Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-07-2015 în dosarul nr. 933/108/2015/a2
ROMÂNIAoperator 2711
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECTIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 146/CO
Ședința publică din 31 iulie 2015
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul H. V. împotriva încheierii penale din 23.07.2015 pronunțată de Tribunalului A. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul H. V., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu Schiriac L..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. I..
Procedura de citare legal îndeplinită .
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat Schiriac L., solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu având în vedere că există dubii cu privire la săvârșirea faptei, precum și raportat la vârsta inculpatului.
Procurorul solicită respingerea contestației și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul A., considerând-o ca legală și temeinică, față de infracțiunea presupus a fi săvârșită.
Inculpatul H. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației arătând că este nevinovat și are probleme de sănătate.
CURTEA:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.94/P/2015 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul A. la data de 03 aprilie 2015 și înregistrat pe Tribunalului A. la 03.04.2015, a fost trimis în judecată inculpatul H. V. - pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.199 alin.1 Cod penal, raportat la art.177 alin.1 lit.b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 7 martie 2015, pe fondul consumului de alcool, între inculpat și victima H. A., soția sa, a izbucnit o ceartă care a degenerat în violențe, inculpatul H. V. aplicându-i victimei H. A. mai multe lovituri în zona capului. Echimozele prezente pe antebrațele victimei, descrise la capitolul III, punctele 11-14 din raportul medico-legal nr.63/A3 din 01.04.2015 al Serviciului de Medicină Legală A., indică faptul că victima H. A. a fost imobilizată inițial, aceasta încercând să se apere de . inculpatului, după care acesta a lovit-o în zona toracelui și a capului, cauzându-i leziunile ce au fost descrise la capitolul III, punctele 1-8 și 10 din raportul medico-legal.
După ce inculpatul H. V. a imobilizat victima și i-a aplicat acele lovituri, acesta a sugrumat-o, strângând-o de gât, aspecte ce reies din examenul intern al cadavrului realizat cu ocazia autopsiei, care, la capitolul IV, punctele 1 și 2 din raportul medico-legal, evidențiază la nivelul limbii, în jumătatea stângă, treimea medie, un infiltrat hematie pe suprafață de 1/1,5 cm, fără leziuni traumatice, iar în regiunea cervicală se constată, in treimea inferioară a gâtului, infiltrat hematie gros, precum și . coloanei vertebrale cu deplasare și afectarea măduvei spinării. Lipsa leziunilor traumatice indică faptul că acestea nu au fost create prin lovire directă, ci prin comprimare (sugrumare).
Ulterior decesului victimei H. A., inculpatul H. V. a intenționat să transporte cadavrul din incinta locuinței comune, unde a fost săvârșită fapta, pentru a crea aparența că nu el este autorul faptei. Astfel, inculpatul H. V. a legat victima cu o frânghie în formă de laț, pe care a petrecut-o peste gâtul și brațul stâng al acesteia și a tras-o cu ajutorul unui cal din curtea locuinței până în apropiere, când frânghia s-a rupt sau s-a dezlegat, astfel încât cadavrul a rămas în apropierea locuinței.
S-a arătat că împrejurarea că inculpatul H. V. a transportat cadavrul victimei după ce i-a suprimat viața reiese din raportul de expertiză medico-legală nr. 63/A3 din 01.04.2015 al Serviciului de Medicină Legală A. care indică faptul că leziunile descrise la capitolul III, punctele 9 și 14-20 (inclusiv șanțul de comprimare cu traiect oblic din zona gâtului creat de frânghie) au fost create ulterior decesului. De asemenea, cu ocazia cercetării locului faptei s-a descoperit existența unor urme evidente de târâre care denotă că victima a fost târâtă din curtea locuinței spre exterior, lângă cadavru fiind găsită și o brichetă identică cu cea folosită de inculpat. De-a lungul urmelor de târâre au fost descoperite și urme de copite de cal, toate acestea fiind fixate criminalistic prin fotografiere și filmare.
Pentru a disimula comiterea faptei inculpatul H. V. s-a deplasat ulterior în ., jud. Hunedoara, întrebându-l pe martorul F. S. dacă nu știe unde a plecat soția sa, după care a revenit în localitatea Poienari relatând mai multor persoane că soția sa a dispărut de acasă. în acest sens, pentru a nu fi suspectat de uciderea victimei, în ziua de 09.03.2015, inculpatul H. V. l-a chemat pe martorul P. I. să îl ajute să descarce canapeaua din căruță, cu intenția de a crea aparența că acesta ar fi fost cel care a descoperit cadavrul victimei. în jurul orei 12 martorul P. I., împreună cu inculpatul H. V., s-au deplasat la locuința acestuia din urmă, martorul observând cadavrul situat lângă locuință și anunțând organele de poliție.
Prin încheierea nr.20/10.03.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul A. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 10.03.2015, până la data de 08.04.2015, inclusiv.
La luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.223 alin.2 Cod de procedură penală, suspiciunea rezonabilă că a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Prin încheierea camerei de consiliu din 06.04.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 15, în procedura de cameră preliminară, în baza art.348 raportat la art.207 și art.223 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpatul H. V., astfel că s-a menținut măsura arestării preventive față de acesta pe o durată de 30 zile, începând cu data de 06 aprilie 2015 până în data de 05 mai 2015, inclusiv. Încheierea a rămas definitivă prin necontestare la data de 8 aprilie 2015.
Prin încheierea camerei de consiliu din 29 aprilie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului A., în baza art. art.346 alin.1 și 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.94/P/2015 emis de P. de pe lângă Tribunalul A., dispunându-se începerea judecății cauzei privind pe inculpatul H. V..
Prin încheierea din 30 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul A., în baza art.362 alin.2 raportat la art.208 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul H. V. și s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 30 aprilie 2015 până la data de 28 iunie 2015, inclusiv.
Prin încheierea penală din 23.07.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 15, în baza art.362 alin.2 raportat la art.208 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul H. V..
În baza art.208 alin.4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul H. V. pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de azi, 23 iulie 2015, până la data de 21 septembrie 2015, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere penală, analizând măsura arestării preventive luată față de inculpatul H. V., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, Tribunalul A. a apreciat că aceasta este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
De asemenea, s-a constatat că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, potrivit dispozițiilor art.202 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.188 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.199 alin.1 Cod penal, raportat la art.177 alin.1 lit.b Cod penal, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art.202 alin.3 Cod procedură penală.
Prima instanță a reținut că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, pentru care pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar modul și circumstanțele de comitere a faptelor care fac obiectul prezentului dosar, coroborate cu datele ce caracterizează persoana inculpatului justifică, în continuare, privarea de libertate a acestuia, pentru înlăturarea unei potențiale stări de pericol.
Mai mult, s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, în cazul acestor infracțiuni, măsura arestării preventive poate fi luată și fără a se avea în vedere limitele de pedeapsă, în situația în care există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora.
Analizând posibilitatea luării unei măsuri alternative, tribunalul a constatat că, la acest moment procesual nu se identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate a inculpatului, ci a apreciat că întregul material probator administrat în cauză impune privarea de libertate, în continuare, iar nu o altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art.202 Cod procedură penală.
Tot astfel, tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 paragr. 3 din C.E.D.O. care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.
S-a reținut că pertinența și suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art. 202 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care acesta se bucură conform legislației în vigoare. Totodată s-a reținut că prezenta cauză se află în faza administrării probelor, în condițiile în care inculpatul H. V. nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este cercetat.
În același sens, tribunalul a considerat că menținerea acestei măsuri nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a propune administrarea de probe, în cursul cercetării judecătorești și de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.
Prin urmare, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul H. V. este legală și temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art.362 alin.2 raportat la art.208 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului pentru o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 23 iulie 2015 până la data 21 septembrie 2015, inclusiv.
Împotriva încheierii penale din data de 23.07.2015 pronunțată de TRIBUNALUL A. în dosarul nr._ 15 a formulat contestație, în termen legal, inculpatul H. V., solicitând judecarea sa în starea de libertate întrucât nu este vinovat de comiterea infracțiunii.
Analizând contestația formulată de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, în raport cu toate aspectele ce se impun a fi verificate, instanța constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 94/P/2015 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul A. la data de 3 aprilie 2015 și înregistrat pe rolul Tribunalului A. la 03.04.2015, inculpatul H. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 177 alin. 1 lit. b Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în fapt, în data de 7 martie 2015, pe fondul consumului de alcool, între inculpat și victima H. A., soția acestuia, a izbucnit o ceartă care a degenerat în violențe, inculpatul H. V. aplicându-i victimei H. A. mai multe lovituri în zona capului. Echimozele prezente pe antebrațele victimei, descrise la capitolul III, punctele 11-14 din raportul medico-legal nr.63/A3 din 01.04.2015 al Serviciului de Medicină Legală A., indică faptul că victima H. A. a fost imobilizată inițial, aceasta încercând să se apere de . inculpatului, după care acesta a lovit-o în zona toracelui și a capului, cauzându-i leziunile ce au fost descrise la capitolul III, punctele 1-8 și 10 din raportul medico-legal.
După ce inculpatul H. V. a imobilizat victima și i-a aplicat acele lovituri, acesta a sugrumat-o, strângând-o de gât, aspecte ce reies din examenul intern al cadavrului realizat cu ocazia autopsiei, care, la capitolul IV, punctele 1 și 2 din raportul medico-legal, evidențiază la nivelul limbii, în jumătatea stângă, treimea medie, un infiltrat hematie pe suprafață de 1/1,5 cm, fără leziuni traumatice, iar în regiunea cervicală se constată, in treimea inferioară a gâtului, infiltrat hematie gros, precum și . coloanei vertebrale cu deplasare și afectarea măduvei spinării. Lipsa leziunilor traumatice indică faptul că acestea nu au fost create prin lovire directă, ci prin comprimare (sugrumare).
Ulterior decesului victimei H. A., inculpatul H. V. a intenționat să transporte cadavrul din incinta locuinței comune, unde a fost săvârșită fapta, pentru a crea aparența că nu el este autorul faptei. Astfel, inculpatul H. V. a legat victima cu o frânghie în formă de laț, pe care a petrecut-o peste gâtul și brațul stâng al acesteia și a tras-o cu ajutorul unui cal din curtea locuinței până în apropiere, când frânghia s-a rupt sau s-a dezlegat, astfel încât cadavrul a rămas în apropierea locuinței.
În rechizitoriu, se mai susține că pentru a disimula comiterea faptei, inculpatul H. V. s-ar fi deplasat ulterior în ., jud. Hunedoara, întrebându-l pe martorul F. S. dacă nu știe unde a plecat soția sa, după care a revenit în localitatea Poienari relatând mai multor persoane că soția sa a dispărut de acasă; iar ulterior, în ziua de 09.03.2015, inculpatul H. V. l-a chemat pe martorul P. I. să îl ajute să descarce canapeaua din căruță, cu intenția de a crea aparența că acesta ar fi fost cel care a descoperit cadavrul victimei.
În raport cu probele administrate până în prezent, instanța sesizată cu contestația constată că există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 199 alin. 1 C.p. raportat la art. 177 alin. 1 lit. b C.p. pe care organul de urmărire penală a reținut-o în sarcina sa, aceste indicii rezultând din probele cu: procesul - verbal de cercetare la fața locului; planșe foto; rapoarte medico-legale; declarațiile martorilor F. S., Bănci D., J. M. M. și P. I..
Cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru a se justifica menținerea unei măsuri preventive, se constată că infracțiunea de care este acuzat inculpatul este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, face parte din categoria infracțiunilor intenționate contra vieții, astfel că se impune a se stabili „dacă pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”. Așa cum a apreciat și Tribunalul A. o anumită stare de pericol pentru ordinea publică se deduce din modul și circumstanțele de comitere a faptei, fapta fiind într-adevăr gravă prin aceea că este o faptă cu violență comisă asupra unui membru de familie. Astfel, în cauză privarea de libertate a inculpatului H. V. este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura și gravitatea faptei presupus a fi fost comise, (respectiv infracțiunile de omor asupra unui membru al familiei), din modul și circumstanțele presupuse de comitere a faptelor, și contribuția reținută în sarcina inculpatului, respectiv pe fondul consumului de alcool dar și preocuparea acestuia de a înlătura urmele săvârșirii infracțiunii, atragerea alte persoane pentru a descoperi cadavrul, angajarea în presupuse căutări ale soției care însă se afla chiar lângă casa inculpatului.
Raportat la gravitatea infracțiunii de care este acuzat inculpatul și la timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent (4 luni), măsura arestării este în continuare proporțională cu gravitatea acuzației și pericolul prezentat pentru siguranța publică.
Gradul de pericol al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este deosebit, gravitatea fiind accentuată de limitele mari de pedeapsă, de modul și circumstanțele de comitere a acesteia, precum și de impactul social al infracțiunilor de acest gen, care necesită luarea unor măsuri de prevenire și combatere ferme. În aceste condiții nici o altă măsură privativă de libertate, precum arestul la domciliu sau controlul judiciar nu este aptă să garanteze siguranța membrilor comunității din care inculpatul face parte întrucât: pe de parte, există elemente în sensul că ar fi încercat să ascundă comiterea faptei prin inducerea în eroare a acestora; iar, pe de altă parte, victima este chiar un membru al familiei și fapta ar fi fost comisă sub influența alcoolului ceea ce denotă un potențial risc, lipsa autocontrolului în situații similare.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge contestația formulată de inculpatul H. V. împotriva încheierii penale din data de 23.07.2015 pronunțată de TRIBUNALUL A. în dosarul nr._ 15.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 206 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul H. V. împotriva încheierii penale din 23.07.2015 pronunțată de Tribunalului A. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.07.2015.
PREȘEDINTE,
L. ANI B.
GREFIER,
C. U.
Red. L.B.- 30.07.2015
Tehnored. C.U- 31.07.2015
Prima inst.- jud. .C. V. L. – Tribunalul A.
| ← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 736/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 134/2015.... → |
|---|
