Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 52/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 52/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 52/C
Ședința publică din 17 Septembrie 2015
Judecător I. C. B.
Grefier A. B. F.
Pe rol pronunțarea asupra contestației formulate de către petentul M. M. L. (fiul lui G. și O., născut la data de 29.07.1979, domiciliat în L. Bradului, nr. 361, județul M.) împotriva sentinței penale nr. 9 din 02.02.2015, pronunțată de către J. R., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părții, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părții, prin apărător, precum și ale reprezentantului parchetului au fost consemnate în încheierea din data de 11 septembrie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 17 septembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 9 din 02.02.2015, pronunțată de către J. R., în dosarul nr._ s-a respins în baza art. 597 alin. 4 Cod procedură penală contestația la executare promovată de petentul M. M. L.. In baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână in sarcina acestuia.
În motivare, se arată că prin cererea înregistrată la J. R. sub nr._ la 29 decembrie 2014 petentul M. M. L. a solicitat ca instanța să constate intervenirea prescripției executării pedepsei.
Petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 124/26 martie 2008, pronunțată de J. R. în dosarul nr._, la pedeapsa de 1 an închisoare. Prin Decizia penală nr. 316/A din 16.12.2008 a Tribunalului M. apelul formulat de petent a fost respins iar decizia a rămas definitivă la data expirării termenului de recurs, 03.01.2009, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție a executării pedepsei.
Potrivit dispozițiilor art. 125 Cod penal din 1968 prescripția înlătura executarea pedepsei principale iar potrivit art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968 termenul de prescripție in speța este de 6 ani (5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executata). De altfel și art. 161 și 162 alin.1 lit. b raportat la art. 162 alin. 2 Cod penal prevede același termen de prescripție de 6 ani.
La data de 19.06.2009 a fost emis pe numele petentului mandatul european de arestare cu nr. 5/19.06.2009. La data de 26.03.2014 mandatul european de arestare a fost comunicat autorității străine competente să îl primească sau să îl execute(f.146), dat fiind că petentul a fost arestat în Spania la data de 22.03.2014 în baza mandatului european de arestare mai sus amintit. (f.141)
Văzând dispozițiile art. 89 alin. 5 din Legea 302/2004 care statuează că „Transmiterea spre executare a mandatului european de arestare autorității străine competente să îl primească sau să îl execute întrerupe cursul prescripției”, instanța constată că la data de 26.03.2014 cursul prescripției executării pedepsei de 1 an închisoare stabilit prin sentința penală nr. 124/26 martie 2008 a fost întrerupt. Ca efect al întreruperii, un nou termen de prescripție de 6 ani a început să curgă de la data de 26.03.2014.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul.
În motivare, contestatorul reiterează susținerile din prima instanță, referitoare la împlinirea termenului de prescripție.
Contestația este fondată, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, așa cum a reținut prima instanță, petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 124/26 martie 2008 pronunțată de J. R. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 316/A din 16.12.2008 a Tribunalului M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prev. de art. 32 alin. 1 din OUG nr. 96/1998. Este adevărat și că la data de 19.06.2009 a fost emis pe numele petentului mandatul european de arestare cu nr. 5/19.06.2009. Iar potrivit art. 89 alin. 5 din Legea nr. 302/2004, transmiterea spre executare a mandatului european de arestare autorității străine competente să îl primească sau să îl execute întrerupe cursul prescripției. Legea nu condiționează efectul de întrerupere a prescripției de rezultatul favorabil al procedurii. Opinia contrară, pe care o susține petentul, este absurdă. În cazul în care procedura se finalizează cu predarea condamnatului, dispare utilitatea prevederii curgerii unui nou termen de prescripție a executării, fiindcă executarea pedepsei începe. Ca urmare, rațiunea de existență a textului special ar înceta.
Ceea ce prima instanță omite să constate este că mandatul european de arestare a fost transmis autorităților spaniole, în urma localizării petentului în Regatul Spaniei, în data de 19 iunie 2009. Executarea mandatului a fost respinsă de instanța supremă a Spaniei (Audiencia Nacional – S. Penal – Seccion Tercera) prin hotărârea din 31 august 2009, întrucât fapta pentru care a fost condamnat petentul nu este incriminată de Codul penal Spaniol, și nu se regăsește în lista faptelor pentru care executarea mandatului european de arestare nu este condiționată de această incriminare (a se vedea filele 99 și următoarele din dosarul nr._, anexat la prezentul).
Ca urmare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004 menționate, cursul termenului de prescripție a executării pedepsei a fost întrerupt în data de 19 iunie 2009. De la această dată a început să curgă un nou termen de prescripție de 6 ani, împlinit în data de 19 iunie 2015.
Problema care se pune în cauză este dacă înaintarea din nou a mandatului european de arestare către autoritățile spaniole, în data de 26 martie 2014, a avut același efect de întrerupere a termenului de prescripție.
În urma acestei a doua transmiteri a mandatului europen de arestare, executarea mandatului a fost refuzată de aceeași instanță spaniolă (Audiencia Nacional – S. Penal – Seccion Tercera) în data de 7 aprilie 2014, în baza principiului non bis in idem (f. 20 din prezentul dosar).
Curtea de Apel reține că, într-o asemenea speță, dispozițiile art. 89 alin. 5 din legea 302/2004 nu pot fi interpretate în sensul că și a doua transmitere a mandatului european de arestare întrerupe cursul prescripției executării pedepsei. Aceasta rezultă mai întâi din interpretarea lor literală. Legiuitorul folosește termenul transmitere (a mandatului) la singular, și nu se referă la mai multe transmiteri. Nu este cazul interpretării extensive a textului legal, pentru a-l face să se refere la transmiteri repetate, fiindcă într-o cauză precum cea de față rațiunea legii se opune unei asemenea interpretări extensive. Prescripția poate fi întreruptă prin măsuri efective ale autorităților în vederea executării pedepsei. Ea nu poate fi întreruptă prin acte pur formale, care din start nu au nici o șansă de reușită efectivă. În această a doua situație se încadrează transmiterea repetată a mandatului european de arestare către autoritatea care l-a respins deja, fără intervenirea vreunei modificări în situația de fapt sau de drept care să permită speranța unui răspuns diferit față de primul.
Transmiterea de către J. R. a mandatului european de arestare către autoritățile spaniole, după respingerea de către acestea într-un an anterior a cererii de executare a aceluiași mandat, nu a putut avea vreun efect real asupra executării pedepsei. În mod corespunzător, nu poate avea vreun efect nici asupra curgerii termenului de prescripție a executării.
Prin urmare, cursul termenul de prescripție este împlinit.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a, art. 597 alin. 8 și art. 599 alin. 1 Cod pr. pen. contestația contestatorului M. M. D. împotriva sentinței penale nr. 9/2.02.2015 a Judecătoriei R..
Va desființa sentința atacată, și va dispune după cum urmează:
În baza art. 598 alin. 1 lit. d Cod pr. pen. va admite contestația la executarea sentinței penale nr. 124/26.03.2008 a Judecătoriei R. formulată de contestatorul M. M. D..
Va constata prescrisă executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată contestatorului prin această sentință și va dispune revocarea mandatului de executare nr. 157/25.03.2009 emis de prima instanță și a celorlalte forme de executare a pedepsei – în care se este inclus mandatul european de arestare.
În baza art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță și în contestație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a, art. 597 alin. 8 și art. 599 alin. 1 Cod pr. pen. admite contestația contestatorului M. M. D. (fiul lui G. și O., născut la data de 29.07.1979, în R., județul M., domiciliat în L. Bradului, nr. 361, județul M., CNP:_) împotriva sentinței penale nr. 9/2.02.2015 a Judecătoriei R..
Desființează sentința atacată, și dispune după cum urmează:
În baza art. 598 alin. 1 lit. d Cod pr. pen. admite contestația la executarea sentinței penale nr. 124/26.03.2008 a Judecătoriei R. formulată de contestatorul M. M. D..
Constată prescrisă executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată contestatorului prin această sentință și dispune revocarea mandatului de executare nr. 157/25.03.2009 emis de prima instanță și a celorlalte forme de executare a pedepsei.
În baza art. 275 alin. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanță și în contestație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2015.
Președinte,
I. C. B.
Grefier,
pentru A. B. F.
aflată în concediu de odihnă
semnează prim grefier
D. U.
Redactat I.B. 21.09.15
Imprimat D.M. 22.09.2015 – 4 ex.
Jud. fond D. D.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 182/2014. Curtea de... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 169/2015.... → |
|---|
