Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 19/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 19/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 19/A
Ședința publică din 21 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. M. V.
Judecător D. C. U.
Grefier A. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de către partea civilă C. A. cu domiciliul în comuna Gănești-., județul M. împotriva sentinței penale nr. 60 din data de 21 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar concluzii scrise din partea părții civile.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 ianuarie 2016, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 21 ianuarie 2016, orele 12,00, sala 52.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
Prin sentința penală nr.60/21.05.2015 Judecătoria Târnăveni a dispus următoarele:
În baza art. 244 alin. 1 Cod penal, art. 396 alin. 1, 4 și 10 Cod procedură penală, cu aplicarea și art. 5 Cod penal, a stabilit pentru inculpatul O. A., fiul lui Ș. și S., născut la data de 01.09.1955 în Deaj, jud. M., cu domiciliul în Târnăveni, ., jud. M., posesor CI . nr._, CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, căsătorit, fără copii minori, o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
In baza art.83 Cod penal s-a dispus emanarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art.84 alin.1 Cod penal.
S-a dispus ca în baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
S-a făcut aplic.art. 274 alin. (1) Cod procedură penală.
Se rețin următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 793/P/2013 din data de 28.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații Oszvat A. și Oszvat M. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. Prin încheierea penală din 05.03.2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosar nr._ s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește inculpatul O. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen, formându-se dosarul prezent, cu nr._
S-a reținut în rechizitoriu că la data de 27.08.2013, persoanele vătămate C. A. și C. M. au sesizat organele de poliție cu privire la faptul că la data de 29.09.2011, au încheiat cu numitul O. A., în calitate de promitent-vânzător, un antecontract de vânzare-cumpărare cumpărare a unei locuinței situate în municipiul Târnăveni, achitând și un avans de 8.000 lei, însă ulterior au descoperit că acesta nu avea calitatea de proprietar al locuinței care face obiectul convenției.
În urma actelor de urmărire penală efectuate în cauză, s-a stabilit faptul că locuința în cauză, se află în proprietatea Primăriei Municipiului Târnăveni, care în calitate de locator a încheiat Contractul de închiriere nr. 360/01.04.2008, cu inculpata O. M., în calitate de locatar, durata contractului de închiriere a locuinței indicate, fiind prelungită prin acte adiționale succesive semnate de inculpată, până la data de 08.04.2014 (act adițional din 24.06.2014). În baza contractului de închiriere indicat, locuința s-a aflat în folosința inculpatei O. M. – titular de contract și a familiei acesteia, inclusiv inculpatul O. A., aceștia acumulând însă restanțe importante la plata cotelor de contribuție la cheltuielile comune de întreținere a locuinței, față de Asociația de proprietari nr. 6 Târnăveni. În vederea recuperării restanțelor menționate, martora R. M. a arătat că după ce l-a acționat în judecată de mai multe ori pe numitul O. A., care în evidențele asociației, figura ca și proprietar al locuinței, necunoscând temeiul dreptului locativ al inculpaților, i-a sugerat inculpatului O. A. să vândă locuința pentru ca din prețul pe care l-ar încasa, să achite datoriile înregistrate față de asociație.
Prin intermediul martorei R. M., persoanele vătămate C. A. și C. M. au aflat despre intenția inculpatului O. A. de a vinde apartamentul luând legătura cu acesta pentru a discuta despre posibilitatea achiziției acestei locuințe. Conform susținerilor persoanelor vătămate, care se coroborează cu cele martorei R. M. și ale inculpaților, în contextul discuțiilor purtate despre cumpărarea locuinței, aceștia din urmă, nu au adus la cunoștința numiților C. A. și C. M., situația juridică reală a locuinței, respectiv că nu au calitatea de proprietari ai bunului imobil.
Urmare a înțelegerii intervenite între părți, la data de 28.09.2011, la sediul Asociației de proprietari nr. 6 Târnăveni, s-a redactat înscrisul sub semnătură privată cu denumirea „antecontract” prin care inculpații O. A. și O. M., în calitate de promitenți-vânzători, se obligau să vândă apartamentul situat în municipiul Târnăveni, „dobândit prin cumpărare”(„pct. II” din „antecontract”), în schimbul unui preț de 40.000 lei, din care un avans de 8.000 lei, plătibil pe loc, diferența de 32.000 lei urmând a se achita până la data de 01.04.2012, când se încheia contractul de vânzare cumpărare.
Convenția a fost semnată de ambii inculpați, cât și de numiții B. B., M. C. și M. V., în calitate de martori.
Conform declarației martorului B. B., cu prilejul semnării convenției sub semnătură privată, inculpatul O. A. ar fi afirmat că nu găsește „contractul pe acel apartament”, susținând că „apartamentul este proprietatea lui”. Această afirmație a martorului confirmă, de altfel susținerile persoanelor vătămate, dar și ale celor doi inculpați, care recunosc că nu au adus la cunoștința promitenților cumpărători, că au doar calitatea de chiriași ai locuinței, împrejurare care dacă ar fi fost cunoscută nu ar mai fi condus la încheierea convenției și la plata sumei de 8.000 lei.
Atât martorii audiați în cauză, cât și inculpații confirmă că au încasat efectiv de la persoanele vătămate suma de 8.000 lei, cu titlu de avans din prețul stabilite pentru apartament. Din suma încasată, cea mai mare parte, respectiv 6.651,25 lei, a fost folosită de inculpați la plata cheltuielilor față de asociația de proprietari nr. 6 Târnăveni, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (fila 94).
Ulterior încheierii convenției persoanele vătămate C. A. și C. M. au descoperit că inculpații nu sunt proprietari ai locuinței pentru care au achitat avansul, ci aveau doar calitatea de chiriași ai acesteia, iar imobilul în discuție aparține Primăriei Târnăveni, realizând astfel că au fost induși în eroare de către numiții O. A. și O. M. la momentul încheierii convenției din 28.09.2011 și că au fost păgubiți cu suma de 8000 lei, sesizând organele de urmărire penală în vederea tragerii la răspundere penală a acestora.
Fiind audiate, persoanele vătămate au arătat că se constituie parte civilă în cauză față de inculpații O. A. și O. M. cu suma de 16.000 lei.
În declarațiile date în cauză, inculpații au recunoscut și regretat fapta comisă.
Situația de fapt descrisă in rechizitoriu este susținută de următoarele mijloace de probă: plângere penală (fila 6dup), declarații persoane vătămate (filele 25-44); declarați martori (filele 104-122); declarațiile suspecților/ inculpaților (fila 49-77); înscrisuri (fila 47, 79-103).
Prin încheierea din 13.11.2014, în baza arte 346 alin. 2 C.pr.pen. a fost constatată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații Oszvat A. și Oszvat M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
La termenul din data de 02.04.2015 inculpatul a arătat că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 375 C.proc.pen., în acest sens declarând că înțelege ca prezenta cauză să fie judecată exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a situației de fapt reținute în fața instanței, în acest caz urmând să beneficieze de reducerea cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime în conformitate cu art. 396 alin. 10 C.proc.pen..
În concret, în urma deliberării în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a audierii inculpatului în faza de judecată, instanța a stabilit dincolo de orice dubiu identitatea făptuitorului, situația de fapt și încadrarea juridică a acesteia. Având în vedere și încheierea din data de 13.11.2014 prin care s-a constatat că toate actele și măsurile dispuse de către organele de urmărire penală au fost îndeplinite cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru efectuarea valabilă a acestora, inclusiv probatoriile, care au fost administrate legal și cu respectarea drepturilor legale ale inculpatului, aceste aspecte nefiind contestate nici de inculpat instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 374 al. 4 și art. 375 C.proc.pen motiv pentru care a admis cererea inculpatului de a fi judecat pe baza recunoașterii învinuirii.
Analizând materialul probator administrat în cursul procesului penal, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 28.09.2011, la sediul Asociației de proprietari nr. 6 Târnăveni, s-a redactat înscrisul sub semnătură privată cu denumirea „antecontract” prin care inculpații O. A. și O. M., în calitate de promitenți-vânzători, se obligau să vândă apartamentul situat în municipiul Târnăveni, „dobândit prin cumpărare”(„pct. II” din „antecontract”), în schimbul unui preț de 40.000 lei, din care un avans de 8.000 lei, plătibil pe loc, diferența de 32.000 lei urmând a se achita până la data de 01.04.2012, când se încheia contractul de vânzare cumpărare. Convenția a fost semnată de ambii inculpați, cât și de numiții B. B., M. C. și M. V., în calitate de martori.
Cu prilejul semnării convenției sub semnătură privată, inculpatul O. A. a afirmat că nu găsește „contractul pe acel apartament”, susținând că „apartamentul este proprietatea lui”. Inculpatul a recunosc că nu au adus la cunoștința promitenților cumpărători, că are doar calitatea de chiriaș al locuinței, împrejurare care dacă ar fi fost cunoscută nu ar mai fi condus la încheierea convenției și la plata sumei de 8.000 lei.
Inculpatul a încasat efectiv de la persoanele vătămate suma de 8.000 lei, cu titlu de avans din prețul stabilite pentru apartament. Din suma încasată, cea mai mare parte, respectiv 6.651,25 lei, a fost folosită la plata cheltuielilor de întreținere la asociația de proprietari nr. 6 Târnăveni. Locuința în cauză, se află în proprietatea Primăriei Municipiului Târnăveni, care în calitate de locator a încheiat Contractul de închiriere nr. 360/01.04.2008, cu inculpata O. M., în calitate de locatar, durata contractului de închiriere a locuinței indicate, fiind prelungită prin acte adiționale succesive semnate de inculpată, până la data de 08.04.2014 (act adițional din 24.06.2014). În baza contractului de închiriere indicat, locuința s-a aflat în folosința inculpatei O. M. – titular de contract și a familiei acesteia, inclusiv inculpatul O. A.,
Ulterior, încheierii convenției persoanele vătămate C. A. și C. M. au descoperit că inculpații nu sunt proprietari ai locuinței pentru care au achitat avansul, ci aveau doar calitatea de chiriași ai acesteia, iar imobilul în discuție aparține Primăriei Târnăveni, realizând astfel că au fost induși în eroare.
Din coroborarea tuturor probelor administrate in faza de urmărire penala coroborat cu recunoașterea inculpatului la termenul de judecata din data de 02.04.2015 s-a reținut că acesta se face vinovat de faptele imputate.
S-a conchis că, fapta inculpatului O. A., care a indus în eroare persoanele vătămate C. A. și C. M. cu prilejul încheierii convenției din data de 28.09.2011 privitoare la vânzarea-cumpărarea apartamentului situat în municipiul Târnăveni, cartierul Aleea Gării, ., jud. M., nu au prezentat acestora din urmă situația juridică reală a imobilului, pretinzându-se proprietar, faptă în urma căreia au dobândit în mod injust o sumă de bani și au produs în acest mod persoanelor vătămate o pagubă de 8.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 din Codul penal.
În cauză prima instanță a constatat că fapta a fost comisă de inculpat la data de 27.08.2013, moment la care se afla în vigoare C.pen. din 1969, fiind prev. de art.. 215 alin. 1 și 2 iar până la judecarea definitivă, faptele săvârșite de inculpat au fost recalificate fiind prevăzute de 244 alin.1 C.pen.
Analizând, prin prisma art. 5 C.pen, limitele pedepselor din normele de incriminare, s-a reținut că vechea lege prevedea limitele de pedeapsă între 6 luni și 12 ani față de noua reglementare, care prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă, instanța constată că legea penală mai favorabilă în cauza de față este noul Cod penal.
S-a arătat că:
-Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de înșelăciune îl reprezintă acțiunea de inducere în eroare printr-o acțiune frauduloasă de amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase care face să se creadă, o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost inventată sau prezentarea ca mincinoasă a unei fapte sau împrejurări care nu există în realitate. Fapta inculpatului care a indus în eroare părțile civile arătând că este proprietarul imobilului care făcea obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, declarând că „nu găsește contractul „ constituie element material al infracțiunii de înșelăciune.
-Urmarea imediată a faptei inculpatului constă în producerea unei pagube materiale persoanelor vătămate, care au achitat suma de 8.000 lei, existând o relație de cauzalitate directă între fapta inculpatului și prejudiciul părților civile, raport care rezultă din faptul că dacă ar fi știut de situația juridică reală a imobilului, aceste nu ar fi încheiat antecontractul de vânzare cumpărare și nu ar fi achitat avansul.
-Inculpatului care a indus în eroare persoanele vătămate prin prezentarea ca adevărată a faptului că este proprietarul imobilului.
-Sub aspectul laturii subiective infracțiunea a fost săvârșita cu forma de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale si urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei, fapta fiind săvârșită cu scopul obținerii unui folos material injust.
-Sub aspectul individualizării pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările si modul de comitere a infracțiunii, natura si frecventa infracțiunilor care constituie antecedentele penale, conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal, inculpatul recunoscând faptele comise, neavând antecedente penale. Se vor avea in vedere si dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, conform cărora limitele de pedeapsa prevăzute de lege in cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar in cazul amenzii cu o pătrime.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 244 alin. 1 C.pen, art. 396 alin. 1, 4 și 10 C. pr. pen., cu aplicarea și art. 5 C. pen, s-a stabilit pentru inculpatul O. A., o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a reținut că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 9 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este inferior celui de 7 ani închisoare prevăzut de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel încât, in baza art.83 C.pen, instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art.84 alin.1 83 C.pen.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că prin încheierea din data de 02.04.2015 din prezentul dosar s-a dispus disjungerea cauzei laturii civile și formarea unui nou dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel partea civilă C. A. care nu și-a motivat apelul declarat și nici nu s-a prezentat în fața instanței de apel pentru a-și motiva și susține calea de atac promovată.
În urma examinării hotărâri atacate instanța de control judiciar reține următoarele:
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită, este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă că inculpatul O. A. și soția acestuia, O. M. s-au obligat să vândă apartamentul pe care îl dețin în calitate de chiriași cu suma de 40.000 lei din care au primit un avans de 8000 lei. Inculpatul nu a informat persoanele vătămate C. A. și C. M. că nu sunt proprietari de drept ai respectivului apartament, acesta aflându-se în proprietatea Primăriei municipiului Târnăveni. Inculpatul a recunoscut săvârșirea fapte uzând în acest sens de disp.art.375 Cod procedură penală.
Încadrarea juridică, dată faptei săvârșite de inculpatul apelant, este corectă, astfel că în mod legal prima instanță a făcut aplicarea art.5 alin.1 Cod penal aplicând legea mai favorabilă.
Elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune au fost analizate riguros, iar individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea preved.art.74 Cod penal relativ la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul comiterii faptei și scopul urmărit, cazierul inculpatului, după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială a inculpatului.
Având în vedere aceste criterii de individualizare a pedepsei considerăm că în mod legal și temeinic prima instanță a aplicat pedeapsa de 8 luni închisoare, iar ca modalitate de executare s-a oprit la cea prev.de art.83 Cod penal dispunând amânarea aplicării pedepsei pentru un termen de supraveghere de 2 ani.
În ce privește latura civilă a cauzei, menționăm că prin încheierea din 02.04.2015, s-a dispus disjungerea laturii civile care a rămas pre soluționare pe rolul Judecătoriei Târnăveni, în acest sens atașându-se o copie a acestei încheieri la dosarul cauzei în apel.
Față de cele reținute, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vom respinge, ca nefondat apelul părții civile C. A. împotriva sentinței penale atacate.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul părții civile C. A. domiciliată în comuna Gănești- ., jud. M., împotriva sentinței penale nr. 60/21.05.2015 a Judecătoriei Târnăveni.
Obligă partea civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2016.
Președinte Judecător
dr. M. V. D. C. U.
Grefier
A. P.
Red.DCU/25.01.2016
Thnred./CC/3 exp./ 26.01.201
Jd.fd. V.T.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 9/2016.... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
