Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 19-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr.87/A
Ședința publică din 19 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.M. V.
Judecător I. C. B.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul B. S.(fiul lui S. și M., născut la data de 09.05.1974 în orașul Vlăhița, județul Harghita, cu domiciliul în O. S., ., ., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 247 din 7 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 4 februarie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 februarie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra căii de atac de față,
1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /23 iulie 2014, inculpatul B. S. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 247/7 aprilie 2014 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ .
În motivarea căii de atac, inculpatul contestă legalitatea și temeinicia hotărârii Tribunalului Harghita de condamnare a sa pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de droguri de risc. Menționează că prima instanță și-a întemeiat soluția de condamnare pe probe ilegal administrate. În ceea ce privește raportul de constatare tehnico-științifică, acesta nu poate fi avut în vedere la pronunțarea unei condamnări, întrucât în urma examinării fizico-chimice a rezultat că probele sunt constituite din 0,1 g cannabis respectiv 6,8 fragmente vegetale ( tulpini) care aparțin genului cannabis însă când a solicitat efectuarea unei expertize toxicologice pentru a se stabili natura substanțelor găsite, respectiv dacă acestea conțineau THC s-a comunicat faptul că întreaga cantitate a fost consumată în urma analizelor chimice de laborator, efectuarea acestei expertize fiind imposibilă. În acest fel, au fost încălcate dispozițiile art.18 alin.1 din Legea nr. 143/2000, potrivit cărora păstrarea de contraprobe din drogurile ridicate în vederea confiscării este obligatorie. În orice caz, potrivit art. 2 lit. n și o din Legea nr. 339/2005, face parte din categoria substanțelor interzise care conțin THC doar vârful florifer sau fructifer și nu tulpinile de cannabis găsite în pivniță.
În ceea ce privește procesul verbal de percheziție domiciliară, acest procedeu probatoriu este nelegal în opinia inculpatului, deoarece autorizația de percheziție emisă de judecător nu a fost dată decât pentru imobilul apartament în care locuia inculpatul, nu și pentru pivnița blocului, unde s-a extins percheziția domiciliară și de unde au fost ridicate fragmentele vegetale.
Referitor la declarațiile coinculpaților Borboly T. și S. C., primul a subliniat că niciodată nu a cumpărat de la inculpat droguri și nici nu-l cunoaște pe inculpat. De asemenea, cu privire la procesul verbal de recunoaștere potrivit căruia Borboly T. și J. M. l-ar fi recunoscut pe inculpat, nu există la dosar nicio asemenea probă, apărând o singură mențiune cu privire la recunoașterea din grup, în declarația lui J. M..
În măsura în care i s-ar reține totuși vinovăția, inculpatul solicită să se aibă în vedere faptul că din motivarea instanței se reține că nu are antecedente penale, dar acest aspect nu va fi luat în considerare din cauza pericolului social al fapte, aspect ce nu corespunde exigențelor legale cerute de o motivare justă atunci când instanța individualizează pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia.
Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 247/7 aprilie 2014, Tribunalul Harghita:
-în baza art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 mod. de O.U.G. nr. 6/2010 l-a condamnat pe inculpatul B. S. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc.
-în baza art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 mod. de O.U.G. nr. 6/2010 l-a condamnat pe același inculpat B. S. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc.
-în baza art. 33 lit. a C.pen. și art. 34 lit. b C.pen. (Legea nr. 15/1968) cu aplicarea art. 5 alin.1 C.pen, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
-în baza art. 861 C.pen. (Legea nr. 15/1968) cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862 C.pen. (Legea nr. 15/1968) cu aplicarea art. 5 alin.1 C.pen.
-în baza art. 863 alin. 1 C.pen., (Legea nr. 15/1968) cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte în fiecare trimestru a anului la Serviciului de Probațiune Harghita;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
-a dispus ca datele prevăzute la lit. b), c) și d) să fie comunicate Serviciului de Probațiune Harghita, unde inculpatul se va prezenta în fiecare trimestru a anului.
-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin1, 4 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
-în baza art.72 C.pen a dedus din durata pedepsei durata reținerii de 24 de ore începând cu data de 21.06.2011.
-l-a obligat pe inculpat să plătească 2700 lei statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că la data de 11 iunie 2011 s-a efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului B. S. inclusiv la o anexă (pivniță) ce a aparținut apartamentului său de . declarației martorei M. L. C., persoană care locuia împreună cu inculpatul.
În acest loc a fost descoperit un recipient de plastic cu capac de culoare crem în interiorul căreia erau fragmente vegetale suspectate a fi canabis.
În cauză s-a întocmit un raport de expertiză de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor Cluj N., care a concluzionat că probele ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare este canabis în cantitate de 6,9 g care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea 143/2000.
Din procesul verbal întocmit rezultă că percheziția a fost legal efectuată nu există dubii cu privire la temeinicia celor constate.
Coinculpații B. T. A., J. M., în cursul urmăririi penale l-au indicat pe inculpatul B. S. ca fiind persoana de la care au achiziționat canabis, mai mult acesta a fost recunoscut de către cei doi pe o planșă fotografică împrejurare consemnată într-un proces verbal.
Din coroborarea acestor probe rezultă comiterea de către inculpatul B. S. a două infracțiuni de vânzare de droguri de risc.
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de vânzare de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 mod. de OUG 6/2010 săvârșite în condițiile art. 33 lit. a C.pen. (Legea nr. 15/1968).
În privința legii penale aplicabile având în vedere că în cursul cercetării judecătorești a intrat în vigoare noul Cod penal, în baza principiului aplicării legii penale mai favorabile prev. de art. 5 C.pen a aplicat inculpatului, atât în privința concursului de infracțiuni, cât și a modalității de executare a pedepsei dispozițiile Legii nr. 15/1968 care sunt favorabile.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere că, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul nu are antecedente penale, împrejurare pe care instanța nu a reținut-o totuși ca circumstanță atenuantă dat fiind pericolul social al faptei. Fapta inculpatului atât prin natura sa, dar mai ales condițiile în care a fost comisă prezintă un pericol social sporit. Din analiza de ansamblu a stării de fapt rezultă că inculpatul făcea parte dintr-un cerc mai larg de persoane în general tineri care foloseau drogurile la diferite petreceri cu mai muți participanți ce imprimă faptei o gravitate suplimentară.
Pentru aceste considerente instanța a hotărât condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoare, urmând ca în urma aplicări regulilor de la concursul de infracțiuni cu aplicarea art. 5 C.pen, acesta să execute pedeapsa cea mai grea.
În privința modalității de executare a pedepsei, apreciind că prezenta condamnare a constituit un suficient avertisment pentru inculpat, că scopul principal al pedepsei constând din reeducarea inculpatului poate fi atins chiar și prin neexecutarea în regim de detenție a pedepsei, în baza art. 86 ind. 1 Cod penal (Legea nr. 15/1968) a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care se va adăuga durata pedepsei.
3. Considerentele instanței de apel.
3.1. Asupra temeiniciei apelului inculpatului B. S.. În ceea ce privește expunerea stării de fapt, încadrarea juridică dată faptelor; analiza probelor; constatarea îndeplinirii condițiilor condamnării inculpatului B. S. pentru săvârșirea celor două infracțiuni de trafic de droguri de risc deduse judecății; deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a duratei reținerii preventive; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare și cuantumul acestor cheltuieli, constatăm că hotărârea în discuție este la adăpost de critici.
Cu toate acestea, apelul inculpatului B. S. este fondat și aspecte legate de individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admiterea căii de atac, cu consecințele desființării parțiale a sentinței Tribunalului Harghita și rejudecării î apel a pricinii, în următoarele limite:
Procedând la reevaluarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor stabilite și a celei aplicate inculpatului, prin prisma criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, notăm mai întâi circumstanțele reale ale celor două infracțiuni, concretizate în actele repetate ale acuzatului orientate în vederea obținerii unor foloase materiale injuste prin punerea pe piață a drogurilor de risc; precum și în modul în care inculpatul a vândut drogurile de risc către numiții J. M. și B. S. Zsombor pentru a facilita consumul propriu al celor doi și în natura și cantitatea redusă de droguri comercializată –în total 5 grame de cannabis, și cea deținută în vederea comercializării -6,9 grame de cannabis. Semnalăm, apoi, urmările de pericol cauzate, constând în atentatul repetat adus sănătății publice prin traficul cu drogurile de risc, prin introducerea în acest mod, pe piață a substanțelor catalogate ca droguri de risc, având consecințe dintre cele mai nefaste asupra evoluției fizice și psihice a celor care le consumă. Avem în vedere, în continuare persoana inculpatului, modul său de viață, nivelul de educație și situația familială și socială a inculpatului. Astfel, din extrasul după cazierul judiciar și din raportul de evaluare întocmit în cauză rezultă că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, că este bine integrat în familie și societate, nu frecventează un anturaj nociv și, exceptând faptele care au declanșat procedurile penale în cauză, inculpatul desfășoară activități licite aducătoare de venit. În condițiile în care activitatea infracțională a inculpatului nu a avut o amploare deosebită, iar cantitatea de droguri vehiculată este redusă, contrar celor reținute de către instanța de prim grad, vom da curs cererii d-lui B. S. și vom valorifica în beneficiul său, ca circumstanțe atenuante judiciare, absența antecedentelor penale și comportamentul bun al inculpatului avut în societate anterior faptelor.
În acest context, reținând dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. c C. pen. din 1969, vom stabili în sarcina inculpatului câte o pedeapsă de un an închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de trafic cu droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, iar, ca sancțiune rezultantă, conform art. 34 alin. 1 lit. b cu referire la art. 33 lit. a C. pen. din 1969, vom aplica pedeapsa principală de un an închisoare, care este proporțională și satisface în concret și în mod eficient nevoile reinserției sociale și ale prevenției speciale.
Pornind de la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, persoana inculpatului, precum și perspectivele sale de resocializare, deduse atât din comportamentul pozitiv înregistrat în decursul timpului, existența unei pregătiri profesionale care a fost și este valorificată, abilitățile sale practice și cele sociale, cât și din sprijinul de care se bucură din partea familiei, materializat în susținere morală, emoțională și financiară, îndeplinite fiind și condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. din 1969, constatăm pe de o parte, că aplicarea pedepsei este un avertisment suficient de puternic pentru inculpat în vederea îndreptării acestuia și că scopul sancțiunii privative de libertate poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, iar pe de altă parte, că reinserția socială a inculpatului poate avea loc prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, nefiind oportună suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Pentru aceste motive, în rejudecare, în baza art. 81 C. pen. din 1969, cu reținerea art. 5 C. pen., vom dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Vom atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
3.2. Asupra celorlalte motive de apel ale inculpatului, nu le vom primi, pentru următoarele considerente:
Declarațiile inculpaților J. M. și B. S. Zsombor făcute în cursul urmăririi penale și confirmate în fața instanței odată cu uzarea celor doi de procedura abreviată, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._/14 iunie 2011, nr._/14 iunie 2011 și nr._/14 iunie 2011, procesul verbal de percheziție domiciliară și depozițiile martorilor Kepiro L. și M. L. C. sunt probe care confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele de la începutul lunii iunie și din 10-11 iunie 2011 există, constituie două infracțiuni de droguri de risc și au fost săvârșite de inculpatul B. S..
J. M. și B. S. Zsombor declară că drogurile descoperite asupra lor de către organele de poliție (3,3 grame în cazul lui J. M. și 2,1 grame în cazul lui B. S. Zsombor) le-au achiziționat în prima parte a lunii iunie 2011, contra sumei de 150 lei/3 grame și respectiv 50 lei/gram, de la numitul „M.” care locuia în O. S. în cartierul Beclean și folosea postul telefonic_. Pe „M.” J. M. l-a identificat din fotografie că este inculpatul B. S., iar martorul Kepiro L. a confirmat că inculpatul era cunoscut cu porecla „M.” și imobilului unde locuia inculpatul (aflat pe . în Odorheiul S. în cartierul Beclean. Totodată, din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice (f. 103, dosar de urmărire penală nr. 40/D/P/2011) rezultă că postul telefonic_ era folosit de inculpatul B..
Faptul că substanțele găsite asupra lui J. M. și B. S. Zsombor constituie Cannabis este confirmat de rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._/14 iunie 2011 (f. 77 și urm. dosar de urmărire penală nr. 40/D/P/2011) și nr._/14 iunie 2011 (f. 74 și urm. dosar de urmărire penală nr. 23/D/P/2011) și oricum nu a fost contestat de către inculpat.
La data de 11 iunie 2011, la domiciliul inculpatului B. S. din O. S., ., . a avut loc o percheziție domiciliară (f. 22 și urm., dosar de urmărire penală nr. 40/D/P/2011), în boxa situată la subsolul imobilului au fost găsite, fixate prin fotografiere, sigilate și ridicate o pungă din material plastic de culoare albastră, în interiorul căreia s-au găsit mai multe tulpini și câteva frunzulițe suspecte că aparțin plantei cannabis (proba 2), și un recipient din plastic în interiorul căruia au fost găsite urme de fragmente vegetale (proba 1). Din cele declarate de martora M. L. C. cu prilejul efectuării percheziției domiciliare și din relatările martorului Kepiro L. rezultă că doar inculpatul avea acces la pivniță, iar la momentul percheziționării, acest spațiu era închis cu lacăt. Percheziția efectuată în boxa deținută de inculpat corespunde exigențelor legale. Astfel, procedeul probator a avut la bază autorizația nr. 1/10 iunie 2011emisă de către judecătorul de la Tribunalul Harghita conform încheierii penale nr. 1 de la aceeași dată. Faptul că nici în încheiere și nici în autorizație nu au fost menționate și dependințele imobilului situat în O. S., ., ., din moment ce noțiunea de domiciliu încorporează, în înțelesul legii penale, locuința, încăperea, dependința sau locul împrejmuit ținând de acestea. Altfel spus, o autorizație de percheziție dată pentru un imobil era valabilă sub imperiul Codului de procedură penală din 1968 și putea să fie folosită la percheziționarea dependințelor acelui imobil, fără să fi fost necesară o autorizație suplimentară pentru acele dependințe, iar în temeiul art. 4 alin. 1 din legea nr. 255/2013, care dă expresie principiului activității legii procesual penale, rămân valabile actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/14 iunie 2011 (f. 71 și urm. dosar de urmărire penală nr. 40/D/P/2011), probele înaintate în cauza privind pe numitul B. S. sunt constituite din: proba 1 -0,1 grame Cannabis și proba 2 -6,8 grame fragmente vegetale care aparțin genului Cannabis. În probele înaintate s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis care face parte din Tabelul-anexă nr. III la Legea nr. 143/2000. Totodată, atât proba nr. 1, cât și proba nr. 2 se încadrează în categoriile definite de art. 2 lit. n și o din Legea nr. 339/2005, cu sublinierea că, în ceea ce privește proba nr. 2, așa cum reiese din planșa fotocriminalistică ce însoțește procesul verbal de percheziție domiciliară (foto nr. 9), vârfurile ramurilor plantei Cannabis erau însoțite și de câteva frunze.
Probele înaintate în vederea efectuării cercetării tehnico-științifice au fost consumate în procesual analizelor chimice de laborator. Acest aspect, în opinia apărării, ar atrage iregularitatea probei întrucât nu au fost păstrate contraprobe așa cum prevedea art. 18 alin. 1 din Lega nr. 143/2000 în redactarea de la data faptei. Constatăm că lucrarea științifică în discuție a fost efectuată cu respectarea strictă a metodologiei de lucru consacrată prin Normele metodologice privind primirea, analiza în laborator și restituirea probelor suspecte de a conține substanțe aflate sub control național nr. 166.442/18 iunie 2001 emisă de Ministerul de Interne, Institutul Criminalistic. În plus, textul art. 18 alin. 1 (art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în redactarea actuală) acoperă situația drogurilor ridicate în vederea confiscării, în ipoteza pronunțării unei hotărâri definitive în cauză și nu impune o obligație absolută de păstrare a contraprobelor atunci când acest fapt nu mai este posibil, deoarece în procesele de laborator este utilizată toată cantitatea de substanțe supusă examinării. Chiar dacă admitem interpretarea dată de avocatul inculpatului textului legal indicat, faptul că întreaga cantitate de material pusă la dispoziția tehnicianului a fost utilizată la efectuarea lucrării, astfel încât nu au rămas contraprobe, este unul obiectiv care nu afectează legalitatea constatării tehnico-științifice, știut fiind că dacă drogul este de o slabă calitate și într-o cantitate redusă, cum este cazul în speță, în procesul analizelor de laborator, se folosește întreaga cantitate.
Cât privește depoziții martorilor S. C., B. T. A. și M. L. C. făcute în cursul judecății și invocate în apărare de către inculpat, într-adevăr acestea nu aduc niciun element de fapt care să întărească probele în acuzare, dar nici nu răstoarnă aceste dovezi. Martorii declară că nu au cunoștință ca inculpatul să fi traficat droguri, însă activitatea infracțională a inculpatului a fost descoperită în timp util, înainte ca acesta să se impună pe piața drogurilor și să devină cunoscut în comunitate și între prieteni ca fiind o persoană care trafică droguri. Martorii, chiar persoane apropiate de inculpat, nu au fost mereu în preajma acestuia, nu erau confesorii lui și de aceea este de înțeles că nici nu îi știau preocupările infracționale care prin natura lor aveau o doză ridicată de discreție.
În ceea ce privește interceptările convorbirilor telefonice, cum confirmarea ordonanței procurorului din 10 iunie 2011, emisă în condițiile art. 912 alin. 2 C. pr. P.. din 1968, acoperă doar interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate de numitul B. S. Zsombor, am reținut doar interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice purtate în 10 iunie 2011 la orele 18:04:49 și 17:24:00 (f.103-106, dosar urmărire penală nr. 40/D/P/2011) de acesta cu inculpatul B. S. și cu un domn neidentificat. Cum convorbirile purtate de inculpatul B. S. în 11 iunie 2011cu doi domni neidentificați nu au fost interceptate în baza unei ordonanțe a procurorului sau a unei autorizări a judecătorului valabile (ordonanța din 10 iunie 2011 nu a fost confirmată de către judecător și în privința convorbirilor purtate de inculpatul B., așa cum prevedea art. 912 alin. 3 C. pr. P.. din 1968), ele sunt iregulat obținute și nu au fost avute în vedere de către instanță la conturarea stării de fapt.
4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelului, conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea căii de atac vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în apel, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admite apelul declarat de inculpatul B. S. împotriva sentinței penale nr. 247/7 aprilie 2014 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ și, în consecință:
2. Desființează în parte hotărârea atacată și rejudecând cauza:
2.1. În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C. pr. P.., condamnă pe inculpatul B. S. (fiul lui S. și M., născut la data de 09.05.1974 în orașul Vlăhița, județul Harghita, cu domiciliul în O. S., ., ., CNP_)la:
- Un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. din 1969, art. 76 alin. 1 lit. c C. pen. din 1969 cu reținerea art. 5 C. pen.
- Un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. din 1969, art. 76 alin. 1 lit. c C. pen. din 1969 cu reținerea art. 5 C. pen.
Potrivit art. 34 alin. 1 lit. b cu referire la art. 33 lit. a C. pen. din 1969, cu reținerea art. 5 C. pen., contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului B. S. pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen. din 1969, cu reținerea art. 5 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
Respinge schimbarea încadrării juridice propusă în apel.
2.2. Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, vizând deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii preventive; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.
3. Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în apel, în sumă de 100 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
4. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
dr.M. V. I. C. B.
Grefier,
G. C.
Red./thred.M.V./19.02.2015/3ex.
Jud.fond L. R.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... |
|---|
