Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 155/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 903/289/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 155/A
Ședința publică din 26 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător: F. G.
Grefier: A. M.-H.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către apelantul-inculpat C. T. C. (fiul lui R. și V., născut la data de 14.09.1986 în Reghin, jud. M., CNP_, cu domiciliul în Săcalu de P. nr. 127, jud. M.), împotriva sentinței penale nr. 184/24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților și a reprezentantei Ministerului Public.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 11 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 26 martie 2015.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 09.10.2014 sub nr._ inculpatul C. T. C. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 184/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin.
În motivarea apelului s-a solicitat reducerea pedepsei stabilite de prima instanță.
Inculpatul nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control retine următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 184/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. din 1969 și art. 375 alin. 1 C.p.p. și art. 5 din noul Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul C. T. C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat”, iar în temeiul art. art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b C.p. din 1969, art. 375 alin. 1 C.p.p. și art. 5 din noul Cod penal, instanța l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere”.
Instanța a luat act că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat au fost săvârșite în concurs ideal, iar în temeiul art. 33 lit. b și 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate, rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare, ce s-a dispus a se executa în regim privativ de libertate.
În conformitate cu dispozițiile art. 71 C.pen., instanța a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) C.pen. de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 11.01.2014, în jurul orelor 21:00 inculpatul C. T. C. a condus pe D.J. 154/A, mopedul marca Suzuki fără nr. de înmatriculare sau înregistrare pe direcția L. Mureșului - Aluniș fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie.
La semnalul regulamentar de oprire efectuat de organele de poliție, inculpatul a refuzat să oprească însă a fost urmărit de autospeciala poliției și pe un drum lăturalnic a derapat fiind ulterior legitimat și condus pentru audiere.
Din comunicarea Serviciul Rutier M. nr. 209 146/23.01.2014 a rezultat că inculpatul C. T. C. nu figurează ca deținător de permis de conducere și prin urmare nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice. Inculpatul a recunoscut și a regretat comiterea faptelor.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanța a dedus din circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor că acestea au fost comise de inculpat cu vinovăție, sub forma intenției, întrucât acesta a prevăzut sau a acceptat starea de pericol rezultată din faptele sale.
Instanța a reținut că inculpatul a comis fapte de pericol, pentru existența infracțiunii nefiind necesară producerea vreunui rezultat, simplul fapt al punerii în mișcare a unui autovehicul neînmatriculat fără a deține permis de conducere, fiind suficient pentru existența infracțiunii.
Fapta inculpatului de conducere fără permis a fost cu atât mai gravă cu cât conducerea fără permis a avut loc pe timp de noapte, riscul producerii unui accident de circulație fiind crescut. Mai mult, în cazul producerii unui accident de circulație, ar fi fost dificilă identificarea vehiculului implicat, din moment ce acesta nu era înmatriculat.
Totodată, instanța a reținut că inculpatul a încercat să fugă de organele de poliție, fiind oprit după ce a derapat în timp ce era urmărit de auto-speciala poliției.
Cu privire la persoana inculpatului , instanța a constatat că acesta a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare din executarea căreia a fost liberat condiționat în baza S.P. nr. 1/04.01.2013 a Judecătoriei Bistrița, cu un rest de executat de 275 de zile, iar infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată au fost comise după trecerea celor 275 de zile. Instanța a apreciat că această împrejurare denota o periculozitate sporită a inculpatului care deși a fost anterior sancționat cu executare pentru alte infracțiuni, a înțeles să-și reia activitățile infracționale într-un dispreț total față de normele legale și sociale încălcate, dovedind astfel că în ceea ce îl privea, pedeapsa anterior aplicată nu și-a atins scopul educativ și preventiv. Periculozitatea sa a fost cu atât mai ridicată cu cât acesta s-a sustras organelor de poliție.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea primei instanțe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite, la contopirea pedepselor stabilite și la modalitatea de executare în regim de detenție a pedepsei rezultante, criticabil fiind însă stabilirea cuantumului ridicat al celor două pedepse.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă. De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată de inculpat.
Aceasta este dovedită mai presus de orice dubiu, prin probele administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața primei instanțe, în cadrul procedurii prev. de art. 375 C. pr. pen.
Hotărârea va fi desființată însă sub aspectul cuantumului pedepselor.
Situația de fapt reținută de prima instanță rămâne neschimbată, iar faptele se regăsesc și în noile reglementări, astfel încât urmează să analizăm care dintre legile penale intervenite de la data săvârșirii faptelor și până în prezent, sunt mai favorabile.
În acest sens, constatăm că judecătorul fondului, în mod corect, a făcut aplicarea disp. art. 5 alin. 1 C. pen, apreciind că legea veche este legea penală mai favorabilă, dat fiind tratamentul sancționator al stării de concurs în care au fost săvârșite faptele, precum și a stării de recidivă.
În privința cuantumului pedepselor, constatăm că, deși inculpatul este recidivist, pe tot parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptelor, a urmat procedura simplificată, limitele de pedeapsă fiind reduse cu o treime, adică de la 8 luni la 2, respectiv la 3,4 ani închisoare. Ori, prin stabilirea pedepselor de 2, respectiv de 3 ani închisoare, așa cum a procedat prima instanță, nu ar fi respectat principiul proporționalității, deoarece modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele și persoana inculpatului, nu justifică aplicarea unor pedepse atât de severe, una stabilită chiar la maximul de 2 ani, iar cealaltă orientată aproape la maximul special de 3,4 ani închisoare, rezultat în urma reducerii limitelor de pedeapsă.
Chiar dacă inculpatul este recidivist, constatăm că anterior a fost condamnat pentru alt gen de infracțiuni, în săvârșirea cărora, cel puțin în prezenta speță, nu a mai insistat.
Așadar, față de modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, care sunt de pericol, nu de rezultat, Curtea apreciază că o pedeapsă de 1,6 ani închisoare, respectiv 2 ani închisoare, orientate relativ tot înspre maximul special rezultat ca urmare a aplicării disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen, contopite fără adăugarea unui spor și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție (singurul posibil față de reținerea stării de recidivă), este de natură să-i atragă atenția inculpatului față de gravitatea faptelor sale și să-l determine să manifeste pe viitor o atitudine de respect față de relațiile sociale ocrotite prin normele penale încălcate.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, vom admite apelul declarat de inculpatul C. T. C. împotriva sentinței penale nr. 184/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin.
În baza art. 423 alin. 1 C. pr. pen vom desființa parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 396 alin. 1, 2, 10 C. pr. pen vom dispune condamnarea inculpatului C. T. C. la pedepsele de:
- 1,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep (în vigoare la data comiterii faptei), cu reținerea art. 37 lit. b din vechiul C. pen și art. 5 alin. 1 C. pen și cu aplic. art. 375 C. pr. pen și
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep (în vigoare la data comiterii faptei), cu reținerea art. 37 lit. b din vechiul C. pen și art. 5 alin. 1 C. pen și cu aplic. art. 375 C. pr. pen.
În baza art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a din vechiul C. pen, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, vom contopi cele două pedepse stabilite prin prezenta decizie și vom aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Vom menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, admite apelul declarat de inculpatul C. T. C. (fiul lui R. și V., născut la data de 14.09.1986 în Reghin, jud. M., CNP_, cu domiciliul în Săcalu de P. nr. 127, jud. M.), împotriva sentinței penale nr. 184/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Reghin.
În baza art. 423 alin. 1 C. pr. pen desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 396 alin. 1, 2, 10 C. pr. pen condamnă pe inculpatul C. T. C. la pedepsele de:
- 1,6 ani (un an și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prev. de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep (în vigoare la data comiterii faptei), cu reținerea art. 37 lit. b din vechiul C. pen și art. 5 alin. 1 C. pen și cu aplic. art. 375 C. pr. pen și
- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep (în vigoare la data comiterii faptei), cu reținerea art. 37 lit. b din vechiul C. pen și art. 5 alin. 1 C. pen și cu aplic. art. 375 C. pr. pen.
În baza art. 34 lit. b rap. la art. 33 lit. a din vechiul C. pen, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen, contopește cele două pedepse stabilite prin prezenta decizie și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
Menține cecelate dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2015.
Președinte Judecător
A. O. F. G.
Grefier
A. M.-H.
Red.AO/27.03.2015
Thnred./CC/3 exp./03.04.2015
Jd.fd. A.M.
| ← Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
