Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 41/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 41/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 2749/325/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.41/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 ianuarie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul D. F. I. împotriva sentinței penale nr. 3641/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant personal asistat de avocat ales J. S..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Avocatul ales al inculpatului apelant lasă la aprecierea instanței reaudierea martorilor precum și testarea cu aparatul poligraf.

Procurorul solicită respingerea cererii de reaudiere a martorilor.

Instanța respinge cererea privind reaudierea martorilor ca nefiind necesară.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului și în temeiul art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. a) C.p.p. solicită achitarea inculpatului iar în subsidiar în temeiul art. 80 lit. a) renunțarea la aplicarea pedepsei. Arată că din depozițiile martorilor și pe baza probelor administrate rezultă că inculpatul nu a săvârșit fapta.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că în mod corect au fost înlăturate declarațiile martorilor.

Inculpatul D. F. I. arată că este nevinovat.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3641/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._,

În temeiul art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep., cu aplicarea art. 5 din Codul penal a condamnat inculpatul D. F. I., fiul lui R. și O., născut la data de 18.04.1970 în Satchinez, jud. T., cu domiciliul în ., jud. T., CNP:_, fără antecedente penale, căsătorit, studii 10 clase și școala profesională, ocupația agent de pază la Agropeta Hodoni SRL, la pedeapsa de:

- 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.

În temeiul art.71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. din 1969

În temeiul art.81 și art. 82 C.pen. din 1969a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (ani) ani și 4 (patru) luni.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 404 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 07.01.2014 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. F. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev.de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, rep..

În expunerea stării de fapt, s-a arătat că, la data de 18.12.2011, inculpatul D. F. I. a condus autoturismul marca Dacia Solenza cu numarul de inmatriculare_ pe . Satchinez, oprind autoturismul in dreptul imobilului cu nr.42.

In aceste imprejurari, un echipaj de politie care efectua serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe DJ 693 a procedat la identificarea conducatorului auto.

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager . – 0515 care a indicat, o concentratie de 0,52 mg/l alcool pur in aerul expirat.

Inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Municipal de Urgenta Timisoara, unde asa cum reiese din buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 673/A/20.12.2011 intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Timisoara, a avut la ora 01,45 o alcoolemie de 1,10 g/l alcool în sânge iar la ora 02,45 a avut alcoolemia de 0,90 g/l alcool în sânge.

In cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: declaratia inculpatului D. F. I. (f. 53, 54, 55, 57-59), declaratia martorului C. M. P. (f. 19, 20-22), declaratia martorului C. M. ( f. 25), declaratia martorului R. C. E. ( f. 29-29), declaratia martorului R. E. N. ( f. 32-33), declaratia martorului T. G. A. ( f.65), procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante din 18.12.2011 intocmit de organele de politie (f.8), procesul verbal de prelevare a probelor de sange si buletinul de examinare clinica din data de 18.12.2011 (f. 10-11), buletinul de analiza toxicologica alcoolemie nr. 673/A/20.12.2011 intocmit de IML Timisoara (f.12), raportul de expertiza medico legala privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei nr. 1017/03.05.2012 (f.16-17), procesul verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare (f.7).

Prin încheierea camerei de consiliu din data de 10.04.2014 instanța a constatat, în procedura camerei preliminare, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, precum și legalitatea actelor de urmărire penală și a urmăririi penale efectuate în cauză.

La termenul de judecata din data de 04.06.2014 inculpatul D. F. I. a învederat instanței faptul că solicită judecarea sa pe procedura normală, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar, fila 27.

In cauza au fost audiati martorii R. E. N.(f.33 dos.inst.), C. P. M. (f.34 dos.inst.), T. G. A. (f.35 dos.inst.) si C. M. (f.39 dos.inst.).

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 18.12.2011, inculpatul D. F. I. a fost depistat de catre un echipaj de politie care efectua activitati de supraveghere si control a traficului rutier pe DJ 693, conducand autoturismul marca Dacia Solenza cu numarul de inmatriculare_ pe . l-a oprit in dreptul imobilului cu nr. 42.

In aceste împrejurări echipajul de poliție, care era însoțit de martorul C. M., a procedat la identificarea conducătorului auto in persoana inculpatului D. F. I.. Întrucât inculpatul prezenta halena alcoolica, a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager . – 0515 care a indicat, astfel cum rezulta din continutul procesului verbal de constatare a infractiunii flagrante din 18.12.2011 intocmit de catre organele de politie (fila 8 dos. u.p.), o concentratie de 0,52 mg/l alcool pur in aerul expirat, procesul -verbal coroborandu-se cu printerul ARAK-5891 (f.9 dos. u.p.) al aparatului alcooltest cu nr. test_ de la ora 00,47.

Inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Municipal de Urgenta Timisoara, unde asa cum reiese din buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 673/A/20.12.2011 (fila 12 dos. u.p.) intocmit de catre Institutul de Medicina Legala Timisoara, a avut la ora 01,45 o alcoolemie de 1,10 g/l alcool în sânge iar la ora 02,45 a avut alcoolemia de 0,90 g/l alcool în sânge.

Procedând la analiza și evaluarea probelor administrate în cauză, instanța a reținut că situația de fapt descrisă mai sus este confirmată de materialul probator administrat în cauza, respectiv buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr.673/A/20.12.2011 (f.12 dos.u.p.), eliberat de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, raportul de expertiza medico legala privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei nr. 1017/03.05.2012 (f.16-17 dos.u.p.), proces-verbal de prelevare a probelor de sange si buletinul de examinare clinica din data de 18.12.2011 (f.10-11 dos.u.p.), care relevă nivelul alcoolemiei inculpatului la momentul prelevării probelor biologice, care se coroborează cu declarațiile martorului C. M. P., care a însoțiț echipajul de poliție de la momentul depistării în trafic a inculpatului ( f.19,20-22 dos.u.p. f.34 dos.inst.), ale martorului Tufis G. A. ( f.65 dos.u.p., f.35 dos.inst.), cu declaratiile initiale ale inculpatului (f.53, 54 d.u.p.), cuprinse in procesul verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare (f.7 dos.u.p.), confirmând astfel aspectele constatate cu ocazia întocmirii procesului verbal de către organele de poliție (f.8 dos u.p.).

Inculpatul, in data de 18.12.2011 (fila 53 dos.u.p.), cu ocazia audierii in calitate de faptuitor a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa, precizand ca inainte de a conduce autoturismul a consumat un pahar de tuica de 100 ml.

Prin declaratia olografa din 21.02.2012 a declarat ca isi mentine declaratia data anterior in fata organelor de politie si ca solicita recalcularea alcoolemiei.

Potrivit raportului de expertiza medico-legala privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei nr.1017/03.05.2012 (filele 176-17 dos. u.p.), in baza datelor declarate de catre insusi inculpat privind cantitatea de alcool consumata, intervalul de timp, raportat la greutatea si inaltimea inculpatului, s-a stabilit ca la data de 18.12.2011, la ora 00.47 inculpatul putea avea o alcoolemie teoretica de aproximativ 1,10-1,30 g/l alcool în sânge, aflandu-se la sfarsitul absorbtiei.

Ulterior inculpatul si-a schimbat declaratiile date in fata organelor de urmarire penala, mentinand aceasta pozitie si in fata instantei.

Astfel, a declarat ca in seara zilei de 18.12.2011, in jurul orei 21.00 s-a deplasat la locuinta numitului R. E. N. situata in localitatea Satchinez, ., cu autoturimsul marca Dacia Solenza cu numarul de inmatriculare_, pentru a-l ajuta sa pregateasca alimente pentru sarbatori. Inculpatul a declarat ca a consumat aproximativ 250 g de tuica de casa cat timp a stat la numitul R. E. N., iar in jurul orei 24.00 s-a pregatit sa plece acasa. Inainte de a iesi din curtea imobilului, numitul R. E. N. l-a avertizat ca in . echipaj de politie si ca ar fi bine sa nu plece cu masina. Inculpatul a declarat ca a iesit din curte si ca s-a indreptat spre masina, fara a intra in interior, iar cand a dorit sa intre din nou in curte pentru a ruga pe cineva sa il conduca acasa, unul dintre politisti s-a apropiat de el si l-a intrebat daca a consumat bauturi alcoolice cerandu-i sa sufle in alcootest. Invinuitul a mai declarat ca nu a mai condus autoturismul dupa ce a ajuns la locuinta numitului R. E. N. iar cu privire la declaratiile anterioare a aratat ca nu a precizat faptul ca nu a condus sub influenta bauturilor alcoolice deoarece nu a mai avut probleme cu politia si nu si-a dat seama ce se intâmpla in dosar.

Desi aceste din urma declaratii sunt sustinute si de catre declaratiile martorilor R. E. N., R. C. E. si C. M., instanta le-a înlăturat apreciindu-le ca fiind facute pro causa, raportat la declaratiile initiale de recunoastere ale inculpatului care se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza, asa cum au fost deja analizate de instanta in cele ce preced.

Instanta și-a însuțit starea de fapt retinuta in actul de inculpare avand in vedere si faptul ca inculpatul a semnat procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante, fara obiectiuni, precum si procesul-verbal de prelevare a probelor de sange in calitate de conducator auto.

F. de . data de 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța reține că în cauza de față, din compararea pedepselor ce pot fi aplicate și a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu limitele de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. 1 CP reiese că potrivit dispozițiilor legi vechi, art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002, se putea aplica numai pedeapsa cu închisoarea, în timp ce potrivit legii noi, art. 336 alin. 1 CP prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. Cum în concret, instanța nu consideră pedeapsa amenzii ca fiind suficientă raportat la fapta săvârșită de inculpat, iar limitele pedepsei închisorii sunt identice în cele două reglementări penale succesive, închisoare de la unu la 5 ani, legea penală mai favorabilă va fi determinată prin compararea modalităților de executare prevăzute de reglementările succesive. În aceste condiții, legea penală mai favorabilă apare a fi legea penală veche în condițiile în care, raportat la starea de fapt și la persoana infractorului permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea conditionata a executării acesteia, conform dispozițiilor art. 81 CP din 1969, modalitate de executare mai favorabilă decât amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reglementate de art. 83 – 90 CP, respectiv art. 91 – 98 CP, deoarece nu presupune respectarea unor măsuri de supraveghere sau obligații și permite la împlinirea termenului de încercare reabilitarea de drept. În aceste condiții, instanța a apreciat mai favorabilă pentru inculpat legea veche, respectiv OUG 195/2002, rep. și C.pen. anterior.

În drept, fapta inculpatului D. F. I. care, la data de 18.12.2011, în jurul orelor 00:47, a condus autoturismul marca Dacia Solenza, cu nr. de înmatriculare_ pe . Satchinez, având o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l alcool pur în sânge la prima recoltare de probe biologice, respectiv 0,90 g/l alcool pur în sânge la a doua recoltare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii a constat în acțiunea inculpatului de a conduce pe . Satchinez, autoturismul Dacia Solenza cu număr de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că o persoană care se găsește sub influența băuturilor alcoolice nu mai este în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor. Fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.

Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, a cunoscut că pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care o persoană aflată sub influența alcoolului are mult diminuate orice reflexe și reduse orice posibilități de preîntâmpinare a unui eventual pericol pe drumurile publice și deși nu a urmărit un astfel de rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art.396 alin.1,2 C.proc.pen., a dispus condamnarea inculpatului D. F. I.,pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev.de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, rep., cu aplic.art. 5 C.pen.

La alegerea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare,prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptei, determinat de alcoolemia cu care a fost depistat (1,10 g/l alcool pur în sânge și respectiv 0,90 g/l alcool pur în sânge la a doua recoltare de sânge), dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, așa cum reies acestea din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea acestuia oscilanta, care desi initial a fost una corecta, de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, ulterior a devenit nesincera, de ingreunare a aflarii adevarului.

Având în vedere cele expuse, a condamnat pe inculpatul D. F. I., la pedeapsa de 1 (un) an si 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev.de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, rep., cu aplic.art. 5 C.pen.

In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta a reținut ca natura faptei savarsite, pericolul social concret al acesteia, precum si ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnitati in exercitarea dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si a dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal 1969, instanta a apreciat ca in cauza se impune indepartatea inculpatului de la activitatile care presupun increderea publica sau exercitiul auroritatii de stat, astfel ca in temeiul art. 71 Cod penal 1969 a aplicat inculpatului pedepsele accesorii constand in interzicerea acestor drepturi, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. 1969.

La aplicarea pedepsei accesorii s-a ținut seama de asemenea de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie, respectiv cauzele Hirst contra Marii Britanii si S. si Parcalab contra Romaniei, precum si de faptul că infracțiunea săvârșită prin natura ei nu denota o nedemnitate in exercitarea dreptului de a alege.

Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei ce i s-a aplicat aplica inculpatului, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen.1969, și, considerând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de textul în discuție, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 1 an si 4 luni închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului care se află la primul contact cu legea penală- instanța, în baza art.81 C.pen.1968, cu aplic.art.5 Cpen, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, astfel cum a fost stabilită în cauză, instanța, în baza art. 71 alin. 5 C. pen 1969., cu aplic.art. 5 C.pena dispus suspendarea executării pedepsei accesorii stabilite în cauză.

Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel inculpatul D. F. I. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivare se arată că instanța de fond a dispus condamnarea sa pe baza a două declarații date în cursul urmăririi penale prin care a recunoscut fapta.

Arată că aceste declarații au fost date în stare de ebrietate și la indicația agentului de poliție, fără să aprecieze care sunt consecințele pe care le presupune o asemenea declarație iar martorii asistenți au fost confuzi și contradictorii cu privire la împrejurările și modalitatea în care au fost luate aceste declarații.

Se mai susține că din probatoriul administrat nu rezultă fără dubii că a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și că nu prezintă un pericol pentru societate de natură a atrage sancționarea sa cu pedeapsa închisorii chiar cu suspendarea condiționată a executării.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prev. art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

Analizând întregul material probator de la dosar instanța de fond a reținut în mod întemeiat vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o alcoolemie peste limita legală prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002.

Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 18.12.2011 de organele de poliție rezultă că inculpatul a fost depistat circulând pe drumurile publice din localitatea Satchinez după care a oprit în dreptul imobilului nr.42 de pe .> Inculpatul nu a avut nici un fel de obiecțiuni față de datele consemnate în procesul verbal menționat, pe care l-a semnat.

În declarația dată în data de 18.12.2014, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul sub influența alcoolului și că a fost oprit în trafic de agenții de poliție care l-au testat cu un aparat alcooltest după care a fost condus la Spitalul mun. Timișoara în vederea recoltării de probe biologice.

De asemenea în declarația dată la data de 21.02.2012 inculpatul își menține prima declarație, precizând că a condus autoturismul, după ce a condus băuturi alcoolice.

Prin urmare de procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante care se coroborează cu cele două declarații date de inculpat, prin care recunoaște fapta, și cu declarația martorului asistent C. P. M., care a fost prezent la oprirea inculpatului în trafic, rezultă fără dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

În mod întemeiat instanța de fond a înlăturat celelalte declarații date de inculpat, prin care a revenit asupra declarațiilor inițiale, întrucât acesta nu a fost în măsură să prezinte un argument rezonabil care să justifice revenirea asupra declarațiilor.

Chiar dacă pentru prima declarație, luată inculpatului în cursul urmăririi penale la scurt timp după depistarea în trafic, când se afla sub influența alcoolului, s-ar putea aprecia că nu a avut reprezentarea reală asupra situației în care se afla și asupra implicațiilor penale pe care le presupune recunoașterea faptei, pentru a doua declarație, luată la un interval de 2 luni, în care din nou a recunoscut fapta, nu se mai poate afirma că a fost influențat în redactarea declarației, fiind conștient de conținutul acesteia, fapt ce rezultă și din împrejurarea că a solicitat recalcularea alcoolemiei.

De asemenea se mai reține că inculpatul a propus în apărare audierea martorilor R. E. N., R. C. E. și C. M. care prezintă o altă stare de fapt respectiv cea susținută de inculpat în ultima declarație din dosarul de urmărire penală, în sensul că nu se afla la volanul autoturismului în momentul în care i s-a cerut de către agenții de poliție să sufle în aparatul etilotest. În mod întemeiat instanța de fond a înlăturat și aceste declarații care nu se coroborează cu declarațiile inițiale ale inculpatului și cu celelalte probe, respectiv procesul verbal de cercetare și declarația martorului asistent.

Prin urmare apelul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421, pct.1 lit. b Cpp.

Văzând și prev. art. 275 al.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. F. I. împotriva sentinței penale nr. 3641/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./21.01.2015

Tehnored. C.P./4 ex/13.02.2015

Primă instanță: Jud.Timișoara – jud.A.B.