Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 126/2013. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2013 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 126/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 126/R
Ședința publică din 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător D. C. U.
Judecător A. O.
Grefier D. B.
Pe rol pronunțarea recursului promovat de P. de pe lângă Judecătoria Târgu M., împotriva sentinței penale nr. 1304 din 04.12.2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul ales al inculpatului K. A. D., av. B. S., precum și partea responsabilă civilmente K. M. M., lipsă fiind restul părților și Reprezentantul Ministerului Public domnul procuror D. Z. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 februarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 21 februarie 2013, orele 13,00,sala 52.
CURTEA DE APEL
Asupra căii de atac de față,
1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /10 ianuarie 2013, P. de pe lângă Judecătoria Tg.-M. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1304/4 decembrie 2012 pronunțate de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
În motivarea căii de atac promovate, sunt contestate legalitatea și temeinicia sentinței Judecătoriei Tg.-M., sub următoarele aspecte: -prima instanță a individualizat pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege. Astfel inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în timpul minorității, a infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin., alin. 2 lit. c C. pen. În fața judecătoriei, inculpatul a uzat de procedura abreviată. Astfel, limitele de pedeapsă, reduse potrivit art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. și a art. 109 alin. 1 C. pen., sunt între un an și 8 luni închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare, nu un an și 6 ani închisoare, cum a considerat instanța de prim grad.
-în raport de gravitatea ridicată a infracțiunii săvârșite și de persoana inculpatului, este prea blândă pedeapsa de un an și 3 luni închisoare la care s-a oprit instanța de prim grad.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei Tg.-M., a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale intimatului, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 1304/4 decembrie 2012, Judecătoria Tg.-M.:
-în temeiul art. 345 alin. 1 și 2 Cod Procedură Penală l-a condamnat pe inculpatul K. A. D. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1 și 2 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod Penal, cu reținerea art. 320 ind. 1 Cod Procedură Penală, art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod Penal și a art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.
-în temeiul art. 71 Cod Penal i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b Cod Penal pe durata executării pedepsei principale.
-în temeiul art. 81 Cod Penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani și 3 luni, calculat potrivit dispozițiilor art. 110 Cod Penal.
-în temeiul art. 71 alin. 4 Cod Penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
-în temeiul art. 359 Cod procedură penală i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
-în temeiul art. 357 alin. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 88 Cod Penal a dedus din durata pedepsei aplicate a duratei reținerii și arestării preventive din perioada 23.07._12.
-începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea, sub incidența căreia se află inculpatul K. A. D..
-în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul K. A. D., după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.
-în temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod Penal a dispus confiscarea specială de la inculpatul K. A. D. a lanțului de aur sustras.
-a constatat că în cauză nu s-au formulat pretenții civile.
-în temeiul art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod Procedură Penală l-a obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei 630 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză..
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, judecătoria a reținut că la data de 23 iulie 2012, inculpatul K. A. D., care locuiește în . în Târgu-M. și s-a întâlnit cu prietenul său, martorul Tokes I. în cartierul D. Pietros pentru a bea un suc.
În timp ce se aflau împreună, K. A. D. i s-a plâns martorului că nu are bani, motiv pentru care va face rost smulgându-i unei femei lănțișorul de la gât.
Auzind ce are de gând, Tokes I. l-a sfătuit pe inculpat să renunțe, anunțându-l că el nu este de acord cu așa ceva și, drept urmare, a plecat de lângă acesta îndreptându-se spre .>
După ce prietenul său a plecat, inculpatul a văzut o femeie care purta la gât o bijuterie și s-a îndreptat spre aceasta și, luând-o prin surprindere, i-a smuls victimei lanțul de aur și a părăsit în fugă locul faptei.
Întreaga scenă a fost observată de către martorul P. E. care a telefonat organelor de poliție.
După ce și-a revenit din surpriză femeia, lângă care a oprit o Dacia L. de culoare roșie, a strigat șoferului că i s-a sustras bijuteria, strigătele sale fiind auzite de martorul Tokes I., deși acesta se îndepărtase de locul unde sustragerea a avut loc și a dedus că inculpatul și-a pus planul în aplicare.
Martor ocular al incidentului a fost P. E. care, imediat după săvârșirea faptei, a plecat în urmărirea inculpatului pe care l-a văzut întâlnindu-se pe . Tokes I. și apoi deplasându-se către zona Panov.
În timp ce îl urmărea pe inculpat, martorul a anunțat poliția atât despre faptă, cât și despre locul unde se află autorul ei, astfel încât inculpatul a putut fi depistat în stația de autobuz „P-ța. Bulgarilor” și condus la sediul Poliției Târgu-M. unde, asupra sa, a fost găsită bijuteria sustrasă.
În ciuda eforturilor depuse, partea vătămată nu a putut fi identificată, existând suspiciunea că aceasta ar fi din alt județ, întrucât martora P. M., audiată în cauză, a arătat că, la fața locului, la scurt timp după plecarea victimei, a auzit persoane comentând că femeia în cauză va rămâne cu această amintire din Târgu-M..
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța a reținut că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există și a fost săvârșită de acesta cu vinovăție sub forma intenției directe.
În drept, fapta inculpatului K. A. D. de a sustrage, prin folosirea violenței, lanțul de aur al unei femei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 al.1, al.2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
Astfel, fapta inculpatului este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu vinovăție de acesta și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esențiale ale infracțiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal. În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii, instanța constată că, sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului s-a realizat printr-o acțiune de luare a unor bunuri mobile ce aparțineau unei femei din posesia acesteia, fără consimțământul său, prin violențe, urmarea produsă a constat în atingerea adusă patrimoniului victimei, cauzându-i o pagubă materială, iar raportul de cauzalitate între acțiune și urmare rezultă ex re, adică din însăși materialitatea faptei. De asemenea, este pe deplin dovedit și scopul special cerut de lege pentru existența infracțiunilor – acela al însușirii bunurilor pe nedrept. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – prejudiciul material pe care l-ar cauza părții vătămate prin sustragere – și a urmărit producerea acestui rezultat, dorind să-și însușească bunurile în cauză.
Cu privire la limitele de pedeapsă avute în considerare de către instanța de judecată, se va da eficiență mai întâi dispozițiilor art. 109 Cod penal care prevăd faptul că limitele de pedeapsă în cazul minorilor se reduc la jumătate, apoi dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii de vinovăție înainte de începerea cercetării judecătorești. Prin urmare, limitele avute în vedere de instanța de judecată sunt cuprinse între 1 an și 6 ani închisoare.
Întrucât fapta a fost săvârșită în timpul minorității, instanța a avut în vedere la stabilirea pedepsei și referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă T. M. din care rezultă factorii pozitivi și negativi care influențează sau pot influența conduita inculpatului. Astfel, se concluzionează faptul că în ceea ce privește factorii care pot inhiba dezvoltarea comportamentului infracțional „vârsta inculpatului și preocuparea exprimată de acesta de a continua cursurile școlare în vederea dobândirii unei calificări profesionale ar permite reorientarea spre modele dezirabile de comportament, în condițiile în care ar fi inclus în programe specializate, destinate asimilării unor norme de conduită acceptate din punct de vedere social și că relațiile puternice de atașament pe care le are cu mama și prietena sa pot contribui la menținerea deciziei acestuia de a renunța la comiterea de infracțiuni”. În ceea ce privește factorii de natură a accentua dezvoltarea comportamentului infracțional s-au menționat „manifestarea timpurie a conduitei antisociale și accentuarea acesteia, pe fondul apartenenței de grup (ai cărui membri au fost adoptați drept modele de comportament), patern-ul infracțional – persistența în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, consumul de etnobotanice în antecedente, frustrările de ordin material/financiar resimțite în raport cu pretențiile sale, atașamentul crescut față de valori/comportamente antisociale, precum și ambivalența specifică stadiului motivațional al contemplării în care se află persoana (motivația pentru schimbare este determinată de experiența pierderii libertății, de conștientizarea posibilelor consecințe și asumarea responsabilității pentru fapta comisă, în detrimentul manifestării regretului sincer pentru propriile acțiuni” (fila 77).
Cu privire la perspectivele de reintegrare în societate, conform referatului de evaluare întocmit, „analiza impactului factorilor cu influență asupra conduitei generale a inculpatului indică faptul că acesta va adopta un comportament de conformare la normele și valorile sociale doar în cazul revizuirii anturajului și a modalităților de petrecere a timpului liber și dacă va evita persoanele sau situațiile care l-ar plasa într-un context infracțional ” și că „în procesul de reintegrare socială inculpatul dispune de resurse interne care se cer a fi dezvoltate pentru a asigura reușita procesului de reintegrare, ca resurse familiale beneficiază de sprijinul familiei, prin modelul pozitiv de comportament oferit de aceștia și prin suport de natură morală, afectivă și financiară, dar nu au fost identificate resurse comunitare” (fila 77).
Instanța a avut, de asemenea, în vedere și faptul că inculpatul Kovasc A. D. nu este cunoscut cu antecedente penale și că acesta s-a prezentat în fața instanței și, astfel, va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuate prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod Penal, făcând aplicarea prevederilor art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal.
Pentru aceste considerente a aplicat inculpatului K. A. D. pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al.1 și 2 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod Penal, cu reținerea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod Penal și a art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal.
Pornind de la natura și gravitatea infracțiunii comise, precum și de la persoana inculpatului, în baza art. 71 Cod Penal i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b Cod Penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
3. Punctul de vedere al instanței de recurs. Recursul promovat în cauză de P. de pe lângă Judecătoria Tg.-M. împotriva sentinței penale nr. 1304/4 decembrie 2012 a Judecătoriei Tg.-M. este fondat, iar aspectele pe care le vom expune în continuare determină, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecințele casării parțiale a sentinței penale și rejudecării în recurs a pricinii, în următoarele limite:
a) Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în prim grad pentru săvârșirea în timpul minorității, a infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c C. pen., cu reținerea art. 99 și unr. C. pen. În fața judecătoriei, inculpatul a uzat de procedura simplificată, prev. de art. 3201 C. pen. Aplicând cele două cauze legale de reducere a pedepsei, limitele minim și maxim între care trebuie stabilită pedeapsa care urmează să-i fie impusă d-lui K. A. D. se situează între un an și 8 luni închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare, nu între un an și 6 ani închisoare, cum a considerat judecătoria în considerentele sentinței recurate.
b) Procedând la o nouă individualizare judiciară a pedepsei, reținem: -gradul de pericol social ridicat al infracțiunii săvârșite de cei trei inculpați, concretizat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al tâlhăriei, dar și extrinseci acestuia, cum sunt, în esență: acțiunile susținute ale inculpatului în realizarea rezultatului dorit și urmărit, plănuirea actelor sale, recurgerea la forța fizică pentru dobândirea unui bun mobil, profitarea de vulnerabilitatea subiectului pasiv, locul și timpul comiterii activității infracționale, urmările pricinuite, constând în atentatul adus inviolabilității patrimoniului victimei și în lezarea integrității corporale, precum și a libertății morale a subiectului pasiv;
-persoana inculpatului. Acesta, deși se află la prima confruntare cu legea penală, așa cum rezultă din datele furnizate prin referatul de evaluare, acesta nu este străin de comiterea unor fapte antisociale cu violență. Totodată, cu toate că, în familie, beneficiază de sprijinul mamei și de modele pozitive de urmat, el s-a antrenat într-un anturaj nociv și s-a atașat de consumul de etnobotanice, ceea ce a favorizat dezvoltarea conduitei infracționale. În același timp, observăm că, după săvârșirea infracțiunii care se judecă, a adoptat o atitudine de recunoaștere și regret a celor întâmplate și compasiune față de victima lui, a conștientizat gravitatea activităților infracționale comise, impactul cercetării penale și al privării de libertate, a manifestat cooperare și deschidere în relațiile cu autoritățile judiciare, și-a reluat cursurile școlare și, în general, există motivație pentru adoptarea și menținerea unui comportament prosocial în viitor. În prezența unei infracțiuni grave săvârșite, doar absența antecedentelor penale și atitudinea sinceră pe durata procedurilor nu justifică, însă, reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c C. pen. Comportamentul anterior faptei, precum și sinceritatea inculpatului determină totuși aplicarea pedepsei sprea minimul obținut ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C. pr. P.. și a prevederilor art. 109 alin. 1 C. pen;
-dispozițiile părții generale a Codului penal, respectiv prevederile art. 99 și urm. relative la minoritate;
-limitele de pedeapsă fixate în art. 211 alin. 2C. pen., reduse cu o treime astfel cum impune art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. și apoi cu jumătate, potrivit art. 109 alin. 1 C. pen.
Elementele dezvoltate mai sus determină, în rejudecare, aplicarea în sarcina inculpatului a pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsă conformă principiului proporționalității și nevoilor asigurării resocializării și a prevenției generale.
Îndeplinite fiind condițiile prescrise de art. 110 cu referire la art. 81 C. pen. și, în raport de elementele invocate în sprijinul îndreptării conduitei inculpatului, considerăm și noi că aplicarea pedepsei este pentru acesta un avertisment suficient de puternic în vederea îndreptării, iar scopurile sancțiunii privative de libertate pot fi atinse și fără ca el să fie luat din mediul sau social și plasat în mediul carceral. Pentru realizarea optimă a dezideratului reinserției sociale este totuși necesar ca inculpatul să fie supus unor măsuri de supraveghere apte să atingă finalitatea dorită.
În considerarea ideilor enunțate, vom menține suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului, dar pe durata unui termen de încercare de 4 ani. Gravitarea infracțiunii săvârșite, precum și perspectivele de reeducare a inculpatului sunt criterii în funcție de care am determinat măsurile de supraveghere, precum și durata termenului de încercare, aceasta din urmă în limitele impuse de art. 110 C. pen.
c) În cauză, persoana vătămată nu a fost identificată, prn urmare nici nua fost adusă o acțiune civilă în fața instanței penale, fapt constatat, de altfel, în dispozitivul sentinței atacate. Cu toate acestea, Judecătoria Tg.-M. l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad.
În situația în care acțiunii penale nu i s-a alăturat o acțiune civilă în procesul penal, părțile responsabile civilmente nu pot fi ținute să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în solidar cu inculpatul, art. 191 alin. 3 C. pr. P.. prevăzând expres că partea responsabilă civilmente este obligată în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, numai în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei. În această situație, în rejudecare, vom înlătura solidaritatea dintre inculpat și părțile responsabile civilmente de la suportarea în cauză a cheltuielilor judiciare.
Determinarea cuantumului acestor cheltuieli nu a fost motivată de prima instanță, chestiune care, la rândul ei, poate fi corectată în recurs. În acest sens, constatăm că valoarea cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prilejul urmăririi penale și al judecății în fața Judecătoriei Tg.-M. se ridică la 880 lei, din care: 80 lei pentru faza prealabilă judecății și câte 100 lei pentru fiecare termen de judecată acordat acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale și procedurale necesare soluționării pricinii, iar sumele de 200 lei și 200 lei reprezintă onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpat și care se vor vira din fondurile Ministerului Justiției.
4. Cheltuielile judiciare în recurs. Având în vedere soluția principală adusă recursului, conform art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea căii de atac vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg.-M. împotriva sentinței penale nr. 1304/4 decembrie 2012 pronunțate de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ și, în consecință:
2. Casează în parte sentința penală recurată, rejudecând cauza în limitele de mai jos:
2.1. În baza art. 345 alin. 1 și 2 C. pr. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., condamnă pe inculpatul K. A. D. (fiul lui A. și M. M., născut la data de 27 august 1994 în Târgu-M., jud. M., cetățean român, CNP_, necăsătorit, fără copii minori, elev, fără loc de muncă, dom. în ., jud. M., fără antecedente penală) la:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C. pen., cu reținerea art. 99 și urm. C. pen.
Majorează termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare de la 3 ani și 3 luni la 4 ani.
Conform art. 1101 C. pen. cu referire la art. 863 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul K. A. D. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probațiune de pe lângă T. M.;
- Să anunțe acest Serviciu, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Desemnează S. de Probațiune de pe lângă T. M. pentru supravegherea executării măsurilor instituite în sarcina inculpatului.
2.2. Potriviat art. 191 alin. 1 C. pr. P.., obligă pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în cuantum de 880 lei, din care sumele de 200 lei și 200 lei –onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpat, se virează din fondurile Ministerului Justiției.
2.3. Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate, vizând: impunerea și natura pedepsei accesorii fixate în sarcina inculpatului; suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii aplicate; temeiurile suspendării; atenționarea inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei; deducerea perioadei reținerii și a arestării preventive; măsura obligării de a nu părăsi localitatea; prelevarea probelor biologice de la inculpat; constatările vizând absența acțiunii civile și confiscarea specială a lănțișorului sustras.
3. Potrivit art. 192, alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
4. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. V. D. C. U. A. O.
Grefier,
D. B.
Red./thred.M.V./21.02.2013/3ex.
Jud. fond. T.A.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 7/2013. Curtea de Apel... | Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... → |
|---|
