Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 77/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Decizia nr. 77/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 77/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2016:007._

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 77/A

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE: S. B.

JUDECĂTOR: M. R. C.

GREFIER: C. G.

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații J. L. (fiul lui I. și T., născut la 4.11.1988, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud), M. K. E. (fiul lui K. și Veronika, născut la 14.01.1968, domiciliat în Sovata, ., jud.M.) și M. K. (fiul lui K. și M., născut la 17.04.1993, domiciliat în Sovata, ., jud.M.), împotriva sentinței penale nr. 48 din 24 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2016, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra apelurilor promovate în cauză pentru data de astăzi, respectiv 9 februarie 2016. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din 24 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul penal nr. 2._, instanța de fond a dispus următoarele:

În baza art.386 NCPP a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. K. jr., și-n consecință a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de violare de domiciliu prev. și ped. de disp. art.192 alin.2 V. C.pen., 2 infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin.1 V. C.pen., art.180 alin.2 V.C.pen., cu aplic.art.99 alin.3 V. C.pen., art.33 lit.a V.C.pen., în infracțiunea de violare de domiciliu prev. și ped. de disp. art.224 alin. 2 N. C.pen., 2 infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. 1 N.C.pen., art. 193 alin. 2 N. C.pen., cu aplic. art.38 alin. 1 N.C. pen., art. 113 alin.3 N.C.pen., art. 5 N.C.pen.

A respins restul cererilor de schimbare a încadrării juridice.

L-a condamnat pe inc. J. L., fiul lui I. și T., născut la 4.11.1988 în S. de P., județ M., domiciliat în . județ M., f.f.l. în . județ M., posesor CI . nr._, eliberată de Sovata, CNP_, cetățean român, fără ocupație sau loc de muncă, studii 8 clase, cu antecedente penale:

- în baza art. 181 alin.1 V.C.pen., cu aplic. art.5 N.C.pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală .

- în baza art.180 alin.2 V.C.pen., cu aplic. art.5 N.C.pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

- în baza art.217 alin. 1 V.C.pen., cu aplic. art. 5 N.C.pen. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b V.C.pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea art.71,art.64 lit.a,b V.C.pen. față de inculpat.

În baza art.118 lit. b V.C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unei bucăți de lemn prelucrată în formă de vază pentru flori cu o lungime de 60 cm.

A făcut aplicațiunea disp. art. 3, art. 5 și art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008 și punctul 5 din Anexa la Legea 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice și-l încunoștințează că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

L-a condamnat pe inc. J. A., fiul lui I. și T., născut la 3.03.1992 în S. de P., județ M., domiciliat în . județ M., CNP_, posesor CI . nr._/30.06.2010 eliberată de SPCLEP Sovata, cetățean român, fără ocupație sau loc de muncă, studii 10 clase, fără antecedente penale:

- în baza art. 181 alin.1 V.C.pen., cu aplic. art.5 N.C.pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

- în baza art.180 alin.2 V.C.pen.,cu aplic. art.5 N.C.pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

- în baza art.217 alin. 1 V.C.pen.,cu aplic. art. 5 N.C.pen. la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art.33 lit.a ,art.34 lit.b V.C.pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art.81,82 V.C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei fată de inculpat pe timp de 4 ani reprezentând termen de încercare.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 V.C. pen.

A făcut aplicațiunea disp. art. 3, art. 5 și art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008 și punctul 5 din Anexa la Legea 76/2008, dispunând prelevarea de la inculpat de probe biologice și-l încunoștințează că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

L-a condamnat pe inc. M. K. E., fiul lui K. și V., născut la data de 14.01.1968 în Lupeni, județ Hunedoara, domiciliat în Sovata, ., județ M., posesor CI . nr._/25.02.2009, eliberată de SPCLEP Sovata, CNP_, studii superioare, ocupație administrator, fără antecedente penale:

- în baza art. 192 alin.2 V.C.pen., cu aplic. art.74, art.76 lit. c V.C.pen., art.5 N.C.pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

- în baza art.180 alin.1 V.C.pen., cu aplic. art.5 N.C.pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

- în baza art.180 alin. 2 V.C.pen., cu aplic. art. 5 N.C.pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b V.C.pen. a dispus contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În baza art.81,82 V.C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei fată de inculpat pe timp de 4 ani reprezentând termen de încercare.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 V.C. pen.

În baza art.118 lit. b V.C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a unui baston din cauciuc de culoare neagră.

În baza art.114 alin.1, art.129 alin.1,art. 120 din noul Cod penal a aplicat inculpatului minor M. K., fiul lui K. și M. M., născut la data de 17.04.1993, în S. de P., județ M., domiciliat în Sovata . județ M., posesor CI . nr._, eliberată de SPCLEP Sovata CNP_, fără antecedente penale, măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. și ped. de disp. art.224 alin. 2 N. C.pen., infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. 1 N.C.pen., infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. 2 N. C.pen., cu aplic. art.38 alin. 1 N.C. pen., art. 113 alin.3 N.C.pen., art. 5 N.C.pen.

În baza art. 121 din noul Cod penal a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a asistării zilnice:

- să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a orașului SOVATA.

- să nu se apropie și să nu comunice cu victimele J. T. și J. A. sau cu membri de familie ai acestora.

- să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.

A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a asistării zilnice.

A desemnat S. de probațiune de pe lângă Tribunalul M. pentru supravegherea executării măsurilor instituite în sarcina inculpatului.

În baza art.998 și urm., art.1000 alin.2, art. 1003 din Codul civil vechi i-a obligat la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- pe inculpații J. L. și J. A. la plata către partea civilă M. K. E. a sumei de 3211 lei despăgubiri pentru daune materiale.

- a respins restul pretențiilor civile ale părților civile M. K. E., M. K., J. T. și J. A..

În baza art. 274 alin 2 din Cod de procedură penală a obligat inculpații, la câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu în sumă de 300 lei a fost lăsat în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 762/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, înregistrat la instanța de fond, aleatoriu în sistem informatizat, la data de 19.11.2012, sub nr. de dosar_, s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații J. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală prev. de art. 181 al.1, lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 și distrugere prev. de art. 217 al.1 C.p, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., J. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală prev. de art. 181 al.1, lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 și distrugere prev. de art. 217 al.1 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., M. K. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 C.pen., loviri sau alte violențe ( 2 fapte) prev. de art. 180 al.1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., M. K. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 C.pen., loviri sau alte violențe ( 2 fapte) prev. de art. 180 al.2, art. 180 al.1 C.pen., cu aplicarea art. 99 al.3 și art. 33 lit. a C.pen.

În actul de sesizare s-a reținut în fapt că, în data de 3 aprilie 2010 inculpații M. K. E. și M. K. în urma unui conflict verbal avut cu inculpatul J. L. s-au deplasat la locuința acestuia situată în Sărățeni nr. 3 județ M., au intrat în curtea familiei J. și au început să-l strige pe inculpatul J. L.. Din casă a ieșit mama inculpaților J. L. și A. - partea vătămată J. T. - care a fost lovită de inculpatul M. K. în față. J. A. și J. L. au intervenit, astfel că cei patru au început să se bată cu pumnii și picioarele, M. K. E. a folosit un baston de cauciuc pe care îl avea asupra sa, J. L. a folosit o vază din lemn, iar M. K. la vătămat pe J. A. cu un spray paralizant. Încăierarea a continuat și în stradă unde J. L. și A. au lovit autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ cu care inculpații M. s-au deplasat la imobilul nr. 3 din Sărățeni, fiindu-i distruse farurile, stopurile, parbrizul, masca, spoilerul și capota, prejudiciul cauzat fiind evaluat de M. K. E. la suma de 2625 lei. În urma conflictului părțile vătămate M. K. E., M. K. și J. T. au suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50, 8-9 și respectiv 14-16 zile de îngrijiri medicale conform certificatelor medico-legale existente la dosar.

În rechizitoriu s-a analizat probațiunea pe baza căreia s-a dispus începerea urmării penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată. Referitor la declarațiile martorilor audiați s-a reținut că martori direcți la evenimentele petrecute în seara de 3 aprilie 2010 au fost B. I., B. K. și S. Julianna. Declarațiile martorilor L. Erno, R. Ș., K. B. Z., H. A. au avut valoare probatorie redusă, aceștia aflând despre incident de la alte persoane și au arătat că între inculpați a avut loc o altercație dar nu au precizat alte elemente relevante pentru cauză. Se mai arată că declarația martorei S. Julianna trebuie analizată critic, aceasta s-a aflat la distanță de locul altercației și a precizat că a văzut adunate 12 persoane, că printre acele persoane nu se aflau M. K. și fiul său, nu a reușit să precizeze cine erau acele persoane, dacă au lovit pe persoanele vătămate M. sau dacă au distrus mașina lor, a mai precizat că cele 12 persoane s aflau în stradă, dar nu știre de unde au ieșit sau cât timp au stat, dar a auzit cum se spărgeau sticle pe drum. Din declarațiile părții vătămate J. T., a inculpaților J. A. și L., a martorilor B. I. și K. a rezultat prezența inculpaților M. în curtea inculpaților J., declarațiile inculpaților M. au fost înlăturate ca fiind făcute pro causa. Nu s-a putut dovedi participarea lui J. Szabolcs la altercație, martorii B. I. și B. K., precum și J. L., A. și T. arătând că acesta a sosit ulterior acasă, iar declarația martorei S. Julianna dată în sensul că l-a auzit pe J. Szabolcs strigând „Hai să-l omorâm pe Korcsi” a fost înlăturată, avându-se în vedere declarațiile celorlalte persoane aflate la locul producerii scandalului și faptul că este posibil ca aceasta să fi confundat vocea sa cu vocea unuia dintre inculpați. Din declarațiile martorilor B. I. și B. K., ale numiților J. L., J. A. și J. T. a rezultat faptul că inculpatul M. K. E. a avut un baston de cauciuc asupra sa, care i-a fost luat de către inculpatul J. A. și cu care a fost bătut, declarația acestuia în care a arătat că a găsit bâta pe drum a fost înlăturată ca fiind nesinceră, fiind contrazisă de declarațiile celorlalte persoane, cât și de minima posibilitate ca un baston de cauciuc să fie găsit pe stradă. Cu privire la distrugerea autoturismului cu care s-au deplasat inculpații M., s-a constatat că martorii B. I. și K. au observat exact ce s-a întâmplat, dar partea vătămată J. T. a arătat că cei doi fii ai săi au lovit cu bâtele în mașină și au spart stopurile, capota, parbrizul, iar inculpatul J. L. a arătat că l-a lovit pe M. K. E. cu bâta în cap, iar acesta în cădere a spart parbrizul cu capul. Din probele administrate a rezultat că J. I., J. T., L. Erno și R. Ș. nu au luat parte la scandal.

S-a mai consemnat în cuprinsul actului de inculpare că legitima apărare invocată de către toți cei patru inculpați nu poate fi reținută, avându-se în vedere că inculpații M. au pornit conflictul iar, inculpații J., după ce în primă fază au respins atacurile celor doi M., au continuat să îi lovească iar pe M. K. E. l-au fugărit, l-au prins și l-au lovit din nou.

Sub aspectul infracțiunilor de amenințare pentru care s-au formulat plângeri penale de către J. T. și J. A., s-a reținut că, din analiza întregii situații de fapt, a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât amenințările formulate nu au fost de natură să alarmeze părțile vătămate, să le creeze o reală temere pentru integritatea lor corporală.

S-a mai consemnat că părțile vătămate M. K. E. și M. K. s-au constituit părți civile în proces, fără să menționeze cuantumul pretențiilor civile, și că părțile vătămate J. T. și J. A. nu au formulat cereri de constituire de parte civilă.

În temeiul probațiunii administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, întrucât inculpații nu au optat să fie judecați conform procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen, după cum rezultă din cele consemnate în cuprinsul încheierii din 07.03.2013, au rezultat următoarele:

În data de 3.04.2010, inculpatul J. L. s-a găsit în barul administrat de către inculpatul M. K. E., localul fiind situat în localitatea Sărățeni, iar între acesta și inculpatul J. L. a avut loc un conflict verbal legal de faptul că cel din urmă consuma semințe și le arunca pe jos, inculpatul M. declarând că în cursul celor desfășurate inculpatul J. L. i-a reproșat inculpatului M. K. E. că a concediat-o pe mama sa, persoana vătămată J. T., precum și că i-a amenințat cu bătaia pe cei doi inculpați M., însă aceste împrejurări nu au fost confirmate.

Pe acest fond, M. K. E. și M. K. jr. s-au deplasat cu autovehiculul inculpatului M. K. E. la locuința inculpaților J. L., J. A. și a persoanei vătămate J. T. și, lăsând în stradă autoturismul cu care veniseră, înarmați fiind M. K. E. cu un baston din cauciuc iar M. K. cu un spray au intrat în curtea imobilului strigându-l pe inculpatul J. L.. Din imobil au ieșit mai întâi J. T. care a și fost lovită în față cu tubul de spray de către inculpatul M. K. jr., aceasta începând să țipe, astfel că, au ieșit din casă și inculpatul J. A. și martorii B. K. și B. I. care veniseră în vizită la familia J., între timp venind și inculpatul J. L. care se aflase la vecini. M. K. jr. a utilizat spray-ul, pulverizând înspre fața inculpatului J. A., apoi toți cei patru inculpați s-au lovit reciproc, inculpatul J. L. fiind și el înarmat cu o vază din lemn, aplicându-și lovituri până au ajuns în stradă de unde inculpații M. au fugit fiecare în direcții diferite, inculpatul M. K. E. (adică M. K. sen.) fiind urmărit de către cei doi inculpați J. și care l-au doborât la pământ în stradă pe M. K. sen., lovindu-l cu picioarele și cu corpurile contondente pe care le aveau asupra lor până la momentul când a intervenit în favoarea lui M. K. sen. martorul K. I., care se găsea pe stradă și care l-a luat pe M. K. de la locul unde îl agresau inculpații J.. În acest timp inculpatul M. K. jr. care fugise în direcția opusă, înspre Sovata, a fost luat de un autoturism care trecea prin zonă, condus de către martorul K. B.-Z. ( f. 301 din dosar) și transportat până la o benzinărie din Sovata.

Nu pot fi reținute cele declarate de către martora S. Julianna în sensul că M. K. sen. a fost lovit și de către alte persoane în afara inculpaților J. A. și J. L., întrucât declarația acesteia nu se coroborează cu a niciunui alt martor și din acest punct de vedere nici cu cel al inculpaților. De altfel, martora s-a aflat la o distanță apreciabilă, de cel puțin 100 m de locul unde a fost lovit pe stradă de către cei doi J., inculpatul M. K. sen., afară fiind noapte iar localitatea Sărățeni, este forte slab iluminată stradal. Nici declarația martorului K. I. nu este precisă sub acest aspect, deoarece, deși acesta a declarat că M. K. a fost bătut de către cei trei frați J., când a fost întrebat în concret care sunt aceștia nu a fost capabil să dea detalii. Nici din declarația dată de către martora B. K., atât inițial ( f. 287 din dosar), cât și cu ocazia confruntării cu martora S. Julianna (f. 558-559 din dosar), nu a rezultat o altă stare de fapt decât cea reținută în actul de inculpare, această stare de fapt fiind astfel confirmată prin probele administrate în cursul cercetării judecătorești.

Nu s-au adus probe în apărare de către inculpații M. care să susțină lipsa vreunuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu și nici a existenței cauzei justificative constând din legitima apărare sub aspectul infracțiunilor de lovire și alte violențe, din probatoriul administrat rezultând că cei doi M. s-au deplasat înarmați cu un baston de cauciuc și un spray pătrunzând în curtea locuinței persoanei vătămate J. T. pentru a cere socoteală inculpatului J. L. în legătură cu comportamentul său din aceeași seară manifestat în localul inculpatului M. K. sen. descris în cele ce preced.

Practic, cei doi inculpați M. au hotărât să își facă dreptate singuri și în modalitatea descrisă, în condițiile în care nu se poate reține comportamentul provocator al inculpatului J., avându-se în vedere că deținând un local public de tip bar într-o localitate rurală, asemenea comportament din partea consumatorilor pot surveni oricând fără a putea avea conotația provocării în înțelesul art. 73 lit. b C.p, nefiind vorba de producerea unei stări de puternică tulburare în persoana inculpaților M. și care să fi fost produsă de către inculpatul J. L. prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau printr-o acțiune ilicită gravă.

Din aceleași considerente nu se pot reține în favoarea inculpaților M. nici circumstanța atenuantă reglementată prin disp. art. 73 lit. a C.p, constând în depășirea limitelor legitimei apărări.

În ce privește respectarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, reglementată prin disp. art. 5 NCP, s-a constatat că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților s-au comis sub legea veche, constând din dispozițiile Codului penal, intrat în vigoare din anul 1968, astfel că, ținând seama și de prevederile noului Cod penal în vigoare din 1 februarie 2014, precum și de dispozițiile Deciziei nr. 265/ 6 mai 2014 a Curții Constituționale a României, s-a constatat că, față de limitele de pedeapsă și regimul sancționator prevăzut prin dispozițiile noului Cod penal, ținând seama de existența concursului real de infracțiuni, rezultă că dispozițiile vechiului Cod penal sunt mai favorabile în persoana inculpaților J. L., J. A. și M. K. sen, iar în ce îl privește pe inculpatul minor la data săvârșirii faptei M. K. jr., că dispozițiile legii penale noi sunt mai favorabile, ținându-se seama că regimul sancționator prevăzut de aceasta constă numai din măsuri educative iar nu și din pedepse.

În consecință, avându-se în vedere criteriile enunțate, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice privind faptele reținute în sarcina inculpatului M. K. jr. din disp. art. 192 al. 2 VCP –infracțiunea de violare de domiciliu, 2 infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 al. 1 VCP, art.180 al.2 VCP, cu aplicarea art. 99 al. 3 VCP, art. 33 lit. a VCP în infracțiunea de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 224 al. 2 NCP și 2 infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al.1 N.C.P. și art. 193 al. 2 NCP, cu aplicarea art. 38 alin. 1 NCP, art. 113 alin. 3 NCP, art. 5 NCP, urmând să se respingă în rest cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpații M. prin avocat ales (f. 337-338 din dos). și puse în discuție în mod procedural conform celor consemnate în cuprinsul încheierilor de ședință din 26.06.2014, 18.09.2014.

Fapta inculpatului J. L. care, în modul descris în cele ce preced, a aplicat lovituri persoanei vătămate M. K. E. (M. K. sen.) cauzându-i leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 3 aprilie 2010 prin loviri directe repetate cu un corp dur de formă alungită și care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, conform Certificatului medico-legal nr. 1156/6.04.2010 emis de către IML Târgu M., (f. 19 din dosar), întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 181 al. 1 VCP, cu aplicarea art. 5 NCP.

Pentru comiterea acestei infracțiuni, instanța, având în vedere limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, împrejurarea că la data săvârșirii faptei inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale (f. 91 din dosar) precum și modul de comitere a infracțiunii și consecințele cauzate, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Fapta săvârșită de către inculpatul J. L. de a aplica lovituri persoanei vătămate M. K. jr. prin care a cauzat acestuia leziuni traumatice cu privire la care s-a constatat prin certificatul medico-legal nr. 1157/6.04.2010 al IML Tg. M. că s-au putut produce la data de 3 aprilie 2010 prin loviri directe repetate cu corp contondent și că au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale (f. 18 din dosar), constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 al. 2 VCP, cu aplicarea art. 5 NCP și pentru comiterea căreia instanța, având în vedere împrejurările legate de faptă și făptuitor l-a condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Fapta aceluiași inculpat care a cauzat stricăciuni autovehiculului persoanei vătămate M. K. E., constituie infracțiunea de distrugere, prev. și ped. de art. 217 al. 1 VCP, iar pentru săvârșirea acesteia instanța a ales dintre pedepsele alternative prevăzute de lege, pe aceea a închisorii căreia i-a stabilit cuantumul de 7 luni aceasta fiind pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni, instanța considerând-o adecvată persoanei inculpatului și proporțională gravității faptei deduse și din modul comiterii și rezultatul vătămător cauzat pentru valoarea socială ocrotită.

Infracțiunile au fost săvârșite în concurs real conform prevederilor art. 33 lit. a VCP, adică mai înainte ca pentru vreuna dintre ele inculpatul să fi fost definitiv condamnat, astfel că s-a făcut aplicarea disp. art. 33 lit. b NCP iar, ca urmare, pedepsele aplicate acestui inculpat s-au contopit, aplicându-se pedeapsa cea mai mare, aceea de 2 ani închisoare.

Cu privire la acest inculpat instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a, b, VCP privind interzicerea drepturilor prevăzute de textul de lege citat ca pedeapsă accesorie, față de inculpat, ca și a dispozițiilor art. 3, 5,7 alin. 1 din Legea 76/2008, acestea din urmă în vederea prelevării de la acest inculpat de probe biologice, inculpatul urmând să fie înștiințat că aceste probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Cu referire la inculpatul J. A., instanța a constatat că fapta acestuia de a aplica lovituri persoanelor vătămate M. K. E. și, respectiv M. K. jr., cauzându-le leziunile descrise în cuprinsul certificatelor medico-legale de la f. 18,19, care au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale și 8-9 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunile de vătămare corporală și lovire sau alte violențe, prevăzute și pedepsite de art. 181 al. 1 VCP și art. 180 al. 2 VCP, pentru comiterea cărora instanța l-a condamnat, ținând seama de gradul de pericol social concret relativ ridicat al fiecăreia, de rezultatele cauzate, dar și de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege și de persoana inculpatului care, conform mențiunilor din cazierul judiciar este infractor primar, la pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 al. 1 VCP asupra persoanei vătămate M. K. E. și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra persoanei vătămate M. K. jr.

De asemenea, inculpatul prin aplicarea de lovituri cu un corp contondent autovehiculului persoanei vătămate M. K. E., marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_, a provocat avarii la caroserie și a spart geamurile laterale și parbrizul din față, iar această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art. 217 al. 1 VCP, pentru comiterea căreia ținând seama de aceleași criterii enunțate în cele ce preced, instanța l-a condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare.

Infracțiunile fiind săvârșite în concurs real, conform prevederilor art. 33 lit. a VCP, s-a dispus, în temeiul disp. art. 34 lit. b VCP, contopirea pedepselor aplicate acestui inculpat, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Văzând că sunt îndeplinite condițiile instituite prin disp. art. 81 VCP, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a acestui inculpat, a dispus, conform art. 82 VCP, suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, urmând ca, în temeiul art. 83 VCP să atragă atenția inculpatului asupra consecințelor grave pe care le-ar avea de suportat în cazul săvârșirii unei infracțiuni intenționate pe durata termenului de încercare de 4 ani, consecințe constând din revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea acesteia, alături de pedeapsa stabilită pentru infracțiunea nou comisă, fără a se contopi.

Și față de acest inculpat, avându-se în vedere dispozițiile art. 3, 5, 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 și ale punctului 5 din Anexa la aceeași lege, s-a dispus prelevarea de probe biologice, iar inculpatul a fost încunoștințat că acele probe vor fi folosite în scopul obținerii și stocării în SNDGJ a profilului său genetic.

În sarcina inculpatului M. K.- E. (M. K. sen.) s-a reținut ca fiind probată, în afara oricărui dubiu, vinovăția sa în ceea ce privește comiterea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 1 VCP, asupra persoanei vătămate J. A. și prev. și ped. de art. 180 al. 2 VCP, asupra persoanei vătămate J. T. căreia, conform certificatului medico- legal nr. 1172/8 aprilie 2010 emis de către IML Tg. M., i-a cauzat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 3 aprilie 2010, prin lovire directă cu corp dur contondent, aceste leziuni necesitând pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale (f. 12 din dosar).

De asemenea, în sarcina acestui inculpat s-a reținut și comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 al. 2 VCP, acestea împreună cu inculpatul minor M. K. jr., și în timpul nopții, pătrunzând fără drept în curtea locuinței persoanelor vătămate J..

După cum s-a argumentat pe larg în cele ce preced, apărările inculpatului în sensul că a comis infracțiunile în starea de provocare determinată de comportamentul avut în barul pe care îl administrează, de către inculpatul J. L., nu au fost reținute, comportamentul inculpatului persoană vătămată J. L. neavând un caracter grav și de natura și intensitatea unuia care ar fi putut conduce la comiterea de către inculpatul M. a infracțiunilor în aceste condiții, în realitate inculpații M. la data respectivă plecând înspre domiciliul din Sovata, iar cum în drumul lor se găsea și locuința familiei J. s-au hotărât, înarmându-se cu un baston din cauciuc și un tub de spray avute în autovehicul să aplice o corecție membrilor familiei J., pe fondul tensiunilor preexistente, între inculpatul M. K. și J. L. dar și între inculpatul M. K. și persoana vătămată J. T. care fusese angajată anterior ca barman în barul inculpaților M. și, datorită unor lipsuri repetate în gestiune, după afirmațiile inculpatului M. K. E., raporturile angajator –angajat încetaseră.

Din aceleași motive nu s-ar putea reține nici legitima apărare pentru că inculpatul care a pătruns fără drept în curtea familiei J. a declanșat conflictul, iar acesta nu a fost nevoit să comită infracțiunile pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust care să pună în pericol grav persoana și drepturile sale.

Pentru infracțiunile comise, în raport de încadrarea juridică și limitele de pedeapsă prevăzute de vechiul Cod penal, ale cărui prevederi apar ca fiind mai favorabile acestui inculpat, date fiind și consecințele sub raport sancționator presupuse de starea de concurs real în care au fost comise infracțiunile, instanța l-a condamnat după cum urmează: pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 al. 2 Cp, cu reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74, art. 76 lit. c VCP, ținându-se seama de cuantumul ridicat al minimului pedepsei prevăzut de lege pentru această infracțiune, care este de 3 ani închisoare și avându-se în vedere conduita bună a acestui inculpat înainte de comiterea infracțiunii, ca și atitudinea sa după săvârșirea acesteia, constând din cooperarea cu organele judiciare, va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 al. 1 VCP la pedeapsa de 3 luni închisoare, iar pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 180 al. 2 VCP la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Față de modalitatea de comitere a acestor infracțiuni de către inculpat și urmările produse, aceste cuantumuri ale pedepselor ce i-au vor aplicate au fost considerate de către instanță ca fiind apte să conducă la realizarea scopurilor punitiv și educativ ale pedepsei.

În baza disp. art. 34 lit. b VCP s-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Instanța, având în vedere persoana inculpatului care este infractor primar, ca și împrejurarea că raportat la cuantumul pedepsei rezultante aplicate acestuia sunt îndeplinite cerințele art. 81 VCP, apreciază că scopul pedepselor poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei față de inculpat, apreciind că această modalitate de executare a pedepsei este corespunzătoare faptelor comise și poate asigura îndreptarea inculpatului, și a atras atenția acestuia asupra împrejurărilor care reduc revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni intenționate pe durata termenului de încercare de 4 ani, așa cum acestea sunt reglementate prin disp.art. 83 VCP.

În ceea ce privește infracțiunile comise de către inculpatul M. K., născut la data de 17.04.1993, deci minor la data de 3.04.2010, instanța, văzând și modul de reglementare a materiei infracțiunilor săvârșite de minori prin prevederile vechiului și noului cod penal, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile, conform art. 5 NCP, a constatat că aceasta este reprezentată de dispozițiile noului Cod penal, care sancționează numai cu măsuri educative conduita contrară ordinii sociale în cazul minorilor.

Față de inculpatul M. K. jr., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 386 NCPP, din disp. art. 192 al. 2 VCP, art. 180 al. 1 VCP, art. 180 al. 2 VCP, cu aplic. art. 99 al. 3 VCP, în disp. art. 224 al. 2 NCP, art. 193 al. 1 NCP, art.193 alin. 2 NCP, cu aplicarea art. 38 al. 1 NCP, art. 113 al. 3 NCP, art. 5 NCP, urmând să se rețină că acesta săvârșit infracțiunea de violare de domiciliu și cele de lovire sau alte violențe asupra persoanelor vătămate J. T. și J. A., primei provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale iar prin pulverizare în zona feței lui J. A. prin folosirea unui tub de spray i-a cauzat suferințe fizice pentru care nu s-a putut stabili un număr de zile de îngrijiri medicale.

Pentru sancționarea acestei conduite a inculpatului minor, dată fiind și vârsta actuală a acestuia, instanța a apreciat că este eficientă, putând asigura corectarea conduitei inculpatului, măsura educativă a asistării zilnice, pe durata căreia instanța, față de infracțiunile comise, s-a dispus în sarcina inculpatului minor, conform disp., art. 121 NCP, să respecte următoarele obligații: să nu depășească, fără acordul serviciului de probațiune, limita teritorială a orașului Sovata, să nu se apropie și să nu comunice cu victimele J. T. și J. A. sau cu membrii de familie ai acestora, să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.

Instanța pentru ca măsura educativă să fie proporțională, la individualizarea acesteia a ținut seama și de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCC, respectiv de împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată privind valorile ocrotite, natura și gravitatea acesteia, rezultatul produs, motivul comiterii acesteia, scopul urmărit, împrejurarea că acest inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale, conduita acestuia după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Totodată, instanța a avut în vedere și concluziile cuprinse în referatul de evaluare al Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. din care rezultă că există premise pentru adoptarea de către minor a unui comportament prosocial, experiența prin care a trecut determinând reevaluarea reacțiilor sale în situații de conflict și intenția de a evita să mai ajungă într-un context similar și că acesta dispune de resurse atât la nivel individual prin implicarea în activități constructive, asumarea unor responsabilități în cadrul firmei familiei, concentrarea eforturilor în sensul realizării planurilor sale de viitor, cât și familial, constând din sprijinul familiei, asigurarea unor condiții optime de creștere și dezvoltare și comunitar, reprezentat de existența unor posibilități de implicare în activități extrașcolare care pot susține adoptarea unei conduite dezirabile (f. 162-163 din dosar).

S-a atras atenția inculpatului minor asupra consecințelor nerespectării cu rea-credință a condițiilor de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse și a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative, așa cum sunt reglementate prin disp. art. 123 NCP constând din prelungirea sau înlocuirea măsurilor inițiale, impunerea de noi obligații sau sporirea condițiilor de executare a celor existente.

Pentru supravegherea executării măsurilor instituite în sarcina acestui inculpat a fost desemnat S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul M..

Instanța a dispus, în temeiul disp. art. 118 lit. b VCP confiscarea de la inculpatul J. L. a unei bucăți de lemn prelucrată în formă de vază pentru flori cu lungimea de 60 cm iar de la inculpatul M. K. E. a unui baston din cauciuc de culoare neagră, acestea fiind folosite la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat și s-au reținut următoarele de către instanță:

Persoanele vătămate M. K. E. și M. K. s-au constituit părți civile, precizând cuantumul pretențiilor civile împotriva inculpaților J. A. și J. L., după cum urmează: M. K. E. a solicitat obligarea inculpaților menționați la plata sumelor de 3289,28 lei daune materiale, constând din 2268,85 lei reparații auto, transport Sovata- Tg. M. 485 lei, medicamente 57,43 lei și contravaloarea expertizării medico-legale 78 lei, precum și la_ lei daune morale, iar M. K. jr. a solicitat obligarea acelorași inculpați la plata sumei de_ lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale. În considerentele precizării de acțiune s-a învederat de către aceste părți civile că, urmare a faptelor inculpaților din data de 3 aprilie 2010, aceștia le-au pricinuit leziuni traumatice prin loviri directe cu corp contondent și care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale și respectiv 45-50 zile de îngrijiri medicale, violențele fiind săvârșite în plină stradă, în fața casei inculpaților și la câțiva zeci de metri de localul părții civile M. K. E. din Sărățeni, susținându-se că astfel le-au fost prejudiciate imaginea și reputația în localitate. De către partea civilă M. K. E. s-a mai arătat că a fost nevoit să poarte bandaj câteva săptămâni și să urmeze diverse tratamente de recuperare, însă nici la data formulării precizării de acțiune a afirmat că nu s-a refăcut total, rămânând cu urmări după loviturile suferite, constând din migrene și stări de indispoziție și disconfort în diferite condiții de mediu sau ambientale.

S-a mai arătat de către părțile civile că suferințele ce au urmat incidentului din 03.04.2010 le-au afectat capacitatea de muncă, libertatea de mișcare și de a se bucura de o viață normală, concluzionându-se că suferințele fizice și psihice îndurate și starea posttraumatică îi îndreptățesc să solicite și daune morale. De asemenea, s-a mai arătat că, urmare a violențelor celor doi inculpați din seara zilei de 3 aprilie 2010 a fost distrus autovehiculul marca Dacia Pick – up cu nr. de înmatriculare_ și pentru a cărui reparare s-a plătit suma de 2668,85 lei. Conform facturilor și chitanțelor fiscale ( f. 69, 70, 189-190 din dosar, f. 209, 210 din dosar).

Și persoanele vătămate J. T. și J. A. s-au constituit părți civile cu sumele de câte_ lei despăgubiri pentru daune morale, pentru suferințele fizice ce le-au fost cauzate de către inculpații M. K. E. și M. K., ca și pentru prejudiciile aduse imaginii lor în localitate în urma acțiunilor inculpaților ( f. 211, 212, 213 din dosar).

Instanța a constatat mai întâi că, în raport de prevederile art. 103 din L.71/2011, față de data reținută ca fiind cea a comiterii faptelor prejudiciale invocate prin acțiunile civile formulate, sunt aplicabile dispozițiile art. 998 și următoarele V.C.civ., în raport de care se va analiza întrunirea condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale.

Sub aspect probatoriu, s-a constatat de către instanță că, de către părțile civile, s-au probat în privința despăgubirilor pentru daune materiale sumele de 3211 lei de către partea civilă M. K. E., din care 2269 lei reprezintă c/val. reparațiilor ce au fost necesar să fie efectuate la autoturismul proprietatea acestei părți civile, conform înscrisurilor doveditoare de la f. 50-56 din dosar, constând din chitanțe, facturi, certificat de înmatriculare al autovehiculului_ și Deviz de lucru iar restul cheltuielilor constau din cele referitoare la îngrijirea medicală a acestei părți civile, constând din contravaloarea cheltuielilor de transport la municipiul Tg.M., pentru consultații, tratamente medicale și medicamente, potrivit înscrisurilor de la f. 57-62 din dosar și declarațiilor martorilor D. S. și S. Julianna ( f. 299-300 din dosar).

Restul pretențiilor pentru toate părțile din cauză s-au constatat de către instanță că nu au fost dovedite sub aspectul întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale, nefiind efectuată proba vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre acțiunile inculpaților și eventualele daune aduse imaginii, demnității, integrității psihice a persoanelor vătămate, fiecare dintre părțile civile fiind, sub acest aspect, victimele propriilor acțiuni prejudiciale, acționând cu ignorarea conduitei sociale prescrise de lege și încercând să își facă singuri dreptate. În consecință, solicitarea despăgubirilor pentru daune morale nu are temei faptic și juridic, iar acordarea acestora în mod cert ar conduce la îmbogățirea fără justă cauză a părților civile.

În consecință, s-a dispus în baza art. 998, art. 1003 din vechiul Cod civil, admiterea în parte a acțiunilor civile, în limitele arătate în cele ce preced, și au fost obligați inculpații J. L. și J. A. la 3211 lei despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă M. K. E., pentru rest și per a contrario, acțiunile civile ale părților civile M. K. E., M. K., J. T. și J. A. fiind respinse.

S-a efectuat aplicarea dispozițiilor art. 274 alin 2 din noul Cod de procedură penală privind cheltuielile judiciare datorate statului în persoana fiecărui inculpat, cu mențiunea că onorariul cuvenit avocaților din oficiu, în cuantum de 300 lei, a fost lăsat în sarcina statului.

Pentru restul cheltuielilor judiciare față de soluțiile ce s-au pronunțat sub aspectul laturilor civilă și penală ale cauzei, s-a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 276 noul Cod de procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații M. K. E., M. K. și J. L..

În motivarea căilor de atac declarate inculpații M. K. E. și M. K., au solicitat achitarea lor, în baza art. 16 lit. c Cod procedură penală, de sub învinuirea comiterii infracțiunii de violare de domiciliu, precum și achitarea lor, în temeiul art. 16 lit. d Cod procedură penală, coroborat cu art. 44 din Codul penal din 1969, de sub acuza comiterii celor două infracțiuni de lovire sau alte violențe și obligarea inculpaților J. L. și J. A. la plata daunelor materiale și morale solicitate.

Inculpatul J. L., în declarația de apel nu a descris motivele pentru care a înțeles să promoveze calea de atac, însă prin înscrisul înaintat la dosar și aflat la fila 27 a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Examinând apelurile promovate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 2._ al Judecătoriei Sighișoara, ale motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv și al neagravării situației în propria cale de atac, potrivit dispozițiilor art. 417 și art. 418 din noul Cod de procedură penală, instanța de control judiciar găsește căile de atac declarate de inculpații M. K. E. și M. K. fondate, însă nu pentru motivele invocate ci pentru aspectele pe care le vom semnala și care impun admiterea acestora, cu consecința reformării hotărârii judecătorești analizate în următoarele limite, iar calea de atac declarată de inculpatul J. L. nefondată, pentru considerentele pe care le vom expune în continuare:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, relativ la tragerea la răspundere penală a celor trei inculpați-apelanți, sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Așadar, constatăm și noi alături de instanța de fond că din materialul probator administrat se confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că în data de 03 aprilie 2010, inculpatul J. L. se afla în barul situat în localitatea Sărățeni, administrat de către inculpatul M. K. E.. Între cei doi a avut loc un conflict verbal izvorât din faptul că J. L. consuma semințe, iar cojile le arunca pe jos. Cu ocazia discuțiilor în contradictoriu, acuzatul J. L. i-a reproșat inculpatului M. K. E., faptul că cel din urmă a concediat-o pe mama sa, respectiv pe numita J. T. și i-a amenințat cu bătaia pe cei doi inculpați M., însă aceste ultime împrejurări nu au fost confirmate de probatoriul administrat.

Pe acest fond, inculpații M. K. E. și M. K. jr. s-au deplasat cu autovehiculul inculpatului M. K. E. la locuința inculpaților J. L., J. A. și a persoanei vătămate J. T..

Lăsând în stradă autoturismul cu care veniseră înarmați fiind, M. K. E. cu un baston din cauciuc, iar M. K. cu un spray au intrat în curtea imobilului strigându-l pe inculpatul J. L..

Din imobil a ieșit mai întâi J. T. care a și fost lovită în față cu tubul de spray de către inculpatul M. K. jr., iar ulterior a fost lovită și de inculpatul M. K. E., care i-a aplicat o lovitură cu bastonul în zona urechii, context în care persoana vătămată a început să țipe, astfel că, au ieșit din casă și inculpatul J. A. și martorii B. K. și B. I. care veniseră în vizită la familia J., între timp a venit și inculpatul J. L. care se aflase la vecini. M. K. jr. a utilizat spray-ul, pulverizând înspre fața inculpatului J. A., apoi toți cei patru inculpați s-au lovit reciproc, inculpatul J. L. fiind și el înarmat cu o vază din lemn, aplicându-și lovituri până au ajuns în stradă de unde inculpații M. au fugit fiecare în direcții diferite, inculpatul M. K. E. (adică M. K. sen.) fiind urmărit de către cei doi inculpați J. și care l-au doborât la pământ în stradă pe M. K. sen., lovindu-l cu picioarele și cu corpurile contondente pe care le aveau asupra lor până la momentul când a intervenit în favoarea lui M. K. sen. martorul K. I., care se găsea pe stradă și care l-a luat pe M. K. de la locul unde îl agresau inculpații J.. În acest timp inculpatul M. K. jr. care fugise în direcția opusă, înspre Sovata, a fost luat de un autoturism care trecea prin zonă, condus de către martorul K. B.-Z. și transportat până la o benzinărie din Sovata.

Reamintim că pe parcursul desfășurării procesului penal, la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 187 din 24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, iar prin acest act normativ au fost aduse modificări multiple prevederilor Codului penal din 1969, aflat în vigoare la momentul comiterii ilicitului penal care formează obiectul cauzei pendinte.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal:

„În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Așadar, regula generală în materia conflictelor de legi penale succesive este că se vor aplica întotdeauna normele penale mai blânde.

Raportându-ne la particularitățile speței deduse judecății și luând în considerare toate criteriile de determinare a legii penale mai blânde (condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării), respectând în același timp și cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/2014, referitoare la stabilirea în mod global a legii penale mai favorabile, în opinia noastră, în cauza pendinte, normele de drept substanțial mai favorabile sunt reprezentate de prevederile Codului penal din 1969, în cazul inculpaților M. K. E. și J. L. și normele noului Cod penal, în situația inculpatului M. K. cum de altfel a reținut, în mod corect și instanța de prim grad, în condițiile în care normele vechi prevedeau un regim sancționator mai favorabil pentru instituția concursului real de infracțiuni și permiteau aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, iar în cazul acuzatului M. K., minor la data comiterii faptei, normele penale aflate în vigoare prevăd posibilitatea aplicării doar a măsurilor educative, în loc de pedepse.

Referitor la încadrările juridice ale infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat, raportat la starea de fapt expusă în actul de sesizare și implicit reținută de instanța de fond, apreciem că acestea sunt corecte.

Inculpații M. K. Elemr și M. K. au invocat, existența unei cauze justificative, respectiv legitima apărare.

Arătăm că, pentru a fi în ipoteza legitimei apărări, atacul trebuie să fie un atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva unei alte persoane ori drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.

Așadar, apărarea trebuie să fie precedată de atac, să se îndrepte împotriva agresorului, să fie necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea atacului. Cu alte cuvinte, apărarea este legitimă numai în măsura în care este îndreptată împotriva atacului agresiv și prin aceasta se urmărește înlăturarea lui și a pericolului pe care îl generează și să fie proporțională cu gravitatea atacului, fapta săvârșită în apărare trebuie să fie de o gravitate aproximativ egală cu gravitatea atacului, adică să corespundă nevoii de apărare pe care o creează atacul.

În cauză, starea conflictuală, având sorgintea în discuțiile contradictorii purtate de inculpații J. L. și M. K. E., în barul administrat de cel din urmă, a fost motivul declanșării agresiunii constând în angajarea inculpaților în activitatea violentă desfășurată. Inculpații M. având asupra lor obiecte contondente, un baston de cauciuc asupra inculpatului M. K. E. și un tub de spray la inculpatul M. K., s-au deplasat la domiciliul inculpaților J., unde au pătruns în curtea imobilului și după apariția membrilor familiei J. au pornit conflictul fizic și împreună cu persoanele implicate în evenimentul ilicit și-au aplicat lovituri reciproce.

Prin urmare, considerăm că nu se poate susține sub nicio formă că inculpații M. K. E. sau M. K. ar fi acționat în legitimă apărare.

Așadar, referitor la motivele de apel invocate de acești doi inculpați, considerăm că solicitarea referitoare achitarea lor deoarece în cazul infracțiunilor de lovire sau alte violențe, există o cauză justificativă, nu poate fi primită.

Totodată, mai notăm că materialul probator administrat confirmă pătrunderea, fără drept, a celor doi inculpați, având asupra lor obiectele menționate, în curtea imobilului aparținând familiei J..

În consecință, criticile aduse de cei doi inculpați-apelanți hotărârii instanței de prim – grad sunt nefondate, probele administrate în cauză conducând la concluzia că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor în actul de sesizare, fapte care există în materialitatea lor, fiind imposibilă prin urmare achitarea acuzaților M. de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de violare de domiciliu și lovirea sau alte violențe.

În cazul inculpatului J. L., pentru faptele comise, i s-au aplicat pedepse corect individualizate, prima instanță a ținut seama atât de circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și de cele personale ale inculpatului, făcând așadar o riguroasă interpretare și aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei și prin urmare cuantumul pedepsei stabilite reprezintă un tratament penal just, fiind respectat totodată și principiul proporționalității directe a sancțiunii, oglindit în cuantumul pedepsei rezultante stabilite și nu se impune reducerea acestei pedepse.

În situația inculpatului minor M. K., reamintim că la momentul comiterii faptelor care i se reproșează acest acuzat era minor, iar în prezent infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, își regăsesc reglementările în următoarele prevederi ale noului Cod penal:

- art. 224 alin. 2, cu pedeapsa cuprinsă între 6 luni și 3 ani închisoare, infracțiunea de violare de domiciliu,

- art. 193 alin. 1, cu limitele de pedeapsă cuprinse între 3 luni și 2 ani, infracțiunea de lovire sau alte violențe (persoana vătămată J. A.) și

- art. 193 alin. 2, cu limitele de pedeapsă cuprinse între 6 luni și 5 ani, infracțiunea de lovire sau alte violențe (persoana vătămată J. T.).

În ceea ce privește infracțiunile pentru care inculpatul minor M. K. a fost deferit justiției, vom observa faptul că, în prezent este incidentă instituția prescripției speciale a răspunderii penale, reglementată de art. 153 Cod procedură penală, aspect care reclamă admiterea căii de atac declarată de acest acuzat, cu consecința reformării hotărârii judecătorești.

Prescripția răspunderii penale, ca o situație de fapt producătoare de consecințe juridice, apare ca o cauză care înlătură incidența legii penale, făcând să înceteze raportul de conflict penal, dacă acesta nu a fost soluționat, în întregime, într-un anumit interval de timp.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, efectul prescripției răspunderii penale este înlăturarea răspunderii penale.

Termenele răspunderii prescripției penale sunt stabilite în economia art. 154 Cod penal unde la litera d.) se menționează faptul că acest termen este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa închisorii mai mare de 1 an dar care nu depășește 5 ani, situație care își găsește aplicabilitate în prezenta cauză.

În acord cu dispozițiile art. 131 Cod penal, termenele de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 154 Cod penal, se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori și aplicând acest raționament de calcul, în cauza pendinte, întrucât inculpatul M. K. era minor la data comiterii infracțiunilor, termenul de prescripție redus va fi în cuantum de 2 ani și 6 luni.

Din prevederile art. 155 alin. 4 Cod penal, rezultă că în cazul în care termenele prevăzute la art. 154 dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

În prezenta cauză acest termen special de 5 ani (2 ani și 6 luni + 2 ani și 6 luni = 5 ani) a început să curgă de la data de 03.04.2010 - dată la care inculpatul a comis infracțiunile – și s-a împlinit la data de 03.04.2015.

În ceea ce privește operațiunea de individualizare a pedepselor în cazul inculpatului M. K. E., observăm că instanța de prim grad în momentul stabilirii pedepsei pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 din Codul penal din 1969, a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 din Codul penal din 1969, ținându-se seama de cuantumul ridicat al minimului pedepsei prevăzut de lege pentru această infracțiune, care este de 3 ani închisoare și avându-se în vedere conduita bună a acestui inculpat înainte de comiterea infracțiunii, ca și atitudinea sa după săvârșirea acesteia, constând din cooperarea cu organele judiciare s-a dat eficiență juridică prevederilor art. 76 lit. c din Cod penal din 1969 și pedeapsa aplicată a fiind stabilită la 2 ani închisoare, respectiv sub minimul special.

În condițiile în care inculpatul a fost tras la răspundere penală și pentru comiterea a două alte infracțiuni, atât circumstanțele atenuante menționate cât și efectul juridic al acestora trebuia să fie reținut și aplicat în momentul individualizării sancțiunilor pentru comiterea celor două infracțiuni de lovire sau alte violențe, cu consecința coborârii pedepselor aplicate sub minimele speciale, însă instanța de fond nu a procedat în această manieră, motiv pentru împrejurarea semnalată urmează să fie remediată de noi, în urma admiterii căii de atac declarate de acest inculpat.

În privința laturii civile a cauzei, în aprecierea noastră, ținând cont de soluția pronunțată de latura penală a cauzei, instanța de fond a dat o dezlegare corectă și cele menționate nu necesită alte adăugiri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală:

I. Vom admite apelurile declarate de apelanții-inculpați M. K. E. și M. K., împotriva sentinței penale nr. 48 din 24 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul penal nr. 2._ și în consecință:

În baza art. 423 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, vom desființa parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:

1.) În temeiul art. 16 alin. 1 lit. f din noul Cod de procedură penală, coroborat cu art. 153 alin. 1, art. 154 alin. 1 lit. d, e și art. 155 alin. 4 din noul Cod penal, raportat la art. 131 din noul Cod penal, vom înceta procesul penal pornit față de inculpatul M. K., pentru comiterea infracțiunilor de:

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 2 din noul Cod penal,

- lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 1 din noul Cod penal (persoană vătămată J. A.) și

- lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal (persoană vătămată J. T.),

cu aplicarea art. 38 alin. 1 din noul Cod penal, art. 113 alin. 3 din noul Cod penal și art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

2.) În baza art. 396 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură penală, vom condamna pe inculpatul M. K. E.:

a. În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 74 din Codul penal din 1969, art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969 și art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare,

pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

b. În temeiul art. 180 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 74 din Codul penal din 1969, art. 76 alin. 1 lit. e teza a II-a din Codul penal din 1969 și art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, la pedeapsa de:

- 400 lei amendă penală,

pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată J. A.),

c. În temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 74 din Codul penal din 1969, art. 76 alin. 1 lit. e teza a I-a din Codul penal din 1969 și art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, la pedeapsa de:

- 2 luni închisoare,

pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată J. T.).

În baza art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, vom constata că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și în consecință în baza art. 34 lit. e din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, vom contopi pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 81 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu referire la art. 5 alin. 1 din noul Cod penal vom dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 din Codul penal din 1969 și anume acela de 4 ani, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval fix de timp de 2 ani.

Vom atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și art. 84 din Codul penal din 1969, referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și asupra cazurilor de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei, reglementate de prevederile art. 85din Codul penal din 1969.

Vom menține dispozițiile din sentința penală atacată care nu contravin prezentei.

II. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, vom respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul– inculpat J. L., împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.

Pornind de la soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, vom obliga inculpatul J. L. să plătească în favoarea statului suma de 190 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, avansate de stat în procedura soluționării prezentelor apeluri, urmând ca restul cheltuielilor judiciare în cuantum de 380 lei, să rămână în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală.

Din totalul cheltuielilor judiciare în sumă de 570 lei, suma de 260 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului J. L. se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în favoarea Baroului M..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, admite apelurile declarate de apelanții-inculpați M. K. E. (fiul lui K. și Veronika, născut la 14.01.1968, domiciliat în Sovata, ., jud.M.) și M. K. (fiul lui K. și M., născut la 17.04.1993, domiciliat în Sovata, ., jud.M.), împotriva sentinței penale nr. 48 din 24 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul penal nr. 2._ și în consecință:

În baza art. 423 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, desființează parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:

1.) În temeiul art. 16 alin. 1 lit. f din noul Cod de procedură penală, coroborat cu art. 153 alin. 1, art. 154 alin. 1 lit. d, e și art. 155 alin. 4 din noul Cod penal, raportat la art. 131 din noul Cod penal, încetează procesul penal pornit față de inculpatul M. K., pentru comiterea infracțiunilor de:

- violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 2 din noul Cod penal,

- lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 1 din noul Cod penal (persoană vătămată J. A.) și

- lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal (persoană vătămată J. T.),

cu aplicarea art. 38 alin. 1 din noul Cod penal, art. 113 alin. 3 din noul Cod penal și art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

2.) În baza art. 396 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul M. K. E.:

a. În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 74 din Codul penal din 1969, art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1969 și art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare,

pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

b. În temeiul art. 180 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 74 din Codul penal din 1969, art. 76 alin. 1 lit. e teza a II-a din Codul penal din 1969 și art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, la pedeapsa de:

- 400 lei amendă penală,

pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe (persoană vătămată J. A.).

c. În temeiul art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 74 din Codul penal din 1969, art. 76 alin. 1 lit. e teza a I-a din Codul penal din 1969 și art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, la pedeapsa de:

- 2 luni închisoare,

pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe(persoană vătămată J. T.).

În baza art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, constată că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și în consecință în baza art. 34 lit. e din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, contopește pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 81 alin. 2 din Codul penal din 1969, cu referire la art. 5 alin. 1 din noul Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 din Codul penal din 1969 și anume acela de 4 ani, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval fix de timp de 2 ani.

Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și art. 84 din Codul penal din 1969, referitoare la cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și asupra cazurilor de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei, reglementate de prevederile art. 85din Codul penal din 1969.

Menține dispozițiile din sentința penală atacată care nu contravin prezentei.

II. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul– inculpat J. L. (fiul lui I. și T., născut la 4.11.1988), în prezent deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.

În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul J. L. să plătească în favoarea statului suma de 190 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, avansate de stat în procedura soluționării prezentelor apeluri, urmând ca restul cheltuielilor judiciare în cuantum de 380 lei, să rămână în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală.

Din totalul cheltuielilor judiciare în sumă de 570 lei, suma de 260 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului J. L. se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în favoarea Baroului M..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 09 februarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. B. M. R. C.

GREFIER,

C. G.

Red.Tehnr.Sz.B./9 februarie 2016

Jud.fond: L.M.

Listat: Cs.G./2 ex./11.02.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 77/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ