Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 430/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 430/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 430/A
Ședința publică din 30 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A. M.
JUDECĂTOR: B. I. C.
GREFIER: C. G.
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației în anulare formulate de contestatorul–condamnat B. D. [fiul lui Ș. și E., născut la 12.09.1961 în ., CNP_, domiciliat com. Band, ., jud. M., fără antecedente penale], împotriva deciziei penale nr. 205/A din data de 16 aprilie 2015 a Curții de Apel Târgu M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale participanților la proces au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 septembrie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 septembrie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra fondului contestației în anulare formulată de B. D., constată următoarele:
Cu privire la soluțiile pronunțate în procedura contestată
Prin sentința penală nr. 983/18.07.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._/320/2012 s-a dispus:
In temeiul art. 386 Cod de procedura penala, admite cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului B. D., formulata de Ministerul Public, P. de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, D.N.A – S. T. Targu-M., din infractiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaratii false inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor, prevazuta de art. 181 alin.1 din Legea nr. 78/2000 modificata, in infractiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaratii false inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor, prevazuta de art. 181 alin.1 din Legea nr. 78/2000, modificata prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
In temeiul art. 396 alin. 1, 4 Cod de procedura penala, raportat la art. 83 Cod penal, stabilește in sarcina inculpatului B. D. pedeapsa de 2 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaratii false inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitatilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori in numele lor, prevazuta de art. 181 alin.1 din Legea nr. 78/2000, modificata prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
In temeiul art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal, stabileste alaturi de pedeapsa principala de 2 ani inchisoare, pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat pe o perioada de 4 ani, incepand cu data executarii pedepsei, a gratierii totale sau a restului de pedeapsa ori, a implinirii termenului de prescriptie a executarii sau a expirarii termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
Amana aplicarea pedepsei principale si complementare stabilite, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive, stabilit conform art. 84 Cod penal.
In temeiul art. 85 alin.1 Cod penal, obliga inculpatul pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: sa se prezinte la S. de Probațiune M., la datele fixate de acesta; sa primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; sa anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depaseste 5 zile, precum și întoarcerea; sa comunice schimbarea locului de munca; sa comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
In temeiul art. 403 alin. 3 Cod de procedura penala, raportat la art. 88 alin.1,3 Cod penal, atrage atenția inculpatului ca savarsirea din nou a unei infractiuni in cursul termenului de supraveghere, sau nerespectarea cu rea-credinta a masurilor de supraveghere, pot atrage revocarea amanarii aplicarii pedepselor aplicate, aplicarea si executarea acestora, in conditiile legii.
In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 19 Cod de procedura penala, raportat la art. 998 cod civil din 1864, admite actiunea civila formulata de partea civila Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura, in calitate de reprezentant al Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, cu sediul in ., sec.2, Bucuresti.
Obliga inculpatul la plata sumei de 103.708,78 lei catre partea civila, reprezentand suma obtinuta pe nedrept din Fondul European pentru Garantare in Agricultura, plus dobanda legala la aceasta de la data avansarii si pana la data achitarii integrale.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penala, obliga inculpatul la plata sumei totale de 1420 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1000 lei sunt aferenti fazei de urmarire penala.
Prin decizia penală nr. 205/A/16.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. s-a dispus:
1. În baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. P.., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. D. împotriva sentinței penale nr. 938/18 iulie 2014 pronunțate de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._/320/2012.
2. În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. T. Tg.-M. și de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru A. (A.P.I.A.) împotriva sentinței penale nr. 938/18 iulie 2014 pronunțate de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._/320/2012 și, în consecință:
3. Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:
3.1. În conformitate cu art. 396 alin. 1 și 2 C. pr. P.., condamnă pe inculpatul B. D. la:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prevăzute de art. 181 alin. 1 din legea nr. 78/2000, cu reținerea art. 5 C. pen.
În baza art. 181 alin. 1 teza finală din legea nr. 78/2000 și art. 67 alin. 2 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen., de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 65 alin. 1 C. pen., ca pedeapsă accesorie, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen.
Potrivit art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.
În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probațiune M.;
- Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- Să anunțe S. de Probațiune M., în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- Să comunice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;
- Să comunice acestui Serviciu informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarea obligație:
- Să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta un număr total de 80 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Band sau al Primăriei comunei Grebenișu de Câmpie, jud. M..
Desemnează S. de Probațiune M. pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatului.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse inculpatului, al comiterii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere sau al neîndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin sentința penală atacată.
3.2. În temeiul art. 998-999 C. civ. din 1864, obligă pe inculpatul B. Domikos să plătească părții civile Agenția de Plăți și Intervenție pentru A. (A.P.I.A.) suma de 103.701,78 lei, cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate, de la data constituirii de parte civilă și până la achitarea integrală a debitului, potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare.
3.3. În baza art. 404 alin. 4 lit. c C. pr. P.., menține măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului B. D. prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, S. T. Tg.-M., emisă la data de 21 noiembrie 2012, până la concurența sumei de 103.701,78 lei.
3.4. Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, referitor la:
- schimbarea încadrării juridice;
- admiterea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în proces;
- obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.
Instanța de apel a reținut faptul că în principiu este la adăpost de critici hotărârea apelată în ceea ce privește expunerea stării de fapt; analiza detaliată a probelor; încadrarea juridică dată faptei pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată inculpatul B. D., precum și obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.
Motivul admiterii apelului formulat de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S. T. Târgu M., cu consecința casării sentinței pronunțate de prima instanța și a aplicării pedepsei stabilite de prima instanță îl constituie neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.
În acest sens, s-a reținut de către instanța de apel faptul că, pentru ca instanța să ia măsura alternativă a amânării aplicării pedepsei este necesar să fie îndeplinite cumulativ condițiile obiective și subiective prevăzute de art. 83 C. pen.. Art. 83 alin. 2 C. pen. exclude de plano posibilitatea amânării aplicării pedepsei în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare. Infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare în prezent, reținută ca fiind legea penală mai favorabilă în cauză), de care este acuzat d-l B. D., este sancționată cu pedeapsa principală a închisorii de la 2 la 7 ani, fapt care împiedică orice dispoziție de amânare a aplicării pedepsei. Prima instanță a dispus totuși amânarea aplicării pedepsei de 2 ani închisoare reținute în sarcina inculpatului, dispoziție care poate fi corectată în al doilea grad în apelul procurorului.
Cu privire la derularea procedurii în fața instanței de apel
În fața instanței de apel, procesul s-a desfășurat pe parcursul a două termene de judecată.
La termenul din data de 18.02.2015, s-a constatat lipsa apărătorului ales al inculpatului. La acest termen de judecată i s-au adus la cunoștință inculpatului B. D. drepturile prevăzute de art. 83 C.pen., insistându-se asupra faptului că, în cazul când nu va declara, tăcerea nu produce nicio consecință procesuală negativă împotriva sa.
Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere și a solicitat amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării și prezentării avocatului ales, cerere încuviințată de către instanța de judecată.
La termenul din data de 18.03.2015, inculpatul B. D. a fost prezent personal la termenul de judecată și a fost asistat de apărătorul său ales. La acest termen, întrucât nu au fost de formulat cereri, instanța a acordat cuvântul în dezbateri, iar cauza a rămas în pronunțare.
În susținerea cererii, contestatorul B. D. a invocat două dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute la art. 426 al. 1 C.proc.pen., anume cel prevăzut de lit. f) C.proc.pen. (când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii) și de lit. h) C.proc.pen. (când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, deși audierea era legal posibilă).
Au fost invocate și cauzele C. c. România, M. M. c. România și Ieremeiov c. România.
Analizând pe fond contestația în anulare formulată de petentul B. D., instanța constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele care vor fi expuse în continuare:
Cazul de contestație în anulare prevăzut la art. 426 al. 1 lit. f) C.proc.pen.
Se constată faptul că judecarea cauzei a avut loc la termenul din data de 18.03.2015, când inculpatul B. D., prezent personal la judecată, a fost asistat de apărătorul său ales. La termenul anterior s-a dispus amânarea cauzei tocmai pentru a se asigura asistența juridică obligatorie a inculpatului, nu au fost administrate probe și nu s-au suspus dezbaterii părților alte chestiuni.
Prin urmare, motivele întemeiate pe acest caz de contestație în anulare sunt nefondate.
Cazul de contestație în anulare prevăzut la art. 426 al. 1 lit. h) C.proc.pen.
Se constată că, într-adevăr, la termenul din data de 18.03.2015, instanța de apel nu a procedat la audierea inculpatului B. D., însă inculpatul nu a solicitat acest lucru, deși a fost asistat de apărător ales și i se adusese la cunoștință încă de la termenul de judecată din data de 18.02.2015 faptul că are posibilitatea să facă declarații în fața instanței de apel și care sunt consecințele ruperii tăcerii.
La termenul din data de 18.03.2015, instanța de apel a acordat cuvântul în dezbateri numai după ce s-a asigurat că nu mai sunt alte cereri de formulat din partea participanților la proces. În acest condiții, ar fi excesiv să se pretindă din partea instanței să aducă la cunoștința inculpatului drepturile sale procesuale la fiecare termen de judecată în condițiile în care aceste i-au fost prezentate încă de la prima înfățișare în fața instanței de apel și, în plus, inculpatul beneficia de asistența juridică a unui apărător pe care însuși l-a angajat.
Situația de fapt din prezenta cauză este diferită de cea din cauzele C. c. România, M. M. c. România și Ieremeiov c. România invocate de contestator.
În cauza C. c. România (cauza 28.871/1995, hotărâre din data de 29.06.2000), reclamantul fusese achitat în primă instanță pentru calomnie și condamnat în recurs fără a mai fi administrată nicio probă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 paragr. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ConvEDO) întrucât s-a pronunțat o soluție de condamnare în calea de atac fără ca instanța să fi administrat nicio probă și fără a-l fi audiat pe inculpat.
În cauza M. M. c. România (cauza 4238/03, hotărâre din data de 19.06.2012), reclamantul fusese condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, în apel s-a pronunțat o soluție de achitare, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat hotărârea Curții de Apel menținând hotărârea primei instanțe. Curtea Europeană a reținut faptul că instanța de recurs a făcut o reapreciere a probelor administrate în cursul procesului. Având în vedere contradicția dintre hotărârile instanțelor inferioare, instanța europeană a considerat că ar fi fost necesare reaudierea inculpatului de către instanța de recurs, având în vedere faptul că hotărârea de condamnare s-a întemeiat, în esență, pe reaprecierea declarațiilor reclamantului și ale coinculpatului. S-a constatat încălcarea art. 6 paragr. 1 ConvEDO.
În cauza Ieremeiov c. România (cauza nr. 4637/02, hotărâre din data de 24.11.2009), reclamantul fusese achitat în primă instanță pentru calomnie și condamnat în apel. În cauză, s-a constatat încălcarea art. 6 paragr. 1 ConvEDO, Curtea Europeană considerând că, în vederea unui proces echitabil, o instanță nu poate să caseze hotărârea precedentă și să reevalueze probele fără să informeze corespunzător părțile și să le acorde posibilitatea de a-și prezenta cauza (paragr. 30).
Conform instanței europene, lipsa audierii inculpatului în persoană este și mai dificil de împăcat cu cerințele unui proces echitabil în circumstanțele specifice ale prezentei cauze, din moment ce tribunalul a făcut o evaluare a elementului subiectiv al pretinsei infracțiuni, și anume, intenția reclamantului de a denigra. (paragr. 31)
În prezenta cauză, instanța de fond a constatat existența faptei, săvârșirea acesteia de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Instanța de apel și-a însușit starea de fapt stabilită de către instanța de fond, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, încadrarea juridică a acesteia, identitatea autorului. Singura critică adusă de instanța de apel a vizat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru sancțiunea stabilită inculpatului de către instanța de fond. Totodată, instanța de apel a prezentat inculpatului posibilitatea de a face declarații în cadrul procedurii căii de atac, posibilitate de care inculpatul nu a uzat.
Mai avem în vedere și faptul că, la termenul din data de 18.02.2015, inculpatul B. D. a precizat în mod expres faptul că nu dorește să dea declarații, ceea ce echivalează cu prevalarea de dreptul la tăcere, drept la care inculpatul nu poate fi constrâns să renunțe. În condițiile în care inculpatul, fiind asistat de apărător ales, nu a precizat în mod expres faptul că dorește să renunțe la poziția procesuală inițială și să facă declarații în calea de atac, solicitările repetate ale instanței de a preciza dacă nu cumva inculpatul dorește să facă declarații pot fi interpretate ca o încălcare a dreptului inculpatului de a nu se incrimina.
Cu alte cuvinte, prevalarea de dreptul la tăcere de către inculpat se interpretează ca o imposibilitate obiectivă de audiere, care exclude incidența prevederilor art. 426 al. 1 lit. h) C.proc.pen..
În aceste condiții, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru incidența cazului de contestație în anulare prevăzut la art. 426 lit. h) C.proc.pen..
Având în vedere soluția pronunțată pe fondul căii de atac, în temeiul art. 275 al. 2 C.proc.pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de B. D. [fiul lui Ș. si E., născut la 12.09.1961 în .,, domiciliat com. Band, ., jud. M., CNP_] împotriva deciziei penale nr. 205/A/16.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. în dosarul nr._/320/2012.
În temeiul art. 275 al. 2 C.proc.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. A. M. B. I. C.
GREFIER,
C. G.
Red./tehn.S.A.M. – 30.09.2015/3 ex
Jud.hot.contestată dr.M. V./F. G.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 81/2016.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
