Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 29/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 29/A
Ședința publică din 15 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2463/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat C. M. M..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, menținându-se acordul de recunoaștere a vinovăției. Se arată că prima instanță a fost sesizată cu acordul de recunoaștere a vinovăției inculpatului, însă a aplicat înmod greșit procedura simplificată ce e contradictorie în cauză, înspeță fiind încălcate astfel dispozițiile legale De asemenea, se arată că schimbarea regimului de individualizare a pedepsei nu se justifică în condițiile înc are inculpatul a săvârșit infracțiunea în formă continuată, din ansamblul probator reieșind că este nevoie de un termen de supraveghere mai mare pentru a se putea concluziona dacă inculpatul a înțeles scopul pedepsei. Totodată se arată că soluția este nelegală și neîntemeiată întrucât nu au fost avute în vedere circumstanțele și modul de comitere al faptei, precum și periculozitatea acesteia.
Inculpatul intimată C. M. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin acordul de recunoaștere a vinovăției înregistrat la Judecătoria A. la data de 06.10.2014, a fost sesizată instanța cu privire la săvârșirea de către inculpatul C. M. M., a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, constând în faptul că, inculpatul în perioada iunie-august 2014, a întocmit în schimbul unor sume de bani certificate de absolvire a Școlii Generale din Felnac, județ A.. Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Prin sentința penală nr. 2463/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 485 Cod procedură Penală a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 30.09.2014 din dosarul nr. 5609/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
În baza art. 396 al. 4 raportat la art. 83 Cod Penal și art. 396 al. 10 Cod Procedură Penală a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului C. M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută de art.320 al. 1 cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod Penal
În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod Penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cod Penal pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) Cod Penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A.
S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză
În baza art. 112 lit. d Cod Penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 85 de lei.
În baza art. 112 lit. b Cod Penal s-a dispus confiscarea specială a unității de memorie inscripționată N-Joy împreună cu hard disk-ul marca Western Digital . și imprimanta marca Epson ..
În baza art. 404 alin. (3) Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) Cod Procedură Penală a fost obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria A. a reținut că în perioada iunie 2014-august 2014, inculpatul a întocmit în fals pe calculatorul personal certificate de absolvire a Școlii Generale din Felnac, pe numele martorilor B. E. M., B. E. O., G. D. și G. S., la solicitarea acestora în schimbul unor sume de bani.
S-a mai reținut că la domiciliul inculpatului, în urma percheziției domiciliare, au fost găsite șapte coli format A 5 cu antetul Școlii Generale Felnac, cu titlul de adeverință.
Prima instanță a constatat că starea de fapt astfel cum a fost reținută se probează cu declarațiile inculpatului, declarații martori, proces verbal de percheziție domiciliară.
De asemenea, s-a reținut că audiat, potrivit art. 484 al. 2 Cod Procedură Penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
Judecătoria A. a reținut că fapta inculpatului, care în baza unei rezoluții infracționale unice a falsificat certificate de absolvire a școlii generale din Felnac, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prevăzută de art. 320 al. 1 cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod Penal.
S-a constatat de asemenea că prin acordul de recunoaștere a vinovăției, s-a stabilit de comun acord cu inculpatul o pedeapsă de 3 ani cu suspendare.
Raportat la prevederile art. 485 Cod Procedură Penală, instanța de fond a stabilit că nu este ținută de această prevedere a acordului, neputând crea în această procedură specială o situație mai grea pentru inculpat.
Văzând că, individualizarea pedepsei s-a făcut spre maximul special prevăzut de lege, prima instanță a procedat la o nouă individualizare judiciară a pedepsei raportat la prevederile art. 74 Cod Penal. Astfel, a fost avută în vedere starea de pericol creat pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, precum și consecințele infracțiunii, precum și conduita inculpatului de recunoaștere pe parcursul procesului penal, precum și împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Plecând de la aceste criterii de individualizare, prima instanță a stabilit că o pedeapsă de 1 an închisoare a cărei aplicare să fie amânată poate conduce la îndreptarea și reintegrarea în societate a inculpatului.
Prin urmare, Judecătoria A. a dispus conform dispozitivului sentinței penale apelate.
Împotriva sentinței penale nr. 2463/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria A. criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea instanței de judecată este nelegală întrucât în cadrul procedurii speciale a acordului de recunoaștere pev. de art. 478 Cpp și următoarele, inculpatul nu poate beneficia de reducerea cu o treime a pedepselor, în condițiile art. 374 al. 4 Cp raportat la art. 39 al. 10 Cpp. Astfel, se arată că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea art. 397 al. 10 Cpp, deoarece această procedură specială a acordului de recunoaștere a vinovăției se desfășoară în fața instanței de judecată, însă nu are un caracter contradictoriu, astfel cum o are procedura de la art. 374 al. 4 raportat la art. 375 Cpp.
Se mai arată că hotărârea este netemeinică întrucât prima instanță nu a avut în vedere toate aspectele particulare ale cauzei atunci când a modificat acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpat. Astfel, se arată că prima instanță s-a raportat la art. 485 Cpp și a menționat în cadrul motivării că nu este ținută de cuantumul pedepsei stabilite de comun acord între procuror și inculpat (care a fost asistat de apărător ales) și nu poate să creeze o situație mai grea pentru inculpat.
De asemenea, se arată că prevederea de la art. 485 al. 1 lit a Cpp arată că instanța nu poate crea inculpatului o situație mai grea, însă a interpretat greșit această prevedere, instanța neputând crea o situație mai grea inculpatului, însă această situație mai grea ar fi fost creată dacă judecătorul ar fi pronunțat o pedeapsă mai grea decât aceea care a fost stabilită de comun acord între inculpat și P.. Prin urmare, e consideră că în mod greșit instanța de fond a schimbat atât cuantumul cât și modalitatea de individualizare a executare a pedepsei.
Totodată se consideră că schimbarea regimului de individualizare a pedepsei nu se justifică în condițiile în care inculpatul a săvârșit infracțiunea în formă continuată, din ansamblul probator reieșind cu evidență că este nevoie de un termen de supraveghere mai mare pentru a putea vedea dacă inculpatul a înțeles scopul acestei pedepse și doar instituția suspendării sub supraveghere prev. de art. 91 Cp poate oferi acest termen mai lung.
Se mai arată că trebuie avut în vedere faptul că suspendarea sub supraveghere a fost stabilită de comun acord între procuror și inculpat (asistat de apărător ales), acesta înțelegând că este nevoie de această pedeapsă și de un termen mai lung pentru a înțelege consecințele faptelor comise.
Se solicită a se constata că instanța de fond nu a avut în vedere nici forma continuată a infracțiunii comise de inculpat, existând mai multe adeverințe falsificate, iar tratamentul sancționator de la art. 36 Cp arată clar și fără dubiu că în cazul infracțiunii continuate se poate spori maximul special cu încă trei ani, astfel putându-se observa că infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale este sancționată cu o pedeapsă de până la trei ani, pedeapsa putea fi stabilită până la șase ani.
Analizând apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. prin prisma motivelor de apel și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat, după cum urmează:
În prealabil se reține că potrivit art. 488 alin. 2 C.p.p.: „Împotriva sentinței prin care acordul de recunoaștere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul și cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia”, astfel că numai aceste aspecte vor fi analizate de instanța de apel.
Cu privire la cuantumul pedepsei, se constată că potrivit art. 485 alin. 1 lit. a C.p.p. legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca instanța să pronunțe o soluție mai blândă decât cea din acordul de vinovăție („dispune una dintre soluțiile prevăzute de art. 396 alin. 2 – 4, care nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord”). Ca atare, nu există nici un element de nelegalitate a hotărârii.
Referitor la motivul de apel privind aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p., se reține că prin decizia nr. 25/17.11.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art. 480 - 485 din Codul de procedură penală stabilește că procurorul nu poate, în faza de urmărire penală, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, să rețină dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu consecințe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.” În considerentele deciziei, se menționează însă și că „în actuala reglementare, prin voința legiuitorului, nu este posibilă reducerea limitelor de pedeapsă nici cu ocazia încheierii acordului între procuror și inculpat, dar nici cu ocazia verificării acordului de către instanță.” Cu toate acestea, în speță nu se constată încălcarea prevederilor legale întrucât cuantumul de 1 an închisoare aplicat de prima instanță nu reprezintă minimul la care se ajunge prin incidența art. 396 alin. 10 C.p.p. (de la 4 luni la 2 ani închisoare).
Instanța de apel constată că pedeapsa a fost corect individualizată din punct de vedere al cuantumului său, însă s-a făcut o greșită aprecierea a dispozițiilor art. 83 C.p. cu consecința amânării aplicării pedepsei. Astfel, una dintre condițiile impuse pentru amânarea aplicării pedepsei este aceea ca în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța să aprecieze că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și că a recunoscut comiterea faptelor, însă nu se poate face abstracție de împrejurarea că faptele sunt grave, inculpatul falsificând certificate de absolvire a Școlii Generale din Felnac în schimbul unor sume de bani, la domiciliul său găsindu-se și coli cu format A5 cu antetul Școlii Generale Felnac, cu titlu de adeverință. Aceste fapte nu pot fi apreciate ca fiind unele minore, ele aduc atingere sistemului educațional și încrederii în actele emise de instituțiile de învățământ, putând crea consecințe pe termen lung pentru persoanele care le utilizează. Prima instanță a avut în vedere la motivarea soluției de amânare a aplicării pedepsei aspecte de ordin general și nu elemente speciale care să caracterizeze conduita și persoana inculpatului în speță. Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Evaluând ansamblul aspectelor sus menționate, instanța de apel apreciază că modalitatea de executare a pedepsei convenită în acordul de recunoaștere a vinovăției, respectiv suspendarea sub supraveghere, este una optimă pentru a conduce la prevenirea comiterii altor fapte de natură penală, dar și reeducării inculpatului în spiritul câștigării mijloacelor materiale prin muncă cinstită.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct.2 lit.a C.p.p va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr.2463/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Va fi desființată sentința penală apelată și rejudecând, în temeiul art. 91 C.p. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului C. M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin.1 C.p cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p, iar în temeiul art. 92 C.p stabilește termen de supraveghere de 3 ani pe seama inculpatului.
În temeiul art. 93 C.p vor fi impuse în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin.2 C.p se va impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială la alegerea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
În temeiul art. 93 alin.3 C.p se va dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria comunei Felnac județ A., sau altă entitate stabilită de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. conform art. 404 alin.3 C.p.p.
Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 93 alin.5 și 96 C.p referitoare la sancțiunea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul nu respectă cu rea credință măsurilor de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct.2 lit.a C.p.p admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr.2463/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
În temeiul art. 91 C.p. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului C. M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 320 alin.1 C.p cu aplicarea art. 35 alin.1 C.p, iar în temeiul art. 92 C.p stabilește termen de supraveghere de 3 ani pe seama inculpatului.
În temeiul art. 93 C.p impune în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin.2 C.p impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială la alegerea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
În temeiul art. 93 alin.3 C.p pe durata termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria comunei Felnac județ A., sau altă entitate stabilită de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. conform art. 404 alin.3 C.p.p.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 93 alin.5 și 96 C.p referitoare la sancțiunea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul nu respectă cu rea credință măsurilor de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 al.3 C.p.p cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B.- 21.01.2015
Tehnored- .C.U.- 21.01.2015
Prima inst. jud. C. M. – Judecătoria A.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 412/2015.... → |
|---|
