Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 51/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 51/2016
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Cod ECLI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 51/A
Ședința publică din 04 februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.M. V.
Judecător D. C. U.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpatul O. M.(fiul lui M. și Juliana, născut la data de 16.01.1994 în municipiul O. S., jud. Harghita, domiciliat în mun. O. S., . ., fără forme legale în mun. Miercurea-C., .. Harghita, CNP_) împotriva sentinței penale nr.922 din 7 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale participanților la proces au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 ianuarie 2016, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 4 februarie 2016. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE APEL
Prin sentința penală nr.922/07.10.2015 Judecătoria Miercurea C. a dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul O. M., fiul lui M. și Juliana, născut la data de 16.01.1994 în municipiul O. S., jud. Harghita, domiciliat în mun. O. S., . ., fără forme legale în mun. Miercurea-C., .. Harghita, CNP_, cetățean român, fără ocupație, fără loc de muncă, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art.194 alin.(1) lit.e C.pen., cu aplicarea art.75 alin.(2) lit.a. C.pen. și art.5 C.pen.
În baza art.67 alin.(1) C.pen a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se va executa potrivit art.68 C.pen.
În baza art. 65 alin.(1) C.pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile art.65 C.pen.
În baza art.22 alin.(4), alin.(2) din Legea nr.187/2012, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 216/21.02.2012 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin neapelare la data de 07.03.2012, și a înlocuit pedeapsa cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni.
În baza art. 129 alin.(2) lit.b C. pen., a majorat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta cu o durată egală cu o treime (6 luni) din durata măsurii educative, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art.45 C.pen. a aplicat, alături de pedeapsa rezultantă principală de 1 an și 10 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani și care se va executa în condițiile art.68 C.pen.
În baza art.45 alin.(5) C.pen, rap. la art. 65 alin.(1) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile art.65 C.pen.
În baza art.397 alin.(1) coroborat cu art.19, art.25 alin.(1) C.proc.pen., cu aplicarea art.313 din Legea nr.95/2006, raportat la art.1357 C.civ., art.1381 C.civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Miercurea C., și în consecință, a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2105,87 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea spitalizării părții vătămate K. Z., precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data scadenței – data externării – și până la data plății efective.
S-a luat act că partea vătămată K. Z., domiciliat în ., jud. Harghita, f.f.l. în Miercurea C., .. Harghita, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.112 alin.(1) lit. b C.pen. a dispus confiscarea specială a toporului cu lama de 10 cm și coada de lemn ruptă, cu dimensiunea de 36 cm, folosit la săvârșirea infracțiunii, identificat conform dovezii de ridicare din data de 25.11.2013 (f.32 d.u.p.).
În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Se rețin următoarele:
Prin rechizitoriul emis în dosarul nr.383/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20.04.2015 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul O. M., fiul lui M. și Juliana, născut la data de 16.01.1994 în municipiul O. S., jud. Harghita, domiciliat în mun. O. S., . ., fără forme legale în mun. Miercurea-C., .. Harghita, CNP_, cetățean român, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.(1) lit.e C.pen. reținându-se, în esență, că la data de 23.11.2013 l-a lovit cu toporul în umărul drept pe numitul K. Z., prilej cu care i-a cauzat leziuni traumatice care au necesitat 22-25 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie, salvarea ei datorându-se intervenției chirurgicale de urgență.
Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei relativ la numitul R. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.194 alin.1 lit. e C.pen.
Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a fost stabilită în faza urmăririi penale prin următoarele mijloace de probă: act sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, fișa de constatări medicală nr. A1/149, eliberată de SMJL Harghita; raport de constatare medico-legală nr. A1/149 din 25.11.2013, foaie examinare SJU Miercurea C., declarație persoană vătămată K. Z., declarații martori (O. Z., O. Juliana, G. E., Daczo I., Rostas Janos, Barcsa Zoro), declarații inculpat, declarație autentificată BNP Baro I. M., cazier judiciar. Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.06.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul judecății, la termenul de judecată din data de 30.09.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul O. M. a solicitat, iar, după ascultarea acestuia și a concluziilor părților, instanța a încuviințat judecarea conform procedurii prevăzute de art.375 C.proc.pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
La dosarul cauzei au fost atașate fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.33 d.i.), raportul de evaluare nr.5003/SP/09.07.2015 (f.48-49 d.i.), copia Sentinței penale nr.216/2012 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin neapelare. Inculpatul a depus la dosar un set de înscrisuri (certificatele de naștere ale copiilor săi, certificat medico-legal nr.A2/232, f.58-64 d.i.)
Prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Din procesul-verbal de întocmire a actelor premergătoare (f.23 d.u.p) rezultă că, la data de 24.11.2013 Poliția Mun. M-C. a fost sesizată prin SNUAU 112 cu privire la faptul că, în cartierul de rromi de pe .-C. a avut loc o altercație între două familii de rromi, iar în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că numitul K. Z. a fost înjunghiat de către una dintre persoanele participante la încăierare, fiind transportat la S. Județean Miercurea C. și diagnosticat cu „Plagă înjunghiată suprascamilar dr. heteroagresiune”.
Raportul de constatare medico-legală nr. A1/149 din 25.11.2013 a concluzionat că, „numitul K. Z. prezintă leziuni traumatice corporale care pot data din 23.11.2013 și s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor despicător (posibil topor).Timpul de îngrijire medicală pentru vindecarea leziunilor este de 22-25 zile, calculate de la data producerii, în caz că nu survin complicații. Prin natura și gravitatea lor, leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața victimei, salvarea ei datorându-se intervenției chirurgicale. Ca urmare a leziunilor suferite, în cazul unei evoluții favorabile, victima nu va rămâne cu infirmități.” (f.41-43 d.u.p.)
Din declarațiile martorilor audiați în cauză s-a reținut că la data comiterii faptei în locuința numitului R. R., loc în care s-a comis infracțiunea, se aflau mai multe persoane, membri a două familii, familia K. – părinții și frații persoanei vătămate și familia numitului R. R., concubina acestuia și fiii acestora.
Martorul G. E. a declarat că, în seara respectivă la locuința lui R. se aflau mai multe persoane, toate aflându-se în stare de ebrietate. Dintre cei prezenți i-a nominalizat pe vărul său, R. R. sen., concubina acestuia O. I., copiii acestora, Z. și M., precum și K. Z. și părinții lui, Geza și I.. Martorul a declarat că a stat doar câteva minute la locuința vărului său, timp în care nu a generat nici un conflict între cei prezenți. Ulterior a auzit despre cele întâmplate, respectiv faptul ca fiul lui O. I. l-ar fi înjunghiat pe numitul K. Z.. (f.68-70 d.u.p.)
Martora Daczo I. a declarat faptul că a fost prezentă la data de 23.11.2013 în locuința numitului R. R. unde l-a însoțit pe concubinul ei, G. E.. În cele câteva minute cât au stat la locuința acestuia, în interior se aflau mai multe persoane, membri ai familiilor K. și R. R., toți aflându-se în stare de ebrietate, dar fără a exista vreun conflict între ei sau care să fi generat pe timpul șederii ei în locuința respectivă. Ulterior a auzit că R. R. și K. Z. au fost internați în spital, dar nu cunoaște amănunte cu privire la cele întâmplate. (f.64-66 d.u.p.)
Din declarația martorului Rostas Janos, persoană care a menționat că este „președintele rromilor din județul Harghita” s-a reținut că la sfârșitul lunii noiembrie a anului 2013 acesta a fost apelat telefonic de către „Șoni”, Jancsa S., persoană „mandatată” responsabil de rromii din zona străzii Primăverii din Miercurea C., care i-a comunicat că a avut loc o altercație între K. Z. și băiatul lui Julis (O. Juliana), iar K. Z. a ajuns la spital fiindcă băiatul Julianei l-a tăiat cu toporul.(f.76-78 d.u.p.)
La data de 11.08.2014, martora O. I. a declarat că altercația dintre R. R. și K. Z. s-a generat din cauza prezenței numitului G. E. la care ar fi sărit Z. să-l bată datorită unor neînțelegeri dintre ei, dar între aceștia ar fi intervenit R. R. motiv pentru care s-a iscat o dispută între ei, iar în ajutorul lui Z. au sărit toți din familia sa și l-au bătut pe R..
În acele momente fiii martorei, Z., M. și R. jr. se întorceau spre locuință, aceștia nefiind prezenți la iscarea conflictului. Observând prezența copiilor, martora, pentru a-i proteja, a încercat să împiedice pătrunderea acestora în locuință, așezându-se în fața ușii pe care aceștia urmau să intre, dar a fost bruscată de către K. Z. care împreună cu părinții și frații lui au fugit după copiii martorei, în locuință rămânând doar ea și concubinul ei care se afla căzut la podea în urma loviturilor primite de la membrii familiei K..
Martora a declarat că în prezența ei R. R. nu l-a lovit cu toporul pe K. Z., unealta se afla în afara locuinței, iar pe timpul altercației ce a avut loc în locuință, nicio persoană nu a ieșit afară după topor si nu are cunoștință despre ceea ce s-a întâmplat ulterior în spatele locuinței. (f.59-62 d.u.p.)
Din declarația persoanei vătămate K. Z. dată la data de 12.09.2014, s-a reținut că persoana care l-a agresat cu toporul în seara zilei de 23.11.2014, este băiatul numitei O. Juliana, respectiv inculpatul O. M.. (f.35-37 d.u.p.)
Din declarațiile martorilor Rostas Janos și Barcsa Zoro s-a reținut faptul că la data de 11.08.2014 s-au prezentat la notariat unde, numitul K. Z. a declarat că s-a împăcat cu O. M., iar acesta din urmă i-a înmânat suma de 2400 lei, și K. Z., în calitate de persoană vătămată, a declarat că nu mai are nici un fel de pretenție față de acesta și totodată se obligă să revoce plângerea penală depusă împotriva susnumitului.
Martorul O. Z., a declarat faptul că, la sfârșitul lunii noiembrie 2013 a avut loc o altercație între fratele său și K. Z., iar ulterior a auzit că în urma altercației M. 1-a lovit cu toporul în spate pe Z.. A precizat că fratele său și persoana vătămată s-au împăcat, aceasta din urmă dând o declarație în fața notarului în care a menționat că s-au împăcat și nu mai are nici o pretenție fată de O. M.. (f.80-82 d.u.p.)
Prima instanță a constatat că la data de 11.08.2014 numiții K. Z. și O. M., însoțiți de martorii Barcsa Zoro și Rostas Janos s-au deplasat la sediul notarului public Baro I. M. din Miercurea C. unde O. M. i-a înmânat lui K.-Z. suma de 2400 lei cu titlu de daune, iar acesta din urmă a declarat în fața notarului că nu mai are niciun fel de pretenție cu privire la ceea ce s-a întâmplat în luna noiembrie 2013.(f.57 d.u.p.)
Fiind audiat în calitate de suspect, O. M. a declarat că în cursul lunii noiembrie 2013 la locuința mamei lui au fost prezenți frații K., respectiv Z. și C. și părinții acestora, Geza și I., iar pe fondul consumului de alcool s-a iscat o dispută între R. R. și K. Z., timp în care suspectul era plecat împreună cu fratele său, Z.. La întoarcerea acasă, intenționând a intra pe ușa din spatele locuinței, au fost văzuți din interior prin geamul ușii de către Z. care s-a îndreptat către ei, afirmând:”Acum voi trebuie să primiți bătaie”, fiind urmat de către frații și părinții lor care l-au lovit pe O. M. și pe fratele acestuia. O. M. a luat un topor care se afla în spatele casei mamei lui și cu care l-a lovit pe K. Z. în umărul drept, după care a lăsat unealta și a fugit înspre cartierul de rromi situat lângă stația de epurare. O. M. a recunoscut că la sfârșitul lunii noiembrie 2013 l-a lovit cu toporul pe numitul K. Z., menționând că la data de 11.08.2014 a declarat în fața notarului că s-a împăcat cu persoana vătămată K. Z., dându-i suma de 2400 lei cu titlu de daune. (f.88-90 d.u.p.)
Fiind audiat în calitate de inculpat, O. M. a declarat că recunoaște și regretă fapta comisă. (f.92-93 d.u.p.)
În fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut fapta comisă astfel cum rezultă din rechizitoriu.
Din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală cu declarația de recunoaștere a inculpatului, s-a reținut că acesta a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, cu vinovăție în forma prevăzută de lege.Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a constatat că în conformitate cu art. 246 din Legea nr. 187/2012, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Fapta pentru care a fost cercetat inculpatul a fost săvârșită anterior acestui moment.
S-a apreciat, din studiul celor două texte de lege, că în ceea ce privește limitele de pedeapsă acestea au suferit modificări. Astfel, se constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art.194 alin.1 lit.e C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală sunt mai mici prin raportare la vechea reglementare (închisoarea de la 2 la 10 ani, potrivit art.182 alin.2 C.pen. 1969, respectiv închisoarea de la 2 ani la 7 ani, potrivit art.194 alin.1 lit.e din actualul cod penal).
Totodată, s-a constatat că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin Sentința penală nr.216/2012 a Judecătoriei Miercurea C..
În consecință, instanța apreciază că legea penală mai favorabilă, aplicată global la situația inculpatului, este noul cod penal.
S-a conchis că fapta inculpatului O. M., care la data de 23.11.2013 l-a lovit cu toporul în umărul drept pe numitul K. Z., prilej cu care i-a cauzat leziuni traumatice care au necesitat 22-25 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie, salvarea ei datorându-se intervenției chirurgicale de urgență întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.e C.pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective.
În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii, instanța a reținut că, sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului s-a realizat printr-o acțiune de lovire a persoanei vătămate cu un topor. Urmarea socialmente periculoasă s-a produs instantaneu și a constat în vătămarea sănătății persoanei vătămate și punerea în primejdie a vieții acesteia. În ceea ce privește raportul de cauzalitate, s-a remarcat faptul că între acțiunea de lovire prin care s-a realizat elementul material al infracțiunii și rezultatul produs - vătămarea sănătății persoanei vătămate și punerea în primejdie a vieții acesteia - există raport de cauzalitate. Acest raport a fost stabilit prin actul de constatare medico-legală întocmit în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a apreciat că fapta a fost săvârșită de inculpat cu praeterintenție, acesta acționând cu intenție directă în ceea ce privește fapta de lovire/vătămare, fiind, totodată, în culpă, față de consecința mai gravă produsă, respectiv punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.(2) C.proc.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat cu vinovăție în forma prevăzută de lege și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului O. M..
La individualizarea sancțiunii instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen., potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În ceea ce privește gradul de pericol concret al infracțiunii, instanța a apreciat că acesta este destul de ridicat și este relevat de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijlocul folosit (topor), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și natura și gravitatea rezultatului produs (vătămarea sănătății persoanei vătămate și punerea în primejdie a vieții acesteia) ori care se putea produce.
Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut: conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (atitudinea de recunoaștere și regret), nivelul de educație (neșcolarizat), situația familială și socială (trăiește în concubinaj și are doi copii; nu are ocupație și nici loc de muncă stabil), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (este cunoscut cu antecedente penale și a mai fost sancționat cu caracter administrativ în anii 2010, 2011 și 2012 pentru comiterea unor fapte ce nu prezintă gradul de pericol al unor infracțiuni, unele dintre acestea fiind fapte cu violență). În plus, s-a reținut că potrivit raportului de evaluare nr.5003/SP/09.07.2015, singurul factor protectiv care l-ar putea încuraja pe inculpat să nu se implice pe viitor în alte acte infracționale ar fi climatul familial, dar și acesta este presărat uneori cu neînțelegeri și nu are forța necesară pentru a-l opri pe inculpat din comportamentele pe care dorește să le adopte. S-a arătat că inculpatul trăiește la limita existenței, încercând să-și rezolve problemele și să-și acopere nevoile în funcție de posibilitățile sale și de abilitățile de care dispune. S-a precizat că resursele interne sunt relativ limitate, la fel fiind și cele externe, și-i conferă inculpatului posibilitatea confruntării cu nevoi multiple, care reclamă a fi soluționate. S-a evidențiat că, de vreme ce inculpatul și-a început cariera infracțională de la o vârstă fragedă, experimentând până în prezent două condamnări penale, al căror efect nu a fost de conștientizare a consecințelor comportamentelor adoptate, șansa de a dezvolta conduite similare pe viitor este crescută. În acest context, s-a apreciat că o pedeapsă neprivativă de libertate, cu impunerea unor măsuri și obligații, va avea un efect minim asupra inculpatului, dar acesta se va pierde cu ușurință din cauza experienței acestuia (trecutul său), el revenind la vechile tipare de comportament.(f.48-49 d.i.)
Referitor la reținerea circumstanței atenuante a provocării, susținută de apărătorul inculpatului, instanța a reținut că potrivit art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. constituie o circumstanță atenuată legală săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. În cauză, deși se poate reține că inculpatul a săvârșit fapta într-o stare de încărcare nervoasă, din probele administrate nu rezultă că această stare de tulburare a fost determinată de faptele provocatoare ale persoanei vătămate. Din aceste probe a rezultat că după încăierarea care a avut loc între cele două familii, riposta inculpatului a fost îndreptată către persoana vătămată, fără ca acesta să fi avut certitudinea că numitul K. Z. era autorul violențelor exercitate asupra sa sau asupra membrilor familiei sale, împrejurare care determină ca inculpatul să nu beneficieze de circumstanța atenuantă a provocării.
Instanța a reținut însă circumstanța atenuantă prevăzută de art.75 alin.2 lit.a C.pen., respectiv eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, constând în aceea că inculpatul a depus diligențe pentru repararea prejudiciului cauzat. Astfel, la data de 11.08.2014 inculpatul i-a înmânat persoanei vătămate suma de 2400 de lei, cu titlu de daune, astfel cum rezultă din declarația notarială dată de K. Z.. În ceea ce privește limitele de pedeapsă, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art.194 alin.1 C.pen. reduse conform art.396 alin.10, respectiv art.76, art.79 C.pen.
În consecință, având în vedere toate circumstanțele reale și personale prezentate anterior, instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare este necesară și suficientă pentru a se îndeplini rolul represiv și educativ al pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa complementară, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn de a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 65 alin.(1) C. pen., instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b, Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile art.65 C.pen.
Având în vedere că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită și descoperită în interiorul termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 216/2012 a Judecătoriei Miercurea C., în baza art.22 alin.(4), alin.(2) din Legea nr.187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 216/21.02.2012 a Judecătoriei Miercurea C., definitivă prin neapelare la data de 07.03.2012, și va înlocui pedeapsa cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 6 luni.
În baza art. 129 alin.(2) lit.b C. pen., s-a majorat pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta cu o durată egală cu o treime (6 luni) din durata măsurii educative, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, în regim de detenție.
Inculpatul a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Instanța a reținut însă, că potrivit art.129 alin.(5) C.pen., pedeapsa stabilită conform dispozițiilor alin.(2) lit.b nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.
În baza art.45 C.pen. s-a aplicat, alături de pedeapsa rezultantă principală de 1 an și 10 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani și care se va executa în condițiile art.68 C.pen.
În baza art.45 alin.(5) C.pen, rap. la art. 65 alin.(1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile art.65 C.pen.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că S. Județean de Urgență Miercurea C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2105,87 lei (f.45 d.i.), reprezentând contravaloarea spitalizării persoanei vătămate K. Z..
Astfel cum rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, prin fapta săvârșită, inculpatul i-a adus prejudicii și daune sănătății părții vătămate, devenind incidente dispozițiile art. 313 alin.(1) din Legea nr. 95/2006.
Prima instanță a constatat că despăgubirile solicitate de S. Județean de Urgență Miercurea C., au caracter cert și lichid, fiind dovedite de fișa de decont (fila 46 d.i.), motiv pentru care în temeiul art. 397 alin.(1) coroborat cu art.19, art.25 alin.(1) C.proc.pen., cu aplicarea art.313 din Legea nr.95/2006 raportat la art.1357 C.civ., art.1381 C.civ., a admis acțiunea formulată de această parte civilă, și în consecință, a obligat inculpatul la plata, către partea civilă, a sumei de 2105,87 lei, cu titlu de daune materiale, precum și la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data scadenței – data externării – și până la data plății efective.
Instanța a luat act că partea vătămată K. Z., domiciliat în comuna Ciucsângeorgiu, ., jud. Harghita, f.f.l. în Miercurea C., .. Harghita, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul O. M. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, reținerea circumstanței atenuante prev. de art.75 alin.1 lit.a Cod penal și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate și în integralitatea sa, instanța de control judiciar, reține următoarele:
Starea de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită, este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă, în mod neîndoielnic și recunoscut de inculpat, că la data de 23.11.2013 inculpatul apelant l-a lovit cu toporul în umărul drept pe persoana vătămată K. Z., cauzându-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat 22-25 zile de îngrijiri medicale, viața victimei fiind pusă în primejdie, salvarea ei datorându-se intervenției chirurgicale de urgență. Inculpatul a recunoscut fapta comisă și probele care o dovedesc solicitând să uzeze de dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală .
Încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul apelant considerăm că este legală, astfel că nu împărtășim opinia apărătorului inculpatului în sensul reținerii în favoarea acestuia a circumstanței atenuante a provocării, prev. de art.75 alin.1 lit.a Cod penal din 1969. Aceasta deoarece din probele administrate nu rezultă că fapta inculpatului se datorează unei stări de tulburare determinată de acțiunile provocatoare ale persoanei vătămate. Din aceste probe deducem că după încăierarea dintre cele două familii de romi, inculpatul apelant a acționat împotriva persoanei vătămate fără ca inculpatul să fi fost sigur că numitul K. Z. era autorul violențelor exercitate asupra sa sau asupra membrilor familiei sale.
Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului apelant considerăm că s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, precum și a criteriilor prev. de art.74 Cod penal relativ la violența cu care s-a comis fapta, starea de pericol creată pentru viața victimei, viață care a fost pusă în primejdie, gravitatea rezultatului produs constând în vătămarea integrității corporale și a sănătății victimei, motivul comiterii faptei, faptul că inculpatul a acționat deși știa că se află în stare de recidivă postcondamnatorie, conduita bună a inculpatului prin recunoașterea faptei, nivelul scăzut de educație, vârsta, situația familială grea a acestuia.
Față de aceste considerente apreciem că prima instanță a făcut o corectă dozare a pedepsei aplicate, care s-a situat spre minimul general, pedeapsa finală fiind însă rezultatul revocării suspendării condiționate a unei pedepse anterioare. Ca atare, considerăm că nu se impune reducerea pedepsei principale și nici nu este posibilă legal suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse.
Considerăm, de asemenea, că prima instanță a aplicat în mod corect pedepsele complementare și accesorii și a soluționat în mod temeinic acțiunea civilă a părții civile S. Județean de Urgență Miercurea C..
În consecință, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vom respinge ca nefondat apelul inculpatului O. M. împotriva sentinței penale atacate.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul inculpatului O. M.(fiul lui M. și Juliana, născut la data de 16.01.1994 în municipiul O. S., jud. Harghita, domiciliat în mun. O. S., . ., fără forme legale în mun. Miercurea-C., .. Harghita, CNP_) împotriva sentinței penale nr.922 din 7 octombrie 2015 a Judecătoriei Miercurea C..
Obligă inculpatul la plata sumei de 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel. Suma de 260 lei, onorariu avocatului din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2016.
Președinte, Judecător,
dr.M. V. D. C. U.
Grefier,
G. C.
Red.D.C.U. – 04.02.2016
Tehn.G.C.-04.02.2016/3 ex
Jud.fond C. I. M.
| ← Agresiunea sexuală. Art.219 NCP. Decizia nr. 43/2016. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 69/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
