Uzul de armă fără drept (art.343 NCP). Hotărâre din 12-02-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 529/250/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 170/A
Ședința publică din 12 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de partea civilă D. M. E. împotriva sentinței penale nr. 100/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat C. V., asistat de avocat ales Chesințan D., pentru partea civilă apelantă D. M. E. lipsă, se prezintă avocat Busă C. F. în substituirea avocat Kocsis J. I..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul părții civile apelante, avocat Busă C. F., solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii penale atacate și în rejudecare, admiterea în totalitate a acțiunii civile. Se arată că prima instanță a respins în mod greșit pretențiile civile formulate, reținând în mod greșit provocarea și cazul fortuit, inculpatul recunoscând în totalitate săvârșirea faptelor, respingerea acțiunii civile fiind contrară probelor administrate. Se mai arată că deși dintr-o eroare de redactare suma reprezentând combustibilul a fost mai mare, acest fapt nu poate sta la baza respingerii în totalitate a acțiunii civile, iar psihologul este un specialist în domeniu, susținerile sale neputând fi combătute de către instanța de fond. Totodată se mai arată că daunele morale solicitate nici nu au fost luate în discuție de către prima instanță, deși reprezentau o componentă a prejudiciului, ori, condițiile în care a fost comisă fapta, chiar dacă leziunile fizice au fost e gravitate redusă, sub aspectul șocului psihic suferit,, care a necesitat consiliere psihologice, duc la concluzia că suferințele psihice au fost evidente și dovedite.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat Chesințan D., solicită respingerea apelului, din probe rezultând că daunele materiale solicitat au fost exagerate și nu au fost dovedite. De asemenea, se arată că prima instanță a reținut că nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și necesitatea unei consilieri psihologice în ceea ce o privește pe partea civilă. Pe de altă parte, se arată că la baza comportamentului inculpatului a stat comportamentul agresiv al părții civile. Solicită plata cheltuielilor de judecată.
Procurorul solicită admiterea apelului și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale și a daunelor morale, . inculpatului a produs un dezechilibru psihologic părții civile.
Inculpatul intimat C. V., având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 23/310/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L., înregistrat pe rolul Judecătoriei L. la data de 20 mai 2014, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. V. pentru infracțiunea de uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, faptă prev. de art. 343 alin.1 Cod penal, Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, prev. de art. 193 aliniat 2 Cod penal, Tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.2 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 12.01.2014,organele de poliție ale I.P.J. A.,Serviciul de Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, fiind sesizate prin SNUAU 112 de către numita D. M., domiciliată în Păuliș nr.439,jud. A.,cu privire la faptul că în urma unui conflict spontan cu vecinul său C. V. din Păuliș nr.440, acesta a tras cu o armă de vânătoare, un foc asupra sa și a fiului său D. R., s-au deplasat la fața locului, unde s-a procedat la efectuarea cercetării la fața locului, pe o stradă în dreptul imobilului cu nr.439,proprietatea numitei D. M., unde s-a găsit parcată o autospecială ambulantă care acorda ajutor numitei D. M. și numitului P. R.. După acordarea primelor îngrijiri medicale persoanelor vătămate de către personalul stației de ambulanță L.,s-a procedat la examinarea vizuală a leziunilor.
După examinarea vizuală,cele două persoane vătămate au fost preluate de ambulanță și transportate la U.P.U. A. în vederea acordării de îngrijiri medicale.
La fața locului, martorul ocular D. R., a indicat locul unde în stradă,respectiv în fața stâlpului electric amplasat în dreptul imobilului cu nr.439 din Păuliș se afla împreună cu P. R. în momentul în care C. V. a tras cu arma e vânătoare asupra lor. Martorul ocular a indicat locul unde la aproximativ 5 m de unde se afla el înspre ușa de acces în curtea imobilului cu nr.439,tot pe stradă,se afla mama sa D. M., în momentul în care făptuitorul a tras focul de arme asupra lor.
S-a reținut că inculpatul C. V.,care a fost găsit la domiciliul său,a declarat verbal că în jurul orelor 20,00,a avut un conflict spontan cu vecinul său D. R. care i-a lovit cu un băț din lemn în poarta locuinței,după ce pe fondul unei stări de nervozitate,s-a deplasat în locuință a luat arma de vânătoare din cutia metalică și un cartuș cu alice din cartușieră,a ieșit din nou în fața imobilului în stradă,unde a executat un foc de armă în direcția în care se afla D. R.,după care a intrat în locuință,a descărcat arma și a pus-o în cutie fără să o demonteze iar tubul cartuș l-a lăsat deasupra cutiei metalice.
În acest sens,inculpatul C. V. a indicat la fața locului,locul exact de unde a tras cu arma de vânătoare, respectiv de pe stradă chiar fața porții imobilului,pe direcția imobilului nr.439.Efectuându-se măsurători la fața locului ,s-a constatat că distanța dintre locul indicat de către inculpat și locul indicat de martorul ocular că se afla D. M. este de 36 metri,iar locul unde se afla P. R. este de 41 metri,între cei doi stâlpi de curent din fața celor două imobile,distanța este de 45 metri.
Inculpatul C. V. a condus organele de poliție în locuința sa,respectiv în cămara unde deține cutia de armament și muniție,ocazie cu care s-a constatat că deasupra acesteia,se află un tub cartuș de 16,cu capsa percutată de culoare verde,inscripționat Chedite 16,3,5 mm,despre care declară că este cartușul pe care l-a folosit la comiterea faptei. S-a procedat la deschiderea cutiei de armament și muniție,în interiorul acesteia găsind arma de vânătoare marca UMC,._,calibru 16/2,care nu era demontată având montat ulucul ,care trebuia deținută în compartiment separat,conform H,G. nr.130/2005 privind normele de aplicare ale Legii nr.295/2004 R,tot în interiorul lăzii metalice,în compartimentul muniției care era asigurat cu sistemul de închidere,au fost găsite un număr de 117 cartușe calibru 16 cu capsule nepercutate,cu alice și proiectil unic.
Având în vedere cele declarate de inculpatul C. V.,s-a procedat la examinarea porții și a ușii de acces în curtea imobilului nr.440,constatând că,în partea dinspre stradă acestea prezintă numeroase urme de lovire cu un corp dur,atât în partea superioară cât și în partea inferioară.
Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager din dotarea Poliției L.,în jurul orelor 23,42,rezultând valoarea de 0,28 mg/l alcool pur în aerul expirat,rezultatul fiind consemnat pe bonul aparatului . ZS 0380,testul_ din data de 12.01.2014,orele 23,42.
Având în vedere faptul că,cercetarea la fața locului s-a efectuat pe timpul nopții,fără a avea la dispoziție sisteme de iluminare adecvate,aceasta s-a întrerupt în jurul orelor 2,00 și a fost reluată la data de 13.01.2014 în jurul orelor 09,00,când în condiții de lumină naturală a fost examinat din nou câmpul infracțional în vederea identificării de mijloace de probă,cu toate că întreaga zonă a fost scotocită de echipe operative cu efective mărite,în prezența martorilor asistenți.
S-a reținut că în cadrul cercetării la fața locului în data de 12.01.2014,au fost ridicate următoarele mijloace materiale de probă: 1(una) bucată armă de vânătoare cu alice marca UMC,._,cal.16/2; 117 bucăți cartușe cal.16 cu capsule nepercutate; -1 buc. tub cartuș cal.16 cu capsa percutată; permis de armă ._/30.10.1996.Aceste bunuri au fost ambalate separat și sigilate cu sigiliul Mi_,în vederea continuării cercetărilor.
Urmare a constatărilor pe linia Legii nr.295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, la data de 16.01.2014 inculpatului C. V. i s-a întocmit procesul verbal de contravenție ._,fiind sancționat contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prev. și ped. de art.129 pct.14 și pct.16 din Legea nr.295/2004 rap.la art.31 alin.2 și alin.3 cu apl.art.14 alin.1 și așin.2 din H.G. nr.130/2005 și sancționată de art.130 alin.1 lit.d și lit.e din Legea nr.295/2004 dispunându-se ca măsură complementară anularea dreptului de deținere,port și folosire arme și muniții letale,în baza art.130 alin.2 lit.b din legea nr.295/2004,măsuri contravenționale de care a luat cunoștință la aceeași dată.
Prin ordonanța din data de 13.01.2014,s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice balistice a bunurilor ridicate de la învinuit iar prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._/2014 specialiștii din cadrul I.P.J.A. Serviciul Criminalistic concluzionează că arma de vânătoare cu alice marca UMC,._,calibru 16/2 este în stare de funcționare,a prezentat reziduri de culoare neagră pe canalul țevii ale căror natură nu poate fi stabilită în cadrul laboratorului,neexistând fundament științific pentru stabilirea vechimii tragerii,iar tubul cartuș în litigiu,maca Chedite,a fost tras cu țeava stângă a armei în cauză. Bunurile rămase în urma expertizării au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J.A.,cu dovada ._.
S-a arătat prin rechizitoriu că persoana vătămată P. R. posedă certificat medico-legal din care rezultă că pentru leziunea traumatică necesită un număr de 10-12 zile de îngrijiri medicale și că P. R. nu formulează plângere penală față de C. V. .De asemenea, s-a arătat că persoana vătămată D. M. E. posedă certificat medico-legal din care rezultă că leziunile traumatice au putut fi produse prin împușcare cu armă de vânătoare și pentru vindecarea acestora necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale și că viața victimei nu a fost pusă în primejdie.
Prin ordonanța din data de 17.03.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Faptele inculpatului C. V. care în data de 12.01.2014,pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan a tras cu arma de vânătoare un foc de armă în direcția și asupra persoanelor vătămate D. M. E., P. R. și D. R., pe stradă, în loc public întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.343 alin.1,art.371 și art.193 alin.2 cu apl.art.38 alin.2 din Cod penal.
Prin sentința penală nr. 100/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, în baza art.5 Cod penal și art. 133 alin.1 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 374, art.375 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art.33 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. V., la o pedeapsă de- 8 ( opt ) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzul de armă fără drept.
În baza art.5 Cod penal și art. 180 aliniat 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art.374, art.375 și art.396 alin.2 și 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art.33 alin.2 Cod penal 1969, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii: fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile.
În baza art.5 Cod penal și art. 321 Cod penal 1969, cu aplicarea art.371, art.375 și art.396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art.33 alin.2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ( opt ) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii tulburare a liniștii și ordinii publice.
În baza art. 34 al. 1 lit. b C. pen. 1969, au fost contopite cele trei pedepse, aplicându-i inculpatului o singură pedeapsă de 8 ( opt ) luni, fără adăugarea vreunui spor, urmând să execute o pedeapsă de 8 ( opt ) luni închisoare.
În baza art. 404 aliniat 4 litera a Cod de procedură penală s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii de 24 de ore, de la data de 12.01.2014 ora 22,00 până la data de 13.01.2014 ora 22,00.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1969 a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a doua și lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 81 alin. 1, art. 82 alin. 1 Cod penal din 1969 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de către inculpat și stabilește un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art.118 alin.1 lit. b Cod penal din 1969, a fost conficată în favoarea statului 1(una) bucată armă de vânătoare cu alice marca UMC,._,cal.16/2, 117 bucăți cartușe cal.16 cu capsule nepercutate, 1 buc. tub cartuș cal.16 cu capsa percutată.
În baza art. 397 Cod de procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. M.-E..
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria L. a reținut aceeași stare de fapt ca și cea reținută în rechizitoriu.
S-a constatat că faptele inculpatului C. V. care în data de 12.01.2014,pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan a tras cu arma de vânătoare un foc de armă în direcția și asupra persoanelor vătămate D. M. E., P. R. și D. R., pe stradă, în loc public întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.343 alin.1,art.371 și art.193 alin.2 cu apl.art.38 alin.2 din Cod penal.
Prima instanță a reținut că fiind audiat la termenul din 5 august 2014, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în rechizitoriu și a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 374 Cod de procedură penală și nu a contestat probele administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-a însușit.
Cu privire la persoana vătămată D. M., prima instanță a reținut că aceasta s-a constituit parte civilă în cauză la termenul din 5 august 2014, solicitând obligarea inculpatului la plata următoarelor sume: daune materiale constând în 500 lei contravaloarea medicamentelor; 3.500 lei contravaloarea a 10 curse cu autoturismul ( 50 km fiecare);daune morale în sumă de 10.000 euro, iar ulterior, și-a precizat constituirea de parte civilă solicitând, în plus, suma de 2500 lei contravaloarea evaluării psihologice și consilierii psihologice.
Analizând, pe fond, constituirea de parte civilă, prima instanță a constatat că sumele pretinse sunt exagerate și, în unele cazuri, sunt stabilite cu rea credință. Astfel, s-a reținut că pentru contravaloarea transportului cu autoturismul, 10 curse de câte 50 km considerând un consum de 7l/100 km, partea civilă pretinde 3500 lei, pe când suma rezultată este de 210 lei la un preț al benzinei de 6 lei/litru. Din calculul părții civile rezultă un preț al benzinei de 100 lei/litru.
Cu privire suma de 2500 lei reprezentând contravaloarea evaluării și consilierii psihologice, solicitată de partea civilă, prima instanță a înlăturat din probațiune evaluarea psihologică întocmită de către medicul S. L.-G., arătând că aceasta nu a fost efectuată de către un medic legist sau specialist, ci așa cum rezultă din parafa aplicată pe act, de către un psiholog practicant autohton. De asemenea, s-a reținut că din acest act nu rezultă data la care s-a efectuat acea evaluare psihologică și nici legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și concluziile evaluării.
Totodată, prima instanță a înlăturat și pretenția ce se referă la consilierea psihologică, considerând că, pe lângă faptul că nu s-a dovedit necesitatea unei astfel de proceduri, s-a reținut că aceeași persoană care s-a pronunțat în mod nelegal asupra necesității consilierii psihologice, a și acordat-o, fiind la sine înțeles că psihologul a avut un interes în cauză.
S-a considerat de către prima instanță că tot cu rea credință partea civilă a arătat în constituirea de parte civilă că, în conformitate cu certificatul medico-legal, leziunile suferite au necesitat un număr de 23 de zile de îngrijiri medicale, în realitate, conform Raportul de constatare medico-legală nr. 14/A1/15.01.2014, arătându-se că partea civilă a avut nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Deși s-a reținut că la dosarul cauzei mai există un Raport de constatare cu nr. 13/A1 din 15.01.2014, dar acesta prevede o altă persoană, pe numitul P. R.-A., în ce privește motivul agresiunii, deși partea civilă inițial afirmă că inculpatul a acționat fără nici un motiv întemeiat, s-a reținut că în aceeași frază menționează că: ,, urmare a certurilor cu fiul meu”. Coroborând această afirmație cu poziția inculpatului, declarația martorului P. R. și cu planșele de la file,e 36 și 37, din dosarul de urmărire penală, prima instanță a reținut că inculpatul a folosit arma fiind provocat de către fiul părții vătămate. Martorul declară: ,,în momentul în care am ajuns în apropierea locuinței lui D. R., pe stradă l-am observat pe acesta având o bâtă de bassebal în mână și era agitat și agresiv”.
Din planșele fotografice prima instanță a reținut cu câta violență a acționat fiul părții vătămate la adresa inculpatului și a familiei sale.
Deși prima instanță a condamnat inculpatul și pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe, s-a reținut că aceasta are loc ca urmare a recunoașterii faptei în cadrul procedurii penale.
Prima instanță a reținut că în conformitate cu art. 19 aliniat 5 Cod de procedură penală, repararea prejudiciului material și moral se face potrivi legii civile. S-a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile legii civile referitoare la răspunderea civilă delictuală, art. 1352 cod civil ,, Fapta victime însăși și fapta terțului înlătură răspunderea chiar dacă nu are caracterul forței majore, ci doar pe ale cazului fortuit”.
S-a apreciat că fapta inculpatului se încadrează în prevederile art. 1351 aliniat 3 Cod civil, putând fi considerat caz fortuit. Instanța de fond a avut în vedere la aprecierea acestei stări de fapt și că numitul P. R.-A., care, ca urmare a aceleași fapte a inculpatului, a suferit leziuni care au necesitat un număr de zile de îngrijiri medicale mai mari decât cele ale părții civile, nu a formulat plângere penală și nici nu a avut pretenții civile față de inculpat.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că acțiunea civilă trebuie respinsă în totalitate.
Având în vedere pericolul social concret al faptei, circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o atitudine sinceră și a regretat faptele, instanța de fond, în considerarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 alin. 1 Cod penal, în baza art.5 Cod penal și art. 133 alin.1 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 374, art.375 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art.33 alin.2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzul de armă fără drept; î baza art.5 Cod penal și art. 180 aliniat 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art.374, art.375 și art.396 alin.2 și 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art.33 alin.2 Cod penal 1969, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii: fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile; în baza art.5 Cod penal și art. 321 Cod penal 1969, cu aplicarea art.371, art.375 și art.396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală, cu aplicarea art.33 alin.2 Cod penal, va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii tulburare a liniștii și ordinii publice, contopind cele trei pedepse și aplicându-i inculpatului o singură pedeapsă de 8 luni, fără adăugarea vreunui spor, urmând să execute o pedeapsă de 8 luni închisoare, suspendând condiționat executarea pedepsei de către inculpat și stabilind un termen de încercare de 2 ani și 8 luni
Totodată, prima instanță a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii de 24 de ore, de la data de 12.01.2014 ora 22,00 până la data de 13.01.2014 ora 22,00.
Împotriva sentinței penale nr. 100/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, partea civilă D. M. E., criticând-o sub aspectul modului de soluționare a pretențiilor civile.
În motivarea apelului, partea civilă a învederat că în condițiile în care judecarea cauzei a avut loc în cadrul procedurii simplificate prev. de art. 374 C.p.p. și nici măcar inculpatul nu a contestat starea de fapt stabilită prin rechizitoriu, prima instanță nu putea face referiri cu privire la existența fie a unei provocări din partea altor persoane sau a cazului fortuit, care potrivit art. 44 C.p. din 1969 înlătură răspunderea penală. Referitor la daunele materiale, partea civilă a susținut că dintr-o eroare de redactare, contravaloarea curselor efectuate în perioada de refacere a sănătății. Valoarea carburantului apare de 350 lei, calculat la un consum de 7l/100 km, însă eroarea menționată nu justifica respingerea acțiunii civile. Totodată, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins costul procedurii de consiliere psihologică, că deși durata îngrijirilor medicale a fost de 8-9 zile, condițiile de comitere a faptei, arma folosită de inculpat, au avut un impact major asupra psihicului său, consilierea fiindu-i necesară și corect acordată. Pe de altă parte, s-a învederat că referitor la daunele morale, Judecătoria L. nu le-a luat în discuție, deși reprezintă o componentă a prejudiciului.
Analizând apelul declarat de partea civilă prin prisma motivelor invocate de aceasta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat în ceea ce privește daunele morale și cheltuielile de judecată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1357 Cod civil: „1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. 2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.” În speță, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale atât sub aspectul faptei ilicite, cât și al vinovăției, câtă vreme inculpatul Cătănă V. a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 1 C.p. din 1969, reținându-se că în data de 12.01.2014, pe fondul consumului de alcool și al unui conflict spontan, a tras cu arma de vânătoare în direcția persoanei vătămate D. M. E., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. Instanța de apel constată că criticile părții civile, referitoare la imposibilitatea reținerii provocării sau cazului fortuit în latura civilă a cauzei câtă vreme aceste împrejurări nu au fost reținute în soluționarea laturii penale, sunt întemeiate. Astfel, potrivit art. 47 C.p. din 1969, cod identificat de prima instanță ca lege penală mai favorabilă, „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută”; iar potrivit art. 73 lit. b C.p. din 1969 constituie circumstanță atenuantă „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă”. Pe de altă parte, potrivit art. 1351 Cod civil: „1) Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit. 2) Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil. 3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”. După cum se observă, aceeași stare de fapt ce se caracterizează din punct de vedere al legii penale în cauză care înlătură caracterul penal al faptei (cazul fortuit), este din punct de vedere al răspunderii civile delictuale, cauză exoneratoare de răspundere. În speță, inculpatul a uzat de procedura reglementată de art. 375 C.p.p., astfel că starea de fapt din rechizitoriu nu mai putea fi modificată, or o asemenea cauză nu a fost reținută prin actul de sesizare. Pe de altă parte, nici ipoteza unei pluralități de cauze în producerea prejudiciului nu poate fi reținută în speță. Potrivit art. 1371 Cod civil: „1) În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. 2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit fapta săvârșită de autor, cu intenție sau din culpă, cât și forța majorăm cazul fortuit ori fapta terțului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.” Sub acest aspect, se constată că în speță nu s-a reținut circumstanța provocării și mai mult, și în situația în care s-ar fi reținut o acțiune a numitului D. R., aceasta nu avea o legătură de cauzalitate cu prejudiciul produs părții civile.
Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă, instanța de apel reține că s-a solicitat suma de 500 lei - cu titlu de contravaloare medicamente, 350 lei – cu titlu de contravaloare transport cu autoturismul; precum și suma de 2500 lei – cu titlu de contravaloare evaluare și consiliere psihologică. Raportat la sumele solicitate cu titlu de contravaloare transport și medicamente se constată că partea civilă nu a depus nicio chitanță, bon fiscal, rețeta pentru medicamente, nu există nicio probă în sensul că a efectuat deplasări la controale, numărul acestora, precum și că au legătură cu fapta inculpatului, leziunile produse datorită acestuia. În ceea ce privește actele privind serviciile psihologice, instanța de apel constată următoarele: evaluarea psihologică a fost făcută în 04.03.2014, la aproximativ două luni de la data faptei; actul intitulat „aviz psihologic” este emis în 30.08.2014 și consemnează împrejurarea că partea civilă a urmat un număr de 48 ședințe, ceea ce presupune o medie de 2 – 3 ședințe pe săptămână; factura privind plata serviciilor a fost emisă în 30.08.2014 (factura ./30.08.2014) și vizează atât evaluarea psihologică, cât și consilierea psihologică. Deși, în mod evident partea civilă a suferit un prejudiciu psihic în urma faptei inculpatului, se reține că nu există nici un act medico-legal care să recomande consiliere psihologică, nu există nicio probă a legăturii de cauzalitate dintre acest prejudiciu și totalitatea evaluărilor și serviciilor de consiliere psihologică acordate. Astfel, evaluarea psihologică constată „tulburări de stress posttraumatic, tulburare de anxietate indusă de o situație, tulburare afectivă datorată unei situații”, însă nu identifică respectiva situație ca fiind cea dedusă judecății, nici măcar cu titlu de probabilitate. Mai mult, datele de emiterea a actelor și facturii serviciilor sus menționate conturează concluzia că sunt pro causa, fiind puțin probabil ca partea civilă să fi suferit o asemenea traumă care să justifice 2- 3 ședințe de terapie săptămânală. Ca atare, în mod corect prima instanță a respins pretențiile materiale ale părții civile, în condițiile în care, conform art. 99 alin. 1 C.p.p. în acțiunea civilă, sarcina probei aparținea părții.
În ce privește daunele morale, criticile formulate de partea civilă sunt parțial fondate, impunându-se acordarea sumei de 3.000 euro cu acest titlu. Daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Astfel, partea civilă D. M. E. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, însă au fost produse prin împușcarea cu o armă de vânătoare. Potrivit art. 1391 Cod civil: „În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.” Este evident că partea civilă a fost afectată și la nivel emoțional, suplimentar, prin modul de producerea a rănirii, însă nu de intensitatea pretinsă de aceasta întrucât distanța la care s-a aflat inculpatul a fost relativ mare, nu a fost vizată direct, a avut leziuni traumatice prin împușcare cu armă de vânătoare, dar fără retenție de corp străin (raport de constatare medico-legală cu examinarea persoanei nr. 14/A1/15.01.2014). Pe de altă parte, nu trebuie omis nici faptul că sumele stabilite cu titlu de prejudiciu moral trebuie să aibă strict efecte compensatorii, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici în venituri nejustificate pentru persoanele vătămate.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de partea civilă D. M. E. împotriva sentinței penale nr. 100/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ ; se va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând: în temeiul art. 19 C.p.p. raportat la art. 1349 și art. 1391 C.civ. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 euro către partea civilă, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 276 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță având în vedere că pretențiile civile vor fi admise numai în parte. Totodată, se constată că în apel nu s-au depus chitanțe privind plata onorariului de avocat în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de partea civilă D. M. E. împotriva sentinței penale nr. 100/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând:
În temeiul art. 19 C.p.p. raportat la art. 1349 și art. 1391 C.civ. obligă inculpatul la plata sumei de 3.000 euro către partea civilă, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 276 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță.
Menține în rest sentința penală apelată.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B. – 16.02.2015
Tehnored- .C.U.- 17.02.2015
Prima inst. jud. I. Damiann – Judecătoria L.
5
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 215/2015.... | Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.).... → |
|---|
