Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 254/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 531/250/2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 254/A
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 89/1.10.2014 a Judecătoriei L..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant personal, în stare de arest, asistat de avocat ales B. D. L. din cadrul Baroului A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocatul ales al inculpatului apelant depune un set de acte la dosar, apoi instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.
Avocatul B. D. L. solicită ca în temeiul art. 422 C.p.p. să se deducă perioada privării de libertate dispusă după pronunțarea sentinței de instanța de fond. Solicită admiterea apelului și rejudecarea cauzei, inculpatul fiind citat o singură dată în fața primei instanțe, iar semnăturile nu sunt ale sale, nu a fost prezent la nici un termen de judecată, nu a avut avocat ales și nici din oficiu, iar instanța trebuia să-i pună în vedere disp. art. 396 C.p.p. referitoare la recunoașterea vinovăției și la efectele acestei recunoașteri. În principal solicită desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În subsidiar solicită desființarea sentinței și în rejudecare să se facă aplicarea disp. art. 396, art. 375, art. 374 alin. 4 C.p.p., având drept consecință reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, întrucât prima instanță a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare inculpatului, iar în opinia inculpatului se impune reducerea pedepsei sub minimul de 6 luni închisoare.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată de prima instanță.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, se declară de acord cu cele susținute de apărătorul său ales.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele
Prin sentința penală nr. 89 din 1 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, în baza art. 5 Cod penal, art. 335 aliniat 2 Cod penal cu aplicarea art. 396 aliniat 2 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. I., cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 15 aliniat 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal 1969 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an, aplicată prin sentința penală nr. 14 pronunțată în data de 20.02.2013 din dosar nr._ a Judecătoriei L., și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria L. a reținut că prin rechizitoriul nr. 129/310/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L., înregistrat pe rolul instanței la data de 29 mai 2014, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. I., cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, cercetat infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev.de art. 335 alin.2 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că în seara zilei de 29.01.2014, în jurul orelor 22,00, un echipaj de poliție a oprit pentru control autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_, pe raza localității C., DJ 707B.
Trecând la legitimarea celui ce a condus autoturismul, polițiștii au stabilit că autoturismul a fost condus de inculpatul B. I.. Acesta nu a putut prezenta polițiștilor permisul de conducere.
Verificând în evidența conducătorilor auto, polițiștii au stabilit că permisul de conducere al inculpatului a fost anulat prin Dispoziția nr._/20.03.2013 a Serviciului Rutier A., în baza sentinței penale nr. 14/20.02.2013 a Judecătoriei L., pronunțată în dosarul_, definitivă prin neapelare.
Organele de poliție s-au sesizat din oficiu la data de 29.01.2014 despre săvârșirea acestei infracțiuni.
Starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu; proces verbal de depistare f. 11-13; declarații inculpat f. 14-19; declarații de martori f. 20-27; fișa de cazier judiciar f. 28; acte medico-legale f. 29-33.
Faptele inculpatului B. I., care la data de 29.01.2014, a condus pe drumurile publice un autovehicul deși avea permisul de conducere anulat, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. și ped. de art. 335 al. 2 C.P.
Cu privire la persoana inculpatului B. I. s-a reținut că față de acesta a fost pusă în mișcare acțiunea penală la data de 19.12.2011 în dosar nr. 63D/P/2011 al DIICOT – Biroul Teritorial Hunedoara, pentru art. 7 al.1 din Lg. 39/2003, art. 274 din Lg. 86/2006, art. 270 al. 3 din Lg. 86/2006, art. 2961 al.1 lit. l din Lg. 571/2003, art. 41 al.2 C.P.; că a fost arestat la data de 20.11.2011, mandat de arestare preventivă 79/2011/20.11.2011 emis de Tribunalul Hunedoara, pentru art. 274 din Lg. 86/2006, art. 270 al. 3 din Lg. 86/2006, art. 2961 al.1 lit. l din Lg. 571/2003, art. 7 al.1 din Lg. 39/2003, art. 41 al. 2 C.P.; a fost liberat sub control judiciar la data de 05.06.2012; a fost condamnat la 1 an închisoare, art. 320 ind.1 C.P.P., art. 87 al.1 OUG 195/2002 rep., art. 33 lit. b C.P.; a fost condamnat la 3 luni închisoare, art. 320 ind. 1 C.P.P., art. 184 ind. 1 C.P., art. 184 al. 3 C.P., art. 33 lit. b C.P.; conf. art. 34 lit. b C.P. s-au contopit pedepsele în cea de 1 an închisoare, în final a fost condamnat la 1 an închisoare cf. art. 81-82 C.P., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu termenul de încercare de 3 ani, prin S.P. 14 din 20.02.2013, dosar nr._ a l Judecătoriei L., def. prin NEAPELARE în data de 13.03.2013, a fost pusă în mișcare acțiunea penală la data de 22.08.2013 în dosarul 614/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L., pentru art. 296 ind.1 al.1 din Lg. 571/2003, art. 270 al. 3 din Lg. 86/2006, art. 33 lit. a C.P. și art. 37 lit. a C.P.; a fost arestat la data de 22.08.2013, mandat de arestare preventivă nr. 15/22.08.2013 emis de Judecătoria L., pentru art. 270 al. 3 din Lg. 86/2006, OUG nr. 54/2010, OUG 54/2010, art. 296 ind. 1 al.1 din Lg. 571/2003, art. 33 lit. a C.P., art. 37 lit. a C.P.
La data de 29.01.2014, când a condus pe drumurile publice autovehiculul menționat la starea de fapt, inculpatul s-a aflat și sub influența băuturilor, având o alcoolemie de 0,75 %0, fiind sancționat contravențional și plătind amenda (f. 34-35).
Prin Ordonanța din 18.03.2014 s-a început urmărirea penală față de fapta prev. și ped. de art. 335 al. 2 C.P.
Prin Ordonanța din 17.03.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infr. prev. și ped. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, în cea prev. și ped. de art. 335 al. 2 C.P.
Prin Ordonanța din 25.03.2014, s-a dispus începerea urmăririi penale față de suspectul B. I..
Prin Ordonanța din 26.05.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de B. I..
Inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior prin sentința penală nr. 14/2013 a Judecătoriei L. la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare pentru infracțiuni la legea circulației.
Faptele pentru care a fost judecat în prezentul dosar au fost săvârșite de către inculpat în cursul termenului de încercare privitor la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare.
Condamnarea anterioară nu constituie însă primul termen al recidivei întrucât în conformitate cu art. 41 aliniat 1 Cod penal există recidivă numai dacă prima pedeapsă este închisoarea mai mare de un an.
În cazul inculpatului instanța a apreciat că îi este mai favorabilă legea nouă.
Față de cele reținute, instanța, în baza art. 5 Cod penal, art. 335 aliniat 2 Cod penal cu aplicarea art. 396 aliniat 2 Cod de procedură penală, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 15 aliniat 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal 1969 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an aplicată prin Sentința penală nr. 14 pronunțată în data de 20.02.2013 din dosar nr._ a Judecătoriei L. și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse care nu se contopește cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul B. I., solicitându-se în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria L. întrucât nu ar fi fost citat decât o singură dată, pentru primul termen de judecată la care nu s-a putut prezenta datorită stării de sănătate a soției acestuia și cu care a fost la un control medical, neputând să formuleze cereri și să facă apărări, instanța pronunțându-se asupra vinovăției sale doar pe baza probelor propuse prin rechizitoriu, fără ca acesta să poată combate în vreun fel aceste probe.
În subsidiar, prin concluziile orale, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de legea penală, având în vedere declarațiile de recunoaștere ale inculpatului pe parcursul procesului penal, dându-se eficiență disp. art. 396 al. 10 C.p.p., ca efect al procedurii recunoașterii învinuirii, care are consecința directă a reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3, în final solicitându-se computarea duratei măsurilor privative de libertate aplicate inculpatului.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de inculpatul B. I. este nefondat, hotărârea Judecătoriei L. fiind temeinică și legală.
Instanța de fond în mod corect a stabilit pe baza întregului material probator existent în cauză, starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că în seara zilei de 29.01.2014 inculpatul B. I. a circulat cu autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității C., jud. A., pe DJ 607 B, în condițiile în care avea permisul de conducere anulat, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 al. 2 C.p.
Această stare de fapt a fost stabilită ca urmare a analizării probelor cu înscrisuri, proces-verbal de depistare, declarațiile martorilor B. A. C., H. I. E., P. M. Lorina, care se coroborează cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, astfel că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată în speța de față, subliniindu-se aspectul că inculpatul în calea de atac a apelului nu a contestat vinovăția sa cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa de către instanța de fond.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care are antecedente penale, ceea ce conduce la ideea că sancțiunile anterioare nu au fost suficient de eficiente pentru reeducarea sa, a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal, în speță în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății a avut o atitudine pasivă, de neprezentare în fața judecătorului pentru lămurirea acuzațiilor aduse, iar raportat la toate aceste elemente, pedeapsa finală de 2 ani închisoare, apare ca fiind corect dozată.
Trebuie subliniat faptul că pedeapsa finală de 2 ani închisoare este compusă din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, la care s-a adăugat încă o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 14/2013 a Judecătoriei L., ca urmare a revocării suspendării condiționate a acestei pedepse, inculpatul având de executat astfel în final o pedeapsă de 2 ani închisoare în regim de detenție, întrucât cele două pedepse se cumulează aritmetic.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei finale, trebuie subliniat faptul că singura modalitate în astfel de situații este executarea în regim de deținere, întrucât la pedeapsa aplicată în prezentul dosar s-a adăugat și o altă pedeapsă care a rezultat ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acesteia.
Solicitarea subsidiară de reducere a cuantumului pedepsei nu poate fi apreciată ca fiind o solicitare temeinică, întrucât inculpatul nu a uzat de procedura recunoașterii învinuirii prev. de art. 396 al. 10 C.p.p. încât să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, iar mai mult decât atât, acesta are antecedente penale și în consecință, raportat și la atitudinea pasivă pe parcursul procesului penal.
Cu privire la solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, instanța constată că această solicitare este de asemenea total neîntemeiată, întrucât în speță nu pot fi considerate ca fiind aplicabile disp. art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p., deoarece instanța de control judiciar poate desființa sentința primei instanțe și trimite spre rejudecare doar în situația în care judecata cauzei în fața primei instanțe a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate invocată de acea parte sau dacă în speță există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, situații care nu se regăsesc în cauza de față.
Inculpatul a arătat că a fost citat doar o singură dată de către instanța de fond, iar verificând acest aspect se poate constata că inculpatul B. I. a fost citat pentru termenul de judecată din 5.08.2014, iar conform dovezii de primire aflată la fila 12 dosar prima instanță, acesta a semnat personal de primirea citației, astfel că în continuare a avut termen în cunoștință, nefiind necesară citarea pentru următoarele termene de judecată conform art. 353 al. 2 C.p.p. care arată că în cazul în care unei părți i s-a înmânat în mod legal citația pentru termenul de judecată, aceasta nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul din aceste termene.
În aceste condiții, instanța apreciază că procedura de citare cu inculpatul în fața primei instanțe a fost corect îndeplinită și au fost respectate exigențele disp. art. 353 al. 1 C.p.p., în sensul că judecata poate avea loc dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită.
Faptul că inculpatul, deși a primit personal citația, a avut cunoștință de desfășurarea procesului penal, nu s-a prezentat în fața primei instanțe, iar în condițiile în care nu au fost contestate probele administrate obținute în cursul urmăririi penale, ele nu au mai fost administrate, instanța bazându-se pe aceste probe.
Se poate constata că inculpatul nu a beneficiat de serviciile unui apărător din oficiu întrucât nu s-a impus desemnarea unui asemenea apărător, prevederile art. 90 C.p.p. nefiind aplicabile în cauză, asistența juridică nefiind obligatorie întrucât pentru infracțiunea dedusă judecății pedeapsa prevăzută de legea penală nu depășește 5 ani închisoare.
Inculpatul a criticat faptul că nu i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 396 al. 10 C.p.p., respectiv faptul că ar putea beneficia de reducerea pedepsei cu 1/3 în cazul în care ar opta pentru procedura recunoașterii învinuirii și că a fost lipsit de o apărare efectivă.
Această critică este total nefondată întrucât inculpatul invocă propria culpă, respectiv atitudinea pasivă față de desfășurarea procesului penal, însă în cazul în care s-ar fi prezentat în fața primei instanțe această posibilitate ar fi fost adusă la cunoștința inculpatului de către judecătorul cauzei, dar neprezentându-se, acest lucru nu a fost posibil.
De asemenea, legea procesual penală prevede asistența juridică obligatorie doar în anumite condiții, și așa cum s-a arătat și mai sus, în speța de față asistența juridică nu a fost obligatorie, inculpatul având posibilitatea însă de a angaja un apărător ales sau, în caz contrar, să-și realizeze apărarea singur, formulând cereri de administrare a unui probatoriu pe care l-ar fi considerat relevant în funcție de situația sa juridică, acțiune pe care însă nu a întreprins-o din cauza unei atitudini de indiferență, pur și simplu nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată, astfel că invocarea unei apărări efective apare ca fiind nefondată.
Cu privire la solicitarea de computare a măsurilor preventive aplicate în alte dosare penale, instanța apreciază că această solicitare nu poate fi pusă în practică întrucât măsurile preventive nu au fost dispuse în prezentul dosar, neexistând o contopire a pedepselor concurente.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 89/1.10.2014 a Judecătoriei L..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu (M. A.).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 89/1.10.2014 a Judecătoriei L..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu (M. A.).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. Gh.B./11.03.2015
Tehnored.A.B.
2 ex./13.03.2015
Prima instanță: I.D.
| ← Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 275/2015.... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 269/2015. Curtea... → |
|---|
