Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 266/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 2041/308/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.266 /A
Ședința publică din 14 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. M. V.
Judecător A. O.
Grefier A. P.
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de inculpatul C. P., fiul lui I. și E., născut la data de 24.06.1963, în Ploiești, jud. Prahova, cetățean român, 10 clase, conducător auto, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în Gornet-Cricov, . A, jud. Prahova, posesor CI ., nr._, eliberată de SPCLEP Urlați, CNP –_, părțile civile BUTIURCA A. domiciliată în Târgu M., ., nr.279, ., C. A. N. domiciliată în Livezeni, nr.265, jud. M. și P. V. L. domiciliată în Târgu M., ., . și părțile responsabil civilmente .., cu sediul în L. Gară, ., jud. Călărași și . sediul în Voluntari,..10,Global City Business Park, clădirea O23, ., împotriva sentinței penale nr. 18 din 26 ianuarie 2014 a Judecătoriei Sighișoara.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă părțile civile C. A. N. și P. V. L. asistate de domnul avocat D. Hunor, lipsă fiind restul părților și reprezentantul Ministerului Public.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Constată depuse la dosar din partea părților civile Butiurca A., C. A. N. și P. V. L. concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 aprilie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 30 aprilie 2015, orele 14,00, sala 52 iar apoi pentru data de 14 mai 2015, ora 14,00, sala 52.
CURTEA,
Asupra căilor de atac de față,
1. Prezentarea sesizărilor. P. cererile înregistrate la această instanță sub nr._ /3 martie 2015, inculpatul C. P., părțile civile Butiurca A., C. A.-N. și P. V. L. și părțile responsabile civilmente S.C. H. T. S.R.L. și S.C. E. ROMÂNIA asigurare REASIGURARE S.A. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 18/26 ianuarie 2015 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
În motivarea apelului, inculpatul C. P. critică temeinicia hotărârii primei instanțe, subliniind că prima instanță nu a luat în considerare circumstanțele particulare ale cauzei și persoanei deduse judecății, rezumându-se la aplicarea unei sancțiuni împovărătoare. În plus, a acordat daune morale într-un cuantum nejustificat de ridicat.
În motivarea apelurilor lor, părțile civile Butiurca A., C. A.-N. și P. V. L. contestă temeinicia sentinței Judecătoriei Sighișoara în latura penală a cauzei întrucât instanța nu a impus inculpatului fie pedeapsa accesorie și complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. c C. pen. din 1969, fie măsura de siguranță prevăzută de art. 115C. pen. din 1969, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii, fiind justificat ca inculpatului să i se interzică exercitarea dreptului de a mai conduce sau efectueze activitatea de conducător auto. Sub aspectul modalității de soluționare a acțiunilor civile exercitate în procesul penal, solicită acordarea daunelor morale la cuantumul solicitat, iar d-na B. A. mai solicită să i se admită integral cererea privind acordarea despăgubirilor materiale, subliniind că la dosarul cauzei există probe care dovedesc că întinderea prejudiciului se ridică la suma solicitată.
În motivarea apelurilor lor, părțile responsabile civilmente S.C. H. T. S.R.L. și S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. critică temeinicia hotărârii Judecătoriei Sighișoara și, alături de inculpat consideră că daunele morale la care s-a oprit prima instanță sunt disproporționate față de prejudiciul moral suferit de părțile civile și solicită reducerea lor la un cuantum rezonabil. În plus, partea responsabilă civilmente S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. subliniază că, în mod nejustificat judecătoria a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. –asiguratorul semiremorcii, care, în baza contractului de asigurare obligatorie, trebuie să răspundă alături de asiguratorul capului tractor care a produs accidentul rutier.
Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei Sighișoara, a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor părților și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. P. sentința penală nr. 18/26 ianuarie 2015, Judecătoria Sighișoara:
-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente S.C. A. Ț. Asigurări S.A.,invocată de această parte.
-în baza art.386 al.1 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea prev. de art.192 al.1 și 2 C.pen.,în infracțiunea prev.de art.178 al.1 și 2 din vechiul C.pen., cu aplic. art.5 al.1 C.pen.
-în baza art. 178 al.1 și 2 din vechiul C.penal, cu aplicarea art.5 al.1C.pen. și art.396 al.10 C.pr.penală l-a condamnat pe inculpatul C. P. la 1 an și 6 luni ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
-în baza art. 81 din vechiul C.penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 din vechiul C.penal.
-în baza art. 359 din vechiul C.pr.penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din vechiul C.penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
-în baza art.25,86 și 397 C.pr.pen., rap.la art.1357 și următ. C.civ. l-a obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. H. T. S.R.L. și S.C. E. România Asigurare - Reasigurare S.A. să plătească părților civile Butiurca A. suma de_,29 lei, cu titlu de daune materiale si respectiv suma de 50 000 euro cu titlu de daune morale, C. A.-N. și P. V.-L. suma de câte 40 000 euro sau echivalentul în lei la data plății, calculat la cursul B.N.R. din ziua plății, pentru fiecare,cu titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor civile.
-în baza art.276 al.4, rap.la art.274 al.3 C.pr.pen l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de_,99 lei, cheltuieli judiciare către părțile civile.
P. încheierea din 29 ianuarie 2015, judecătoria a dispus, în baza art. 279 C. pr. P.., înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 18/26 ianuarie 2015, în sensul că după al.7, s-a adăugat un nou alineat cu următorul cuprins "În baza art. 274 al.1 C.pr.penală obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Suma de 50 lei, reprezentând 25% din onorariul apărătorului din oficiu, rămâne în sarcina statului și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului M.”.
Pentru pronunțarea sentinței penale nr. 18/26 ianuarie 2015, prima instanță a reținut că la data de 22.01.2014, în jurul orelor 12,18, inculpatul C. P. conducea ansamblul de vehicule format din autoutilitara, marca M., înmatriculată cu nr._, care tracta remorca înmatriculată cu nr._, pe N.D.13 E60, prin localitatea N., din județul M., deplasându-se dinspre municipiul Tg. M., către municipiul Sighișoara și după ce a ajuns la o curbă deosebit de periculoasă, la dreapta pe sensul său de deplasare, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției sale de deplasare și a pătruns pe contrasens, accidentând autoturismul marca Dacia Solenza, cu nr. de înmatriculare_, de culoare roșie, condus de numitul B. N., care a decedat la locul accidentului. Din raportul inspectorilor ISCTR, prezenți la fața locului, ca urmare a verificării aparatului tahograf și a cartelei digitale rezultă că inculpatul conducea ansamblul de vehicule, în momentul producerii accidentului rulând cu o viteză de 90 km/h, în condițiile în care se afla pe un sector de drum în care viteza maximă admisă era de 30 km/h.
După impact, ansamblul de vehicule condus de inculpat a mai intrat în coliziune și cu autoturismul marca Dacia L., de culoare albă, cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de numita L. A. L., care a suferit vătămări corporale ușoare.
Cauza producerii accidentului a fost viteza excesivă, inculpatul încălcând astfel prevederile art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și respectiv prevederile art. 101 al.3 lit.d din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În drept, fapta inculpatului constituie infracțiunea de ucidere din culp, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C. pen. din 1969.
La termenul de judecată din data de 21.01.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea dispozițiilor privind producerea simplificată, cerere care a fost admisă.
La individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatului, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 din vechiul C.penal, mai exact de gradul de pericol social relativ mare al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de modul și mijloacele de comitere a faptei, de urmarea produsă, decesul unei persoane care nu a avut nicio culpă în producerea accidentului și de faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală.
P. prisma acestor elemente, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 C.penal, va fi atins și fără executarea acesteia prin privare de libertate și fiind întrunite condițiile prev. de art. 81 C.penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată stabilită conform art. 82 C.penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că persoanele vătămate Butiurca A., C. A.-N. și P. V.-L., soția și fiicele victimei decedate în accidentul mai sus menționat, s-au constituit părți civile împotriva inculpatului și a părților responsabile civilmente S.C. H. T. SRL, S.C. E. SA și S.C. A. Ț. SA, după cum urmează: prima cu suma de 150.000 euro, cu titlu de daune morale și respectiv cu suma de 195.462,29 lei, cu titlu de daune materiale, din care suma de 153.480 lei reprezintă contribuția soțului său la veniturile familiei de care este lipsită, și respectiv suma de 41.982,29 lei reprezintă cheltuielile de înmormântare și contravaloarea autovehiculului distrus; iar celelalte două s-au constituit părți civile cu suma de câte 150.000 euro, cu titlu de daune morale.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente S.C. A. Ț. Asigurări SA invocată de această parte, instanța a constatat că la momentul producerii accidentului autotractorul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat cu polița de asigurare obligatorie RCA, la partea responsabilă civilmente E. România Asigurare Reasigurare SA, iar semiremorca marca Krone, cu nr. de înmatriculare_, tractată de primul era asigurată la același moment cu polița de asigurare obligatorie RCA, la partea responsabilă civilmente S.C. A. Ț. Asigurări S.A.
Conform dispozițiilor art. 51 al.1 din Ordinul nr. 14/2011 emis de Președintele C.S.A „asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente a remorcilor sau semiremorcilor are acoperire doar dacă acestea nu sunt atașate unui vehicul tractor”, iar potrivit art. 51 al.2 din același ordin „în cazul în care evenimentul se produce în timp ce remorca sau semiremorca este atașată vehiculului tractor, răspunderea aparține vehiculului tractor”.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că răspunderea civilă, din punctul de vedere al asigurării obligatorii RCA, revine asigurătorului autotractorului marca M., cu nr. de înmatriculare_, adică părții responsabile civilmente S.C. E. România Asigurare Reasigurare SA.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente S.C. A. Ț. Asigurări S.A., invocată de această parte.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă B. A., instanța a constatat că acestea au fost dovedite numai în parte, mai exact în sumă de 37.297,29 lei. Astfel, instanța constată că partea civilă Butiurca A. a dovedit următoarele daune materiale: 200 lei, taxa capelă; 76 lei taxa pentru îmbălsămare; 2866 lei, cheltuieli de înmormântare; 2301 lei, cheltuieli cu pomana după înmormântare; 462 lei, autopsia; 320 lei, certificatul de analiză alcoolemie; 171,5 lei, cornuri pentru pomana de 6 săptămâni; 1379,39 lei, cheltuieli cu pomana de 6 săptămâni; 41,4 lei anunț ziar; 1480 lei, contravaloarea crucii la locul accidentului; 20.000 lei, contravaloarea criptei mormânt și 8000 lei, contravaloarea autoturismului marca Dacia Solenza distrus.
Instanța a respins restul pretențiilor solicitate de această parte civilă cu titlu de daune materiale, ca fiind nedovedite. A apreciat, pe de o parte ,că partea civilă nu a dovedit starea de nevoie în care se află, apoi nu tot venitul pe care l-ar fi realizat defunctul ar fi fost destinat ajutorului dat soției sale ci-n mod firesc, o parte a acestui venit ar fi fost, în mod inevitabil consumat cu propria sa întreținere, iar pe de altă parte conform dispozițiilor art. 1386 al.3 C.civil „dacă prejudiciul are caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub forma unor prestații periodice”. P. urmare, instanța a considerat că nu este admisibilă pretinderea unei sume globale, pe o durată aleatorie de 10 ani, a acestei contribuții la întreținerea părții civile Butiurca A., care are caracter de continuitate.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a constatat că acestea au caracter pur afectiv, stabilirea lor fiind lăsată la aprecierea instanței. Astfel, este cunoscut faptul că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se determină pe baza evaluării instanței de judecată. Dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, împotriva valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În cazul decesului unui membru al familiei ca urmare a unui accident de circulație, la evaluarea despăgubirilor cuvenite rudelor acestuia cu titlu de daune morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei,trebuie să se țină seama nu numai de gradul de rudenie dintre persoana decedată și partea civilă și de legăturile de afecțiune dintre respectivele persoane (din declarațiile martorilor audiați rezultă victima își ajuta familia, oferind soției și fiicelor sale un efectiv sprijin financiar și moral, relațiile dintre aceștia fiind unele foarte apropiate, după accident, părțile civile suferind un șoc psihic cauzat de decesul soțului și tatălui lor), ci și de împrejurarea că acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale nu trebuie să depășească sfera unor compensații destinate a alina suferința psihică și nici să conducă la îmbogățirea fără just temei a persoanelor îndreptățite la reparație.
Se poate afirma că există o prezumție absolută a unei strânse legături afective între victima accidentului și soția sa, fiice, așa cum rezultă și din Rezoluția nr. 75-7 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei, iar prejudiciul moral suferit de acestea este inestimabil și nu poate fi evaluat în concret și reparat pecuniar, prin acordarea unor despăgubiri bănești rudele decedatului putându-se distanța de grijile financiare cotidiene și obține un climat plăcut de cămin și satisfacții de ordin moral, susceptibile de a le alina suferințele incontestabile, fiind vorba de rude de gradul I, respectiv soție.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale trebuie să se urmărească ca acestea să nu aibă caracter pur simbolic, ci să fie în măsură să amelioreze efectiv condițiile de viață ale părților civile (cu atât mai mult cu cât decedatul își ajuta în gospodărie și cu bani soția și fiicele, prin procurarea unor satisfacții morale, urmând a se avea în vedere și gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii și valoarea protejată, respectiv dreptul la viață al persoanei).
Este fără putință de tăgadă că părțile civile au suferit traume psihice accentuale ca urmare a accidentului rutier în care a decedat soțul și respectiv tatăl lor. Suferința soției și a fiicelor generată de pierderea soțului și a tatălui a determinat o veritabilă modificare a coordonatelor vieții cotidiene, prin menținerea unei traume psihice cu caracter de permanență, astfel că sumele de bani acordate trebuie să le ofere satisfacții compensatorii în măsură de a le ușura reala condiție morală, mai ales că situația anterioară este imposibil de restabilit. Dar, cu toate acestea, se impune menținerea unei proporționalități între suferințele provocate, care, deși nu pot fi cuantificate, trebuie cel puțin estimate, raportat la criteriile mai sus indicate, și sarcina impusă societății de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suportat victimele unui accident de circulație, respectiv rudele persoanelor decedate, precum și la consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudența națională, cât și hotărârile de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și, respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora.
Față de aceste considerente și-n baza dispozițiilor art. 25, 86 și 397 C.pr.penală raportat la art. 1357 și următoarele C.civil l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. H. T. SRL și S.C. E. România Asigurare - Reasigurare S.A să plătească părților civile Butiurca A. suma de 37.297,29 lei, cu titlu de daune materiale si respectiv suma de 50 000 euro cu titlu de daune morale, C. A.-N. și P. V.-L. suma de câte 40 000 euro sau echivalentul în lei la data plății, calculat la cursul B.N.R. din ziua plății, pentru fiecare, cu titlu de daune morale.
3. Considerentele instanței de apel.
3.1. Asupra apelurilor părților civile Butiurca A., C. A.-N. și P. V. L. și inculpatului C. P., acestea sunt fondate, iar argumentele pe care le vom expune în continuare determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admiterea căilor de atac, cu consecințele desființării parțiale a sentinței penale nr. 18/31 ianuarie 2014 a Judecătoriei Luduș și rejudecării în apel a pricinii, în următoarele limite:
a) P. constituirea de parte civilă, d-na Butiurca A. a solicitat, între altele, obligarea inculpatului și a părților responsabile civilmente la plata unei sume totale de 153.480 lei. În motivare, partea civilă a menționat că această sumă o reprezintă contribuția lunară calculată pe următorii 10 ani pe care soțul ei –victima infracțiunii de ucidere din culpă dedusă judecății, d-l Butiurca N., ar fi adus-o la veniturile familiei. Mai exact, victima a asigurat majoritatea cheltuielilor în ceea ce privește tratamentul medical al părții civile, iar, în urma decesului soțului său, partea civilă este lipsită de această contribuție necesară pentru acoperirea costurilor medicamentelor. Inițial, partea civilă a precizat că valoarea lunară a prestației soțului său era egală cu veniturile pe care acesta le încasa -1.279 lei. Ulterior, partea civilă a estimat această sumă lunară la 500 lei, câtime care nu a fost contestată de către participanții la proces. Ceea ce s-a contestat a fost caracterul admisibil al acestui capăt de cerere a părții civile.
Contrar susținerilor inculpatului și ale părților responsabile civilmente, constatăm că, dincolo de maniera defectuoasă de redactare a constituirii de parte civilă, prin indicarea unei sume globale calculate pe următorii 10 ani, din felul în care a fost motivată cererea, în realitate manifestarea de voință a părții civile a fost în sensul obținerii de la inculpat și de la părțile responsabile civilmente a unei prestații periodice pe următorii 10 ani, prestație care reprezintă întreținerea pe care partea civilă o primea lunar din partea soțului său și de care este lipsită în urma decesului victimei. Astfel, partea civilă prin acest capăt de cerere urmărește repararea unui prejudiciu material prin ricoșeu, solicitare care este admisibilă și va fi analizată în substanță.
În acest context, subliniem că în cazul prejudiciului material prin ricoșeu, art. 1390 C. civ. reprezintă o normă specială în raport cu dispozițiile de principiu prevăzute de art. 1359 C. civ. În acest fel, repararea prejudiciului prin ricoșeu este una de excepție și nu poate fi acordată decât în limitele prescrise de art. 1390 C. civ. Pe tărâmul acestui text, nu pot fi reparate orice prejudicii materiale, ci doar acelea care sunt rezultatul pierderii unui drept la întreținere sau a unui interes legitim legat însă de asigurarea în fapt tot a întreținerii. Aceasta înseamnă că d-na Butiurca A. poate beneficia de despăgubiri, dacă a pierdut întreținerea asigurată de soțul său. Pentru a avea un drept la întreținere în sensul art. 524 C. civ., partea civilă trebuie să probeze că se afla în nevoie, neputându-se întreține din munca sau bunurile sale.
În speță, din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că partea civilă Butiurca A. avea vârsta de 63 de ani, la data faptei de ucidere din culpă care se judecă, ea beneficia și beneficiază în continuare de o pensie în valoare de 784 lei lunar, în 2001 a pierdut capacitatea de muncă în mod ireversibil, suferea și suferă de multiple afecțiuni fizice din cauza cărora și-a pierdut de altfel capacitatea de muncă și al căror tratament este de durată și costisitor. Victima Butiurca N. avea, potrivit art. 325 alin. C. civ., obligația să acorde sprijin material soției și a îndeplinit lunar această obligație, așa cum reiese din declarația martorei C. A., dar și din susținerile părții civile care nu au fost contestate de ceilalți participanți. Astfel, el obținea lunar o pensie de 1209 lei, avea capacitate de muncă și, din activitatea de taximetrist pe care o desfășura, suplimenta veniturile familiei și acoperea cheltuielile cu medicamentele părții civile. P. urmare, partea civilă Butiurca A. s-a aflat în nevoie în sensul art. 524 C. civ. și a beneficiat constant și nu ocazional de întreținerea acordată de soțul ei. Odată cu decesul victimei, partea civilă a rămas lipsită de această prestație lunară a soțului, evaluată de partea civilă la suma de 500 lei care, așa cum menționam mai sus, nu a fost contestată de părți. Paguba suferită de partea civilă este, astfel, una certă.
În considerarea acestor idei și îndeplinite fiind și celelalte condiții ale angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. SRL, partea civilă este îndreptățită să obțină o prestație lunară de 500 lei, până la schimbarea situației sale (spre exemplu: fie atenuarea sau dispariția stării de nevoie prin ameliorarea bolilor, reducerea costului tratamentelor medicamentoase, fie, dimpotrivă, amplificarea stării de nevoie prin agravarea afecțiunilor de care suferă, apariția unor afecțiuni noi, sau suplimentarea costurilor cu medicamentele), dar nu mai mult de 10 ani, așa cum a cerut în acțiunea introductivă, calculați de la data rămânerii definitive a hotărârii, când creanța devine certă, lichidă și exigibilă.
În consecință, în rejudecare, în apelul părții civile Butiurca A., în temeiul art. 1386, art. 1390, art. 1391, art. 1392 și art. 1373 C. civ., inculpatul C. P. va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. S.R.L. să plătească acestei părți civile și suma de 500 lei lunar, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la schimbarea situației părții civile, dar nu mai mult de 10 ani, cu titlu de daune materiale.
b) Prima instanță, odată cu soluționarea acțiunilor civile alăturate acțiunii penale, l-a obligat în solidar pe inculpat atât cu angajatorul –partea responsabilă civilmente S.C. H. T. SRL, cât și cu asiguratorul –partea responsabilă civilmente S.C. E. România Asigurare - Reasigurare S.A. la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către părțile civile. Această soluție nu oglindește nici temeiurile diferite în baza cărora răspund pe de o parte inculpatul în solidar cu S.C. H. T. SRL, iar pe de altă parte asiguratorul –partea responsabilă civilmente S.C. E. România Asigurare - Reasigurare S.A., și nici practica statornicită la nivelul Curții de Apel Tg.-M. în cauze similare celei care se judecă.
Deși, după . noului Cod de procedură penală, calitatea procesuală a societății de asigurare a suferit modificări, fiind tratată în proces ca parte responsabilă civilmente, modalitatea în care societatea de asigurare răspunde pentru prejudiciile cauzate de persoana asigurată a rămas neschimbată.
În acest sens, reamintim că în procesul penal, inculpatul și, când este cazul, partea responsabilă civilmente sunt subiecții pasivi ai acțiunii civile alăturate acțiunii penale, ceea ce înseamnă că, în cazul constatării îndeplinirii condițiilor angajării răspunderii delictuale, ei sunt ținuți să repare prejudiciul.
În cazul particular al accidentelor rutiere ale căror victime au suferit vătămări fizice sau morale ori au decedat, pentru garantarea recuperării integrale a prejudiciilor cauzate victimelor sau terților, în dreptul intern au fost luate măsurile legislative adecvate care să asigure că aceste prejudicii vor fi acoperite integral prin asigurare sau, dacă vehiculul nu a fost identificat ori nu este asigurat, a fost înființat Fondul de protecție a victimelor străzii responsabil cu despăgubirea.
În prezenta cauză, inculpatul este asigurat de răspundere civilă. P. urmare, instanța investită cu soluționarea acțiunii penale și a acțiunilor civile alăturate acesteia nu poate să ignore prevederile Legii nr. 136/1995. Următoarele dispoziții ale acestui act normativ sunt relevante în speță: -art. 54 alin. 1, art. 50 alin. 1 și 2, art. 55 din Lege.
Modalitatea în care este instituită prin lege asigurarea obligatorie de răspundere civilă ilustrează voința legiuitorului de a simplifica mijloacele prin care persoana prejudiciată ajunge să fie dezdăunată și corespunde scopului pentru care a fost instituită obligativitatea asigurării. Astfel, din moment ce legea obligă persoanele să se asigure tocmai pentru a garanta plata despăgubirilor către eventualii păgubiți, este firesc ca în situația producerii riscului asigurat garanția să devină funcțională, iar asigurătorul să fie ținut să plătească.
Considerentele enunțate mai sus determină concluzia după care în procesul penal care poartă pentru o infracțiune de vătămare corporală din culpă sau ucidere din culpă produsă printr-un accident rutier și în care a fost adusă și o acțiune civilă, inculpatul și partea responsabilă civilmente -angajatorul sau, când este antrenată răspunderea lui delictuală, este ținut să dezdăuneze partea civilă după regulile răspunderii civile delictuale. În același timp, obligația de dezdăunare incumbă și asiguratorului, în acest caz după regulile instituite de Legea nr. 136/1995 și potrivit clauzelor contractului de asigurare.
În aceiași ordine de idei, obligarea atât a inculpatului și a angajatorului în solidar cei doi, cât și a asiguratorului, în mod separat și nu în solidar cu toții nu înseamnă că părților civile le este oferită o dublă plată, această măsură fiind exclusă de principiul neîmbogățirii fără justă cauză. O asemenea obligație lasă deschisă calea părților civile să se îndestuleze direct de la asigurator pentru daunele materiale și morale obținute în procesul penal și, doar dacă suma care le-a fost oferită de societatea de asigurare nu o acoperă integral pe cea acordată de către instanța de judecată sau în ipoteza în care, la executarea hotărârii, asiguratorul este insolvabil, părțile civile se pot îndrepta împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente angajatorul pentru diferența neobținută de la societatea de asigurare.
În consecința motivelor de mai sus, în rejudecare, în apelul părților civile, pe de o parte inculpatul C. P. va fi obligat în solidar doar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. S.R.L. să plătească părților civile daunele materiale și morale, precum și cheltuielile judiciare care li se cuvin, iar pe de altă parte, partea responsabilă civilmente S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. va fi obligată ca, în limitele contractului de asigurare, să plătească ea părților civile despăgubirile materiale și morale, precum și cheltuielile judiciare avansate de acestea, în sumele acordate de către instanță.
c) Cu toate că inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. S.R.L. să repare prejudiciul cauzat părților civile, prima instanță nu i-a obligat în solidar pe cei doi și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, așa cum prevede textul art. 274 alin. 3 C. pr. P.. Omisiunea judecătoriei va fi complinită în al doilea grad, urmând ca, în apelul inculpatului, în baza art. 274 alin. 1 și 3 C. pr. P.., inculpatul C. P. să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. S.R.L. să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad.
Cât privește celelalte motive de apel avansate de părțile civile și de inculpat, nu le vom primi, pentru următoarele considerente:
(i) Prima instanță, procedând la o evaluare globală a legilor penale succedate de la momentul faptei și până la pronunțarea hotărârii, în mod corect a stabilit că legea penală veche este mai favorabilă în cauză, împrejurare în care, în baza art.. 12 din Legea nr. 187/2012, se aplică pedepsele accesorii și complementare din legea veche. Datorită duratei pedepsei principale stabilite și aplicate inculpatului –un an și 6 luni închisoare, impunerea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este exclusă de plano de textul art. art. 65 alin. 1 C. pen. din 1969. În plus, nici aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 cu referire la art. 64 alin. 1 lit. c C. pen. din 1969 nu este posibilă în cauză, având în vedere că interdicția exercițiului dreptului de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate poate fi dispusă doar în cazul infracțiunilor intenționate, nu și al infracțiunilor din culpă, interpretare care rezultă din chiar conținutul art. 64 alin. 1 lit. c C. pen. din 1969, care pretinde ca infractorul să se fi folosit la săvârșirea infracțiunii de funcția, profesia ori activitatea sa.
În cauză, deoarece fapta dedusă judecății a fost un eveniment izolat în viața inculpatului, cauzat de nerespectarea normelor privind circulația pe drumurile publice și nu de o incapacitate, de nepregătire sau de alte cauze care să îl facă impropriu pentru efectuarea în continuare a activității de conducător auto, nu este oportună nici luarea față de inculpat a măsurii de siguranță prevăzute de art. 115 C. pen. din 1969.
P. urmare, este nefondată cererea părților civile de aplicare în sarcina inculpatului a pedepsei complementare, a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c C. pen. din 1969, sau a măsurii de siguranță prevăzute de art. 115 C. pen. din 1969.
(ii) P. prisma criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, amintim: gravitatea ridicată a faptei de ucidere din culpă săvârșite de inculpat, determinată în principal de circumstanțele reale ale infracțiunii, de nerespectarea de către inculpat a normelor privind circulația pe drumurile publice și de urmarea gravă produsă constând în moartea victimei. În aceeași ordine de idei, nu omitem nici persoana inculpatului și perspectivele sale de reinserție socială, observând conduita avută anterior și ulterior faptei –este la primul contact cu legea penală, a uzat de procedura abreviată, și-a asumat integral responsabilitatea actelor sale și a consecințelor acestora. Aceste elemente duc la concluzia că pedeapsa principală de un an și 6 luni închisoare stabilită și aplicată în prim grad, a cărei executare este suspendată condiționat este proporțională și aptă să satisfacă în concret și în mod eficient nevoile resocializării și prevenția generală, neexistând nici un motiv pentru reducerea acesteia. Totodată, reamintește că în sarcina inculpatului nu au fost stabilite pedepse accesorii și complementare. Astfel, este nefondată cererea d-lui C. P. de reducere sau înlăturare a pedepsei principale și de înlăturare a accesoriilor și complementarei.
(iii) Referitor la daunele materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare a victimei, partea civilă Butiurca Aureie a solicitat suma de 41.982,29 lei. Această sumă reprezintă, așa cum nota partea civilă în cererea sa, costurile înmormântării și ale obiceiurilor legate de decesul victimei, calculate până la momentul constituirii de parte civilă. Martorii audiați în cauză confirmă că partea civilă a avut cheltuieli de înmormântare ridicate, dar niciunul dintre ei nu indică nici cu titlu estimativ la cât se ridică aceste costuri. În schimb, înscrisurile depuse la dosar în prim grad probează că valoarea totală avansată de partea civilă cu titlu de cheltuieli de înmormântare se ridică la suma de 37.297,29 lei, cum corect a calculat și prima instanță.
În apel, partea civilă a cerut suplimentar celor 41.982,29 lei, suma de 730 lei, care reprezintă costul parastasului de un an de la decesul victimei, sumă avansată la data de 24 ianuarie 2015. În acest fel, partea civilă și-a majorat pretențiile, însă după data de 21 ianuarie 2015 -când s-a încheiat cercetarea judecătorească, până la care partea putea potrivit art. 20 alin. 4 lit. b C. pr. P.. să-și majoreze pretențiile în fața instanței penale. Depășindu-se momentul procesual până la care partea civilă putea să-și majoreze pretențiile în fața instanței penale, cererea sa este inadmisibilă în procesul penal, dar pentru recuperarea acestei pagube, în conformitate cu art. 27 alin. 6 C. pr. P.., partea civilă are deschisă calea unei acțiuni civile separate la instanța civilă.
(iv) În ceea ce privește daunele morale solicitate de părțile civile, constatăm că în speță sunt îndeplinite cumulativ elementele angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului C. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. S.R.L. Astfel, infracțiunea de ucidere din culpă există, aceasta a fost săvârșită de inculpat și a fost comisă de către acesta cu vinovăție sub forma culpei cu prevedere, fapta ilicită a inculpatului a cauzat un prejudiciu moral celor trei părți civile, iar între faptă și prejudiciul creat există raport de cauzalitate. În consecință, este întemeiată solicitarea părților civile de obligare a inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata daunelor morale.
Este adevărat că în legislația actuală nu este prevăzut un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, de altfel, datorită specificului prejudiciului moral și a particularităților pe care fiecare cauză le evidențiază, nici nu este posibil să se prevadă un asemenea criteriu. Operațiunea de stabilire a daunelor morale este lăsată astfel la aprecierea judecătorului și este totuși limitată atât de circumstanțele fiecărei speței și de durerea psihică îndurată de fiecare dintre părțile civile, cât și de împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părților civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului.
În cauza de față, această durerea psihică este concretizată în prejudiciul moral suportat, sub forma prejudiciului de afecțiune, argumentat de suferințele incomensurabile la care au fost supuse soția și fiicele victimei prin pierderea bruscă și violentă a soțului și respectiv a tatălui față de care părțile civile erau profund atașate. O asemenea împrejurare cu greu va putea fi ștearsă din memoria soției și a fiicelor, care au rămas lipsite de afecțiunea și suportul d-lui Butiurca N.. În acest fel, odată cu pierderea soțului și a tatălui, părțile civile Butiurca A., P. V. L. și C. L. N. sunt și rămân supuse unor puternice privațiuni morale, ceea ce reduce semnificativ calitatea și bucuriile unei vieți împlinite.
Raportat la criteriile expuse mai sus, suma de 50.000 euro acordată d-nei Butiurca A. și sumele de câte 40.000 euro acordate d-lor P. V. L. și C. L. N., cu titlu de daune morale, la care se adaugă și condamnarea penală a inculpatului, reprezintă o reparație echitabilă și adecvată a suferințelor psihice îndurate de cele trei părți civile, această instanță neidentificând nici un argument plauzibil pentru majorarea sau diminuarea acestor câtimi.
3.2. Asupra apelurilor părților responsabile civilmente S.C. H. T. S.R.L. și S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A., constată în primul rând că la momentul producerii accidentului autotractorul cu numărul de înmatriculare_ era asigurat cu polița de asigurare obligatorie RCA, la partea responsabilă civilmente S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A., iar semiremorca marca Krone, cu nr. de înmatriculare_, tractată de primul era asigurată la același moment cu polița de asigurare obligatorie RCA, la S.C. A. Ț. Asigurări S.A.
Reamintește că, potrivit art. 51 alin.1 din Ordinul nr. 14/2011 al președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în vigoare la data faptei, „asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente a remorcilor sau semiremorcilor are acoperire doar dacă acestea nu sunt atașate unui vehicul tractor”, iar potrivit art. 51 alin.2 din același Ordin „în cazul în care evenimentul se produce în timp ce remorca sau semiremorca este atașată vehiculului tractor, răspunderea aparține vehiculului tractor”.
Acest temei legal, invocat în prim grad în motivarea dispoziției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. A. Ț. Asigurări S.A., este unul suficient pentru argumentarea soluției la care s-a oprit judecătoria. Astfel, ordinul C.S.A. amintit este accesibil și previzibil, el nu este infirmat și nici nu vine în contradicție cu vreun alt act normativ cu o putere superioară și nu există nicio rațiune bazată pe lege sau pe o jurisprudență constantă pentru care instanța nu ar trebui să țină seama de el.
Cele statuate prin decizia penală nr. 205/13 februarie 2013 a Curții de Apel Cluj, indicată de partea responsabilă civilmente S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. nu schimbă concluzia de mai sus, din moment ce, pe de o parte, prin această hotărâre instanța nu a amintit și nici nu a tratat dispozițiile art. 51 din Ordinul președintelui CSA nr. 21/2009 (aplicabile în acea cauză și care au un conținut identic cu art. 51 din Ordinul CSA nr. 14/2011), iar pe de altă parte, hotărârea amintită este una singulară care nu se poate impune cu valoare de jurisprudență.
În al doilea rând, notează că la pct. 3.1. subpunctul (iv) din considerentele prezentei decizii, au fost expuse pe larg motivele pentru care instanța de apel a ajuns la concluzia că suma de 50.000 euro acordată în favoarea părții civile Butiurca A. și sumele de câte 40.000 euro acordate părților civile P. V. L. și C. L. N., cu titlu de daune morale, reprezintă o justă și echitabilă reparație a suferințelor psihice îndurate de cele trei părți civile. Pentru motivele acolo arătate, precum și pentru considerentele expuse în prima parte a punctului 3.2., apelurile părților responsabile civilmente sunt nefondate, urmând să fie respinse ca atare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P..
4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelurilor, pentru culpa lor procesuale, dată de promovarea unor căi de atac nefondate, potrivit art. 275 alin. 2 și 4 C. pr. pen., părțile responsabile civilmente S.C. H. T. S.R.L. și S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. vor fi obligate să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de câte 50 lei fiecare, care acoperă costul consumabilelor utilizate în cursul judecății în apel.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen., va rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apelurile părților civile și inculpatului, în cuantum de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admite apelurile declarate de părțile civile Butiurca A. domiciliată în Târgu M., ., nr.279, ., C. A.-N. domiciliată în Livezeni, nr.265, jud. M. și P. V. L. domiciliată în Târgu M., ., . și inculpatul C. P. fiul lui I. și E., născut la data de 24.06.1963, în Ploiești, jud. Prahova, cetățean român, 10 clase, conducător auto, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în Gornet-Cricov, . A, jud. Prahova, posesor CI ., nr._, eliberată de SPCLEP Urlați, CNP –_, împotriva sentinței penale nr. 18/26 ianuarie 2015 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ și, în consecință:
2. Desființează parțial hotărârea atacată, rejudecând cauza în limitele de mai jos:
2.1. În baza art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 C. pr. P.., admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile Butiurca A., C. A.-N. și P. V. L. și, în consecință:
-în temeiul art. 1386, art. 1390, art. 1391, art. 1392 și art. 1373 C. civ., obligă pe inculpatul C. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. S.R.L. să plătească părții civile Butiurca A.:
- suma de 500 lei lunar, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la schimbarea situației părții civile, dar nu mai mult de 10 ani, cu titlu de daune materiale;
- suma de 37.297,29 lei, cu titlu de daune materiale;
- suma de 50.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, cu titlu de daune morale.
-în temeiul art. art. 1391și art. 1373 C. civ., obligă pe inculpatul C. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. S.R.L. să plătească părții civile C. A. N. suma de 40.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, cu titlu de daune morale sau cu titlu de daune morale;
- în temeiul art. art. 1391și art. 1373 C. civ., obligă pe inculpatul C. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. S.R.L. să plătească părții civile P. V. L. suma de 40.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății, cu titlu de daune morale:
Respinge acțiunile civile pentru rest.
2.2. În baza art. 276 alin. 1 și 4 C. pr. P.., obligă pe inculpatul C. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. S.R.L. să plătească părților civile Butiurca A., C. A.-N. și P. V. L. suma de 14.879,99 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de părțile civile în cauză.
2.3. Obligă pe partea responsabilă civilmente S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. ca, în limitele contractului de asigurare, să plătească părților civile despăgubirile materiale și morale, precum și cheltuielile judiciare avansate de acestea, în sumele menționate mai sus.
2.4. În baza art. 274 alin. 1 și 3 C. pr. P.., obligă pe inculpatul C. P. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. T. S.R.L. să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad.
2.5. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate, vizând:
-schimbarea încadrării juridice;
-condamnarea inculpatului C. P. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C. pen. din 1969;
-natura și durata pedepsei principale stabilite în sarcina inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni;
-suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, durata termenului de încercare fixat și atenționarea inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei,
-admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a părții responsabile civilmente S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A.;
-plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului parțial al avocatului desemnat din oficiu.
3. În baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P.., respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile responsabile civilmente S.C. H. T. S.R.L. cu sediul în L. Gară, ., jud. Călărași și S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. cu sediul în Voluntari,..10,Global City Business Park, clădirea O23, . împotriva sentinței penale nr. 18/26 ianuarie 2015 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
4. Potrivit art. 275 alin. 2 și 4 C. pr. pen., obligă pe părțile responsabile civilmente S.C. H. T. S.R.L. și S.C. E. ROMÂNIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de câte 50 lei fiecare.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen., rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apelurile părților civile, în cuantum de 100 lei.
5. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2015.
Pt. Președinte, Judecător,
dr. M. V. A. O.
fiind în concediu de odihnă,semnează
președintele instanței
F. D.
Grefier,
A. P.
Red./thred.M.V./21.05.2015/10ex.
Jud.fond. A. V.
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art.195 NCP).... | Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... → |
|---|
