Agresiunea sexuală. Art.219 NCP. Decizia nr. 43/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 43/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2016:007._
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 43/A
Ședința publică din 01 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Judecător M.-R. C.
Grefier K. P.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M.
Pe rol judecarea apelului formulat de către inculpatul N. L. (fiul lui I. și M., născut la data de 26.11.1951, în prezent deținut în penitenciarul Târgu M.) împotriva sentinței penale nr. 1462 din 07.12.2015, pronunțată de către Judecătoria Târgu M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă apelantul-inculpat N. L., în stare de arest, apărătorul desemnat din oficiu pentru persoana vătămată V. A., doamna avocat Szocs C., lipsă fiind persoana vătămată V. A. cât și reprezentantul legal al acesteia, B. Gyogyver.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Doamna avocat Szocs C. învederează că apărătorul apelantului-inculpat are de susținut o cauză la Tribunalul M., dar se va prezenta.
Față de lipsa apărătorului apelantului-inculpat arestat, instanța lasă soluționarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă apelantul-inculpat N. L., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. M., în baza delegației pentru asistența judiciară obligatorie nr.322, din 26.01.2016, depusă la dosarul cauzei în ședința publică, apărătorul desemnat din oficiu pentru persoana vătămată V. A., doamna avocat Szocs C., lipsă fiind persoana vătămată V. A. și reprezentantul legal al acesteia, B. Gyogyver.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.352 alin. 3 și 5 C.pr.pen., soluționarea cauzei în ședință nepublică, având în vedere natura cauzei, fapta reținută în sarcina inculpatului, infracțiunea de agresiune sexuală, precum și faptul că victima este minoră.
Apărătorii părților și reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu judecarea cauzei în ședință nepublică.
Având în vedere natura cauzei de față, fapta reținută în sarcina inculpatului, infracțiunea de agresiune sexuală, precum și faptul că victima este minoră, în conformitate cu dispozițiile art.352 alin. 3, 5 și 6 Cod procedură penală instanța declară ședința nepublică și dispune evacuarea sălii de judecată de către persoanele care nu sunt părți sau participanți în prezenta cauză.
Instanța constată că suntem sesizați cu apelul formulat în termen de către inculpatul N. L. împotriva sentinței penale nr. 1462/7.12.2015 a Judecătoriei Tg. M., nefiind motivat în scris.
Apelantul-inculpat depune la dosarul cauzei un memoriu, cuprinzând motivele apelului formula și precizează că a solicitat de mai multe ori înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, pe motiv că este foarte bolnav, are cancer și nu poate fi tratat corespunzător în penitenciar, dar cererile lui au fost respinse.
Instanța precizează că cererea apelantului-inculpat N. L. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar va fi soluționată în situația în care prezenta cauză nu va fi judecată la termenul de astăzi, caz în care încetează de drept măsura preventivă.
Apelantul-inculpat arată că a recunoscut săvârșirea faptei, dar nu a comis un viol.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului faptele reținute în sarcina lui, drepturile garantate de disp. art.83 Cod procedură penală, printre care, dreptul la apărare, dreptul de a formula cereri, de a da declarații, de a da lămuriri și dreptul la tăcere, respectiv dreptul de a nu da nici-o declarație, atrăgându-i-se atenția că, dacă va da declarație, aceasta va putea fi folosit și împotriva lui.
Se procedează la audierea apelantului-inculpat N. L., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța învederează că inculpatul în fața instanței de fond nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 387 alin. 2 Cod de procedură penală, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului declarat în cauză, potrivit art. 420 alin. 6 Cod de procedură penală
Apărătorul apelantului-inculpat N. L., doamna avocat R. M., solicită admiterea apelului formulat. Solicită reanalizarea probelor administrate, dată fiind declarația sinceră, poziția sinceră a inculpatului în fața instanței de apel, precum și faptul că regretă fapta comisă. Învederează că acesta suferă de o boală gravă și în penitenciar nu poate fi tratat în mod corespunzător. Invocând circumstanțele personale ale inculpatului, solicită reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege. De asemenea, solicită stabilirea cheltuielilor judiciare în sarcina statului.
Apărătorul persoanei vătămate V. A., doamna avocat Szocs C., în baza art. 421 pc5t. 1 lit. b C.pr.pen., solicită respingerea apelului formulat și stabilirea cheltuielilor judiciare în sarcina statului. Precizează că starea de fapt a fost reținută în mod corect prin rechizitoriu. Inculpatul a comis infracțiunea de agresiune sexuală asupra unei persoane minore de 7 ani, care era lipsită de orice ajutor. Având în vedere că acesta are o poziție oscilantă cu privire la recunoașterea vinovăției, consideră că apelul acestuia nu poate fi admis. Consideră că dacă va fi redusă pedeapsa aplicată, siguranța persoanei vătămate și a familiei acesteia va fi foarte grav perturbată.
Conchizând, solicită respingerea apelului formulat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat, ca fiind nefondat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică. Consideră că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, având în vedere toate circumstanțele cauzei, inculpatul fiind o persoană în vârstă, care a profitat de o persoană lipsită de apărare și nu a încetat activitatea infracțională decât în momentul în care a intervenit tatăl victimei minore. Invocă că acesta mai are o condamnare tot pentru acest gen de infracțiune, chiar dacă această condamnare anterioară nu mai are nicio influență asupra cauzei de față. Doamna procuror consideră că pedeapsa de 5 ani închisoare este o pedeapsă meritată pentru fapta comisă, motiv pentru care solicită menținerea acesteia.
Apelantul-inculpat N. L., având ultimul cuvânt, învederează că a recunoscut fapta săvârșită. Precizează că în alte cauze, pentru infracțiunile de viol și agresiune sexuală, inculpații primesc 3 ani și 6 luni închisoare, iar pentru crimă 4 ani și 6 luni închisoare, dar el a primit 5 ani, în condițiile în care a recunoscut săvârșirea faptei. Faptele comise de 15 ani, în Ungaria, nu au nicio valoare, pentru că ce s-a întâmplat acolo a fost total altceva și era vorbă despre o sumă foarte mare de bani. Recunoaște săvârșirea faptei în prezenta cauză și învederează că merită o pedeapsă, dar solicită a se avea în vedere că are 65 de ani, este foarte bolnav și fără tratament mai are 3-6 luni maxim, soția sa este, de asemenea, bolnavă și are un nepot de care trebuie să aibă grijă. Soția sa trăiește din 270 de lei/lună. Este foarte bolnav, trebuie operat, iar în interiorul penitenciarului nu poate fi tratat corespunzător. Mai arată că nu se leagă de persoanele cu care este în conflict, nu este fumător și nici bețiv. Din cauza bolii a slăbit de la 70 kg la 48 kg.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 07.12._, Judecătoria Tg.M. a pronunța sentința penală nr.1462 prin care, în baza art. 386 alin. 1 Cod proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, reținută în sarcina inculpatului N. L., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. M. nr. 4195/P/2015 din infracțiunea de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal în infracțiunea de viol, prev. de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c Cod penal.
În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul N. L., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal (fapta din 06.07.2015).
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal rap. la art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a, b, f și n Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator și dreptul de a comunica cu victima minoră V. A., pe o perioadã de 3 ani dupã executarea pedepsei principale și conform art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit a, b, f și n Cod penal, ca pedeapsă accesorie, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedurã penalã rap. la art. 72 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 06.07.2015 și a arestului preventiv, începând cu data de 07.07.2015 la zi și potrivit art. 399 alin. 1 rap. la art. 223 alin. 2 Cod procedurã penalã, a menținut mãsura arestului preventiv dispusã fațã de inculpat.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 (vãzând și Anexa nr. 1 pct. 18) a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul N. L., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și în conformitate cu art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, a adus la cunoștința inculpatului cã probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
In baza art. 397 alin. 1 Cod proc. pen., s-a luat act că nu exista constituire de parte civilă în procesul penal și potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedurã penalã, a obligat inculpatul la plata sumei de 3900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de prim grad jurisdicțional deliberând asupra prezentei cauze, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângã Judecãtoria Târgu-M., emis la data de 28.07.2015 cadrul dosarului penal nr. 4195/P/2015, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 28.07.2015 sub numãrul_, s-a dispus trimiterea în judecatã, în stare de arest preventiv, a inculpatului N. L., sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de agresiune sexuală, faptă prev. de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, în dauna persoanei vătămate minore V. A., în vârstă de 7 ani.
In actul de sesizare a intanței s-a reținut sub aspectul acuzãrii, în esențã, cã, în data de 06.07.2015, în jurul orelor 15:30, inculpatul N. L. a ademenit-o, în interiorul locuinței acestuia, din Tg. M., . minora V. A. în vârstă de 7 ani, i-a dat acesteia lenjeria intimă jos și s-a așezat în genunchi lângă ea, ocazie cu care a lins-o în zona organelor genitale.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare a rezultat în urma analizei coroborate a următoarelor mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală: proces verbal (f. 13), proces verbal de depistare și conducere la sediul poliției (f. 14- 15), proces verbal CFL + planșe foto (f. 18 – 23), declarații persoană vătămată (f. 24 – 27), raport expertiză medico legală (f. 41), raport psihologic (f. 44 – 469, declarații inculpat (f. 44 – 53), declarații martor V. Karoly (f. 65 – 66), declarații martor G. E. (f. 67 – 69).
In cursul urmăririi penale, inculpatul a adoptat o poziție procesuală oscilantă, recunoscând, doar nuanțat, comiterea faptei.
Reprezentanții persoanei vătămate minore nu au promovat acțiune civilă împotriva inculpatului și nici reprezentanta Ministerului Public nu a exercitat din oficiu acțiune civilă împotriva inculpatului.
Inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, fiind reținut la data de 06.07.2015 și arestat preventiv la 07.07.2015, măsura fiind, succesiv, verificată și menținută în cursul procedurii de cameră preliminară și judecată.
P. încheierea judecãtorului de camerã preliminarã nr. 234 din data de 16.09.2015 s-a constatat legalitatea sesizãrii instanței, cu rechizitoriul Parchetului de pe lângã Judecãtoria Târgu-M., emis la data de 28.07.2015, legalitatea administrãrii probelor și a efectuãrii actelor în cursul urmãririi penale și s-a dispus începerea judecãții fațã de inculpatul N. L., aflat în stare de arest preventiv, sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de agresiune sexuală, faptă prev. de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal
La termenul din 16.09.2015, audiat fiind în prezența apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul N. L. a negat, categoric, comiterea faptei de care a fost acuzat, motiv pentru care instanța a dispus începerea cercetării judecătorești, în cadrul căreia au fost readministrate, în parte, probele administrate în cursul urmăririi penale și s-a dispus, din oficiu, efectuarea unei expertize genetice judiciare. De asemenea, inculpatul a solicitat judecata în lipsă, manifestându-și dorința de a fi prezent doar pentru a pune concluzii pe fondul cauzei. Astfel, probatoriul din cursul judecății a constat în declarațiile inculpatului (f. 94-96 d.i.), memorii ale acestuia (f. 124, 125, 156, 157, 177, 217 d.i.), declarația martorei G. E. (f. 158-159 d.i.), acte medicale inculpat (f. 160 d.i.), raport de expertiză genetică judiciară (f. 219-124 d.i.), declarația martorului V. Karoly.
Nu au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere, cu excepția înscrisurilor medicale depuse de inculpat și fișa de cazier judiciar actualizată (f. 83 d.i.).
La termenul de judecată din data de 24.11.2015, reprezentanta Ministerului Public a formulat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, reținute în actul de sesizare, din infracțiunea de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1 și 2 lit. c Cod penal în infracțiunea de viol în formă calificată, prev. de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c Cod penal, cerere asupra căreia instanța s-a pronunțat odată cu soluționarea fondului cauzei.
Din analiza coroboratã a materialului probator administrat în cursul urmãririi penale, instanța a reținut urmãtoarea situație de fapt:
Sub aspectul stãrii de fapt, instanța a constatat cã aceasta a fost în mod corect stabilitã în cursul urmãririi penale, fiind confirmatã de probatoriul administrat în cursul procesului penal.
Astfel, a reieșit că, de aprox. 2-3 ani inculpatul N. L., în vârstă de 63 ani, locuia cu chirie împreună cu soția sa și cu nepotul minor, în vârstă de 7 ani, numitul N. T. Erno, într-un imobil care avea curte comună cu locuința bunicii persoanei vătămate V. A., numita G. A., situat în Tg. M., .. 4, jud. M..
La data de 06.07.2015, persoana vătămată V. A., aflându-se la bunica sa, a mers la locuința inculpatului, pentru a-l chema pe minorul N. T. Erno să se joace împreună, cu puii de găină din curte. Nu l-a găsit acasă pe acesta, însă inculpatul, care se afla singur în cameră, a chemat-o pe minoră înăuntru, sub pretextul că trebuie să îi dea un încărcător de telefon pentru tatăl ei. In momentul în care minora a intrat în cameră, inculpatul N. L. i-a acoperit gura cu mâna, a așezat-o pe pat, i-a dat lenjeria intimă jos, s-a așezat în genunchi, lângă pat, și a început să o lingă în zona organelor genitale.
Văzând că fiica sa V. A. nu mai apărea prin curte, martorul V. Karoly, tatăl acesteia, a mers la camera inculpatului și a observat, prin ușa deschisă, picioarele fiicei sale pe patul inculpatului. A intrat repede în cameră și a observat că fiica sa era așezată pe pat, avea lenjeria intimă trasă în zona genunchilor și rochia ridicată, iar inculpatul se afla în genunchi în fața ei și o lingea în zona genitală, el fiind complet îmbrăcat. Persoana vătămată a fost scoasă din încăpere de martora G. E., mătușa sa, după care martorul V. Karoly a solicitat intervenția organelor de poliție.
Persoana vătămată minoră V. A., fiind audiată, în cursul urmăririi penale, în prezența reprezentantului legal, al avocatului desemnat din oficiu și al psihologului, a declarat că, în data de 06.07.2015 se afla la locuința bunicii sale, iar la un moment dat a mers în spatele curții, unde bunica ei ținea puii de găină, cu care dorea să se joace. Având nevoie de ajutor pentru a ajunge la niște boboci de rață, aceasta a început să-l strige pe „Erno”, pentru a o ajuta să scoată afară acei boboci. Însă, „Erno” nu a apărut, ci a venit bunicul ei, care a chemat-o la el în casă pentru a-i trimite ceva tatălui ei. În momentul în care a ajuns lângă el, inculpatul i-a pus mâna la gură, a aruncat-o pe pat și i-a dat jos chiloții, fără a-i spune ceva. În continuare, minora a arătat că acea persoană s-a așezat în genunchi, i-a desfăcut picioarele și „a pupat-o pe păsărică”. După ce a sărutat-o pe „păsărică”, acea persoană „și-a scos puța și și-a așezat-o lângă păsărica mea”. Imediat a intrat în cameră tatăl acesteia, însoțit de mătușa ei, care au scos-o din acea încăpere (f.24 – 27).
P. raportul de expertiză medico-legală nr. 2807/A1/219, emis de IML Tg. M., la data de 08.07.2015, s-a concluzionat că, la data examinării, minora V. A., în vârstă de 7 ani, era virgină și nu prezenta leziuni traumatice externe pe cap, trunchi sau membre. Cu aceeași ocazie, au fost prelevate trei probe biologice pentru examen ADN, de la nivelul zonei genitale și perianale. (f. 41 d.u.p.)
Cu toate acestea, din cuprinsul raportului psihologic nr. 109/27.07.2015, întocmit de psihologul din cadrul Organizației Salvați Copiii – Centrul de Consiliere pentru Părinți Filiala M., a rezultat că minora a fost abuzată sexual, prin atingeri în zonele intime și expunere la nuditate, simțea teamă față de agresor, însă nu prezenta simptomatologie specifică pentru tulburarea de stres postraumatic sau depresie. Cu toate acestea, s-a concluzionat că exista riscul ca pe viitor, când aceasta va înțelege gravitatea faptei agresorului, când se va implica în relații cu persoane de sex opus, să apară simptome specifice unui abuz sexual din copilărie, care să interfereze cu funcționalitatea optimă din punct de vedere psihosocial, emoțional, relațional și sexual. (f. 44-46 d.i.).
Relatările persoanei vătămate au fost confirmate sub aspectele esențiale, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății de către martorii oculari V. Karoly și G. E., motiv pentru care instanța nu a mai apreciat necesară reaudierea persoanei vătămate minore, mai ales pentru a evita ca aceasta să rememoreze episodul traumatizant, la care a fost supusă.
Astfel, martorul V. Karoly a arătat că fiica sa obișnuia să se joace cu minorul Erno, nepotul inculpatului, inclusiv la acesta în cameră. La data respectivă se afla la mama sa, împreună cu persoana vătămată, iar la un moment dat aceasta a mers în spatele casei să se joace. După un timp, văzând că nu mai apărea, martorul s-a dus după fiica sa, însoțit de martora G. E., ocazie cu care, prin ușa deschisă, a observat că aceasta se afla în camera inculpatului, pe pat, dezbrăcată de la brâu în jos, iar inculpatul se afla în genunchi lângă pat, cu capul între picioarele fetei. A precizat că inculpatul era complet îmbrăcat. Totodată, martorul a infirmat faptul că i-ar fi cerut vreun încărcător de telefon inculpatului, arătând că acesta a folosit respectivul pretext doar pentru a o atrage, pe persoana vătămată, în camera lui.
Martora G. E. a arătat, la rândul său, că la data de 06.07.2015, se afla în fața casei în care locuia, împreună cu bunica, fiul său de un an și persoana vătămată V. A., nepoata sa în vârstă de 7 ani. La un moment dat, cea din urmă a mers în spatele casei să se joace, acolo fiind și camera în care locuia inculpatul împreună cu soția sa și nepotul. După aproximativ 5 minute, văzând că fata nu se întorcea, a mers împreună cu martorul V. Karoly să o caute, ocazie cu care a constatat că aceasta se afla în camera inculpatului, întinsă pe pat, însă martora nu a putut preciza dacă era complet îmbrăcată sau nu, deoarece se afla în spatele martorului V. Karoly. In schimb, martora l-a observat pe inculpat în genunchi în fața fetei, pe podea, însă nu a observat dacă era îmbrăcat sau nu. Când au ajuns acolo, persoana vătămată plângea, motiv pentru care martora a scos-o din cameră și a dus-o la bunica sa, unde aceasta i-a povestit ce s-a întâmplat, relatându-i că a mers la inculpat deoarece acesta trebuia să îi dea un încărcător de telefon pentru tatăl ei, iar când a intrat în cameră, inculpatul „a început să mă pupe pe păsărică”.
Audiat, fiind în calitate de suspect, la data de 06.07.2015, numitul N. L. a negat, categoric, comiterea faptei, arătând că persoana vătămată a intrat singură la el în cameră, pentru a-l căuta pe nepotul său, și deoarece acesta nu se afla acolo, i-a cerut permisiunea de a folosi olița nepotului său. Inculpatul susținea că nu a lăsat-o, însă cu toate acestea persoana vătămată și-a tras singură lenjeria intimă jos, iar în acel moment a intrat în cameră tatăl său, care văzând-o pe fată, l-a lovit și l-a acuzat că a vrut să o violeze. A subliniat că nu a atins-o în niciun fel pe persoana vătămată și nu înțelegea de ce era acuzat de astfel de fapte (f. 52 d.u.p.).
Ulterior, cu ocazia audierii în calitate de inculpat la data de 07.07.2015, inculpatul a reiterat aceleași împrejurări, în care persoana vătămată a intrat la el în cameră și că a intenționat să folosească olița nepotului său, Erno. In momentul în care persoana vătămată și-a tras lenjeria intimă, inculpatul a arătat că și-a lins degetele de la mâna stângă și a atins-o o singură dată zona organelor genitale, fără să poată explica ce anume l-a determinat să facă acest gest. A precizat că, în tot acest timp, se afla în picioare, lângă ușa de la intrare care era deschisă, iar fata se afla în picioare lângă el. Imediat după, inculpatul i-a cerut persoanei vătămate să iasă din cameră, dar atunci a apărut tatăl ei, care l-a lovit. (f. 48 d.u.p.)
In cursul judecății, inculpatul a revenit asupra declarației, date în calitate de inculpat în faza urmăririi penale și a precizat că nu i-a făcut absolut nimic persoanei vătămate, reiterând faptul că aceasta și-a tras singură lenjeria intimă jos, intenționând să folosească olița nepotului său, deși el i-a spus să meargă afară. În tot acest timp, inculpatul susținea că a stat la o distanță de aprox. 30-40 cm. de copil și nu a atins-o, însă în momentul în care a intrat tatăl minorei și a văzut-o cu lenjeria intimă trasă, a început să îl lovească, reproșându-i că a încercat să o violeze pe fiica lui. Totodată, a precizat că declarația, în care a arătat că a atins-o cu mâna în zona genitală, a fost dată într-o stare precară de sănătate, datorată loviturilor aplicate de tatăl persoanei vătămate (f. 94-96 d.i.).
Ulterior, inculpatul a depus o . memorii în care menționa că își recunoștea fapta și că nu a făcut acest lucru la termenul de judecată deoarece trebuia să ajungă urgent la spital.
P. raportul de expertiză genetică judiciară nr. A15/8602/18.11.2015, în baza analizei probelor biologice recoltate de la persoana vătămată și de la inculpat, s-a concluzionat că probabilitatea ca urmele biologice evidențiate în secreția genitală și perianală, recoltate de la victima V. A., să conțină ADN, care proveneau de la victima și de la inculpatul N. L. era de 3.821x1017 ori mai mare decât probabilitatea ca acestea să provină de la victimă și de la un bărbat necunoscut. Caracterele genetice autozomale din profilul ADN de referință al victimei V. A. se regăseau în totalitate între caracterele genetice din proba menționată, alături de caracterele genetice cromozomiale Y din profilul ADN de referință al suspectului N. L.. (f. 223 d.i.).
Raportat la ansamblul probatoriu administrat în cursul procesului penal și anterior expus, instanța a constatat că a fost dovedit, dincolo de orice îndoială, caracterul vădit nesincer al susținerilor inculpatului, ale cărui apărări au fost demontate prin probe certe și concordante.
Astfel, instanța a apreciat cã fapta și vinovãția inculpatului au fost dovedite dincolo de orice îndoialã rezonabilã, potrivit disp. art. 396 alin. 2 Cod procedurã penalã, motiv pentru care acesta urma să fie condamnat, pentru fapta reținutã în actul de sesizare.
In drept, fapta inculpatului N. L., în vârstă de 63 ani, care la data de 06.07.2015, în jurul orei 15:30, a ademenit-o, în camera sa, pe persoana vătămată minoră V. A., în vârstă de 7 ani, a așezat-o pe pat, a dezbrăcat-o de la brâu în jos și a lins-o în zona organelor genitale, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința din cauza vârstei fragede, s-a reținut că întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal.
Sub aspect obiectiv, infracțiunea a constat în comiterea unui act de natură sexuală, asupra unei persoane vătămate care nu a împlinit vârsta de 16 ani, în scopul obținerii unei satisfacții sexuale, care nu implica penetrare, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința.
Urmarea imediată a constat în atingerea adusă libertății sexuale, prin constrângerea persoanei vătămate la acte sexuale.
Raportul de cauzalitate a rezultat, în mod cert, din probatoriul administrat.
Sub aspect subiectiv, fapta a fost comisã cu intenție directã, în accepțiunea art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, vinovăția inculpatului fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, acesta având pe deplin reprezentarea acțiunilor sale și urmărind satisfacerea apetitului sexual, în mod spontan, prin supunerea persoanei vătămate la acte de natură sexuală, profitând de vârsta fragedă a acesteia, care nu i-ar fi permis să înțeleagă ce i se întâmplă și nici să se apere.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de viol, prev. de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c Cod penal, instanța a reținut că infracțiunea de viol presupunea un raport sexual, un act sexual ori anal sau orice alte acte de penetrare vaginală sau anală. P. urmare, specific infracțiunii de viol era faptul că toate cele trei modalități în care se putea realiza, respectiv raport sexual, act sexual anal sau act sexual oral, să fi inclus acte de penetrare, în care se utiliza fie organele sexuale, în cazul raportului sexual, fie organul sexual, în cazul actului oral sau anal. Cum din probatoriul administrat nu a rezultat că activitatea infracțională a inculpatului s-ar fi materializat printr-o acțiune de penetrare, specifică unui raport sexual (victima fiind virgină, cu himenul intact) ori unui act sexual oral/anal, nu s-a putut reține, în sarcina inculpatului, săvârșirea infracțiunii de viol. De asemenea, probatoriul administrat nu a confirmat nici susținerile persoanei vătămate minore în sensul că inculpatul s-ar fi dezbrăcat și și-ar fi atins organele genitale de ale sale, cei doi martori oculari precizând că inculpatul era complet îmbrăcat. In acest context, nu s-a putut reține nici cel puțin comiterea unei infracțiuni de tentativă la viol.
Pentru aceste motive, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal în infracțiunea de viol, prev. de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c Cod penal.
La individualizarea judiciarã a tratamentului sancționator pentru infracțiunea pentru care era judecat inculpatul, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevãzute de disp. art. 74 Cod penal, respectiv împrejurãrile și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creatã pentru valoarea ocrotitã, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul sãvârșirii infracțiunii și scopul urmãrit, natura și frecvența infracțiunilor care constituiau antecedentele penale ale infractorului, conduita acestuia dupã comitera infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sãnãtate și situația familialã și socialã a acestuia.
Analizând modalitatea concretã de comitere a faptei, instanța a reținut că inculpatul, deși era o persoană matură, căsătorită și avea un nepot de vârsta victimei, a profitat de naivitatea acesteia, datorată vârstei fragede, dar și de faptul că era o persoană cunoscută victimei și în care aceasta avea încredere, pentru a o supune unei agresiuni sexuale. Având în vedere declarațiile martorilor, potrivit cărora persoana vătămată obișnuia, de mult timp, să se joace cu nepotul inculpatului, inclusiv în camera acestuia, însă niciodată nu au avut astfel de probleme și nici nu ar fi bănuit că se poate întâmpla așa ceva, cel mai probabil inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale spontane, intempestive.
De asemenea, s-a reținut modul josnic în care acesta a acționat; pentru a-și asigura succesul infracțional și a nu da de bănuit, inculpatul a ademenit-o pe minoră în camera sa, sub pretextul că trebuia să îi dea un bun pentru tatăl său, apoi i-a pus mâna la gură pentru a o împiedica să strige, având în vedere că ușa de acces, în cameră, rămăsese deschisă, a dezbrăcat-o de lenjeria intimă și a supus-o la acte de natură sexuală, a căror însemnătate persoana vătămată a perceput-o conform vârstei sale fragede. Inculpatul nu a renunțat la acțiunile sale nici măcar în momentul în care persoana vătămată a început să plângă.
Totodată, pe lângă gravitatea faptei conferită de modul concret de concepere și comitere, instanța a reținut că aceasta putea avea urmări, dintre cele mai grave, asupra dezvoltării armonioase a personalității victimei, din momentul în care aceasta va înțelege cu adevărat însemnătatea faptelor comise de inculpat, după cum s-a arătat, de altfel, și în raportul psihologic.
Relevant pentru a contura potențialul criminogen ridicat al inculpatului a fost și faptul că, deși acesta nu figura cu antecedente penale, fiind reabilitat, potrivit fișei de cazier, a mai suferit o condamnare de 6 ani închisoare, în Ungaria, tot pentru comiterea de infracțiuni contra libertății sexuale, respectiv corupere sexuală, din executarea căreia a fost liberat condiționat. Așadar, se părea că nici cel puțin experiența unei condamnări anterioare nu l-a determinat să își schimbe atitudinea față de aceste valori sociale apărate, de lege, alegându-și victime dintre cele mai vulnerabile – copii.
Nu în ultimul rând, s-a reținut atitudinea oscilantă a inculpatului și intenția constantă a acestuia de a induce în eroare organele judiciare, în pofida evidenței probelor de vinovăție care i-au fost prezentate. Era adevărat că inculpatul avea dreptul să își formuleze apărarea, inclusiv mințind, fapt care nu a putut fi reținut împotriva sa; însă din atitudinea adoptată rezulta, în mod cert, că inculpatul era departe de a conștientiza gravitatea faptei pe care a comis-o și, cu atât mai mult, de a o regreta.
Raportat la toate cele expuse, s-a apreciat că starea precară de sănătate a inculpatului nu putea fi reținută drept un motiv care să justifice, prin el însuși, lăsarea acestuia în libertate, mai ales în contextul în care beneficia de tratament medical în rețeaua sanitară a penitenciarelor, iar până la acest moment nu existau indicii că afecțiunile de care suferea ar fi incompatibile cu regimul de detenție, ori că ar fi supus unor suferințe mai mari decât cele inerente acestuia.
Judecând în aceste limite, instanța a apreciat cã aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare era suficientã pentru a contribui la realizarea scopului reeducativ și coercitiv al legii penale și proporțională cu gravitatea faptei comise și potențialul criminogen al inculpatului, pedeapsã care s-a dispus a se executa în regim de detenție.
Având în vedere specificul și gravitatea infracțiunii comise, necesitatea protejării victimei minore, evitarea ca inculpatul să ajungă să aibă autoritate legală asupra altor persoane vulnerabile, precum și dispozițiile legale precitate, instanța a apreciat că se impunea aplicarea unei pedepse complementare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin 1 lit. a, b, f și n Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator și dreptul de a comunica cu victima minoră V. A., pe o perioadã de 3 ani dupã executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit a, b, f și n Cod penal, ca pedeapsă accesorie, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Întrucât pe parcursul procesului penal inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, în conformitate cu disp. art. 72 alin. 1 Cod penal, instanța a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 07.07.2015 la zi.
Totodatã, în conformitate cu disp. art 399 alin. 1 rap. la art. 223 alin. 2 Cod procedurã penalã, a dispus menținerea stãrii de arest preventiv a inculpatului, deoarece subzistau temeiurile avute în vedere la momentul luãrii mãsurii arestului preventiv, nu s-au schimbat și nici nu au apãrut elemente noi în favoarea inculpatului, dimpotrivã, prin pronunțarea unei hotãrâri de condamnare, fie și nedefinitivã, s-a confirmat temeinicia acuzației care plana asupra sa. Or, în acest context, datã fiind natura și gravitatea faptei, de care s-a făcut vinovat inculpatul, antecedența sa penalã, stãruința în comiterea de infracțiuni, și nu în ultimul rând, pronunțarea unei hotãrâri de condamnare, fundamentau concluzia cã singura mãsurã suficientã și proporționalã era, în continuare, privarea de libertate, ca urmare a menținerii arestului preventiv, în acest caz continuarea privãrii de libertate fãcându-se în conformitate cu disp. art. 5 parag. 1 lit. a din Convenția Europeanã a Drepturilor Omului ( Wemhoff c. Germaniei - 27 iunie 1968, paragraf 9).
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 (vãzând și Anexa nr. 1 pct. 18) a mai dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul N. L., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
In conformitate cu art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, i s-a adus la cunoștința inculpatului cã probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
In baza art. 397 alin. 1 Cod proc. pen., s-a luat act că nu exista constituire de parte civilă în procesul penal și conform art. 274 alin. 1 Cod procedurã penalã, a obligat pe inculpat la plata sumei de 3900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Această hotărâre judecătorească, în termen legal, a fost apelată de către inculpatul N. L., care a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac formulate, reformându-se parțial sentința penală criticată, să i se reducă pedeapsa inițial aplicată și să i se schimbe modalitatea de executare a acesteia, în una neprivativă de libertate. S-a invederat că pedeapsa de 5 ani închisoare este prea mare, în contextul în care persoane, ce se află și ele în penitenciar și care au comis infracțiuni de viol și agresiune sexuală, au primit pentru faptele săvârșite pedepse cu 12-18 luni de închisoare mai mici, că asasini pentru faptele comise au primit pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare. A arătat că a fost pedepsit prea aspru în contextul în care a recunoscut fapta, este infractor primar, neavând relevanță condamnarea sa din Ungaria, pentru fapte comise acum 15 ani, că gravele afecțiuni, de care suferă, nu doar că nu permit privarea sa de libertate, dar nici nu pot fi tratate corespunzător în cadrul sistemului penitenciar. S-a mai invederat că fiind unicul întreținător al familiei, trebuie să fie acasă, lângă soția sa, ce este bolnavă și nepotul său, de vârstă fragedă, ce trebuie supus unei intervenții chirurgicale.
Analizând apelul astfel declarat cu stricta respectare a disp.art.412, 416-419 Cod procedură penală se constată că acesta are caracter nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Inculpatul a înțeles să critice vehement cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicate, pentru fapta comisă, susținând că, deși a recunoscut săvârșirea acesteia a fost condamnat prea drastic. Se reține că, din materialul probator legal administrat în cauză și interpretat fără părtinire, s-a demonstrat, dincolo de orice dubiu, faptul că, în după amiaza zilei de 06.07.2015 inculpatul N. L. a ademenit-o pe minora V. A. (în vârstă de 7 ani) în locuința sa, situată în Tg.M., ..4, unde a pus-o pe un pat, i-a dat acesteia lenjeria intimă jos și, după ce s-a așezat în genunchi lângă ea, a lins-o în zona organelor genitale. Starea de fapt astfel desprinsă din probele cauzei a permis statuarea faptului că ea se circumscrie, din punct de vedere juridic, preved.art.219 alin.1, 2 lit.c Cod penal, respectiv dispozițiilor legale ce reglementează infracțiunea de agresiune sexuală. Fapta comisă de către inculpat, în contextul anterior reținut, a fost just sancționată de către instanța de fond, care, realizând o pertinentă interpretare a preved.art.74 Cod penal, a stabilit că, funcțiile coercitivă, represivă și de exemplaritate a pedepsei penale pot fi realizate doar prin condamnarea inculpatului la pedeapsa privativă de libertate în cuantum de 5 ani. Reeducarea și resocializarea inculpatului apelant nu poate avea loc decât în condițiile în care acesta va executa pedeapsa aplicată de către Judecătoria Tg.M. în condițiile stabilite de către aceasta, cu atât mai mult cu cât inculpatul, chiar dacă nu are statut de recidivist, a fost, în urmă cu mai mulți ani, condamnat pentru fapte similare pe teritoriul Statului Ungar, a manifestat o atitudine oscilantă în prezenta cauză, prin declarațiile date urmărind, în mod evident, să-și minimalizeze acțiunea antisocială, a adus atingere unei valori sociale ce se bucură de o protecție specială în societatea democratică românească – integritatea fizică și psihică a copilului. Pentru fapta comisă inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, iar împrejurarea potrivit căreia suferă de afecțiuni ce nu pot fi tratate în sistemul sanitar al ANPR, nu are nici ea caracter fondat, în contextul în care, prin înseși actele depuse de către apelant, rezultă că acesta, este supus unei atente supravegheri medicale în unitatea penitenciar în care este depus. Pe de altă parte, motivele cu caracter familial invocate de către acesta pentru a obține nu doar reducerea cuantumului pedepsei aplicate, dar și schimbarea modalității de executare a acesteia, nu sunt dovedite și nu au un caracter cert.
În fiecare cauză penală, care se află pe rolul instanțelor judecătorești române la momentul soluționării ei, se analizează cu maximă atenție circumstanțele reale în care se susține că inculpatul cauzei și-ar fi desfășurat activitatea infracțională și circumstanțele personale ale fiecăruia, aceste două circumstanțe determinând cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia. În prezenta speță, contextul real în care inculpatul și-a desfășurat activitatea antisocială și circumstanțele personale ale acestuia, s-au reflectat corespunzător în pedeapsa ce i-a fost aplicată, atât prin prisma duratei ei, cât și a modalității ei de executare.
Constatându-se că sentința penală apelată se caracterizează prin legalitate și temeinicie, urmează ca în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. L. împotriva sentinței penale nr. 1462/7.12.2015 a Judecătoriei Tg. M..
Potrivit art. 422 Cod pr. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată apelantului de prima instanță și durata arestului preventiv de la data pronunțării sentinței, 7.12.2015, până la zi.
Dată fiind evidenta culpă procesuală exclusivă a inculpatului apelant, față de acesta devin incidente disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. L. (fiul lui I. și M., născut la data de 26.11.1951 în Tg. M., jud. M., domiciliat în Tg. M. ., ., f.f.l în Tg. M., .. 4, jud. M., CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul Târgu M.), împotriva sentinței penale nr. 1462/7.12.2015 a Judecătoriei Tg. M..
În baza art. 422 Cod pr. pen. deduce din pedeapsa aplicată apelantului de prima instanță și durata arestului preventiv de la data pronunțării sentinței, 7.12.2015, până la zi.
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. obligă pe apelant să plătească statului suma de 655 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 455 lei, reprezentând onorariile avocaților din oficiu, se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.02.2016.
Președinte Judecător
I. C. B. M.-R. C.
Grefier
K. P.
Red.MRC/12.02.2016
Thnred./CC/3 exp./ 15.02.2016
Jdfd. O.B.S.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 12/2016. Curtea de Apel TÂRGU... | Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 51/2016. Curtea... → |
|---|
