Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 81/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 81/2016
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2016:007._
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 81/A
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. B.
JUDECĂTOR: M. R. C.
GREFIER: C. G.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul C. C. (fiul lui C. și E., născut la data de 15 iulie 1977 în R., jud. M., domiciliat în R., ., jud. M., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 239 din 05 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria R., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2016, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra apelului promovat în cauză pentru data de astăzi, respectiv 9 februarie 2016. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 239 din 05.11.2015, pronunțată de Judecătoria R., în dosarul penal nr. 2._, instanța de fond a dispus următoarele:
În baza art. 335 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., l-a condamnat pe inculpatul C. C., fiul lui C. și E., născut la data de 15 iulie 1977 în R., jud. M., domiciliat în R., ., jud. M., CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „Conducerea unui vehicul fără permis de conducere”.
În baza art. 91 CP, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind în conformitate cu dispozițiile art. 92 CP un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e CP, a dispus ca pe perioada termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.p., a dispus obligarea inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 C.p. condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. R..
În baza art. 67 C.p., a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C.p., pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a cărei executare va începe după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 67 C.p., raportat la art. 66 alin. 1 lit. i C.p., a dispus interzicerea dreptului de conducere a tuturor autovehiculelor pe o perioadă de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară, a cărei executare va începe după rămânerea definitivă a prezentei.
În temeiul art. 91 alin. 4 C.p., a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 140 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 40 de lei provine din faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria R. numărul 952/P/2015 din data de 24.07.2015 și înregistrat la instanța de prim grad sub nr. dosar_ din 28.07.2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. C., pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis, faptă prev. de art. 335 alin.1 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că la data de 12 mai 2015, în jurul orelor 1100, inculpatul C. C. a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ pe . R., județul M. fără a poseda permis valabil de conducere.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar în fața instanței a arătat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 375 alin. 1 C.p.p. Cu privire la aplicarea procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, la termenul din data de 21.10.2015, instanța a admis solicitarea inculpatului, urmând ca judecata să fie efectuată potrivit procedurii prevăzute de art. 377 C.p.p. și să fie aplicate prevederile art. 396 alin. 10 C.p.p.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei, coroborând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale cu declarațiile de recunoaștere date de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, s-a conchis că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. întocmit la data de 12.05.2015, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului și cu adresa nr._/10.06.2015 a IPJ M., reiese că la data de 12.05.2015, în jurul orelor 11,00, inculpatul a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ în mun. R., deși nu deținea permis de conducere.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanța a dedus din circumstanțele reale ale săvârșirii faptei că aceasta a fost comisă de inculpat cu vinovăție, sub forma intenției, întrucât acesta a prevăzut sau a acceptat starea de pericol rezultată din fapta sa.
Instanța a reținut că inculpatul a comis o faptă de pericol, pentru existența infracțiunii nefiind necesară producerea vreunui rezultat, simplul fapt al punerii în mișcare a vehiculului în condițiile în care inculpatul nu deținea permis auto fiind suficient pentru existența infracțiunii.
În drept, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „Conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 1 C.p.
Pentru comiterea acestei infracțiuni, inculpatul a fost condamnat.
Față de aceste aspecte, în baza art. 335 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța l-a condamnat pe inculpatul C. C., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „Conducerea unui vehicul fără permis de conducere”.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, raportat la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și care a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, apreciem că nu se impune ca acesta să execute pedeapsa ce va fi aplicată în regim de detenție.
În egală măsură, raportat la pericolul concret al faptei săvârșite, la efectele grave care se puteau produce, s-a apreciat că nici renunțarea la aplicarea unei pedepse nu ar fi în măsură să ducă la atingerea scopul pedepsei.
În concluzie, instanța a apreciat că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, cu atât mai mult cu cât pe perioada termenului de supraveghere inculpatul va fi supus anumitor măsuri de supraveghere și obligații destinate să realizeze scopul coercitiv, educativ și preventiv al pedepsei și astfel reeducarea sa.
În baza art. 91 CP, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind în conformitate cu dispozițiile art. 92 CP un termen de supraveghere de 3 ani.
Prin urmare, în temeiul art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d și e CP, instanța a dispus ca pe perioada termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b C.p., instanța a dispus obligarea inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 C.p. condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în domeniile stabilite prin H.C.L. R..
În baza art. 67 C.p., având în vedere pedeapsa aplicată și pericolul social al faptei și a inculpatului, instanța a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h C.p., pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, a cărei executare va începe după rămânerea definitivă a prezentei.
În baza art. 67 C.p., raportat la art. 66 alin. 1 lit. i C.p., instanța a dispus interzicerea dreptului de conducere a tuturor autovehiculelor pe o perioadă de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară, a cărei executare va începe după rămânerea definitivă a prezentei.
Cu privire la dreptul prevăzut la art. 66 alin. 1 lit. i C.p., instanța a constatat că textul legal oferă posibilitatea să se interzică conducerea anumitor vehicule, iar potrivit art. 6 pct. 35 din OUG nr. 195/2002 vehiculul este definit ca “sistem mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări”.
În accepțiunea aceluiași act normativ (art. 6 pct. 6) autovehiculul reprezintă un vehicul echipat cu motor de propulsie. Prin urmare, alături de biciclete, remorci, etc., autovehiculele reprezintă o parte componentă din categoria generală vehicule.
Față de aceste aspecte, raportat la prevederile art. 85 alin. 1, lit. g C.p. și la cele stipulate în OUG nr. 195/2002 și sus-menționate, s-a apreciat că este posibilă interzicerea conducerii tuturor autovehiculelor, întrucât acestea fac parte din categoria vehicule.
În temeiul art. 91 alin. 4 C.p., instanța a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 140 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 40 de lei provine din faza de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul C. C., care în declarația de apel nu a descris motivele pentru care a promovat prezenta cale de atac, însă apărătorul acestuia a solicitat reducerea pedepsei aplicate și amânarea aplicării pedepsei stabilite.
Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 2._ al Judecătoriei R., a motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv și neagravării situației în propria calea de atac, potrivit dispozițiilor art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, instanța de control judiciar găsește calea de atac declarată fondată, însă nu pentru motivele invocate ci pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, relativ la condamnarea inculpatului-apelant, sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care a fost deferit justiției.
Pentru a face o asemenea apreciere, considerăm că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă, pe parcursul desfășurării procesului penal, acesta a recunoscut comiterea faptei fără rezerve și a optat ca soluționarea cauzei să se facă în cadrul procedurii reglementate de prevederile art. 375 raportat la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, aplicabilă în cazul recunoașterii vinovăției.
Referitor la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, raportat la starea de fapt expusă în actul de sesizare și implicit reținută de instanța de fond, apreciem că aceasta este corectă.
De asemenea, pentru fapta comisă, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, prima instanță a ținut seama atât de circumstanțele reale ale comiterii faptei, cât și de cele personale ale inculpatului, făcând așadar o riguroasă interpretare și aplicare a prevederilor art. 74 Cod penal referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei și prin urmare cuantumul pedepsei stabilite reprezentă un tratament penal just, fiind respectat totodată și principiul proporționalității directe a sancțiunii, oglindit în cuantumul pedepsei stabilite.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului, arătăm că amânarea aplicării pedepsei, în speța analizată nu reprezintă o soluție care să corespundă necesităților prevenției speciale și generale, în condițiile în care, în contextul prezentat nu se poate susține că infracțiunea pentru care s-a procedat la tragerea la răspunderea penală a acuzatului ar prezenta o gravitate redusă.
Pentru a face o asemenea apreciere, reamintim că la data de 12.05.2015, în jurul orelor 11,00, inculpatul a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ în municipiul R., deși nu deținea permis de conducere.
În ceea ce privește amânarea aplicării pedepsei, menționăm că, chiar dacă formal ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal, infractorul nu beneficiază în mod automat de această măsură, iar instanța nu este ținută să amâne fără rezerve aplicarea pedepsei, ci, dimpotrivă, trebuie să evalueze dacă, în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii și personalitatea subiectului activ, amânarea aplicării pedepsei este sau nu suficientă pentru îndeplinirea funcțiilor pedepsei.
În speța de față, circumstanțele personale ale inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale și în împrejurarea că este integrat în societate, în contextul prezentat, nu sunt însă suficiente pentru a trage concluzia că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară în cauză, aceasta întrucât gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite imprimă necesitatea ca pedeapsa stabilită în prim grad să fie aplicată, numai în acest fel putându-se realiza reinserția socială a inculpatului și prevenția generală.
Prin prisma celor mai sus arătate, în opinia noastră, pentru îndeplinirea funcțiilor sancțiunii penale, în particular a funcției de reeducare și a celei de exemplaritate, este necesară aplicarea imediată a pedepsei.
Reamintim că în cadrul obligațiilor ce însoțesc suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanța de prim grad a stabilit în sarcina acuzatului și obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 120 de zile, care potrivit prevederilor art. 93 alin. 3 Cod penal, reprezintă perioada maximă pe durata căreia se poate stabili această obligație.
Perioada arătată și asupra căreia s-a oprit instanța de fond, în cazul inculpatului este ușor exagerată, în opinia noastră, raportat la circumstanțele personale favorabile anterior menționate o durată de 60 de zile pe perioada căreia acuzatul să presteze o asemenea activitate este proporțională și suficientă.
Mai notăm că instanța de fond, în cazul pedepselor complementare a interzis inculpatului și exercitarea dreptului prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. h Cod penal, constând în dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, însă dacă ne raportăm la acuza adusă inculpatului și anume comiterea unei infracțiuni la legea circulației, observăm că obligația respectivă nu are nici o legătură cu natura faptei pentru care inculpatul a fost tras la răspundere penală, motiv pentru care se impune eliminarea acestor dispoziții din sfera pedepselor complementare stabilite în hotărârea judecătorească apelată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, vom admite apelul declarat de inculpatul-apelant C. C., împotriva sentinței penale nr. 239 din 05 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul penal nr. 2._ și în consecință:
În baza art. 423 alin. 1 Cod procedură penală, vom desființa parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:
Vom reduce durata perioadei în care inculpatul va presta munca neremunerată în folosul comunității de la 120 de zile la 60 de zile, urmând ca această activitate să fie efectuată la Primăria municipiului R. sau la Primăria comunei Petelea, jud. M..
Vom elimina din sentința penală atacată dispozițiile referitoare la interzicerea dreptului prevăzut la lit. h din economia art. 66 alin. 1 Cod penal, respectiv dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, stabilită cu titlu de pedeapsă complementară.
Vom menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată care nu contravin prezentei.
Pornind de la soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura soluționării prezentului apel, în sumă de 100 lei, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul-apelant C. C. (fiul lui C. și E., născut la data de 15 iulie 1977 în R., jud. M., domiciliat în R., ., jud. M., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 239 din 05 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria R., în dosarul penal nr. 2._ și în consecință:
În baza art. 423 alin. 1 Cod procedură penală, desființează parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:
Reduce durata perioadei în care inculpatul va presta munca neremunerată în folosul comunității de la 120 de zile la 60 de zile, urmând ca această activitate să fie efectuată la Primăria municipiului R. sau la Primăria comunei Petelea, jud. M..
Elimină din sentința penală atacată dispozițiile referitoare la interzicerea dreptului prevăzut la lit. h din economia art. 66 alin. 1 Cod penal, respectiv dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, stabilită cu titlu de pedeapsă complementară.
Menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată care nu contravin prezentei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura soluționării prezentului apel, în sumă de 100 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 februarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. B. M. R. C.
GREFIER,
C. G.
Red.Tehnr.Sz.B./9 februarie 2016
Jud.fond: A.M.
Listat: Cs.G./2 ex./11.02.2016
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 47/2016. Curtea de Apel... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
