Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 4678/55/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 149/CO
Ședința publică de la 05 august 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației declarată de contestatorul F. N. I. împotriva sentinței penale nr. 227 din data de 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul F. N. I., aflat în stare de deținere și asistat de apărător din oficiu avocat M. C., din cadrul Baroului T., care depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._/23.07.2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 17.07.2015 condamnatul a depus la dosar prin registratură completare la motivele contestației.
Instanța constată că asistența juridică este asigurată, și întreabă părțile dacă sunt cereri prealabile.
Contestatorul condamnat F. N. I. depune la dosar un memoriu și arată că prima instanță nu a luat în considerare toate aspectele pe care l-a arătat în cererea de modificare a pedepsei.
Contestatorul arată că apreciază ca fiind îndeplinite în cauză condițiile pluralității intermediare și invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.44 Noul Cod penal și art. 40 Cod penal din 1969, care reglementează pluralitatea intermediară, întrucât încalcă art. 16 din Constituția României, privind egalitatea în fața legii și art. 14 CEDO. Arată că prevederile art. 44 Noul Cod penal și art. 40 Cod penal din 1969 sunt discriminatorii în raport cu alte dispoziții legale referitoare la săvârșirea unei infracțiuni în timpul evadării, unde pedeapsa se contopește, iar cele privitoare la săvârșirea unei infracțiuni în timpul executării pedepsei, în timpul liberării condiționate, pedeapsa nu se contopește.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul asupra excepției arată că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 care reglementează dispozițiile cu privire la sesizarea Curții Constituționale. În speța dedusă judecății este vorba de recidivă, astfel că, în mod corect prima instanță a reținut prevederile art. 61 Cod penal din 1969.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat M. C. solicită admiterea contestației formulată pentru motivele indicate de contestator.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. În motivare, arată că, în mod corect prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 61 Codul penal anterior.
Condamnatul F. N. I., având ultimul cuvântul solicită admiterea contestației și atașarea la prezentul dosar a dosarelor de fond.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față reține:
Prin sentința penală nr. 227 din data de 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a respins cererea de modificare a pedepselor formulată de persoana condamnată F. N. I., deținută în P. A..
S-a constatat ca rămasă fără obiect cererea formulată de persoana condamnată F. N. I., privind rectificarea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 326/2014 din 05.09.2014 al Tribunalului A., completat în conformitate cu dispozițiile încheierii 677/A/28.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr._ .
A fost respinsă cererea formulată de persoana condamnată F. N. I., privind acordarea de daune morale, în cuantum de 50.000 euro.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală a obligat persoana condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 din Cod procedură penală, s-a dispus virarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerul Justiției în contul Baroului A., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, la data de 18.05.2015 a fost înregistrată la Tribunalul A., prin declinare de la Judecătoria A., conform sentinței penale nr. 948/06.05.2015, cererea formulată de condamnatul F. N. I., deținut din P. de Maximă Siguranță A. prin care a formulat contestație la executare cu privire la modificarea mandatului de executare a pedepsei nr. 326/2014 al Tribunalul A., în executarea căruia se află, în conformitate cu dispozițiile date prin încheierea 677/A din 28.10.2014 a Curții de Apel Timișoara prin care s-a dispus înlăturarea dispoziției privind interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a Teza a II-a Cod procedură penală, pe perioada cât a fost lipsit ilegal de acest drept solicitând daune morale în cuantum de 50.000 euro. De asemenea, s-a solicitat computarea pedepsei executate în baza sentinței penale nr. 649/2001 a Judecătoriei A., din pedeapsa ce o execută în prezent, respectiv aplicarea dispozițiilor privitoare la pluralitatea intermediară și disp. art. 10 Cod penal 1969.
La dosarul cauzei s-au depus în copie, Mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 326/2014 din 05.09.2014 emis de Tribunalul A., memoriu petiționar, certificat de cazier judiciar din care prima instanță a reținut că petiționarul are de executat în prezent o pedeapsă de 11 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 320 din 18 februarie 2014 a Tribunalului A., modificată prin decizia penală nr. 677/A/2014 a Curții de Apel Timișoara. Instanța a dispus în baza art. 61 Cod Penal 1969 revocarea liberării condiționate pentru restul de 913 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 649/2001 a Judecătoriei A..
Dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 585 alineatele 1 și 2 Cod Procedură Penală prevăd următoarele:
„ Alte modificări de pedepse
Pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații:
a) concursul de infracțiuni;
b) recidiva;
c) pluralitatea intermediară;
d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.”
Tribunalul a reținut că persoana condamnată a solicitat computarea pedepsei executate în baza sentinței penale nr. 649/2001 a Judecătoriei A., din pedeapsa ce o execută în prezent, respectiv aplicarea dispozițiilor privitoare la pluralitatea intermediară și dispozițiile Codului penal 1969.
Analizând cererea persoanei condamnate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, s-a constatat că prin pluralitate intermediară de infracțiuni este desemnată situația în care o persoană, după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracțiune, săvârșește o nouă infracțiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru recidiva postcondamnatorie (art. 40 Cod penal). Pluralitatea este denumită intermediară, pentru că desemnează o pluralitate de infracțiuni ce nu poate fi considerată concurs deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracțiunile comise de aceeași persoană și nu sunt îndeplinite nici condițiile recidivei postcondamnatorii.
Recidiva constă în săvârșirea din nou a unei infracțiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv sau a și executat o pedeapsa pentru o infracțiune. Din noțiune rezultă că pluralitatea de infracțiuni sub forma recidivei este condiționată pe de o parte de existența unei condamnări definitive pentru o infracțiune comisă anterior și pe de altă parte, de săvârșirea unei noi infracțiuni.
La aplicarea pedepsei inculpatului F. N. I. instanțele au reținut starea de recidivă în care se afla acesta, dând eficiență dispozițiilor art. 61 Codul penal anterior.
Cu privire la modificarea mandatului de executare a pedepsei nr. 326/2014 al Tribunalul A., în executarea căruia se află, în conformitate cu dispozițiile date prin încheierea 677/A din 28.10.2014 a Curții de Apel Timișoara prin care s-a dispus înlăturarea dispoziției privind interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a Teza a II-a Cod procedură penală, Tribunalul A. a constatat că această cerere este rămasă fără obiect.
C. executări penale din cadrul Tribunalului A. făcând cuvenitele mențiuni la data de 04.06.2015, pe exemplarele originale așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (filele 8 și 9). Aceste operațiuni pot fi făcute numai pe exemplarele originale ale mandatului de executare a pedepsei închisorii, petiționarul putând intra în posesia unui mandat rectificat în momentul în care va depune exemplarul original pe care îl deține.
Cu privire la solicitarea de daune morale, s-a reținut de către tribunal că acesta nu a făcut dovada că a fost privat de vreun drept, privare care să aibă consecința unui prejudiciu fizic sau de imagine, până la modificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală a obligat pe persoana condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul A. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Împotriva sentinței penale nr. 227 din data de 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a formulat contestație condamnatul F. N. I..
Condamnatul contestator a arătat că va motiva contestația formulată după comunicarea sentinței penale nr. 227 din data de 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ . Precizează că a avut dreptate cu privire la necesitatea modificării Mandatului de executarea pedepsei nr. 326/2014, fara a-i fi admisă cererea de acordare a a daunelor morale solicitate. Nu i-a fost admisă cererea de modificare a pedepsei formulate. Arată că a înaintat cererea initial la Judecătoria A., care a declinat soluționarea în favoarea Tribunalului A., iar apărătorul din oficiu, avocat din cadrul Baroului A., care a fost prezent la Judecătoria A. ar fi fost necesar să fie prezent și la Tribunalul A., pentru a-I susține în fața instanței.
Prin memorial depus la dosar de către contestator la data de 17.07.2015, cât și la termenul de judecată din data de 05.08.2015, au fost completate motivele contestației. Contestatorul arată că prima instanță nu a examinat aspectele cu privire la ora consemnată în mandatul de executare și nici probele biologice care au fost prelevate fără ca instant să fi dispus în acel sens.
Contestatorul solicită rectificarea orei din mandat în sensul că în loc de ora 22.00 să fie scris ora 20.30. Scoaterea din evidență a probelor biologice care i-au fost prelevate fără ca instanță să dispună în acest sens și împotriva voinței sale. Admiterea cererii de contopire a pedepselor.
De asemenea, a arătat că invocă excepția de neconstituționalitate a art. 61 Cod penal de la 1969 și art. 44 noul Cod Penal, articole care, prin conținutul lor au dispoziții discriminatorii, contrare art. 14 Cedo și art. 1, art. 11, art. 16 și art. 20 din Constituția României. În motivare arată că dispoziții legale referitoare la săvârșirea unei infracțiuni în timpul evadării prevăd că pedeapsa se contopește, la fel și in timpul săvârșirii unei infracțiuni în timpul executării pedepsei, iar în ceea ce privește săvârșirea unei infracțiuni în timpul liberării condiționate pedeapsa nu se contopește. În cazul său, la data de 06.07.2013 când s-a reținut în sarcina sa infracțiunea pentru care este condamnat, iar prin Decizia penală nr. 677/A/2014 a Curții de Apel Timișoara pedeapsa a rămas definitivă, astfel fiind înainte de data de 21.11.2013 când expira mandatul anterior.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în limitele art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată nefondată contestația formulată de petent pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința penală nr. 320 din 18.02.2014 pronunțată de Tribunalului A. în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr. 677/04.09.2014 a Curții de apel Timișoara, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p. s-a admis apelul declarat de inculpatul F. N. I. împotriva sentinței penale nr. 320/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
A desființat sentința penală nr. 320/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ și rejudecând cauza:
În baza art. 197 alin. 3 teza I Codul penal anterior cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal anterior, cu apl.art.5 Codul penal, a condamnat pe inculpatul F. N. I. la două pedepse de câte:
-10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
A aplicat inculpatului două pedepse complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d și e Codul penal anterior pe câte o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit a Codul penal anterior, 34 lit. b Codul penal anterior a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de:
- 10 (zece) ani închisoare.
În baza art. 35 Codul penal anterior a contopit pedepsele complementare în aceea a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d și e Codul penal anterior pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale
În baza art. 61 Codul penal anterior a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 913 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 649/21.03.2001 de Judecătoria A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 715/10.09.2001 a Curții de Apel Timișoara și a contopit acest rest cu pedeapsa rezultantă de mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare, la care a adăugat u spor de 1 (un) an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă totală de:
11 (unsprezece) ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, d și f Codul penal anterior pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Codul penal anterior.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b, d și e Codul penal anterior pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 399 C.p.p a menținut starea de arest a inculpatului și a dispus deducerea arestului preventiv de la 11.07.2013 la zi.
A menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 29 al.5 din legea 47/1992 a admis cererea formulată de inculpatul F. N. I. și dispune trimiterea în vederea soluționării la Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.66 lit. a Codul penal.
În baza art. 275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și a dispus plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu avocat oficiu.
A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 326/2014 de Tribunalul A..
Prin contestația la executare formulată, petentul a solicitat printre altele computarea pedepsei executate în baza sentinței penale nr. 649/2001 a Judecătoriei A., din pedeapsa ce o execută în prezent, respectiv aplicarea dispozițiilor privitoare la pluralitatea intermediară și disp. art. 10 Cod penal 1969.
În mod corect tribunalul a respins cererea petentului, în cauză nu sunt incidente dispozițiile care reglementează pluralitatea intermediară, la aplicarea pedepsei inculpatului F. N. I., instanțele au reținut starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla acesta, dându-se eficiență dispozițiilor art. 61 Cod penal din 1969, care reglementează revocarea liberării condiționate. Solicitarea condamnatului de computare din pedeapsa aplicată a perioadei executate în baza sentinței penale nr. 649/2001 a Judecătoriei A. este neîntemeiată, din actele dosarului rezultă că petentul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 13 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 649 din 21.03.2001 de Judecătoria A., cu rest neexecutat de 913 zile închisoare. Prin sentința penală nr. 320 din 18.02.2014 pronunțată de Tribunalului A. în dosarul nr._, modificată prin decizia penală nr. 677/04.09.2014 a Curții de apel Timișoara, s-a revocat liberarea condiționată, și în baza art. 61 Cod penal din 1969, s-a contopit pedeapsa rezultantă aplicată cu restul rămas neexecutat, faptele ce au făcut obiectul dosarului_ fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, și nu în pluralitate intermediară.
În ce privește modificarea mandatului de executare a pedepsei nr. 326/2014 emis de Tribunalul A., în executarea căruia se află, în conformitate cu dispozițiile date prin încheierea 677/A din 28.10.2014 a Curții de Apel Timișoara prin care s-a dispus înlăturarea dispoziției privind interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Cod procedură penală, corect a reținut tribunalul că a rămas fără obiect, compartimentul executări penale din cadrul Tribunalului A. a efectuat aceste mențiuni în data de 04.06.2015, pe exemplarele originale ale mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Cu privire la solicitarea de daune morale, corect a reținut prima instanță că acesta nu a făcut dovada că a fost privat de vreun drept, privare care să aibă consecința unui prejudiciu fizic sau de imagine, până la modificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii.
În ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de petent, instanța constată că este inadmisibilă, pentru următoarele:
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.
Alineatul 5 prevede că excepția este inadmisibilă atunci când este contrară prevederilor prevăzute la alineatele 1,2 și 3, situație în care va fi respinsă ca atare de instanța în fața căreia s-a ridicat.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile care reglementează pluralitatea intermediară, respectiv art. 40 Cod penal din 1969 și art. 44 Cod penal, nu sunt incidente în cauză, infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală 320 din 18.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul A., modificată prin decizia penală nr. 677/04.09.2014 a Curții de apel Timișoara, la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa anterioară de 13 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 649 din 21.02.2001, din executarea căreia condamnatul a fost liberat condiționat, cu un rest de 913 zile închisoare.
Pluralitatea intermediară prevede situația în care o persoană, după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracțiune, săvârșește o nouă infracțiune înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru recidiva postcondamnatorie. Or, în situația condamnatului sunt îndeplinite condițiile recidivei postcondamnatorii, și cu privire la primul termen, și cu privire la al doilea termen: condamnarea definitivă anterioară privește pedeapsa de 13 ani închisoare pentru fapte intenționate, noile infracțiuni intenționate pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare sunt comise după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracțiunea anterioară, respectiv în timpul liberării condiționate și înainte de împlinirea duratei pedepsei.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, una dintre condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate este aceea ca textele legale a căror neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei. În speță nu este îndeplinită această condiție, dispozițiile art. 40 Cod penal din 1969, respectiv art. 44 Cod penal, care reglementează pluralitatea intermediară nu sunt incidente în cauză.
Ca atare, în baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, va respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de petentul F. N. I..
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de petent împotriva sentinței penale nr. 227 din data de 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Va dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga condamnatul la 230 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de petentul F. N. I..
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge contestația formulată de petentul F. N. I. împotriva sentinței penale nr. 227 din data de 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, ca nefondată.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă condamnatul la 230 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu contestație în termen de 48 ore de la pronunțare la instanța superioară privind dispoziția de respingere a excepției de neconstituționalitate și definitivă în rest.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.08.2015.
Președinte
D. V.
Grefier
A. S.
Red. D.V./06.08.2015
Tehnored. A.S./05.08.2015/4ex
Tribunalul A.: F. V.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 160/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 162/2015.... → |
|---|
