Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-07-2015 în dosarul nr. 1469/30/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 134/CO
Ședința publică de la 22 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A., din cadrul D. – S. Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul B. M. împotriva sentinței penale nr.181 din data de 07.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: contestatorul personal, în stare de deținere, asistat de avocat ales B. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales a contestatorului solicită, admiterea contestației și, reducerea pedepsei aplicate, cu reținerea dispozițiilor prevederilor art.15 din Vechiul Cod Penal.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată, menținerea hotărârii contestate ca fiind temeinică și legală.
Contestatorul având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales, fiecare trebuie să răspunsă pentru faptele sale, a știu de săvârșirea faptei pentru i s-a spus, este nevinovat, nu a fost în țară la pronunțarea condamnării sale, a avut un apărător fără știrea lui.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.181/07.05.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executarea împotriva sentinței penale nr. 836 din 6 noiembrie 2002 a Tribunalului T., formulată de condamnatul B. M..
A fost admisă cererea contestatorului și a fost sesizată Curtea Constituțională a României, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 8 din Legea nr. 187/2012, respectiv art. 6 alin. 1 Cod penal.
A fost obligat condamnatul să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06 martie 2015, la Tribunalul T., condamnatul B. M. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 836/06.11.2002, pronunțată în dosar nr. 7918/P/2002 al Tribunalului T..
Prin sentința penală nr. 100 din 14 aprilie 2015, Tribunalul T. a declinat competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Tribunalului A..
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul A. în data de 22 aprilie 2015.
Prima instanță a constatat că, prin apărător ales, condamnatul a solicitat reducerea pedepsei, făcând aplicarea legii penale mai favorabile
În motivarea cererii s-a arătat că Legea drogurilor a fost modificată prin reducerea limitelor de pedeapsă aplicabile faptelor prevăzute de art. 2, intervenind, totodată, și schimbarea Codului penal, în privința condamnatului fiind incidente prevederile art. 598 alin. 1 lit. d din noul Cod de procedură penală, potrivit cărora contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă „orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei”.
S-au invocat dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, care prevăd că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”, solicitând să se constate că art. 2 din Legea nr. 143/2000 a fost modificat, prin art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 (în vigoare din 01.02.2014), limitele de pedeapsă fiind micșorate de la 10 – 20 ani, la 5 – 12 ani, situație în care legea specială modificată este legea mai favorabilă.
Față de dispozițiile Constituției, a Deciziei nr. 265 pronunțată de Curtea Constituțională la 06.05.2014, de prevederile art. 7 paragraf 1 din CEDO, analizând Legea nr. 143/2000 în forma actuală, Codul penal 1969 și noul Cod penal, s-a arătat că legea penală mai favorabilă este Codul penal 1969 care, la art. 15, prevedea că „Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvârșită.”, solicită aplicarea acestui text de lege și diminuarea pedepsei principale și a pedepsei complementare proporțional cu reducerea limitelor de pedeapsă, respectiv cu 3/5, urmând ca petentul să execute 7 ani și 3 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În fapt, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile care, în opinia contestatorului este legea veche, respectiv art. 15 Cod penal care prevede aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, instituție de drept penal care nu-și mai găsește aplicabilitatea în noua lege penală; cum prin legea de aplicare a noului Cod penal, la art. 4, se prevede expres că dispozițiile art. 15 din Codul penal vechi nu mai pot fi aplicate, după apariția legii noi, instanța va aprecia că în speță nu sunt îndeplinite nici prevederile art. 598 Cod procedură penală, invocate de către contestator, respectiv o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei și nici cele prevăzute de art. 595 Cod procedură penală, privind intervenirea unei legi penale mai favorabile, din motivele arătate, astfel că se va dispune respingerea cererii ca nefondată.
S-a constatat, totodată, depunerea de către contestator a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și 8 din Legea nr. 187/2012, respectiv art. 6 alin. 1 Cod penal, cu aprecierea că dispozițiile menționate sunt neconstituționale, întrucât nu permit aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, în speță contestatorul fiind în mod evident defavorizat de normele legale arătate.
Prima instanță a apreciat că excepția este nefondată, întrucât legiuitorul de la 2009, a decis să reglementeze într-un alt mod aplicarea legi penale mai favorabile; constatându-se însă, că sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, prima instanță în baza art. 146 lit. d din Legea nr. 47/1992 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 8 din Legea nr. 187/2012, respectiv art. 6 alin. 1 Cod penal.
Împotriva sentinței penale nr. 181 din data de 07.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a formulat contestație contestatorul B. M. înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10.06.2015, sub nr._ . Contestația nu a fost motivată în scris.
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.4251 alin.4 raportat la art.597 alin.3 C.p.p, Curtea reține următoarele:
Condamnatul a formulat o contestație la executare în baza art.598 alin.1 lit.d C.p.p. solicitând aplicarea art.15 alin.2, art.16 alin.1 din Constituția României și a Codului penal din 1969 ca lege mai favorabilă, respectiv art.15 din acest cod și diminuarea pedepsei principale și complementare proporțional cu reducerea limitelor de pedeapsă cu 3/5, urmând ca petentul să execute 7 ani și 3 luni închisoare.
Potrivit art.4 din Legea nr.187/2012 „ pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal în vigoare, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legii.„
Raportat la aceste dispoziții legale în mod corect a fost respinsă cererea condamnatului de reducere a pedepsei, deoarece dispozițiile art.15 Cod penal din 1969 nu mai sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a noului cod, iar pedeapsa definitiv aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art.597 alin.7 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul B. M. împotriva sentinței penale nr.181 din data de 07.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga pe contestator la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art.597 alin.7 C.p.p. respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul B. M. împotriva sentinței penale nr.181 din data de 07.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.07.2015.
Președinte,
C. I. MartinGrefier,
A. B.
RED: CIM/23.07.2015
Dact: A.B.2 exempl/ 23 Iulie 2015
Primă instanță: Tribunalul A.
Jud: T. D.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Sentința nr.... → |
|---|
