Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 631/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 631/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 17-10-2012 în dosarul nr. 631/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 631/R
Ședința publică din 17 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător I. G.
Judecător M. R. C.
Grefier G. C.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat prin doamna procuror R. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații Ș. P. C. (fiul lui P. și S., născut la data de 22.11.1971, în mun. Târgu M., jud. M., domiciliat în mun. Cluj-N., ./A, ., CNP_, fără antecedente penale) și L. M. E.(fiica lui I. și M., născută la data de 19.11.1970, în mun. Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliată în mun. Târgu M., ., ..l. în mun. Târgu M., .. 35, CNP_, fără antecedente penale), împotriva sentinței penale nr. 1252 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Tg.M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- inculpatul recurent S. P. C., asistat de avocat ales C. Bâta,
- inculpata recurentă L. M. E., asistată de apărător ales, avocat C. B.,
Lipsă reprezentantul părții civile M. Finanțelor – A., prin DGFP M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, la data de 17 octombrie 2012 motivele de recurs formulate de inculpații recurenți și împuternicirea avocațială.
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității recursului formulat de inculpatul S. P. C., excepție invocată, din oficiu, la termenul anterior de judecată, în raport de data pronunțării sentinței instanței de fond (8 decembrie 2011) și data înregistrării recursului (22 decembrie 2011), în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 19 decembrie 2011.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea excepției invocate de instanță și a considera că recursul inculpatului S. P. C. a fost formulat în termenul legal, în raport de data comunicării sentinței.
Reprezentanta parchetului, având în vedere data declarării recursului, apreciază că recursul inculpatului S. este tardiv formulat și susține excepția invocată de instanță.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă formulează cereri sau invocă chestiuni prealabile.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe noi de propus, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra căilor de atac promovate în cauză.
Apărătorul inculpaților susține recursurilor declarate de aceștia, solicită admiterea lor, casarea parțială a sentinței penale atacate și în rejudecare, achitarea inculpaților, pentru motivele pe care le-a expus în dezvoltarea motivelor de recurs. Consideră că hotărârea recurată este nelegală, întrucât instanța de fond a apreciat că există infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 cu privire la evaziunea fiscală, privind reținere la sursă, dar a constatat existența unei cauze de nepedepsire și a dispus încetarea procesului penal. În opinia apărării, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății, motiv pentru care a solicitat achitarea ambilor inculpați. Solicită a se observa că din întregul material probator care a stat la baza emiterii rechizitoriului, ulterior însușit de către instanță, singurul aspect probator este balanța. Pe baza acestui act contabil, s-a constatat existența unor sume care nu au fost achitate către bugetul de stat, respectiv suma de 16.652 lei la care se adaugă accesorii de 5.235 lei. Ulterior aceste declarații au fost rectificate și s-a modificat întregul bilanț, astfel că, suma care a rămas de achitat la bugetul statului, este o sumă mult mai mică și este exact suma care a fost reținută în raportul de inspecție fiscală, aflat la fila 6, cap.IV din expertiza aflată la dosarul cauzei și care se referă la un prejudiciu de 3.900 lei. Pentru acest prejudiciu societatea a fost sancționată contravențional cu suma de 4.000 lei, iar față de inculpați s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală, în urma căruia s-a format prezentul dosar. Solicită a se observa că suma reținută în rechizitoriu nu a fost confirmată ulterior, nu s-a făcut dovada că aceste sume au fost reținute în mod faptic, că de fapt au existat niște declarații eronate, care ulterior au fost corectate, astfel că, din suma inițială, reținută în rechizitoriu, practic nu există nici un prejudiciu, suma constatată în raportul de inspecție fiscală fiind achitată.
Un alt aspect care a fost reținut, se referă la disponibilitățile bănești care ar fi existat în cadrul societății. Arată că și aceste sume s-au raportat la aceeași balanță, care ulterior a fost corectată. Învederează că societatea nu avea disponibilități bănești pentru a achita acele sume, și nici nu avea obligația achitării acestor sume, în condițiile în care, acele rețineri nu au avut loc în mod faptic, deci nu s-au achitat salarii efectiv, astfel încât, contribuțiile datorate cu titlu de impozite, CAS, sănătate, nu au fost reținute și nevirate la bugetul de stat.
Consideră că fapta inculpaților poate fi calificată cel mult contravenție, astfel cum s-a constatat în cazul societății, care a fost sancționată cu suma de 4.000 lei. Solicită a se observa că pentru aceeași faptă există două tratamente juridice diferite, fapta societății fiind calificată contravenție, iar fapta inculpaților a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de reținere la sursă. Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului formulat de inculpatul S. P. C., ca fiind tardiv declarat.
În ceea ce privește recursul promovat de inculpata L. M. E., apreciază că în mod corect s-a stabilit vinovăția acesteia, atât în actul se sesizare al instanței, cât și în hotărârea instanței de fond, astfel că, nu se impune achitarea acesteia în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, motiv pentru care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de această inculpată.
Inculpatul Ș. P. C. având cuvântul, solicită să fie luat în considerare și recursul declarat de el, pentru că nu a fost prezent la pronunțare și nu a avut cunoștință de soluția dată de prima instanță. Având în vedere că împreună cu coinculpata erau administratori la aceeași firmă, consideră că trebuie să fie judecat și el, alături de inculpata L. M..
Inculpata L. M. E. având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, astfel cum a expus apărătorul său ales.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor formulate:
P. sentința penală nr.1252 din 08.12.2011 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. i1 Cod procedură penală și coroborat cu art. 741 alin. 1 și alin. 2 teza a 2-a C. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpații Ș. P. C. [fiul lui P. și S., născut la data de 22.11.1971, în mun. Târgu M., jud. M., domiciliat în mun. Cluj-N., ./A, ., cetățean român, studii medii, CNP_, fără antecedente penale] și L. M. E. [fiica lui I. și M., născută la data de 19.11.1970, în mun. Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliată în mun. Târgu M., ., ..l. în mun. Târgu M., .. 35, cetățean român, studii superioare, CNP_, fără antecedente penale] pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult de 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., împotriva părții vătămate (constituită parte civilă) S. R., prin M. Finanțelor – A., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. [cu sediul în mun. Târgu M., .. 1-3, jud. M.] ca urmare a existenței unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege.
În temeiul art. 741 alin. 1 și alin. 2 teza a 2-a C. pen. raportat la art. 91 lit. c C. pen. a fost aplicată fiecăruia dintre inculpații Ș. P. C. și L. M. E. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 lei, care s-a înregistrat în cazierul judiciar.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală s-au stabilit cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 29.09.2008, a fost înregistrată sesizarea penală formulată de către Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P. M., despre faptul că . SRL a încălcat prevederile Legii 241/2005, răspunderea revenind, conform sesizării, administratorilor societății, respectiv Ș. P. C. și L. M. E., care au reținut la momentul achitării obligațiilor salariale sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, aferente perioadei 25.11.2005 – 25.07.2008 în cuantum de 16.652 lei, sumă nevirată pe destinație legală în termenul prevăzut de lege.
Se reține că inculpații Ș. P. C. și L. M. E. au fost numiți în funcția de administratori ai . SRL începând cu data de 04.09.2003 și aveau această calitate și în luna octombrie 2007, când societatea și-a încetat în fapt activitatea. Obiectul principal de activitate al acestei societăți l-a constituit comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzarea predominantă de produse nealimentare.
La data de 16.09.2008, lucrători din cadrul DGFP M. – Administrația Finanțelor Publice Tg M., au procedat la efectuarea unei verificări și consultări a documentelor regăsite la dosarul fiscal al societății, în vederea monitorizării creanțelor fiscale restante evidențiate în fișa sintetică din programul de evidență pe plătitori. Cu această ocazie, s-a constatat faptul că agentul economic în cauză a reținut și nu a virat pe destinațiile legale, în cel mult 30 de zile de la scadență, suma totală de 16.652 lei, la care au fost calculate obligații fiscale accesorii în sumă de 5.231 lei.
Conform documentelor întocmite de organele fiscale, obligațiile menționate sunt aferente perioadei susmenționate și reprezintă impozit pe veniturile din salarii – 6.141 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați – 5.928 lei, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați – 314 lei și contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați – 4.269 lei, iar responsabilitatea pentru neplata la termen a acestora revine administratorului L. M. E..
P. adresa nr. 835 din 24.02.2009, Inspectoratul Teritorial de Muncă M. a confirmat faptul că în perioada supusă analizei societatea a avut un nr. de 19 angajați, iar din balanțele de verificare aferente perioadei supuse inspecției fiscale rezultă faptul că sumele reprezentând impozite sau contribuții constituite prin stopaj la sursă s-au reținut cu ocazia achitării obligațiilor salariale.
Din analiza balanțelor de verificare a rezultat faptul că societatea a avut disponibilități bănești pentru a achita obligațiile fiscale cu reținere la sursă, însă aceste sume au fost folosite în alte scopuri.
Din actele de urmărire penală administrate a rezultat faptul că în perioada supusă inspecției fiscale inculpata L. M. E. s-a ocupat de evidența contabilă a societății, inculpatul Ș. P. C. ocupându-se de alte activități necesare bunului mers al acestei societăți.
S-a stabilit, de asemenea, că societatea și-a încetat de fapt activitatea în cursul lunii octombrie 2007, după efectuarea unui control de către organele fiscale. Cu privire la obligațiile constituite prin procedeul „stopaj la sursă”, care nu au fost virate la bugetul de stat, inculpata a declarat inițial faptul că nevirarea acestor sume s-a datorat direcționării disponibilităților bănești spre alte destinații, plățile fiind necesare pentru ca societatea să-și poată continua activitatea. Ulterior, în faza de urmărire penală, inculpata a revenit asupra acestui aspect, declarând că societatea nu a avut încasări în perioada respectivă.
Fiind audiat, inculpatul Ș. P. C. a declarat în faza actelor premergătoare, faptul că sumele reținute prin stopaj la sursă nu au fost virate pe destinații legale întrucât s-au efectuat alte plăți. După aducerea la cunoștință a învinuirii, acesta a înțeles să se prevaleze de dreptul de a nu mai face nicio declarație în faza de urmărire penală.
În ceea ce privește susținerile inculpatei, conform cărora societatea nu ar fi avut încasări în perioada supusă analizei, din examinarea documentelor financiar-contabile ale societății (bilanț contabil din data de 31.12.2007) a rezultat faptul că în contul 461 „debitori diverși” agentul economic figura cu suma de 22.996,27 lei, având astfel posibilitatea achitării integrale a obligațiilor fiscale restante. La data de 26.05.2010 a fost achitată suma de 71 lei, reprezentând contribuții asigurare pentru șomaj.
Se reține că în faza de judecată, prin intermediul apărătorului ales, inculpații nu și-au asumat acuzațiile ce le-au fost aduse decât cel mult în parte. Cu toate acestea, au întocmit declarații rectificative pe care le-au depus la organul financiar-fiscal în scopul corectării sumelor datorate cu titlu de contribuții constituite prin reținere la sursă, iar în continuare, au făcut eforturi pentru acoperirea prejudiciului cauzat părții civile.
Se mai reține că după trimiterea în judecată a inculpaților, aceștia au achitat diverse sume de bani în ideea acoperirii prejudiciului cauzat prin săvârșirea faptei de care au fost acuzați, înscrisuri confirmative ale plăților fiind depuse la filele 163-164, 226, 278-279 din dosar. În urma corespondenței purtate de instanță cu partea civilă, reducerea drastică a debitului restant a fost confirmată, reținându-se ca datorată înaintea ultimului termen de judecată, suma totală de 94 lei (filele 293-296).
La termenul din data de 08.12.2011, inculpații au depus la dosar o nouă chitanță de plată către partea civilă, prin care au făcut dovada că la data de 07.12.2011 au achitat și suma de 94 lei menționată mai sus (fila 305).
S-a reținut că întregul debit, reținut cu titlu de prejudiciu în sarcina inculpaților, a fost achitat de către aceștia, pe parcursul judecății în primă instanță a prezentului dosar.
Din punct de vedere juridic, instanța a apreciat că în cauză este aplicabil art. 741 C. pen., a cărui aplicare a fost solicitată și de către reprezentanta Ministerului Public, dar în mod nuanțat față de soluția pe care o prefigurează instanța de judecată. Potrivit acestui text de lege, în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar. Dispozițiile prevăzute la alin. 1 și 2 nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune de același gen, prevăzută de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1 și 2.
S-a apreciat că cerințele instituite prin acest text de lege au fost îndeplinite în prezenta speță. Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 se încadrează în categoria infracțiunilor economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, la care face referire art. 741 alin. 1 C. pen. De asemenea, prejudiciul cauzat de către inculpați a fost inițial de 16.652 lei reprezentând debit, având accesoriile aferente în sumă de 5.231 lei, ceea ce înseamnă că ne găsim la o valoare totală mai mică de 50.000 euro în echivalentul monedei naționale. Acest prejudiciu a fost recuperat în întregime. În fine, inculpații nu erau cunoscuți cu antecedente penale, ceea ce înseamnă că aceștia nu au mai săvârșit o infracțiune de același gen, prevăzută de Codul penal, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care să fi beneficiat de prevederile art. 741 alin. 1 și 2.
Pornind de la aceste considerente, s-a apreciat că inculpaților trebuie să li se aplice o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar, ei fiind sub incidența unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege, așa cum pretinde art. 10 lit. i1 C. pr. pen.
Deși inculpații au solicitat să fie achitați în temeiul art. 10 lit. d C. pr. pen., instanța a apreciat că din modalitatea în care a fost descrisă fapta mai sus, rezultă că aceasta există, a fost săvârșită de inculpați și întrunește elementele constitutive, dar și trăsăturile esențiale ale unei infracțiuni, prin urmare, soluția de achitare pe temeiul art. 10 lit. d C. pr. pen., nu le este accesibilă inculpaților.
S-a mai precizat că deși până la data pronunțării prezentei sentințe, dispozițiile art. 741 C. pen. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 573/03.05.2011 a Curții Constituționale, aplicabilitatea textului legal în speță este justificată de principiul aplicării legii penale mai favorabile.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat, recurs inculpații.
Analizând cele două recursuri, prin prisma art.3853 Cod procedură penală, al termenului de declarare, de 10 zile, se constată că recursul inculpatului S. P. C. este tardiv, fiind declarat după expirarea termenului prevăzut de textul de lege arătat mai sus.
Ca urmare, acest recurs va fi respins ca tardiv formulat, în conformitate cu art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală.
În ceea ce privește recursul inculpatei L. M. E., acesta a fost declarat în termenul prevăzut de art.3853 Cod procedură penală, de 10 zile.
În motivele de recurs invocate de către inculpata L. M. E., prin apărător, se solicită achitarea de sub învinuirea comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, apreciindu-se că nu ar fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, că fapta inculpatei poate fi considerată cel mult o contravenție.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală și prin raportare la art.3856 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele, se rețin următoarele:
Sentința instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că inculpata recurentă împreună cu coinculpatul S. erau administratori ai societății S. Prod SRL începând cu 04.09.2003 și până în octombrie 2007, când societatea și-a încetat activitatea.
În urma verificării documentelor societății și a verificării situației angajaților s-a stabilit că societatea a avut, în perioada funcționării, 19 angajați, că avea în cont bani, și și-a achitat datoria către stat, înainte de finalizarea procesului în primă instanță.
P. urmare, acuza este pe deplin justificată iar faptul că în prezent nu există prejudiciu, deoarece acesta a fost achitat, nu conduce automat la achitarea inculpatei de sub învinuirea comiterii infracțiunii de evaziune fiscală constând în reținerea și nevărsarea în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite și contribuții la stat.
În cauză s-a dovedit că au fost reținute sumele de bani din salariile angajaților cu titlu de impozite și contribuții constând în ajutor de șomaj și asigurări de sănătate însă sumele de bani nu au fost virate la stat, în scopul pentru care au fost reținute.
Ca urmare, nu ne aflăm în fața unei contravenții ci în fața unei fapte penale, faptă corect reținută de către instanța de fond.
Având în vedere data comiterii faptei și ținând cont de prev.art.741 Cod penal, aplicabil la data de atunci, corect s-a încetat procesul penal față de inculpata-recurentă și corect s-a aplicat o sancțiune administrativă în sarcina acesteia.
Față de cele de mai sus recursul formulat va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul promovat de către inculpatul Ș. P. C. (fiul lui P. și S., născut la data de 22.11.1971, în mun. Târgu M., jud. M., domiciliat în mun. Cluj-N., ./A, ., CNP_, fără antecedente penale) împotriva sentinței penale nr. 1252/8 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Tg.M..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpata L. M. E.(fiica lui I. și M., născută la data de 19.11.1970, în mun. Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliată în mun. Târgu M., ., ..l. în mun. Târgu M., .. 35, CNP_, fără antecedente penale) împotriva aceleiași hotărâri judecătorești – sentința penală nr.1252/2011 a Judecătoriei Târgu-M..
Obligă fiecare inculpat să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2012.
Președinte Judecători
F. GăzdacIoan G.
M.-R. C.
Grefier
pt.G. C. lipsă din instanță
semnează prim grefier
D. U.
Red.FlG/15.11.2012
Tehnored.CC/2 exp./ 19.11.2012
Jud.fd. P.M.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 100/2016.... → |
|---|
