Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 91/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 91/2016
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2016:007._
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 91/A
Ședința publică din 15 februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M.-R. C.
Judecător: I.-C. B.
Grefier: D. M.
Cu participarea doamnei procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu M.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul U. I.-F. (fiul lui S. și A., născut la data de 06.07.1988, domiciliat în mun. T., ., jud. M.) împotriva sentinței penale nr. 154/9.12.2015 al Judecătoriei T..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat J. D. O., lipsă fiind inculpatul apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că apelul inculpatului se circumscrie întrutotul dispozițiilor art. 410 și 412 Cod procedură penală fiind declarat în termen și motivat prin memoriul cu motive de apel depus la dosar la data de 12 februarie 2016.
Se constată că la prim grad jurisdicțional inculpatul a optat pentru procedura simplificată de judecare a cauzei sale, astfel încât audierea sa de către instanța de control judiciar nu este obligatorie.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului susține în totalitate memoriul depus la dosar solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în parte a sentinței atacate și în reindividualizarea judiciară a pedepsei solicită înlăturarea dispozițiilor art. 85 alin. 2 lit. g și j Cod penal. În susținerea acestei solicitări, domnul avocat precizează că este la latitudinea instanței de a fi aplicate sau nu dispozițiile cuprinse în art. 85 alin. 2 Cod penal, având în vedere că art. 336 alin. 2 Cod penal, are ca și modalitate de condamnare, alternativ, fie pedeapsa închisorii fie amenda. Față de această posibilitate, J. T. a aplicat pedeapsa închisorii cu amânarea aplicării acestei pedepse, aplicând circumstanțe atenuante și rolul efectiv al procedurii simplificate, aplicând o pedeapsă de 4 luni, de ci, scăzând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. În această ordine de idei, apărarea consideră că măsura obligațională impusă prin art. 85 alin. 2 Cod penal vizează de fapt o măsură prohibitivă de prevenire a comiterii unor fapte similare de către inculpatul care a fost condamnat. Astfel, fiind în prezența unei infracțiuni de conducere de către o persoană care a avut permis de conducere, opinează că proporția de împiedicare a pericolului social, de împiedicare a comiterii de alte fapte penale, această măsură este mult prea gravă, raportat la starea de pericol social, la elementele care au condus la comiterea acestei fapte penale. Domnul avocat consideră că este o disproporționalitate față de pedeapsa principală de amânare a aplicării acestei pedepse, disproporția vădită a acestei măsuri față gravitatea faptei comise. Pe de altă parte, există și o disproporționalitate între circumstanțiere care ține efectiv de individualizarea pedepsei. Dacă s-a reținut această reducere a pedepsei principale de la 6 luni la 4 luni aplicându-se reducerea cu o treime, în opinia domnului avocat și aceste măsuri impuse obligațional din articolul 85 alin. 2 Cod penal ar trebui reduse proporțional cu o treime. Modul în care instanța de fond a impus aceste măsurii pe durata întregului termen de supraveghere consideră că este disproporțional față de măsura principală. Față de toate aceste considerente solicită admiterea apelului și să se dispună în consecință.
Față de motivele invocate de domnul avocat în apelul inculpatului U. F. I., reprezentanta parchetului apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus și această obligație prevăzută de art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal în sarcina inculpatului, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondat a apelului promovat în cauză.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 09.12.2015 J. T. a pronunțat sentința penală nr.154, prin care în baza art. 396 alin. 1, 4, 10 Cod proc. pen. raportat la art. 335 alin. 2 Cod pen., a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare inculpatului U. I. F., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 83 Cod pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 84 alin. 1 Cod pen.și potrivit art. 85 alin. 1 Cod pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 Cod pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) Cod pen. s-au dispus a se comunica Serviciului de Probațiune M. și conform art. 85 alin. 2 lit. g și j Cod pen.s-a impus inculpatului, pe durata termenului de supraveghere, obligația de a nu conduce nici un fel de autovehicul și de a nu exercita activitatea de conducere a autovehiculelor.
În baza art. 404 alin. 3 Cod proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere și potrivit art. 274 alin. 1 Cod proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond deliberând asupra cauzei penale pendinte a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 292/P/2014 din data de 27.08.2015 al Parchetului de pe lângă J. T. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpat U. I. F. pentru săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 Cod pen..
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că la data de 24.03.2014, în jurul orei 15:10, efectuând controlul circulației pe DJ 142 din ., lucrătorii de poliție rutieră au depistat și oprit în trafic, în direcția imobilului situat administrativ la nr. 113 din localitate, autoturismul marca Ford Ka, având . WF0BXXWPRBWM61143 și numărul de înmatriculare_, vehicul condus de un bărbat și care circula pe relația Gănești-T.. În prezența martorului asistent S. Ladislau, a fost stabilită identitatea conducătorului vehiculului în persoana inculpatului U. I. F.. Fiindu-i solicitat să prezinte documentele personale și ale autoturismului, conducătorul auto a comunicat agentului de poliție rutieră faptul că îi avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule, pe drumul public. Împrejurarea că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule la data de 24.03.2014, a rezultat din cuprinsul adresei nr._/04.04.2014 emisă de IPJ M. - Serviciul Rutier și cazierul conducătorului auto (potrivit căruia în perioada 07.03._14, dreptul inculpatului de a conduce vehicule pe drumul public era suspendat). Fiind audiat de organele de poliție în cursul urmăririi penale, inculpatul U. I. F. nu a dat declarații, însă din cuprinsul procesului-verbale de constatare a infracțiunii, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, atât personal, cât și prin avocat ales, a rezultat că acesta recunoștea comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 335 alin. 2 Cod pen.
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, adresa nr._/04.04.2014 emisă de IPJ M., împreună cu fișa de cazier auto a conducătorului auto, declarație martori, declarațiile suspectului/inculpatului, note/memorii scrise ale inculpatului, fișă cazier judiciar.
Prin încheierea penală din 07.10.2015, în baza art. 346 alin. 2 Cod proc. pen. a fost constatată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din data de 27.08.2015 al Parchetului de pe lângă J. T., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a fost dispusă începerea judecății inculpatului U. I. F. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod pen.
La termenul din data de 18.11.2015, inculpatul a arătat că dorea să se prevaleze de dispozițiile art. 375 Cod proc. pen., în acest sens declarând că înțelegea ca speța să fie judecată exclusiv, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a situației de fapt reținute în fața instanței, în acest caz urmând să beneficieze de reducerea cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, în conformitate cu art. 396 alin. 10 Cod. proc. pen..
Instanța a constatat că erau îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 374 alin. 4 și 375 Cod. proc. pen., motiv pentru care a admis cererea inculpatului de a fi judecat pe baza recunoașterii învinuirii.
Analizând materialul probator administrat în cursul procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 24.03.2014, în jurul orei 15:10, pe DJ 142, din ., inculpatul U. I. F. a fost oprit, in trafic, de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Ford Ka, cu numărul de înmatriculare_ și . WF0BXXWPRBWM61143. În prezența martorului asistent S. Ladislau, a fost stabilită identitatea conducătorului vehiculului în persoana inculpatului U. I. F.. Fiindu-i solicitat să prezinte documentele personale și ale autoturismului, conducătorul auto a comunicat agentului de poliție rutieră faptul că îi era suspendat dreptul de a conduce autovehicule, pe drumul public. Împrejurarea că inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule, la data de 24.03.2014, a rezultat din cuprinsul adresei nr._/04.04.2014 emisă de IPJ M. - Serviciul Rutier și cazierul conducătorului auto (potrivit căruia în perioada 07.03._14, dreptul inculpatului de a conduce vehicule pe drumul public era suspendat).
Din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală și recunoașterea inculpatului, la termenul de judecata din data de 18.11.2015a reieșit că acesta se făcea vinovat de faptele imputate.
În drept, fapta inculpatului U. I. F., care la data de 24.03.2014, în jurul orei 15:10, a condus pe drumul public DJ 142, din . autoturismul marca Ford Ka, cu numărul de înmatriculare_, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumul public, întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 Cod pen.
Conform art. 335 alin. 2 Cod pen. „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunilor săvârșite s-a reprezentat fapta inculpatului de conducere, pe DJ 142, din ., autoturismul marca Ford Ka, cu numărul de înmatriculare_, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumul public, urmarea imediată constând în starea de pericol, pentru relațiile sociale ce forma obiectul ocrotirii penale, respectiv siguranța circulației rutiere, raportul de cauzalitate rezultând ex re.
Sub aspectul laturii subiective infracțiunea a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.
Sub aspectul individualizării pedepsei ce se impunea a-i fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, natura și frecventa infracțiunilor care constituiau antecedentele penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, inculpatul recunoscând faptele comise, neavând antecedente penale. S-au avut în vedere și dispozițiile art. 396 alin.10 Cod proc. pen., conform cărora limitele de pedeapsa prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduceau cu o treime, iar in cazul amenzii cu o pătrime.
Pentru considerentele expuse, art. 396 alin. 1, 4 Cod proc. pen. raportat la art. 335 alin. 2 Cod pen., art. 396 alin.10 Cod proc. pen., a stabilit inculpatului pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză erau îndeplinite condițiile art. 83 Cod pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 4 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, apreciindu-se că aplicarea imediată a unei pedepse nu era necesară, dar se impunea supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat era inferior celui de 7 ani închisoare prevăzut de art. 83 alin. 2 Cod pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, astfel încât în baza art. 83 Cod pen. instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 84 alin. 1 Cod pen. și a instituit în sarcina acestuia respectarea obligațiilor anterior menționate.
Această hotărâre judecătorească, în termen legal, a fost apelată de inculpatul U. I.-F., care prin apărătorul său ales, a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac astfel formulate și a reformării parțiale a sentinței penale criticate, să fie înlăturate disp.art.85 alin.2 lit.g și j Cod penal din condamnarea ce i-a fost aplicată. S-a susținut că obligațiile impuse prin art. 85 alin. 2 din Cod penal aveau un caracter prohibitiv pentru inculpat, iar rolul acestora era de a preveni săvârșirea de infracțiuni de către persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
În concret, impunerea obligației de a nu conduce autovehicule și de a nu exercita activitatea de conducere de autovehicule pe o perioadă de 2 ani de zile (pe întregul termen de supraveghere) apărea ca o măsură mult mai aspră, decât măsura principală a închisorii de 4 luni, pentru care s-a dispus amânarea aplicării acesteia.
Aplicarea măsurilor obligaționale era o decizie vădit disproporțională față de gravitatea faptei comise, față de gradul de pericol social concret pentru ordinea publică și față de scopul condamnării sale. În plus, trebuia avută în vedere perioada lungă de timp scursă de la data comiterii faptei și până azi (aproape 2 ani de zile), timp în care nu a mai condus și nu și-a exercitat acest drept, aceasta fiind o reală pedeapsă - pe care a perceput-o ca atare și a conștientizat-o ca o sancțiune pentru ceea ce a făcut.
Circumstanțele reale și personale ale sale, dorința sinceră de îndreptare și, implicit, timpul scurs de la data comiterii faptei și până în prezent - perioadă în cart nu a exercitat dreptul de a conduce niciun autoturism, puteau conduce la convingerea instanței că, scopul cercetării și condamnării sale penale și-au produs efectele prevăzute de legea penală.
Analizând apelul astfel declarat cu stricta respectare a dispart.412, 416-419 Cod procedură penală se constată că acesta are caracter nefondat, deoarece:
La prim grad jurisdicțional, pe baza unei imparțiale interpretări a probatoriului cauzei (ce a fost de altfel însușit fără rezerve de către inculpatul apelant care a recurs la procedura simplificată de soluționare a speței) s-a stabilit, în mod cert, faptul că, în data de 24.03.2014, în jurul orelor 15:10, acesta s-a angajat în traficul rutier, ce se desfășura pe DJ142, pe direcția Gănești-T. la volanul autoturismului Ford Ka, cu nr.de înmatriculare_, cu toate că pentru intervalul 07.03.-05.04.2014 avea permisul de conducere suspendat. Deși era sancționat contravențional și pentru 30 de zile i se suspendase dreptul de a mai șofa, acesta a ignorat interdicția ce-i fusese instituită în sarcină și s-a angajat, din nou, în traficul rutier. Pentru fapta astfel comisă și care se circumscria preved.art.335 alin.2 Cod penal, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, preved.art.74 Cod penal fiind riguros interpretate și aplicate în speță. Dispunându-se amânarea aplicării pedepsei, la momentul determinării obligațiilor ce se impuneau a fi stabilite în sarcina inculpatului s-au evaluat corect circumstanțele reale în care acesta a comis fapta imputată, împrejurarea că inculpatul a nesocotit siguranța de care trebuie să se bucure în traficul rutier ceilalți participanți, împrejurarea că supus fiind unei sancțiuni contravenționale, apelantul s-a ghidat doar după propriile reguli, ignorând regulile de angajare în circulația rutieră, ce se desfășura pe drumurile publice, din raza județului M., precum și faptul că, în ultimii ani, pe șoselele din România, numărul evenimentelor rutiere, generate de șoferii ce încalcă legislația în materie, a crescut semnificativ.
Practica judiciară, constantă, în materia acestor infracțiuni (contra siguranței pe drumurile publice) la nivelul acestei Curți de A. este aceea conform căreia, în astfel de spețe, inculpaților li se instituie în sarcină, pe durata termenului de supraveghere și respectarea obligațiilor prev.de disp.art.85 alin.2 lit.g și j Cod penal, pentru ca în acest mod să se asigure reeducarea și resocializarea acestora. Faptul că, de aproximativ doi ani de zile, inculpatul nu a mai pilotat vreun autoturism și acest lucru este suficient pentru materializarea funcțiilor pedepsei penale, nu poate conduce la reformarea hotărârii criticate, în sensul solicitat, cât timp apelantul a dat dovadă evidentă de plasare în sfera ilicitului penal, acesta realizând o rapidă trecere din sfera contravențională în cea penală.
Constatându-se că hotărârea judecătorească criticată se caracterizează prin legalitate și temeinicie, urmează ca potrivit disp.art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală să fie respins, ca nefondat, apelul promovat de către inculpatul U. I.-F. împotriva sentinței penale nr. 154/9.12.2015 al Judecătoriei T..
Dată fiind evidenta culpă procesuală exclusivă a inculpatului apelant, față de acesta devin incidente disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de către inculpatul U. I.-F. (fiul lui S. și A., născut la data de 06.07.1988, domiciliat în mun. T., ., jud. M.) împotriva sentinței penale nr. 154/9.12.2015 al Judecătoriei T..
Obligă inculpatul-apelant să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2016.
Președinte Judecător
M.-R. C. I. C. B.
Grefier
D. M.
Red.MRC/17.02.2016
Thnred./CC/3 exp./ 24.02.2016
Jd.fd. A.M.R.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 186/2016.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
