Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Art.447 C.p.p. şi art.86 ind 4 C.p.. Decizia nr. 106/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 10-02-2012 în dosarul nr. 106/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 106/R
Ședința publică din 10 februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D.-C. U.
Judecător M. R. C.
Judecător A. O.
Grefier D. M.
Cu participarea doamnei procuror G. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Pe rol judecarea recursul promovat de S. de Probațiune de pe lângă T. H. împotriva deciziei penale nr. 103/06.12.2011 a Tribunalului H..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pe seama condamnatului, avocat M. D., lipsă fiind condamnatul D. A. și reprezentantul recurentei S. de Probațiune de pe lângă T. H..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că a fost depusă la dosar o cerere de amânare de către domnul avocat B. G., în care arată că intimatul condamnat D. A. trăiește și muncește în Spania de câțiva ani, nu are cunoștință de acest recurs și își exprimă poziția cu privire la această cale de atac.
Reprezentanta parchetului arată că domnul avocat nu are delegație la dosar, inculpatul a fost legal citat, solicită instanței să respingă cererea formulată.
Apărătorul numit din oficiu pe seama intimatului, domnul avocat M. D. arată că a văzut totuși la dosar o delegație a domnului avocat. În principiu este de acord cu amânarea.
Instanța învederează faptul că domnul avocat B. G. are la dosar o delegație, dar numai pentru studiul dosarului și nu de reprezentare.
Instanța, în urma deliberării, respinge cererea de amânare formulată de domnul avocat B. G. întrucât nu există o delegație de reprezentare, cu atât mai mult cu cât este exprimată poziția lui D. A. în această cerere.
Nu se formulează alte cereri.
Instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului apreciază că recursul este întemeiat pe temeiul art. 385 ind. 9 pct. 21 Cod procedură penală, T. H. a judecat cauza în lipsa unui părți nelegal citate, respectiv a Serviciului de probațiune de pe lângă T. H.. Incidența cazului de casare invocat ar atrage casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre este casată. Ținând seama însă de dispozițiile art. 24 alin. 3 din Legea nr. 202/2010 care prevăd că în caz de casare sunt aplicabile normele în vigoare cu privire la competență, iar la acest moment tribunalul nu mai are competența de a judeca apelul, solicită instanței să admită recursul, să caseze integral decizia atacată și să dispună trimiterea cauzei, pentru rejudecarea căii de atac recalificate în recurs, Curții de Apel Târgu M..
Apărătorul intimatului-condamnat pune aceleași concluzii ca și reprezentanta parchetului.
CURTEA DE APEL
Prin Decizia penală ner.103 din 6 decembrie 2011, T. H. a admis apelul declarat de apelantul D. A. (împotriva sentinței penale nr. 517 din data de 3 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr. 532/2006.
S-a desființat sentința atacată și rejudecând cauza:
S-a respins sesizarea Serviciului de Probațiune de pe lângă T. H. privind revocarea suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului D. A. prin sentința penală nr. 526 din data de 26 aprilie 2004 a Tribunalului H..
S-a admis cererea apelantului D. A.. S-a suspendat executarea Sentinței penale nr. 517 din data de 3 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. și a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 575 din 16 mai 2006 emis de Judecătoria Miercurea C. până la soluționarea definitivă a cauzei. S-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.192 alin.3 C.pr.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 517 din data de 3 mai 2006 Judecătoria Miercurea C. a admis sesizarea Serviciului de Probațiune de pe lângă T. H. și a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului D. A. prin sentința penală nr. 526 din data de 26 aprilie 2004 a Judecătoriei Miercurea C.. Condamnatul a fost obligat să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
D. A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și în baza art. 86 indice 1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Pentru supravegherea inculpatului a fost desemnat Serviciului de Probațiune de pe lângă T. H., unde inculpatul avea obligația să se prezinte în prima zi lucrătoare a fiecărei luni.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, deși la prima înfățișare condamnatul a fost încunoștințat despre obligațiile pe care le are și despre programul de supraveghere acesta s-a prezentat sporadic, lipsind de la mai multe convocări.
Prin această omisiune condamnatul cu rea credință nu a respectat principala obligație, pe care o are, aceea de a se prezenta la termenul stabilit de instanță la Serviciului de Probațiune cu consecințe directe și asupra celorlalte măsuri de supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel peste termen condamnatul D. A.. În motivarea apelului condamnatul a arătat că nu a fost citat la domiciliul său din Spania, unde se stabilise din anul 2005 astfel că se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță. De asemenea, apelantul arată că nerespectarea obligațiilor de supraveghere nu a fost urmarea relei-credințe ci a faptului că a plecat din țară în Spania unde și-a creat o situație materială și socială stabilă.
Apelantul a solicitat, totodată, suspendarea executării hotărârii primei instanțe.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere are ca premisă constatarea că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate. Celui condamnat i se impun măsuri și obligații pentru a putea fi verificate mijloacele sale de trai, pentru a ști în permanență locul în care se află și unde locuiește și pentru a supraveghea, în general, reintegrarea sa socială. Contactul cu serviciul de probațiune după periodicitatea stabilită nu este un scop în sine.
Omisiune de contact cu serviciul de probațiune nu poate fi prezumată a avea la bază reaua-credință a celui condamnat. Reaua-credință trebuie dovedită prin indicarea acelor împrejurări care demonstrează că cel condamnat a avut posibilitatea de contact dar a evitat cu intenție acest contact în scopul eludării măsurilor de supraveghere.
S-a apreciat că în cauză nu există dovada relei-credințe și această împrejurare nu poate fi constatată pe baza datelor existente. În mod evident deplasarea condamnatului în Spania creează o situație care îngreunează contactul cu serviciul de probațiune. Nedepunerea unor diligențe suficiente din partea condamnatului sau neglijența acestuia în respectarea termenelor și condițiilor de contact nu poate fi calificată drept rea-credință. Mai mult, în prezent condamnatul lucrează în Spania cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, dovedind stabilitate materială, susținând de asemenea că familia sa locuiește cu el. Toate aceste împrejurări nu au fost infirmate, iar reaua-credință a condamnatului nu a fost demonstrată nici în fața instanței de fond și nici în prezent.
În ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii primei instanțe, tribunalul a găsit-o întemeiată. Nu a fost invocat nici un argument pentru care apelantul să nu beneficieze de efectul suspensiv al apelului, la fel ca în cazul apelului exercitat în termen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs S. de Probațiune de pe lângă T. H. care a solicitat casarea deciziei atacate deoarece nu a fost citat în cauză, S. de Probațiune fiind lipsit de dreptul de a-și susține cererea inițială.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele investirii, instanței de control judiciar va admite recursul declarat pentru următoarele considerent:
T. H. a judecat apelul condamnatului fără a cita în cauză și inițiatorul cererii principale, respectiv S. de Probațiune de pe lângă T. H., căruia nu i s-a dat astfel posibilitatea să pună concluzii cu privire la apelul condamnatului, procedura fiind în acest caz contencioasă.
Astfel, T. H. a încălcat dispozițiile art.375 alin.2 C.pr.pen., ceea ce atrage, conform art.197 alin.2 C.pr.pen., nulitatea hotărârii atacate.
În consecință, în baza art.38515 pct.2 lit.c C.pr.pen., vom admite recursul declarat, vom casa integral decizia atacată și, în baza art.281 alin.3 C.pr.pen., vom trimite cauza pentru rejudecare în recurs la Curtea de Apel Tg-M., ca instanță competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de S. de Probațiune de pe lângă T. H. împotriva deciziei penale nr. 103/06.12.2011 a Tribunalului H..
Casează integral decizia atacată și dispune rejudecarea cauzei în recurs de către instanța competentă, Curtea de Apel Târgu M..
Cheltuielile judiciare rămân la stat. Onorariul avocațial din oficiu se va plăti Baroului M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2012.
PRESEDINTEJUDECĂTORI
D.-C. UrsulescuMihaela R. C.
A. O.
GREFIER
D. M.
Red. D.U.
Tehnored.E.S./2 exp.
Jud.fond.Lorinc R.
Jud.apel.C.I.U.-K. E.
Data concept.17.02.2012
Data tehnored.17.02.2012
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 99/2012. Curtea de Apel... | Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... → |
|---|
