Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 107/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 107/2016

ROMÂNIA

C. DE A. TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2016:007._

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ nr. 107/A

Ședința publică din 23 februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M.-R. C.

Judecător: I.-C. B.

Grefier: D. M.

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de către inculpații S. A. (fiul lui L. și M., născut la data de 21.08.1973, domiciliat în M. C., ., județul H.), K. A. (fiul lui B. și E., născut la data de 21.10.1968, domiciliat în ., județul H.) și S. C. (fiul lui C. și E., născut la data de 11.09.1980, domiciliat în M. C., ., . către partea civilă O. V. I. G. - S. H. (cu sediul în M. C., ., nr. 15, județul H.) împotriva sentinței penale nr. 353 din 31 martie 2015 pronunțată de Judecătoria M. C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților precum și a doamnei procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fondului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 15 februarie 2016 când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi, 23 februarie 2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.

C. DE A.

Prin sentința penală nr. 353 din 31 martie 2015, Judecătoria M. C. a dispus după cum urmează:

1. În baza art.396 alin.2 Cod pr. pen., condamnă pe inculpatul S. A. fiul lui L. și M., născut la data de 21.08.1973 în mun. M. C., jud. H., domiciliat în mun. M. C., ., jud. H., cetățean român, 12 clase, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de "complicitate la înșelăciune", prevăzută de art.26 din vechiul Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal.

În baza art.396 alin.2 Cod pr. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de "complicitate la înșelăciune", prevăzută de art.26 din vechiul Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal.

În baza art.396 alin.2 Cod pr. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art.290 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal.

În baza art.33 lit.a din vechiul Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.71 din vechiul Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal ca pedeapsă accesorie pe timpul executării pedepsei.

În baza art.81 din vechiul Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 din vechiul Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

2. În baza art.396 alin.2 Cod pr. pen., condamnă pe inculpatul K. A., fiul lui B. și E., născut la data de 21.10.1968 în mun. M. C., jud. H., domiciliat în com. F., ., jud. H., fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de "înșelăciune", prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal.

În baza art.396 alin.2 Cod pr. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de "uz de fals", prevăzută de art.291 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal.

În baza art.33 lit.a din vechiul Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

3. În baza art.396 alin.2 Cod pr. pen., condamnă pe inculpatul S. C., fiul lui C. și E., născut la data de 11.09.1980 în mun. M. C., jud. H., domiciliat în mun. M. C., ..4, ., jud. H., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de "înșelăciune", prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.b și c din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal.

În baza art.81 din vechiul Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 din vechiul Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din vechiul Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

4.În baza art.5 alin.1 din noul Cod penal dispune reîncadrarea faptelor pentru care inculpata V. C. S. a fost trimisă în judecată, din infracțiunile de "înșelăciune", prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 și "uz de fals" prevăzută de art.291, cu aplicarea art.33 lit.a din vechiul Cod penal în infracțiunile de "înșelăciune" prevăzută de art.244 alin.2 și "uz de fals" prevăzută de art.323, cu aplicarea art.38 alin.1 din noul Cod penal.

În baza art.396 alin.3 Cod pr. pen. cu referire la art.80 din noul Cod penal, renunță la aplicarea pedepsei față de inculpata V. C. S., fiica lui V. și E., născută la data de 16.01.1978 în oraș P., jud. V., domiciliată în mun. M. C., ..6, ., jud. H., cetățean român, studii medii, necăsătorită, fără antecedente penale, trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de "înșelăciune" prevăzută de art.244 alin.2 și "uz de fals" prevăzută de art.323, cu aplicarea art.38 alin.1 din noul Cod penal.

În baza art.81 din noul Cod penal, aplică inculpatei V. C. S. un avertisment.

5.În baza art.397 Cod pr. pen. și art.998 din vechiul Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de C. B. - S. M. C., cu sediul în mun. M. C., ..2/A, jud. H. și, în consecință:

-Obligă pe inculpații K. A. și S. A., în solidar, la plata sumei de 25.138,44 lei

-Obligă pe inculpații V. C. S. și G. L. I., în solidar, la plata sumei de 23.055,61 lei.

Respinge acțiunea civilă formulată de C. B. - S. M. C. cu privire la pretențiile formulate față de inculpații S. A. și S. C., ca nedovedite.

În baza art.397 Cod pr. pen. și art.998 din vechiul Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de O. VIENA I. G. - S. H., cu sediul în mun. M. C., ., nr.15, jud. H. și, în consecință, obligă pe inculpatul S. C. la plata către partea civilă a sumei de 20.977,74 lei.

Respinge acțiunea civilă formulată de O. VIENA I. G. - S. H., cu privire la pretențiile formulate față de inculpatul S. A., ca nedovedite.

Dispune anularea următoarelor înscrisuri:

-Adeverința de salariu nr.19/23.12.2005,

-Adeverința de salariu nr.182/21.12.2005,

-Contract de muncă . nr._.

În baza art.274 alin.1 Cod pr. pen. obligă pe inculpați la plata a câte 218 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În motivare, prima instanță arată că prin sentința penală nr.1878/11.12.2013, prin care s-a dispus condamnarea inculpaților O. Z., K. (fost L.) L., G. L. I. și M. L.-K., care au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în conformitate cu procedura prevăzută de art.320 ind.1 din vechiul Cod de pr. pen., s-a dispus totodată disjungerea cauzei cu privire la inculpații S. A., K. A., S. C. și V. C.-S..

Astfel, prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr._ la data de 11.12.2013.

În fapt, prima instanță a reținut că, urmare a cererii de credit nr.14.083 din 05.01.2006, între C. B. SA și inculpatul K. A. a fost încheiat contractul de credit nr._ din 06.01.2006, potrivit căruia inculpatului i s-a acordat un credit pentru nevoi personale în sumă de 15.000 lei pentru o perioadă de 5 ani.

Pentru obținerea creditului inculpatul K. A. a depus la C. B. SA "adeverința de salariu" nr.19 eliberată de . Siculeni la data de 23.12.2005 potrivit căreia inculpatul era angajat la . Siculeni în calitate de coordonator, având un salariu de încadrare de 2.200 lei, precum și copia certificată "conform cu originalul" a carnetului de muncă . nr._ potrivit căruia inculpatul K. A., începând cu data de 03.09.2005, a fost angajat, pe durată nedeterminată, la . Siculeni, în calitate de coordonator secție, cu un salariu lunar de 2.200 lei.

Pe lângă actele menționate, dosarul de credit mai conține și "fișa client persoană fizică", "acord de transmitere, prelucrare și consultare a informațiilor la . SA", "declarație" și "angajament de plată", toate aceste documente, cu excepția "adeverinței de salariu", fiind necesar a fi semnate de către titularul creditului.

Din adresa nr.977/SR/I2.12.2006 a ITM H. rezultă că inculpatul K. A. nu avea înregistrat contract individual de muncă și nici carnet de muncă în gestiunea acestei instituții, iar din adresa nr.676/SR/11.08.2008 a ITM H. rezultă că în evidența acestei instituții nici nu figurează Carnetul de muncă . nr._.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică grafic nr._ din 19.02.2009 rezultă că scrisul de completare depus pe "fișa client persoană fizică", "acord de transmitere, prelucrare și consultare a informațiilor la . SA" și "declarație" care se regăsesc în dosarul de credit al numitului K. A., a fost executat grafic de către inculpatul S. A., iar semnăturile depuse la rubricile "semnătura" și "semnătura emitentului" pe cele trei documente aparținând inculpatului K. A. nu au fost executate grafic de către S. A..

Din Raportul de constatare tehnico-științifică grafic nr.39.399 din 18.11.2008 rezultă că scrisul de completare depus pe "cererea de credit" nr.14.083 din 05.01.2006 a fost executat grafic de către inculpatul S. A., iar semnătura depusă la rubrica "semnătura clientului" a fost probabil executată grafic de către inculpatul S. A..

Din Raportul de constatare tehnico-științifică grafic nr.39.247 din 23.10.2008 rezultă că semnătura depusă la rubrica "director" pe "adeverința de salariu" nr.19 din 23.12.2005 a fost executată grafic de către S. A., semnătura depusă la rubrica "director economic" pe "adeverința de salariu" nr.19 din 23.12.2005 nu a fost executată grafic de către S. A., iar semnătura depusă la rubrica "semnătură" pe "angajamentul de plată" corespondent "adeverinței de salariu" nr.19 din 23.12.2005 a fost executată grafic de către S. A..

Din Raportul de constatare tehnico-științifică grafic nr.38.614 din 07.05.2010 rezultă că scrisul de completare a mențiunii "conform cu originalul" redat pe copia carnetului de muncă . nr._, aparținând inculpatului K. A. a fost executat grafic de către G. L. I. și nu se poate stabili dacă semnătura de lângă mențiunea "conform cu originalul" a fost sau nu executată de către numitul G. L. I..

Prima instanță a reținut că inculpatul K. A. nu a lucrat niciodată la . Siculeni, actele prezentate la bancă pentru contractarea împrumutului fiind astfel fictive. Chiar dacă banii ridicați de la bancă ar fi fost înmânați numitului B. Adalbert (deși acesta nu a recunoscut că i-ar fi primit) răspunderea pentru închierea contractului și pentru restituirea împrimutului revine inculpatului.

Deși inculpatul K. A. a afirmat că nu a citit documentele ce i-au fost date pentru contractarea împrumutului, el este cel care s-a prezentat la bancă și a ridicat banii semnând actele întocmite cu acest prilej și ar fi trebuit să cunoască ce fel de acte a depus la bancă pentru a obține acest împrimut.

Cu privire la contractul de credit nr._ din 06.01.2006, încheiat de inculpatul K. A., prima instanță a mai reținut că faptele inculpatului S. A. care a semnat la rubrica "Director" pe adeverința de salariu nr.19 din 23.12.2005 deși nu avea nicio calitate în . Siculeni, nefiind împutemicit în acest sens de M. L. K., și de a completa "cererea de credit", "declarația" și "fișa client", înscrisuri care au fost folosite de K. A. în vederea ridicării creditului bancar, cunoscând activitatea infracțională ce urma să fie comisă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "complicitate la înșelăciune", faptă prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal. De asemenea, fapta aceluiași inculpat care a semnat la rubrica "Director" pe adeverința de salariu nr.19 din 23.12.2005, deși nu avea nici-o calitate în . Siculeni și nu era împuternicit în acest sens de M. L. K., înscris care a fost folosit de K. A. în vederea ridicării creditului bancar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", faptă prevăzută de art.290 din vechiul Cod penal.

Cu privire la inculpatul S. C. a reținut că, urmare a cererii de credit nr.14.058 din 22.12.2005 și a cererii de credit nr.14.071 din 28.12.2005, între C. B. SA și inculpat a fost încheiat Contractul de credit nr._ din 23.12.2005 precum și actul adițional la contractul de credit încheiat la data de 29.12.2005, potrivit căruia inculpatului S. C. i s-a acordat un credit pentru nevoi personale în sumă totală de 11.600 lei pentru o perioadă de 5 ani.

Pentru obținerea creditului numitul S. C. a depus la C. B. SA "adeverința de salariu" nr.23 eliberată de . Siculeni la data de 22.12.2005 care atesta faptul că inculpatul era angajat la . Siculeni în calitate de muncitor, având un salariu de încadrare de 1.250 lei, precum și copie certificată "conform cu originalul" a carnetului de muncă . nr._ potrivit căruia inculpatul S. C., începând cu data de 25.08.2005, a fost angajat, pe durată nedeterminată, la . Siculeni, în calitate de muncitor, cu un salariu lunar de 330 lei, care la data de 01.11.2005 a fost majorat la suma de 1.250 lei.

Existența carnetului de muncă . nr._ pe numele lui S. C., și, în consecință, închierea contractului de muncă pentru inculpatul S. C., este confirmată prin adresele nr.977/SR/12.12.2006 și nr.676/SR/11.08.2008 emise de ITM H..

Totuși, din declarația dată de inculpatul S. C. în fața organelor de cercetare rezultă că acesta nu a lucrat la . Siculeni. Inculpatul a mai declarat că în luna decembrie 2005, folosindu-se de documente ce i-au fost înmânate de inculpatul S. A., pe care le-a semnat fără să le citească conținutul, a solicitat și obținut un credit de la C. B. în sumă de 11.600 lei, sumă din care a achitat o datorie ce o avea fată de inculpatul S. A..

Ca urmare, fapta acestuia de-a induce în eroare reprezentanții C. B. SA cu ocazia încheierii contractului nr._/23.12.2005 pentru un credit bancar în valoare de 11.600 lei, folosindu-se de înscrisuri fictive din care rezulta că începând cu data de 25.08.2005 era angajat la . Siculeni, deși inculpatul nu a lucrat niciodată la această societate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, faptă prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 din vechiul Cod penal.

Cu privire la inculpata V. C. S. a reținut că, urmare a cererii de credit nr.14.057 din 22.12.2005, între C. B. SA și inculpată a fost încheiat Contractul de credit nr._ din 23.12.2005, privind acordarea unui credit pentru nevoi personale în sumă totală de 15.000 lei pentru o perioadă de 5 ani.

Pentru obtinerea creditului inculpata V. C. S. a depus la C. SA adeverința de salariu nr.182 eliberată de . Siculeni la data de 21.12.2005 potrivit căreia inculpata era angajată la . Siculeni în calitate de gestionar, având un salariu de încadrare de 1.970 lei, și copia certificată "conform cu originalul" a Carnetului de muncă . nr._ din care rezultă că V. C. S., începând cu data de 02.09.2005, a fost angajată, pe durată nedeterminată, la . Siculeni, în calitate de gestionar, cu un salariu lunar de 1.970 lei, cu toate că inculpata V. C. S. nu a lucrat niciodată la . Siculeni, așa cum rezultă din declarația acesteia dată în fața organelor de cercetare.

D. urmare, aceste acte nu corespundeau realității. Din adresa nr.977/SR/12.l2.2006 a ITM H. rezultă că numita V. S. S. nu avea înregistrat contract individual de muncă și nici carnet de muncă în gestiunea acestei instituții. Prin adresa nr.676/SR/11.08.2008 ITM H. a comunicat organelor de cercetare că în evidențe, carnetul de muncă . nr._ figurează pe numele T. B. L.. Conform celor ce rezultă din actele aflate la dosarul de urmărire penală, respectiv Raportul de constatare tehnico-științifică grafic nr.39.628 din 16.01.2009, Copia carnetului de muncă depusă la dosarul de credit a fost realizată după carnetul de muncă al numitei T. B. L. modificându-se datele înscrise în documentul original cu ajutorul tehnicilor copiative, ceea ce înseamnă că la dosarul de credit a fost depus un document falsificat.

Prima instanță a mai reținut că, chiar dacă, potrivit declarațiilor inculpatei, aceasta suferă de epilepsie fiind încadrată în gradul I de handicap, starea de sănătate a inculpatei a avut o oarecare influență asupra deciziilor pe care le-a luat, dar aceasta poate cel mult să constituie o circumstanță personală atenuantă și nu poate duce la lipsa răspunderii pentru fapta comisă.

Prima instanță a mai reținut că, în mod similar celorlalți inculpați, în urma cererii de credit nr.14.080 din 04.01.2006, între C. B. SA și O. Z. a fost încheiat Contractul de credit nr._ din 05.01.2006, potrivit căruia inculpatului O. Z. i s-a acordat un credit pentru nevoi personale în sumă de 15.000 lei pentru o perioadă de 5 ani .

Pentru obținerea creditului inculpatul O. Z. a depus la C. Bnak SA "adeverința de salariu" nr.18 eliberată de . Siculeni la data de 20.12.2005 potrivit căreia era angajat la această societate, având un salariu de încadrare de 2.150 lei, precum și copie certificată "conform cu originalul" a Carnetului de muncă . nr._ potrivit căruia O. Z., începând cu data de 01.08.2005, a fost angajat, pe durată nedeterminată, la . Siculeni, în calitate de magazioner gestionar, cu un salariu lunar de 2.150 lei, cu toate că inculpatul nu a lucrat niciodată la această societate.

Pe lângă actele menționate, dosarul de credit mai conținea și "angajament de plată" semnat de către titularul creditului.

Din adresa nr.977/SR/12.12.2006 a ITM H. rezultă că numitul O. Z. nu avea înregistrat contract individual de muncă și nici carnet de muncă în gestiunea acestei instituții, iar carnetul de muncă . nr._ nu figurează în evidența ITM H..

Din declarațiile inculpatului O. Z., date în faza de urmărire penală, rezultă că susnumitul nu a lucrat la . Siculeni. Inculpatul a mai declarat că în luna ianuarie 2006, la solicitarea lui B. Mihaly, folosindu-se de documente ce i-au fost înmânate de către acesta și de către S. A., documente pe care le-a semnat, a solicitat și obținut un credit de la C. B. în sumă de 15.000 lei, sumă pe care i-a dat-o lui B. Mihaly, care s-a angajat că va plăti ratele lunare către C. B., dar nu a făcut acest lucru. De asemenea inculpatul a mai declarat că în momentul ridicării împrumutului a fost la bancă și inculpații S. A., G. L. I. și M. L., persoane pe care nu le cunoștea, dar pe care Banfy Mihaly îi striga pe nume în timp ce era în interiorul instituției bancare.

Fiind audiat de organele de cercetare, inculpatul S. A. a declarat că a semnat o . înscrisuri printre care și adeverința de salariu nr.18 din 20.12.2005, semnând și la rubrica "Director" dar a făcut acest lucru la cererea lui M. L. K., care în perioada respectivă avea probleme la un deget de la mâna dreaptă.

Aceeași situație a invocat-o inculpatul S. A. și cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată. Cu toate acestea, inculpatul S. A. și-a putut da seama că semnând în locul inculpatului M. L. K. comite o infracțiune, neavând nicio calitate în societatea comercială și nefiind împuternicit să semeneze în locul inculpatului M.. Chiar dacă ar fi făcut doar un simplu serviciu inculpatului M., faptul că inculpatul S. a mers la bancă împreună cu inculpatul O. Z., G. L. I. și M. L., unde a văzut care era scopul actelor pe care le-a semnat, denotă că a putut să-și dea seama că participă la comiterea unei infracțiuni.

Având în vedere considerentele de mai sus, prima instanță a conchis că inculpații au comis infracțiunile pentru comiterea cărora au fost trimiși în judecată cu vinovăție în forma prevăzută de lege, motiv pentru care urmează a fi condamnați.

Cu privire la inculpații S. A., K. A. și S. C., având în vedere modalitățile de executare a pedepsei prevăzute de vechiul Cod penal, a apreciat că prevederile acestuia sunt mai favorabile inculpaților.

Pentru stabilirea pedepselor aplicate a avut în vedere dispozițiile art. 72 din vechiul Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Astfel, inculpatul S. A. nu are a antecedente penale, s-a prezentat în fața instanței pentru judecarea cauzei și a recunoscut parțial faptele comise.

Inculpatul K. A. nu are antecedente penale, nu s-a prezentat în fața instanței pentru judecarea cauzei, a recunoscut în fața organelor de cercetare faptele comise.

Inculpatul S. C. nu are antecedente penale, nu s-a prezentat în fața instanței pentru judecarea cauzei, a plătit cea mai mare parte a prejudiciului produs și a recunoscut fapta comisă în fața organelor de cercetare.

Toți cei trei inculpați au avut însă un rol secundar în comiterea infracțiunilor cercetate în dosarul de urmărire penală nr. 332/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. C., inițiatorii faptelor comise fiind inculpații care au fost judecați în dosarul_ al Judecătoriei M. C.. Pentru aceste motive dar și pentru atitudinea pozitivă și cooperantă a inculpaților mai ales în faza de urmărire penală, prima instanță le-a aplicat circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 din vechiul Cod penal. În cazul inculpatului S. C. a avut în vedere și faptul că acesta a restituit cea mai mare parte a creditului contractat încă din faza de urmărire penală.

Cu privire la inculpata V. C. S., având în vedere posibilitățile mai favorabile acesteia de soluționare a laturii penale prevăzute de noul Cod penal, a aplicat aceste prevederi, ținând cont și de circumstanțele personale ale acesteia: inculpata a fost influențată de concubinul său Fulei D. L. în comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată și nu a beneficiat în niciun fel de creditul contractat. Cu toate acestea a plătit o parte din prejudiciul produs. Având în vedere și starea sănătății inculpatei care a avut o contribuție în luarea deciziei de a se implica în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, se apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.80 din noul Cod penal cu privire la renunțarea la aplicarea pedepsei.

Cu privire la latura civilă a cauzei, a reținut că . s-a constituit parte civilă:

-față de inculpatul S. C. cu suma de 193,40 lei credit și 47,27 lei dobânzi penalizatoare. Din rechizitoriu rezultă că inculpatul a restituit suma de 11.406,60 lei din creditul în valoare de 11.600 lei. Pentru termenul de judecată din data de 25.11.2015 inculpatul a depus la dosar chitanța atestând plata sumei pretinse în valoare de 240,67 lei.

-față de inculpatul K. A. cu suma de 22.363,74 lei, compusă din 14.329,63 lei credit, 1.158,03 lei dobândă și 6876,06 lei dobânzi penalizatoare. Din rechizitoriu rezultă că inculpatul a restituit suma de 670,37 lei din creditul în valoare de 15.000 lei.

-față de inculpata V. C. S. cu suma de 21.859.44 lei compusă din 13.720,70 lei credit, 1.171,88 lei dobândă, 7.393,68 lei dobanzi penalizatoare și cheltuieli de executare silită. Din rechizitoriu rezultă că inculpatul a restituit suma de 1.279,30 lei din creditul în valoare de 15.000 lei.

În faza de judecată, inainte de disjungerea cauzei, în dosarul nr._, . și-a precizat acțiunea civilă (f.93), după cum urmează:

-față de inculpații K. A. și S. A. cu suma de 25.138,44 lei lei, compusă din 14.329,63 lei credit, 10.753,13 lei dobanzi și dobanzi penalizatoare, 55,68 lei cheltuieli de urmărire. Prejudiciul provenind din creditul de 15.000 lei contractat de inculpatul K. A..

-față de inculpații V. C. S. și G. L. I. cu suma de 23.055,61 lei, compusă din 13.720,70 lei credit, 8.831,34 lei dobanzi și dobanzi penalizatoare, 503,57 lei cheltuieli de urmărire. Prejudiciul provenind din creditul de 15.000 lei contractat de inculpata V. C. S..

Ulterior, la data de 24.02.2015 (f.150 din prezentul dosar), . a precizat din nou acțiunea sa civilă.

În această precizare de acțiune apare inculpatul S. A. cu un credit restant în sumă de 44.216,98 lei. Inculpatul S. A. nu a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune ci pentru complicitate la înșelăciune, acesta necontractând personal vreun credit la C. B.. În prezentul dosar S. A. a fost judecat pentru complicitate la infracțiunile de înșelăciune comise de inculpații K. A. și O. Z., iar referitor la creditul contractat de acesta din urmă instanța s-a ponunțat cu privire la latura civilă prin Sentința penală nr.1878/11.12.2013. Astfel că în prezentul dosar inculpatul S. A. este răspunzător cu privire la latura civilă privind infracțiunea comisă de inculpatul K. A., astfel cum de fapt partea civilă și-a precizat acțiunea în doarul nr._ .

De asemenea, în aceeași precizare de acțiune . menține pretențiile față de inculpatul S. C. cu suma de 193,40 lei, pe care inculpatul deja a plătit-o (chitanța depusă la dosar pentru termenul din data de 25.11.2015). Atâta vreme cât debitul restant și plătit de inculpat nu apare ca fiind achitat la partea civilă, dobânda pretinsă nu este justificată în primul rând sub aspectul perioadei pentru care a fost calculată. Nefiind o sumă certă, aceste pretenții urmează a fi respinse.

. G. SA s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală față de inculpatul O. Z. cu suma de 14.077,87 lei și față de inculpatul S. C. cu suma de 12.143,85 lei.

În faza de judecată, în dosarul nr._, partea civilă își precizează acțiunea, majorându-și pretențiile față de inculpatul O. Z. la suma de 22,573.65 lei și față de S. C. la suma de 19,652.12 lei.

Ulterior (f.133), partea civilă și-a precizat acțiunea astfel:

-față de inculpatul S. C. cu suma de 20.977,74 lei, din care 12.143,85 lei debit principal și 8.833,89 lei dobânda legală

-față de inculpatul O. Z. cu suma de 24.110,39 lei, din care 14.077,87 lei debit principal și 10.032,52 lei dobanda legala la zi.

-față de S. A. cu suma de 2.683,16 lei, din care 1.605,33 lei debit principal și l.077,83 lei dobanda legala la zi.

Prima instanță a reținut că atât judecarea laturii penale cât și a celei civile față de O. Z. s-a efectuat în mod definitiv în dosarul nr._ . D. urmare nici implicarea cu privire la latura civilă a inculpatului S. A. în fatele comise de inculpatul O. Z. nu mai poate face obiectul prezentei cauze, dacă partea civilă a avut în vedere acest aspect. Oricum, includerea inculpatului S. A. în lista persoanelor față de care partea civilă are pretenții pecuniare nu este motivată și dovedită în niciun fel. Pentru aceste motive pretențiile față de S. A. au fost respinse.

Având în vedere că s-a dovedit caracterul fals al înscrisurilor ce au stat la baza contractelor de credit în cauză, a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

-Adeverința de salariu nr.19/23.12.2005,

-Adeverința de salariu nr.182/21.12.2005,

-Contract de muncă . nr._.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații S. A., K. A. și S. C. și partea civilă O. V. I. G..

Inculpatul S. A. arată în motivarea apelului că a completat actele reclamate ca false la cererea inculpatului M. L.-K., care l-a rugat să îl ajute întrucât avea mâna în ghips, fără să aibă cunoștință de caracterul lor fals. Susținerile că a beneficiat de banii împrumutați cu ajutorul adeverințelor sunt false. Prima instanță a neglijat lămurirea pe bază de probe a acestor împrejurări, și i-a aplicat un tratament sancționator inechitabil, raportat la autorii infracțiunilor condamnați în dosarul din care s-a disjuns prezentul.

Ceilalți apelanți nu și-au motivat apelurile, dar cu ocazia dezbaterilor toți inculpații au solicitat, invocând prescripția răspunderii penale, încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. 1 lit, f Cod procedură penală, atât în situația infracțiunii de înșelăciune cât și în cazul infracțiunii de uz de fals.

Apelurile inculpaților S. A. și K. A. sunt fondate, iar apelurile inculpatului S. C. și părții civile O. V. I. G. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Inculpatul K. A. a obținut de la C. un credit în sumă de 15.000 de lei, în baza unui contract datat 6.01.2006. Pentru a obține creditul, a depus acte care atestau, în mod fals, că este angajat al . Siculeni (f. 93 și urm. dosar urmărire penală). Din actele depuse de Inspectoratul Teritorial de Muncă rezultă că inculpatul nu a fost angajat, nici la . nici la altcineva. În apel, inculpatul a recunoscut că a contractat creditul, dar a arătat că toți banii primiți i-a dat numitului B. B..

Potrivit contractului de credit, inculpatul se angaja să ramburseze creditul în rate lunare, începând cu data de 20.02.2006 și să achite o . alte sume cu titlu de comisioane, poliță de asigurare de viață etc. În cazul neachitării acestora, C. le avansa urmând să le impute asupra sumelor depuse de client pentru plata ratelor. În cazul unor rate restante, inculpatul se obliga să plătească dobânzi majorate și comision de trecere la restanță. Dar, potrivit punctului 20 din contract, C. are dreptul să rezilieze unilateral contractul de credit, să declare creditul exigibil și să treacă la executarea silită în cazul unui serviciu al datoriei mai mare de 60 de zile calendaristice.

Potrivit Avizării de daună înaintate de C. SA către . data de 29 mai 2009, în baza unui contract de asigurare pentru risc de neplată încheiat între cele două societăți, inculpatul înregistra la acea dată un credit restant de 364,36 lei dintr-un credit curent de 14.296,22 lei, la care se adăugau dobânzi neachitate la a treia scadență și alte sume. Paguba totală se ridica la 15,171,61 lei.

Potrivit art. 244 Cod penal, constituie infracțiunea de înșelăciune:

(1) inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă…

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Fapta inculpatului se încadrează în aceste prevederi, indiferent că scopul urmărit a fost obținerea unui folos material pentru sine sau pentru altul. C. SA a fost indus în eroare, prin adeverințe de angajat și alte înscrisuri, cu privire la calitatea inculpatului de angajat al . Siculeni.

Întrucât înșelăciunea este, potrivit textului legal, o infracțiune de rezultat, fapta s-a consumat în momentul producerii pagubei, prin neachitarea de către inculpat pe o durată de 61 de zile a ratelor de credit. Din actele dosarului nu rezultă data producerii pagubei, dar ea nu poate fi, în mod logic, anterioară datei de 20 aprilie 2006, întrucât data primei rate era 20 februarie 2006.

Ca urmare, termenul prescripției speciale, de 10 ani în cazul infracțiunii de înșelăciune comisă de inculpat potrivit art. 154 alin. 1 lit. d și art. 155 alin. 4 Cod penal, nu este împlinit. Termenul prescripției speciale calculat potrivit vechiului Cod penal este de 15 ani, ca urmare încă nu se pune problema împlinirii lui.

Este, în schimb, împlinit termenul de prescripție pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art.291 din vechiul Cod penal. Calculat potrivit dispozițiilor vechiului Cod penal (art. 122 alin. 1 lit. d și art. 124, în forma în vigoare la data faptei potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 1092/2012), acesta este de 7 ani și jumătate de la data faptei. Cum fapta a constat în depunerea cererii de credit cu acte anexă fals în data de 5.01.2006, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 5.07.2013.

Ca urmare, se impune înetarea procesului penal pentru infracțiunea de uz de fals, în baza art. 16 alin. 1 lit. f Cod pr. pen., și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune.

Criteriile avute în vedere de prima instanță la dozarea pedepsei și alegerea tratamentului sancționator, în special lipsa antecedentelor penale, atitudinea de cooperare cu organele judiciare și rolul secundar al inculpatului în mecanismul de fraudare a C., raportat la inițiatorii acestui mecanism, sunt juste și nu au fost contestate. Ca urmare, pedeapsa aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de înșelăciune va fi menținută.

Inculpatul S. C. a obținut de la C. SA un credit în sumă de 10.000 de lei în baza unui contract de credit datat 23.12.2005, suplimentat cu 1.600 de lei în baza unui act adițional datat 23.12.2005. Pentru a obține creditul a depus acte din care reieșea calitatea de angajat al . Siculeni (f. 113 și urm. ds. urm.). Spre deosebire de inculpatul K. A., acest inculpat a fost angajat cu contract de muncă la societatea menționată. Totuși, în declarația olografă din dosarul de urmărire penală (f. 476) inculpatul S. C. arată că nu a lucrat efectiv la acea societate, și nu a avut niciodată salariul de 1250 de lei, care este trecut în Actul adițional nr. 1/1.11.2015 depus la C. (f. 117 ds. urm. pen.). Mai mult, la data încheierii contractului de credit inculpatul depusese o cerere de desfacere a contractului de muncă, în data de 30.11.2009, cerere pe care a ascuns-o C. SA și în baza căreia i s-a desfăcut contractul de muncă prin decizia nr. 36 din 30.12.2005 emisă de . (f. 118, 119 ds. urm. pen.).

Ca urmare, pe baza raționamentului expus mai sus pentru inculpatul K. A., instanța reține că și inculpatul S. C. a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prev. de art. art.215 alin.1, 2 și 3 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.

Contractul de credit are clauze similare celor din contractul inculpatului K. A., ca urmare și în cazul inculpatului S. C. producerea pagubei nu poate fi, logic, anterioară termenului de 61 de zile calculat de la data primei rate, 31.12.2005. În fapt, în cazul său data producerii pagubei rezultă cu exactitate din actele dosarului. Ea este precizată în Referatul de plată emis de C. și aprobat de O. SA în baza contractului de asigurare pentru risc de neplată: 28.03.2006 (f. 131 ds. urm. pen.).

Valoarea pagubei constituită din creditul nerambursat și dobânzi era la acel moment de 12.143,85 lei.

Ca urmare, potrivit celor arătate în cazul primului inculpat, nici în cazul inculpatului S. C. nu este împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Se impune condamnarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune..

Pedeapsa aplicată și suspendarea condiționată a executării dispusă de prima instanță vor fi menținute. Ele reflectă criterii de individualizare similare celor din cazul inculpatului K. A., prezentate mai sus, la care se adaugă eforturile inculpatului depuse pentru repararea pagubei.

Inculpatul S. A. i-a ajutat, prin completarea și semnarea actelor care atestau în mod fals calitatea de angajați ai ., pe doi dintre solicitanții de credite de la C. SA să inducă în eroare această bancă în scopul obținerii uor credite în final nerambursate. Primul este K. A.. Cu privire la complicitatea la această faptă de înșelăciune sunt aplicabile și inculpatului S. A. considerațiile, expuse pentru inculpatul K. A., referitoare la consumarea infracțiunii la momentul producerii pagubei, și la localizarea în timp a acestui moment.

Al doilea dintre cei doi inculpați ajutați este O. Z.. Acesta a semnat, în calitate de angajat al societății menționate un contract de credit datat 5.01.2006, pentru suma de 15.000 lei. Calitatea înfățișată era nereală potrivit evidențelor Inspectoratului Teritorial de Muncă și propriilor declarații ale inculpatului. Data producerii pagubei prin acumularea unei restanțe mai mari de 60 de zile este, potrivit referatului de daună, 25.07.2006 (f. 186 ds. urm. pen.). La acea dată, paguba se cifra la 14.677,87 lei.

În mod corespunzător, sunt aplicabile și acestui inculpat considerentele înfățișate în cazul inculpatului K. A. privind neîmplinirea termenului de prescripție pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune și, dimpotrivă, împlinirea acestui termen în cazul infracțiunii de fals.

Săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune este recunoscută de inculpatul S. A. în materialitatea ei, în sensul că inculpatul recunoaște că a scris și semnat acte în numele ., deși nu avea nici o calitate în această societate. Inculpatul susține că nu a acționat cu intenție infracțională, pentru că nu a știut nimic cu privire la calitatea de angajați ai celor doi inculpați sus-numiți, sau lipsa acesteia. Inculpatul nu poate nega, totuși, că a cunoscut lipsa în propria persoană a calității care dădea înscrisurilor depuse la C. caracterul lor valabil, în baza căruia C. a decis acordarea creditelor. Inculpatul a cunoscut că nu avea nici o calitate care să îi dea dreptul să semneze Adeverințe de salariu în numele . ori angajamente de plată în numele solicitanților de credite, și totuși a semnat. Se deduce că a cunoscut faptul că, în momentul depunerii actelor la C., cei doi solicitanți de credite vor ascunde băncii caracterul fals al actelor - altfel, acțiunea sa de a întocmi actele false devine absurdă. Ca urmare, din acest punct de vedere inculpatul a ajutat cu intenție infracțională la inducerea în eroare a părții civile. Iar scopul obținerii unui folos material, fie și pentru altul, rezultă din materialitatea faptelor. Actele falsificate de inculpatul urmau să fie folosite la obținerea, cu titlu de credit, a unor sume de bani. Mai mult, din declarațiile inculpatului O. Z. (f. 563 ds. urm. pen. și declarația de recunoaștere a faptelor făcută înainte de disjungerea cauzei) rezultă că inculpatul a avut inițiativa depunerii actelor false la C. în vederea obținerii creditului, ceea ce sprijină concluzia de mai sus, că a cunoscut destinația actelor falsificate: inducerea în eroare a C. SA. Declarațiile inculpatului O. Z. se coroborează cu declarațiile inculpatului S. C. (f. 475 – 477 ds. urm. pen.), în măsura în care descriu un mod de operare al inculpatului S. A., în care el are rolul determinant în fraudarea băncii, iar clientul care apare în contract doar rolul de interfață.

Ca urmare, se impune și în cazul acestui inculpat condamnarea pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune, și încetarea procesului penal pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Vor fi menținute pedepsele de 2 ani închisoare și contopirea lor în cea mai grea dintre ele – 2 ani, întrucât, chiar dacă inculpatul este condamnat doar pentru complicitate la înșelăciune, ele corespund perseverenței infracționale a inculpatului și prejudiciului produs. Nu i se pot aplica și acestui inculpat dispozițiile privind reducerea pedepsei în cazul judecării în procedură simplificată, fiindcă el nu a făcut uz de dispozițiile art. 320 ind. 1 din vechiul Cod de procedură penală, așa cum au făcut coinculpații condamnați prin sentința penală nr.1878/11.12.2013. Pentru același considerent, nu îi este aplicabilă soluția de încetare a procesului penal dispusă în dosarul în care s-a pronunțat această sentință. Fiind judecat în procedură simplificată, dosarul nr._ a fost soluționat în mod firesc mai repede, sub un regim legal diferit de cel acum în vigoare, care este ulterior deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014.

În esență, în latura penală a cauzei se impune menținerea pedepselor aplicate de prima instanță pentru infracțiunea de înșelăciune și încetarea procesului penal pentru infracțiuile de fals și uz de fals.

Instanța va respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților apelanți de schimbare a încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii noului Cod penal ca lege mai favorabilă în cauză și de încetare a procesului penal ca urmare a prescrierii răspunderii penale pentru infracțiunea de înșelăciune. Cererile de schimbare a încadrării juridice sunt legate de cererea de încetarea a procesului penal, întrucât în speță noul Cod penal este mai favorabil inculpaților decât vechiul Cod penal exclusiv din punctul de vedere al termenului prescripției speciale pentru infracțiunea de înșelăciune.După cum s-a arătat, acesta este de 10 ani, mai mic decât termenul de 15 ani rezultat în baza vechiului Cod penal.

Dar, așa cum rezultă și din cele de mai sus, cererile inculpaților de încetare a procesului penal ca urmare a prescrierii răspunderii penale sunt neîntemeiate. Fără să precizeze expres, inculpații par să pornească de la premisa că data comiterii infracțiunii de înșelăciune, de la care curge termenul de prescripție, este data acordării creditului obținut în mod fraudulos. Or, așa cum s-a arătat, pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune este necesară, pe lângă obținerea creditului prin inducerea în eroare a părții civile, și producerea unei pagube. Iar paguba nu poate consta în speță decât în nerambursarea creditului acordat. Data de la care creditul este considerat nerambursat rezultă în fiecare caz din actele dosarului: 28.03.2006 în cazul inculpatului S. C., 25.07.2006 în cazul faptei inculpatului S. A. de complicitate la infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpatul O. Z., iar în cazul inculpatului K. Z., și al faptei inculpatului S. A. de complicitate la infracțiunea comisă de acesta, data pagubei nu poate fi cu aceeași exactitate precizată, dar pe baza aceluiași raționament ca acela utilizat în celelalte cazuri rezultă că nu poate fi anterioară datei de 20 aprilie 2006, după cum s-a arătat. Cât timp ratele sunt plătite, ori întârzierile la plată se încadrează în limitele permise de contract, nu poate fi vorba despre nerambursarea creditului, cu alte cuvinte despre producerea unei pagube prin obținerea lui frauduloasă – implicit, nu este consumată infracțiunea de înșelăciune.

În latura civilă a cauzei, dispozițiile primei instanțe sunt întemeiate pe actele dosarului, din care rezultă sumele datorate de inculpați pentru creditele nerambursate.

Partea civilă apelantă . G. SA nu a motivat apelul declarat. În cazul în care este nemulțumită de respingerea pretențiilor civile față de inculpatul S. A., instanța de apel reține că această nemulțumire provine dintr-o neînțelegere. Partea civilă a solicitat față de acest inculpat despăgubiri în cuantum de 2.683,16 lei, fără legătură cu prejudiciul cauzat de inculpatul K. A., ori cu cel cauzat de coinculpatul O. Z., condamnat în altă cauză (f. 133 din dosarul primei instanțe). Or, inculpatul S. A. nu este, în cauză, tras la răspundere pentru eventuale datorii acumulate în mod direct față de partea civilă, ci exclusiv pentru contribuția sa la prejudiciile cauzate de ceilalți doi inculpați. Partea civilă nu a solicitat obligarea inculpatului S. A. la plata prejudiciului cauzat prin nerambursarea creditului acordat inculpatului K. A., iar prejudicii cauzate prin alte fapte exced obiectului cauzei.

Pentru aceste considerente, instanța de apel va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul S. C. și de partea civilă . G. SA.

Va admite apelurile declarate de inculpații S. A. și K. A., va desființa în parte sentința atacată și în rejudecare va dispune în baza art. 16 alin. 1 lit. f Cod pr. pen. încetarea procesului penal, ca urmare a prescrierii răspunderii penale:

-față de inculpatul S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art.290 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal, și înlătură dispoziția primei instanțe de contopire a pedepsei stabilite pentru această infracțiune cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune;

-față de inculpatul K. A. pentru comiterea infracțiunii de "uz de fals", prevăzută de art.291 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal, și înlătură dispoziția primei instanțe de contopire a pedepsei stabilite pentru această infracțiune cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune.

Va extinde efectele acestor apeluri și față de inculpata V. C. S., și va dispune încetarea procesului penal pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.323, cu aplicarea art.38 alin.1 din noul Cod penal. Răspunderea penală pentru această infracțiune era prescrisă încă la data pronunțării sentinței, dacă este calculată potrivit Codului penal în vigoare la data faptei. Așa cum s-a arătat, termenul de prescripție este în acest caz de 7 ani și jumătate, iar inculpata a depus în data de 22.12.2005 cererea de credit și actele care atestau în mod fals calitatea de angajat al ., dată de la care începe să curgă termenul. Pentru infracțiunea de înșelăciune, hotărârea de sancționare cu avertisment, rămasă definitivă în urma neatacării cu apel, nu ar mai putea fi modificată în urma intervenirii prescrierii răspunderii penale ulterior sancționării definitive. De altfel, pentru considerente similare celor expuse în cazul primilor doi inculpați, nici nu este încă intervenită prescripția răspunderii penale.

Va menține, în rest, dispozițiile primei instanțe.

Va respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților apelanți de schimbare a încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii noului Cod penal ca lege mai favorabilă în cauză și de încetare a procesului penal ca urmare a prescrierii răspunderii penale pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 275 alin. 2, 3 Cod pr. pen. va obliga partea civilă apelantă și inculpatul S. C. să plătească, fiecare, statului câte o sumă de 560 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, urmând ca restul cheltuielilor avansate cu acest titlu să rămână în sarcina statului, iar suma de 1440 de lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu, se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. admite apelurile declarate de către inculpații S. A., fiul lui L. și M., născut la data de 21.08.1973, domiciliat în M. C., ., județul H.), și K. A. (fiul lui B. și E., născut la data de 21.10.1968, domiciliat în comuna F., ., județul H.) împotriva sentinței penale nr. 353 din 31 martie 2015 pronunțată de Judecătoria M. C. în dosarul nr._ .

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul S. C. (fiul lui C. și E., născut la data de 11.09.1980, domiciliat în M. C., ., .) și de către partea civilă . G. SA (S. H. cu sediul în M. C., ., nr. 15, județul H.) împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 419 Cod pr. pen. extinde efectele apelurilor declarate de inculpați și cu privire la inculpata V. C. S. (fiica lui V. și E., născută la data de 16.01.1978, domiciliată în min. M. C., ., ., jud. H.).

Desființează parțial sentința atacată și rejudecă în limitele de mai jos cauza:

În baza art. 16 alin. 1 lit. f Cod pr. pen. încetează procesul penal, ca urmare a prescrierii răspunderii penale:

față de inculpatul S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art.290 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal, și înlătură dispoziția primei instanțe de contopire a pedepsei stabilite pentru această infracțiune cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune;
față de inculpatul K. A. pentru comiterea infracțiunii de "uz de fals", prevăzută de art.291 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal și cu aplicarea art.5 alin.1 din noul Cod penal, și înlătură dispoziția primei instanțe de contopire a pedepsei stabilite pentru această infracțiune cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune;
față de inculpata V. C. S. pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.323, cu aplicarea art.38 alin.1 din noul Cod penal, și înlătură dispoziția primei instanțe de renunțare la aplicarea pedepsei pentru această infracțiune.

Menține, în rest, dispozițiile primei instanțe, inclusiv cele de condamnare a inculpaților apelanți pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și de renunțare la aplicarea pedepsei față de inculpata V. C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților apelanți de schimbare a încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii noului Cod penal ca lege mai favorabilă în cauză și de încetare a procesului penal ca urmare a prescrierii răspunderii penale pentru infracțiunea de înșelăciune.

În baza art. 275 alin. 2, 3 Cod pr. pen. obligă partea civilă apelantă și inculpatul S. C. să plătească, fiecare, statului câte o sumă de 560 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, urmând ca restul cheltuielilor avansate cu acest titlu să rămână în sarcina statului, iar suma de 1440 de lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu, se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2016.

Președinte, Judecător,

M.-R. C. I.-C. B.

Grefier

D. M.

Red. tehnored. I.B. 18.03.16

Imprimat D.M. 21.03.2016 – 13 ex.

Judecător fond A. D. R.

← Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr....		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 155/2016. Curtea de Apel... →

Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia nr. 107/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ