, 229 al.1 lit. b din Codul penal cu art. 77 al. 1 lit. a C.p. și M. S. I., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 228 al.1, 229 al.1 lit. b din Codul penal cu art. 77 al. 1 lit. a C.p.

În expozitivul rechizitoriului s-a reținut că, în noaptea de 19/20.10.2013, în jurul orelor 01,00, inculpatul C. C. T. a condus, pe ., o autoutilitară de culoare albă, cu număr fals de înmatriculare_, înspre partea civila, ., ..

Complicele, inculpatul M. S. I., în noaptea de 19/20.10.2013, in calitate de sef de tură la . obiectiv de paza la partea civila, a permis accesul autoutilitarei, condusă de inculpatul C. C. T., în interiorul societății, împreună cu acesta aflându-se inculpații C. P. A., Ș. D. V.. Astfel, autoutilitara a intrat pe poarta principală de acces, prevăzută cu punct control-acces și barieră, în incinta S.C. K. ROMÂNIA S.A. din mun. Reghin.

Dintr-o magazie, cei trei inculpați, C. C. T., C. P. A., Ș. D. V. au sustras cantitatea de 350 metri liniari cablu de energie electrică, în valoare de 86.800 lei + TVA, în scopul însușirii pe nedrept.

În timpul comiterii faptei, inculpații au fost surprinși de către martorul Bancsi Mihaly, agent de pază, care se afla de serviciu si care a raportat incidentul superiorilor săi. După ce au fost reperați, inculpații C. C. T., C. P. A., Ș. D. V. au părăsit incinta societății, cu autoutilitara, în care se afla cablu electric, sustras din posesia părții civile, pe o altă poartă decât cea pe care au intrat, neprevăzută cu control și punct-acces, deschisă, îndreptându-se pe . Reghin.

Partea civilă a pus la dispoziția organelor de cercetare penală imaginile, surprinse de camerele de supraveghere, care redau împrejurările și modul în care inculpații au pătruns în incinta părții civile (f.45-46).

În urma vizionării imaginilor a rezultat că, la ora 1,10, o autoutilitara de culoare alba, marca VW a virat de pe . control, in incinta societății . suspendată.

In urma cercetărilor efectuate, precum si din declarațiile martorului Șimon D. și ale inculpatului M. S. I. a rezultat că autoutilitara a fost condusă de către inculpatul C. C. T..

La ora 1:11:39 s-a observat autoturismul marca Opel Astra, aparținând . care inculpatul M. S. I. s-a deplasat după inculpații C. P. A., Ș. D. V., pentru a-l ajuta pe inculpatul C. C. T. să repună, pe roți, autoutilitara suspendată.

La ora 1:12:44 inculpatul C. P. A., urmat de inculpații M. S. I., Ș. D. V., au pătruns dinspre interiorul societății, spre exterior, prin punct control, pentru a repune pe roți autoutilitara.

La ora 1:13:48 inculpații C. P. A., Ș. D. V., M. S. I. ajutați de martorul Șimon D., au repus, pe roți autoutilitara, condusă de inculpatul C. C. T..

La ora 1:14:05 autoutilitara de culoare albă a intrat în incinta părții civile, iar la ora 1:30:03 a iești din incintă, pe poarta de acces, de lângă cântar, rămasă deschisă, spre .> În urma verificării numărului de înmatriculare_, aplicat pe autoutilitara marca VW, de culoare albă, condusă de inculpatul C. C. T., a rezultat că era atribuit unui autoturism marca Dacia 1310 CL, proprietatea Elivlad Top SRL, administrată de S. O..

Cu ocazia audierii, martorul S. O. a declarat că autoturismul Dacia, cu număr de înmatriculare_, a fost vândut în cursul anilor 2010-2011 numitului L. A. I., ulterior, fiind revândut numitului F. C. I..

La data de 20.10.2013 inculpatul M. S. I. a predat, lucrătorilor de poliție, 65 ml. cablu electric de forță, care se afla în autoturismul proprietate personală, despre care a susținut că i-a fost predat de inculpatul C. C. T. la ora 8,30 (f.57), fiind predat apoi reprezentanților părții civile (f.58).

Inculpatul Ciuca C. T. a susținut că numerele de înmatriculare au fost aduse de inculpatul Chirtes P. A. si le-a aplicat pe autoutilitara VW, aparținând tatălui prietenei sale, Malos B..

Martorul Bancsi Mihaly, agent de pază la . declarat că, în noaptea de 19/20.10.2013, se afla de serviciu. În jurul orelor 1,00 a surprins trei persoane, care încărcau cablu electric, într-o autoutilitară de culoare albă, două persoane se aflau în interior și o altă persoană se afla afară, scotea din magazie cablul. Martorul și-a dat seama că era ceva suspect și având în vedere ora târzie, sâmbăta/duminica, în afara programului normal de lucru, l-a sunat pe șeful de tură, inculpatul M. S. I., pentru a-i relata cele constatate. În timp ce se afla la dispecerat a observat, pe camera de supraveghere, autoutilitara care a părăsit incinta societății pe poarta de acces secundară, dinspre . acel moment.

Martorul F. L. D. a fost anunțat de inculpatul M. S. I. că în incinta societății a intrat o autoutilitară. A declarat că inculpatul M. S. I. avea un comportament suspect, privind modul in care a justificat permisiunea autoutilitarei in incinta societății. L-a întrebat pe inculpatul M. S. I. dacă a legitimat conducătorul auto si dacă a verificat interiorul acestuia. Inculpatul M. S. I. nu a putut răspunde întrebărilor martorului, acesta dându-si seama că nu a respectat regulile de ordine interioară si că ,,la mijloc e ceva dubios,,. Martorul a fost sunat, la scurt timp, de numitul M. P. si a fost anunțat că din magazie s-a sustras cablu electric.

Martorul M. V., administrator ., a declarat că, în noaptea de 19/20.10.2013, în jurul orelor 2,00 s-a deplasat la sediul părții civile, unde inculpatul M. S. I. i-a relatat împrejurările în care autoutilitara a pătruns în interiorul societății. Martorul l-a convins pe inculpatul M. S. I. să ia legătura cu autorii faptei, pentru a restitui cablul sustras. Inculpatul M. S. I. l-a contactat, telefonic, pe inculpatul C. C. T. pentru a se deplasa în fața societății. Inculpatul C. C. l-a sunat pe martor, care i-a cerut ca inculpatul M. S. I. să se deplaseze în zona Pădurea Rotundă, pentru a-i preda cablul.

La data de 21.10.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale, față de inculpați astfel: față de inculpatul C. C. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de punere în circulație a unui autoturism, cu număr fals de înmatriculare și furt calificat, prev. de art. 85 al.2 din OUG. nr. 195/2002 Rep. și art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a, g C.p. cu art. 33 lit. a C.p.,față de inculpații C. P. A. și Ș. D. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a. g C.p., față de inculpatul M. S. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a, g C.p.

La data de 22.10.2013 inculpații C. C. T., C. P. A. Serdean D. V., M. S. I. au fost reținuți pentru 24 ore.

La data de 23.10.2013 s-a dispus față de cei patru inculpați obligarea de a nu părăsi localitatea.

La data de 27.02.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice față de inculpatul C. C. T. din infracțiunile prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a. g C.p., art. 85 al.2 din OUG. nr. 195/2002 Rep. cu art. 33 lit. a C.p. în infracțiunile prev. de art. 228 al.1, 229 al.1 lit. b C.p. și art. 335 al.2 C.p. cu art. 38 al.1 teza I C.p. și art. 77 al. 1 lit. a C.p., față de inculpații C. P. A. și Ș. D. V. din infracțiunea prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a, g C.p. în infracțiunea prev. de art. 228 al.1, 229 al.1 lit. b C.p. cu art. 77 al. 1 lit. a C.p., față de inculpatul M. S. I. din infracțiunea prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a. g C.p. în infracțiunea prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 228 al.1, 229 al.1 lit. b C.p. cu art. 77 al. 1 lit. a C.p.

Cei patru inculpați au solicitat efectuarea unei reconstituiri/experiment, judiciar pentru a demonstra imposibilitatea sustragerii cantității de cablu reclamată de partea civilă, iar prin ordonanță s-a respins motivat cererea.

Partea civilă .-a constituit parte civilă cu suma de 86.800 lei +TVA, reprezentând contravaloarea a 350 m cablu NYY-J 3X 240+120 sustras.( f.55-56).

Din adresa 8986/25.10.2013 emisă de partea civilă, a rezultat că inculpatul C. C. T. avea acces în societate, în timpul orelor de program și numai cu autovehiculul aparținând societății părții civile. D. în cazuri excepționale inculpatul C. C. T. putea fi solicitat de departamentele de producție și la alte ore, pentru a elibera piese, dar accesul se permitea numai la solicitarea expresă a acestora și cu anunțarea firmei de pază (f.60).

Partea civilă a depus, pentru a dovedi prejudiciul facturi și alte acte justificative (f. 61-66), iar pentru inculpatul C. C. T. fisa postului ( f.67-69).

Partea civilă a precizat că valoarea celor 65 ml. cablu electric, de forță, predat de inculpatul M. S. I., la data de 20.10.2013 era de 16.120 lei +TVA. S-a precizat în adresa nr. 2540/17.03.2014, că acest cablu a fost tăiat în bucăți și nu mai putea fi folosit, astfel că valoarea recuperată ar fi fost de 2.925 lei.

Inculpații C. C. T., C. P. A., Ș. D. V., M. S. I. nu aveau antecedente penale.

În fața instanței inculpații au arătat că recunoșteau săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și că doreau să se prevaleze de dispozițiile art. 375 alin. 1 C.p.p. Cu privire la aplicarea procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, astfel că la termenul din data de 19.11.2014, instanța a admis solicitarea acestora, urmând ca judecata să fie efectuată potrivit procedurii prevăzute de art. 375 C.p.p.

Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:

Pe fondul cauzei, coroborând materialul probator, administrat în cursul urmăririi penale,cu declarațiile de recunoaștere date de inculpați în fața instanței, s-a conchis că aceștia se făceau vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanța a dedus din circumstanțele reale, ale săvârșirii faptelor, că acestea au fost comise de inculpați cu vinovăție, sub forma intenției, întrucât aceștia au prevăzut sau au acceptat rezultatul faptelor lor.

Pentru comiterea acestor infracțiuni, inculpații au fost condamnați.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că inculpații se aflau la prima abatere, au avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor și au achitat, o parte, din prejudiciul cauzat.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că nu se impunea ca aceștia să execute pedeapsa ce le-a fost aplicată în regim privativ de libertate.

Totuși nu trebuia neglijat faptul că infracțiunile s-au comis în condiții ce sporeau gravitatea acestora, respectiv pe timpul nopții, de mai multe persoane, ca urmare a unei înțelegeri anterioare (ce nu a putut fi contestată, având în vedere modul de operare) și prin folosirea unui autovehicul, cu numere, false, de înmatriculare, tocmai pentru a eluda, ulterior, încercările organelor de cercetare de găsire a vinovaților. Pentru aceste motive s-a apreciat că nu era oportună renunțarea la aplicarea pedepsei și nici amânarea executării acesteia (dacă se pășea la raportarea la legea nouă), dar nici suspendarea condiționată a executării pedepsei (dacă se raporta la legea veche)

În aceeași ordine de idei, instanța a arătat că modalitatea de executare a pedepsei, la fel ca și cuantumul acesteia, trebuia să se determine inculpatul să conștientizeze cu adevărat, nu doar la nivel declarativ, consecințele săvârșirii de infracțiuni și, în același timp, ca pedeapsa să-și atingă scopul punitiv, educativ și preventiv.

Or, dacă după săvârșirea a câte unei infracțiuni, s-ar aplica, de fiecare dată, gradat modalitatea de executare, ar însemna să se permită inculpatului să săvârșească mai multe infracțiuni, înainte de a-i fi aplicată, o pedeapsă, cu executare în regim de detenție.

Pe de altă parte executarea pedepsei în regim de detenție era regula, iar modalitățile alternative de executare a acesteia reprezenta excepții condiționate de la această regulă, de fiecare dată fiind necesară o justificare, pentru aplicarea unei modalități alternative de executare.

Raportat la situația inculpaților, ce a fost analizată mai sus, s-a apreciat că era posibilă reeducarea lor, cu șanse, mai mari de succes, în stare de libertate.

În acest context s-a apreciat că modalitatea optimă de executare a pedepsei era cea a suspendării sub supraveghere, întrucât prin obligațiile ce urmau a le fi stabilite existau garanții suplimentare de îndreptare a inculpaților, în comparație cu renunțarea la aplicarea pedepsei/amânarea executării pedepsei, respectiv cu suspendarea condiționată a acesteia.

În ceea ce privea aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a constatat că suspendarea sub supraveghere, ca modalitatea de executare a pedepsei era prevăzută în ambele legi penale succesive. Totuși, din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, în ceea ce privea infracțiunea de furt, legea nouă era evident mai favorabilă. Și în ceea ce privea infracțiunea de „Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare”, legea nouă era mai favorabilă, deoarece în comparație cu legea veche, prevedea pedeapsa alternativă a amenzii.

Prin urmare s-a admis solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin de schimbare a încadrării juridice a faptelor prin aplicarea art. 5 din N.C.p.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 334 alin. 2 N.C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 noul Cod penal, instanța a dispus condamnarea inculpatului C. C. T., la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în temeiul art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 alin. 1, lit. a C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 noul Cod penal, instanța l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a constatat că cele două fapte au fost săvârșite în concurs real (art. 38 alin. 1, teza I), motiv pentru care s-au aplicat prevederile art. 39 alin. 1 lit. b N.C.p., s-a contopit pedepsele aplicate, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care în baza aceluiași text legal s-a adăugat un sport de 4 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 72 N.C.p., instanța a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii de 24 de ore, dispusă la data de 22.10.2013, ora 14,10.

În baza art. 91 Cod penal (legea mai favorabilă), văzând că erau îndeplinite condițiile impuse de acest text legal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, în conformitate, cu dispozițiile art. 92 Cod penal un termen de supraveghere de 4 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e Cod penal, instanța a dispus ca pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.p., instanța a dispus obligarea inculpatului de a frecventa unul sau mai multe programe, de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Având în vedere prevederile art. 93 alin. 3 C.p. inculpatul a fost obligat de a presta o muncă, neremunerată, în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. Reghin.

În temeiul art. 91 alin. 4 C.p., instanța i-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expunea dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi reveneau pe durata termenului de supraveghere.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 alin. 1, lit. a C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 noul Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul C. P. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 91 Cod penal (legea mai favorabilă), văzând că erau îndeplinite condițiile impuse de acest text legal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind în conformitate cu dispozițiile art. 92 CP un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 72 N.C.p., instanța a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii de 24 de ore, dispusă la data de 22.10.2013, ora 15,05.

În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e Cod penal, instanța a dispus ca pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.p., instanța a dispus obligarea inculpatului de a frecventa unul sau mai multe programe, de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și având în vedere prevederile art. 93 alin. 3 C.p. inculpatul a fost obligat a presta o muncă, neremunerată, în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. Reghin.

În temeiul art. 91 alin. 4 C.p., instanța a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expunea dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi reveneau pe durata termenului de supraveghere.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 alin. 1, lit. a C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 noul Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul Ș. D. V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 72 N.C.p., instanța a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii de 24 de ore, dispusă la data de 22.10.2013, ora 15,50.

În baza art. 91 Cod penal (legea mai favorabilă), văzând că erau îndeplinite condițiile impuse de acest text legal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind în conformitate cu dispozițiile art. 92 Cod penal un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e Cod penal, instanța a dispus ca pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.p., instanța a dispus obligarea inculpatului de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Având în vedere prevederile art. 93 alin. 3 C.p. inculpatul a fost obligat a presta o muncă, neremunerată, în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. B. de Jos.

În temeiul art. 91 alin. 4 C.p., instanța i-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expunea dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi reveneau pe durata termenului de supraveghere.

Față de cele de mai sus, văzând că potrivit art. 49 N.C.p., complicele se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, în temeiul 48 N.C.p., raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b C.p., cu aplicarea art. 77 alin. 1, lit. a C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 noul Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul M. S. I., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 72 N.C.p., instanța a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii de 24 de ore, dispusă la data de 22.10.2013, ora 16,10.

În baza art. 91 CP (legea mai favorabilă), văzând că erau îndeplinite condițiile impuse de acest text legal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind în conformitate cu dispozițiile art. 92 CP un termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e Cod penal, instanța a dispus ca pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.p., instanța a dispus obligarea inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe, de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Având în vedere prevederile art. 93 alin. 3 C.p. a fost obligat inculpatul a presta o muncă, neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. Reghin.

În temeiul art. 91 alin. 4 C.p., instanța i-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi reveneau pe durata termenului de supraveghere.

În ceea ce privește pretențiile civile, instanța a constatat că, la data de 22.04.2013, partea civilă a achiziționat cantitatea de 500 ml de cablu electric (f. 61), în valoarea de 248 de lei ml, iar la data de 02.10.2013 a utilizat cantitatea de 150 ml (f. 63-65), rămânând în gestiune cantitatea de 350 ml. De la acel moment și până la data săvârșirii infracțiunilor (19/20.10.2013), nu a mai fost utilizată nici o altă cantitate de cablu. Prin urmare, față de acest aspect și față de faptul că inculpații au sustras cablu electric, la 12 zile de la ultima verificare, a cantității din gestiune, s-a apreciat că existau suficiente elemente pentru a conchide că inculpații au sustras cantitatea de 350 ml de cablu, chiar dacă asupra lor s-au găsit doar 65 ml (f. 57).

Valoarea totală a celor 350 ml de cablu era de 86.800 + TVA, adică 107.632,00 de lei (f. 55-56). Din acest cuantum s-a recuperat suma de 2.925 de lei, prin valorificarea la un centru de colectare REMAT celor 65 ml, rămânând un prejudiciu nerecuperat în sumă de 104.707,00 lei.

Prin urmare, văzând că prejudiciul a fost dovedit, în temeiul art. 25 și 397 C.p.p. și art. 1349 C. civ., instanța a obligat inculpații în solidar, să achite părții civile suma de 104.707,00 lei, reprezentând restul prejudiciului cauzat și nerecuperat.

În temeiul art. 274, alin. 2 Cod procedură penală, instanța a obligat fiecare inculpat la suma de 600 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Această hotărâre judecătorească, în termen legal, a fost apelată de către inculpații M. S. I., C. P.-A. și C. C.-T., care fiecare, prin apărătorul său ales, a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac astfel promovate și reformării parțiale a sentinței penale criticate să se procedeze reindividualizarea pedepsei inițial aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia și eventual, reținându-se față de fiecare circumstanțele personale atenuante să se recurgă la amânarea aplicării pedepsei.

În apelul promovat de inculpatul M. S. I. s-a invederat că, instanța de fond a reținut că, în speță, legea penală mai favorabilă era codul penal în vioare și a dispus condamnarea sa la o pedeapsă rezultantă de 2 ani pentru infracțiunea de furt calificat, dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Deși sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii prevăzute de lege, codul penal în vigoare era aparent mai favorabil, totuși, sub aspectul celorlalte instituții angrenate în individualizarea pedepsei (reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.a,b,c, Cod penal, aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 81), codul penal din 1968 constituia legea penală mai favorabilă.

S-a solicitat a se avea în vedere aceste aspecte în judecarea apelului, iar dacă se va aprecia că legea penală mai favorabilă era Codul penal in vigoare, s-a solicitat a se dispune reindividualizarea pedepsei și să i se aplice o pedeapsă față de care să dispună amânarea aplicării pedepsei în temeiul art. 83 Cod penal.

În fata instanței de fond a contestat cantitatea de cablu reclamată de partea civilă, că ar fi fost sustrasă, întrucât nu au avut cum să sustragă așa cantitate mare, într-un timp așa de scurt și cu mijlocul de transport folosit.

Trebuia observat că si sub aspectul laturii civile, probatoriul administrat ridica dubii și că, suma la care au fost obligați, era exagerată raportat la cantitatea de cablu pe care au sustras-o și pe care, de altfel, au și înapoiat-o părții civile.

Acest inculpat, nu a mai avut contact cu legea penală, a avut o buna conduită, până la evenimentul neplăcut, ce a adus la formarea prezentului dosar, era încadrat in muncă, împrejurări ce trebuiau avute în vedere la reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul C. C. T., în calea de atac exercitată, a invederat că, instanța de fond a reținut că, în speță, legea penală mai favorabilă era codul penal în vioare și a dispus condamnarea sa la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru infracțiunile de furt calificat și conducere a unui autoturism, cu număr fals de înmatriculare, dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Deși, cel puțin în privința faptei de furt calificat, și sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege, codul penal în vigoare era aparent mai favorabil, a considerat că, sub aspectul celorlalte instituții angrenate în individualizarea pedepsei (reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, lit. a,b,c, Cod penal, aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prev. de art. 81), codul penal din 1968 ar fi constituit legea penală mai favorabilă.

S-a solicitat a se avea în vedere aceste aspecte în judecarea apelului, iar dacă se va aprecia că legea penală mai favorabilă era Codul penal în vigoare, a cerut a se dispune reindividualizarea pedepsei și aplicarea, unei pedepse rezultante de cel mult doi ani, cu amânarea aplicării pedepsei în temeiul art. 83 Cod penal.

In fața instanței de fond a contestat cantitatea de cablu, reclamată de partea civilă, că ar fi fost sustrasă, întrucât nu au avut cum să sustragă așa cantitate mare, într-un timp așa de scurt și cu mijlocul de transport folosit.

Trebuia arătat că și sub aspectul laturii civile, probatoriul administrat ridica dubii și că suma, la care au fost obligați, era exagerată raportat la cantitatea de cablu, pe care au sustras-o și pe care, de altfel, au și înapoiat-o părții civile.

S-a mai invederat că nu a mai avut contact cu legea penală, a avut o bună conduită, până la evenimentul neplăcut ce a adus la formarea prezentului dosar, era angajat pe post de șofer, iar aplicarea unei condamnări va avea drept consecință pierderea locului de muncă.

Inculpatul C. P. A., prin apărătorul său ales, a arătat că, referitor la prejudiciul cauzat persoanei vătămate, constituită parte civilă, la fila 60 din dosarul de urmărire penală se afla o fișă de inventar, prin care partea civilă . că, la data de 7.10.2013, conform ultimului inventar, lipsea, din magazie o cantitate de 350 ml de cablu. Fapta pentru care inculpații au fost trimiși în judecată a fost săvârșită în noaptea de 19/20 octombrie 2013, deci la un interval de două săptămâni, ei au fost prinși asupra faptului cu cantitatea de 65 ml de cablu. Au solicitat, și în cursul urmăririi penale, la poliție, efectuarea unui experiment judiciar, pentru că nu era posibil ca în acel autoturism să fie o asemenea cantitate. Este adevărat că au solicitat judecarea cauzei pe procedura simplificată, că au recunoscut vinovăția, dar infracțiunea fiind patrimonială și are legătură directă cu cuantumul prejudiciului. Latura civilă influența aici și latura penală, pentru că era infracțiune patrimonială. Au fost dovediți 65 ml de cablu. Apărarea a solicitat, iar organul de urmărire penală a admis cererea privind emiterea unei adrese către partea civilă, iar partea civilă a răspuns care era valoarea celor 65 ml de cablu, fiind vorba despre 16.120 lei + TVA. Personal, împreună cu domnul avocat S., au fost la partea civilă și au încercat să acopere acest prejudiciu, însă au fost refuzați, solicitându-li-se să plătească valoarea a 350 ml de cablu. Este o singură infracțiune unică, nu s-a reținut nici măcar forma continuată, nu era posibil, fizic, să încarci într-un autoturism, condus de către coinculpat, 350 de ml de cablu, pentru că era volumul prea mare, fapt pe care l-au arătat încă de la început. Ceea ce s-a demonstrat erau 65 de ml de cablu, cu valoarea de 16.120 lei + TVA, valoare din care, așa cum a rezultat tot din acea adresă, s-a recuperat 2295. Un calcul simplu arăta că prejudiciul, faptic, produs era de 17.063,8 lei, iar prejudiciul trebuia să fie cert. Partea civilă a venit, însă, cu o fișă de magazie și a spus că în urmă cu 2 săptămâni au făcut inventar și lipseau 350 de ml de cablu. Dar acești 350 ml de cablu cum puteau fi transportați, organele de urmărire penală presupunând că era o faptă repetată. Însă, nu s-a reținut decât o singură infracțiune, nici concurs, nici măcar infracțiune continuată, ci o infracțiune simplă, în noaptea respectivă.

Inculpatul C. P. a mai arătat că inculpații și-au recunoscut vinovăția, au fost judecați în baza textelor legale care prevedeau procedura recunoașterii, însă, așa cum au mai arătat, prejudiciul era cel pe care l-au învederat instanței de fond și l-au învederat și instanței de apel. Prin urmare, raportat la acest prejudiciu concret, s-a solicitat instanței de apel a proceda la reindividualizarea pedepsei, având în vedere că inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, pentru care au fost trimiși în judecată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pe noul cod penal, unde pedepsele sunt cuprinse între 1 și 5 ani închisoare, cu coroborarea textului legal privind reducerea, limitele de pedeapsă s-ar încadra undeva între 8 luni și 3 ani și 6 luni, iar pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanță, apărea astfel mult prea aspră, tindea spre maximul de 3 ani și 6 luni închisoare. S-a susținut că inculpații erau vinovați, ei au și recunoscut fapta, dar considera că o pedeapsă orientată spre minimul special ar fi fost mai mult decât suficientă, cu obligarea lor la plata sumei de 17.063,8 lei ca fiind prejudiciul cauzat părții civile.

Analizând apelurile astfel declarate, cu stricta respectare a diosp.art.412, 416-419 Cod procedură penală, se constată că acestea au caracter nefondat, deoarece:

La prim grad jurisdicțional, pe baza probatoriului administrat în faza urmăririi penale, în condiții de strictă legalitate, s-a stabilit, dincolo de orice dubiu că:

 inculpatul C. C. T., în condițiile concursului real de infracțiuni, a comis infracțiunile incriminate de disp.art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b Cod penal cu aplic.art.77 alin.1 lit.a Cod penal și de art.335 alin.2 Cod penal;

 inculpatul M. S. I., a săvârșit infracțiunea prev.și ped.48 Cod penal rap.la art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b Cod penal cu aplic.art.77 alin.1 lit.a Cod penal;

 inculpatul C. P. A., a comis infracțiunea incriminată de disp.art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b Cod penal cu aplic.art.77 alin.1 lit.a Cod penal.

Toți cei trei inculpați apelanți, însușindu-și fără rezerve, probele administrate în faza urmăririi penale, au recurs la procedura simplificată de soluționare a cauzei, niciunul dintre aceștia, ce au beneficiat de apărare calificată, din partea apărătorilor aleși, nu a solicitat disjungerea soluționării laturii penale de cea civilă a cauzei, pentru determinarea certă a prejudiciului produs părții vătămate. Prin însușirea directă, nemijlocită a probelor cauzei, inculpații (în număr de 4) au recunoscut, implicit, și pretențiile expuse de partea vătămată în constituirea de parte civilă; pretenții al căror cuantum a fost corect determinat, prin luarea în considerare a părții din bunul sustras, ce, în faza urmăririi penale, a fost restituită părții vătămate.

Pentru activitatea infracțională desfășurată de fiecare inculpat apelant în noaptea de 19/20.10.2013, pe baza unei juste determinări a legii penale mai favorabile (care în prezenta speță este noul Cod penal) fiecăruia i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată (ca și cuantum), ce reflectă nu doar circumstanțele personale favorabile ale fiecăruia, dar și contextul real în care aceștia au acționat (pe timp de noapte, după o înțelegere prestabilită, de 3 sau mai multe persoane împreună, ajutându-se de o autoutilitară cu numere false de înmatriculare).

Pedeapsa aplicată fiecărui inculpat apelant, atât din punctul de vedere al cuantumului ei, cât și din cel al modalității de executare determinat, este de natură să asigure reeducarea și resocializarea acestora, nejustificându-se prin prisma considerentelor anterior expuse și dată fiind și întinderea prejudiciului încercat de partea civilă, reducerea cuantumului pedepselor deja determinate, respectiv aplicarea preved.art.83 din noul Cod penal.

Deoarece hotărârea judecătorească criticată se caracterizează prin legalitate și temeinicie, urmează ca potrivit disp.art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală să fie respinse, ca nefondate, apelurile promovate împotriva sentinței penale nr. 261/12 decembrie 2014 a Judecătoriei Reghin de către inculpații M. S. I., C. P.-A. și C. C.-T..

Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate, apelurile promovate împotriva sentinței penale nr. 261/12 decembrie 2014 a Judecătoriei Reghin de către inculpații M. S. I. (fiul lui G. și V., născut la data de 24 noiembrie 1991, domiciliat în Reghin, ., județul M.), C. P.-A. (fiul lui I. și A., născut la data de 6 ianuarie 1981, domiciliat în Reghin, ., . și reședința în Reghin, ., județul M.) și C. C.-T. (fiul lui T. și M., născut la data de 18 decembrie 1988, domiciliat în Reghin, ., ., județul M.).

Obligă fiecare inculpat apelant să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale câte 150 lei RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 16 martie 2015.

Președinte Judecător

M.-R. C. I.-C. B.

Grefier

D. M.

Red.MRC/02.04.2014

Thnred./CC/3 exp./ 06.04.2015

Jd.fd. L.G.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ