Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 765/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 765/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-08-2015 în dosarul nr. 5414/325/2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 765/2015
Ședința publică de la 26 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător I. P.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de revizuentul S. A. A. împotriva sentinței penale nr. 1516 din 25.06.2015 a Judecătoriei Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul apelant personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu B. I. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care condamnatul depune la dosar un memoriu, apoi instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul din oficiu solicită admiterea apelului și a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată de condamnat.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, sentința fiind legală și temeinică, fiind respinsă în mod corect cererea de revizuire.
Condamnatul apelant, având ultimul cuvânt, susține că a fost condamnat pentru 5 fapte, însă în realitate a comis doar două, coinculpatul fiind liber.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1516 din 25.06.2015, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara, în baza art. 459 alin. 1 și alin. 5 din CPP rap. la art. 459 alin. 3 din CPP a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul S. A. A., împotriva sentinței penale nr. 4117/26.11.2014 pronunțată în dosarul_/325/2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 161/A/12.02.2015 a Curții de Apel Timișoara.
În baza art. 275 alin.2 din CPP a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, revizuentul S. A. A. a solicitat redeschiderea procesului penal, întrucât a fost forțat să ia mai multe fapte asupra sa.
La dosarul cauzei, s-a dispus, din oficiu, atașarea dosarului nr._/325/2014 al Judecătoriei Timișoara.
Din examinarea lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Revizuentul S. A. A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 4117/26.11.2014, pronunțată în dosarul cu nr._/325/2014 al Judecătoriei Timișoara ca fiind nelegală și neîntemeiată.
Acesta și-a motivat cererea prin faptul că a fost bătut, agresat și maltratat de către anchetatori, fiind forțat să semneze pe “niște foi”, “niște fapte” care nu erau ale sale, de frică și fiind sub presiune a semnat.
Din verificările făcute de instanță, aceasta a constatat că prin sentința penală nr. 4117/26.11.2014, pronunțată în dosarul nr._/325/2014 al Judecătoriei Timișoara revizuentul S. A. A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 1 lună închisoare în regim de detenție, în baza art.22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, revocându-i-se suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 387/21.12.2010 a Judecătoriei Sânnicolau M. și s-a înlocuit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe perioada de 2 ani și 6 luni, iar, în baza art. 129 alin. 2 C.p. i s-a aplicat acestuia pedeapsa rezultantă de 4 ani și 1 lună închisoare care a fost majorată cu ¼ din durata măsurii educative a internării într-un centru educativ pe perioada de 2 ani și 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani 8 luni și 15 zile închisoare, în regim de detenție.
Instanța a dispus sub sancțiunea prevăzută de art. 459 alin. 5 C.p.p. ca revizuentul să completeze cererea conform dispozițiilor art. 456 al. 2 și 3 C.pr.pen. cu indicarea în concret a cazului de revizuire și mijloacele de probă în dovedirea acestuia în termen de 10 zile de la comunicare. În acest sens, i-au fost comunicate revizuentului potrivit adresei emise la data de 24.04.2015, dispozițiile instanței în Penitenciarul Timișoara.
Analizând cererea de revizuire ce formează obiectul prezentului dosar din punct de vedere al admisibilității acesteia, conform dispozițiilor art. 459 alin. 5 C.p.p., instanța a constatat că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 459 alin. 1 CPP, la primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire. Potrivit art. 459 alin. 3 CPP, instanța va examina dacă cererea a fost făcută în termen și de o persoană care avea calitatea de a o formula, cuprinde mențiunile prevăzute de art. 456 alin. 2 și 3 CPP, au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Potrivit art. 453 al 1 C.p.p., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Potrivit art. 456 al. 2 C.p.p. „Cererea se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.”, iar potrivit al. 4 al aceluiași articol „În cazul în care cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (2) și (3), instanța pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea prevăzută la art. 459 alin. (5)”. Totodată conform art. 459 al. 3, lit. f Cod procedură penală „instanța verifică dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).”
Instanța a constatat că revizuentul nu a invocat nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 alin. 1 din CPP, sens în care s-a constatat incidența disp. art. 459 alin. 3 lit. c din CPP.
Totodată, instanța a constatat că revizuentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a preciza în concret cazul de revizuire expres și limitativ prevăzut în art.453 al.1 C.pr.pen., precizând doar în cererea inițială că întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 453 C.pr.pen., iar prin notele de ședință depuse ulterior, a invocat aceleași aspecte. În acest sens, instanța a constatat incidente disp. art. 459 alin. 3 lit. f din CPP.
De asemenea, revizuentul nu a indicat în mod concret nici un mijloc de probă pentru dovedirea susținerilor sale, ci doar a făcut referire la modul general cu privire la administrarea unor probe.
Instanța a constatat că revizuirea este o cale extraordinară de atac, în care judecarea din nou pe fond a unei cauze poate avea loc doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul S. A. A..
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel condamnatul S. A. A., apelul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al condamnatului, care a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a solicitat condamnatul, iar acesta din urmă, personal, a arătat că se face vinovat doar de o parte din acuzațiile aduse, nu și de toate actele materiale.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța constată că apelul declarat de condamnatul S. A. A. este nefondat, hotărârea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Din actele și lucrările dosarului se poate reține că revizuentul S. A. A. se află în executarea unei pedepse rezultante de 4 ani, 8 luni și 15 zile închisoare în regim de detenție, iar motivele invocate de către acesta se referă la probleme de fond, respectiv contestă comiterea unor acte materiale din întreaga activitate infracțională, fără însă a aduce în fața instanței elemente noi cu privire la aceste fapte.
Elementele legate de starea de fapt, vinovăție, aplicarea pedepsei, individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, reprezintă dispoziții care se bucură de autoritate de lucru judecat, acestea nu mai pot fi puse în discuția părților fără a fi îndeplinite condițiile prev. de art. 453 C.p.p., care reglementează situațiile expres prevăzute de revizuire, iar în caz contrar asemenea solicitări apar ca fiind nefondate.
În speța de față, așa cum s-a arătat și mai sus, revizuentul a invocat probleme legate de fondul cauzei, care nu mai pot fi puse în discuție, cu atât mai mult că motivele invocate de acesta nu se încadrează în nici una din situațiile expres prevăzute de revizuire conform disp. art. 453 C.p.p., în consecință apelul formulat în cauză apare ca fiind nefondat și urmează a fi respins.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul S. A. A. împotriva sentinței penale nr. 1516 din 25.06.2015 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat revizuentul la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Se va dispune plata sumei de 260 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu apărător din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul S. A. A. împotriva sentinței penale nr. 1516 din 25.06.2015 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă revizuentul la 400 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 260 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 august 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. I. P.
GREFIER,
A. B.
Red.Gh.B./03.09.2015
Tehnored.A.B.
2 ex./ 21 Septembrie 2015
Prima instanță: A. B.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 754/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 766/2015. Curtea de... → |
|---|
