Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 744/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 744/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 1531/273/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 744/A

Ședința publică din 29 iulie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. ANI B.

JUDECĂTOR: D. V.

GREFIER: C. U.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul E. G. ȘI P. de pe lângă Judecătoria O. împotriva sentinței penale nr. 79 din data 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant E. G., în stare de arest, asistat de avocat ales C. C., pentru persoanele vătămate intimate Martiniță C. A. și Martiniță I. Anișoara lipsă, se prezintă avocat A. L., lipsă fiind persoanele vătămate intimat F. I., V. Da iel I. și V. S..

P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror C. M. U..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului, avocat C. C., solicită acordarea unui termen pentru pregătirea apărării.

Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată.

Procurorul și apărătorul persoanelor vătămate intimate, avocat A. L., nu se opun cererii de amânare.

Instanța, în deliberare, în baza art. 356 al. 3 Cpp, respinge cererea de amânare, constatând că la termenul din 24.06.2015 instanța a pus în vedere inculpatului că până la termenul de azi are posibilitatea de a-și angaja apărător ales i a-și pregăti apărarea, legea prevăzând un singur termen pentru exercitarea dreptului la apărare, ceea ce presupune atât angajarea apărătorului, cât și pregătirea apărării.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat C. C., solicită în probațiune, reaudierea celor două persoane vătămate, avându-se în vedere că acestea au dat declarații oscilante, precum și a martorului P. P. și a martorei H. C. care au dat declarații contradictorii.

Instanța pune în discuție cererea de probațiune formulată.

Procurorul solicită respingerea cererii de probațiune, arătând că persoanele vătămate și martorii indicați în cererea de probațiune au fost audiați în cauză, efectuându-se de altfel și o confruntare și prin urmare, nu se impune readministrarea acestor probe.

Apărătorul persoanelor vătămate intimate solicită respingerea cererii de probațiune, arătând că atât persoanele vătămate cât și martorii au fost audiați.

Instanța, în deliberare, în baza art. 420 al. 5, rap. la art. 100 Cpp, respinge cererile de probațiune, constatând că persoanele vătămate au fost audiate atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe, s-au efectuat confruntări între acestea și inculpat prin urmare nu se impune reaudierea de către Curtea de Apel. De asemenea, se constată că martorii P. P. și H. C. au fost audiați, neexistând nici un motiv rezonabil pentru reaudierea lor, P. V. P. fiind audiat în fața primei instanțe, conform art. 100 al. 4 Cpp, pentru teza probatorie existând suficiente elemente în dovedirea acesteia.

Se procedează la audierea inculpatului, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile legale, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.

Procurorul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare înlăturarea nelegalității în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate. Astfel, se consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul cuantumul pedepselor aplicate, inculpatul fiind în stare de recidivă postexecutorie și prin urmare, pedepsele aplicate pentru infracțiunile comise trebuiau majorate cu jumătate, cu atât mai mult cu cât prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului nici o circumstanță atenuantă. Se mai arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și sub aspectul stabilirii pedepsei complementare, respectiv momentul începerii executării acesteia. Se mai consideră nelegală sentința apelată și cu privire la faptul că nu s-a dispus confiscarea cuțitului ridicat de la inculpat cu ocazia cercetării la fața locului.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat C. C., depune în circumstanțiere certificatele de naștere ale minorilor inculpatului și un certificat medical și solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, existând suficiente motive de nelegalitate. Astfel, se arată că pedeapsa aplicată nu a fost motivată de către prima instanță, făcându-se trimitere doar la rechizitoriu fără a fi analizate probele pe care se bazează stabilirea vinovăției inculpatului și întrucât inculpatul nu a recunoscut faptele imputate, prima instanță ar fi trebuit să analizeze care sunt probele care au dus la condamnarea inculpatului. Totodată, consideră că nu este justificat nici cuantumul pedepsei aplicate inculpatului. Se mai arată că apărătorul din oficiu al inculpatului a formulat o cerere de probațiune neanalizată de prima instanță.

În subsidiar, se invocă netemeinicia hotărârii, în mod injust inculpatul fiind considerat vinovată. În ceea ce privește lipsirea de libertate, se arată că cele două persoane vătămate s-au dus de bunăvoie la inculpat, plecând mai apoi în oraș cu acesta, fapt arătat și de martori în declarațiile lor. De asemenea, se arată că șoferul de taxi audiat în calitate de martor nu a făcut trimitere la inculpat când au afirmat starea de temere, ci la tatăl persoanelor vătămate. Cu privire la infracțiunea de viol, se arată că din nici o probă nu rezultă infracțiunea consumată de viol, din expertiza efectuată nerezultând deflorarea persoanei vătămate, iar faptul că pe prosop s-ar fi găsit urme biologice ale inculpatului, arată că acesta a folosit un prosop, însă nu se cunoaște momentul folosirii, prin urmare, nu se poate tage concluzia că susținerile persoanei vătămate ar fi reale.

Se consideră că nu există probe privind existența contactului sexual între inculpat și partea civilă și din lipsa probelor, s-ar justifica achitarea inculpatului pentru această infracțiune.

În subsidiar, se arată că în rejudecare, s-ar putea avea în vedere existența unei infracțiuni sub forma tentativei și nu una consumată, ceea ce ar duce la o altă situație juridică.

Pe de altă parte, se consideră că se impune a se avea în vedere raportat la cuantumul pedepsei, circumstanțele personale ale inculpatului, comportamentul anterior săvârșirii infracțiunii, faptul că acesta a găzduit și hrănit persoanele vătămate, dar și faptul că în urma confruntării cu persoanele vătămate a rezultat că acesta e în relații de dușmănie cu mama persoanei vătămate, la mijloc fiind vorba despre un imobil disputat între părți. Prin urmare, solicită ca în rejudecare să se aplice inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special.

Cu privire la apelul formulat de procuror, solicită respingerea acestuia, arătând că pedepsele aplicate inculpatului au fost orientate spre maxim.

Procurorul solicită respingerea apelului formulat de inculpat, considerând că solicitarea privind achitarea inculpatului este nefondată, nesusținută de probele de la dosar din care rezultă vinovăția inculpatului. Astfel, se arată că martorul P. a declarat că a auzit afirmația făcută de inculpat conform căreia acesta o va viola pe persoana vătămată, iar martora H. C. a declarat că a văzut-o pe persoana vătămate speriată. De asemenea, se solicită a fi avută în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului și faptul că persoana vătămată din cauza traumei la care a fost supusă de inculpat nu a putut fi confruntată inițial cu acesta din urmă, care a încercat să o determine să-și schimbe declarația.

Apărătorul persoanelor vătămate intimate, avocat A. L., solicită admiterea apelului formulat de procuror în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cpp. În ceea ce privește apelul formulat de inculpat, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cpp, solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, arătând că existența infracțiunii și vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate, urmând a se face reindividualizarea pedepselor conform solicitării procurorului. Totodată, consideră că hotărârea primei instanțe este corectă și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

Inculpatul apelant E. G., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, cuțitul fiind pe noptieră lângă mâncare. De asemenea arată că afirmația că va ceda casa persoanei vătămate a fost făcută doar pentru a o determina pe aceasta să spună adevărul. Totodată, cu ocazia susținerilor, depune la dosar un memoriu.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 14.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O., din dosar nr.1215/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului E. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art 205 alin 1 și 3 lit. a) și b ) din Codul Penal cu aplicarea art 41 Cpen și art 78 Cpen rap la art 77 lit. b) și e ) Cpen partea vătămată V. D. I., lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art 205 alin 1 și 3 lit. a) și b ) din Codul Penal cu aplicarea art 41 Cpen și art. 78 Cpen rap la art 77 lit. b) și e ) C.pen partea vătămată Martiniță C. A. M., viol, faptă prevăzută de art 218 alin 1 și alin 3 lit.c) C.pen cu aplicarea art. 41 Cpen, art 78 Cpen rap. la art.77 lit.b) și e ) Cpen toate cu aplicarea art.38 C.pen, cauza fiind

înregistrată pe rolul Judecătoriei O. la data de 16.12.2014 sub nr._ .

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență că in data în după amiază zilei de 03.09.2014, inculpatul E. G., a privat de libertate persoanele vătămate, minorii Martinita C. A. si V. D. I., care se aflau în incinta locuinței sale din loc. O., . folosit un cuțit cu care i-a amenințat pe cei doi și i-a împiedicat să părăsească locuința deși minorii au intenționat și au cerut în mod repetat să li se permită să o facă.

Tot sub amenințarea cuțitului E. G. le-a solicitat persoanelor vătămate Martinita C. A. si V. D. I., să se dezbrace și i-a împiedicat să vorbească sau să răspundă la telefoanele mobile pe care aceștia le aveau asupra lor și pe care erau apelați de rudele îngrijorate.

În aceste condiții E. G. a obligat-o pe minora Martinita C. A. să întrețină cu el raporturi sexuale orale și vaginale, aspectele fiind percepute mai întâi vizual și mai apoi auditiv de minorul V. D. I..

Audiat în fața instanței inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal ce au fost reținute prin actul de sesizare al instanței. În ceea ce privește infracțiunea de viol recunoaște că a încercat să întrețină relații sexuale normale cu minora Martiniță C. A. M., însă aceasta a început să plângă si să îl atenționeze pe inculpat că este virgină, moment în care s-a abținut.

Prin sentința penală nr. 79 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, în baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a și b, C.p., în condițiile art. 41 alin.1 C.p., art. 78 C.p., raportat la art 77 lit.b și e Cpen., a fost condamnat inculpatul E. G., la 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, parte vătămată V. D. I..

În baza art. 205 alin. 1 și 3 lit. a și b, C.p., în condițiile art. 41 alin.1 C.p., art. 78 C.p., raportat la art 77 lit.b și e Cpen a fost condamnat inculpatul E. G., la 3 (trei) ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, parte vătămată Martiniță C. A.- M.,

În baza art. 218 alin. 1 și 3 lit. c, C.p., cu aplicarea art 41 C.pen. art. 78 C.p., raportat la art 77 lit.b și e Cpen ., a fost condamnat inculpatul E. G. la 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, parte vătămată Martiniță C. A. M.,

În baza art. 38 alin.1 Cod penal, art.39 lit.b C.p., inculpatului E. G. i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care se adaugă un spor în condițiile art.39 lit.c C.p., de 2 ani.

Inculpatul E. G., va executa pedeapsa de 9 ani închisoare, privativă de libertate.

În baza art. 399 alin.1 C.pr.p., s-a menținut măsura arestării preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpatul E. G..

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 03.09.2014 la zi.

Conform dispozițiilor art. 54 C.pen. rap. la ar 55 Cpen cu referire la dispozitiile art. 66 alin. (1) lit. a), b9, d) și o)C.pen. s-a aplicat inculpatului E. G., alături de pedeapsa închisorii, si pedepsele accesorii și complementare începând de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare si până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată..

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. D. I., prin reprezentant legal V. S., și obligat inculpatul E. G. la plata către partea civilă a sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă MARTINIȚĂ C. A. M. și obligat inculpatul E. G. la plata către partea civilă a sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale și la plata de 10.000 lei daune morale către partea civilă Martiniță I..

În baza art. 274 alin. (1) C.pr.p., a fost obligat nculpatul E. G. la plata sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria O. a reținut că în data de 03.09.2014, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul E. G., a lipsit de libertate în mod nelegal persoanele vătămate, minorii Martinita C. A. si V. D. I., folosind un cuțit cu care i-a amenințat.

Totodată, s-a constatat că din cuprinsul actului de sesizare mai rezultă că folosind amenințarile cu acte de violență și cu folosirea cuțitului inculpatul E. G. i-a determinat pe minori să se dezbrace și a constrâns-o pe minora Martinita C. A. să întrețină raporturi sexuale cu el.

S-a mai reținut că anterior sesizării din oficiu organele de poliție au fost alertate de persoana vătămată V. S., mama persoanei vătămate V. D. I. cu privire la faptul că cele două persoane vătămate Martinita C. A. si V. D. I. se află pe raza localității O. în compania unui anume Tandin, care îi împiedică să răspundă la telefon.

În urma mai multor căutări și verificări organele de poliție identifică persoanele vătămate Martinita C. A. și V. D. I. în incinta barului . din zona Autogării O. în compania inculpatului E. G. zis T. și le conduc la sediul poliției. Pe drum minorii relatează polițiștilor că au fost amenințați de inc. E. G. cu un cuțit în timp ce se aflau în locuința acestuia din Broșteni, au fost obligați să se dezbrace iar Martiniță C. a fost obligată să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul.

Prima instanță a constatat că la data de 04.09.2014 persoana vătămată V. S. depune o plângere la Poliția O. împotriva inc. E. G. pentru lipsirea de libertate sub amenințarea cuțitului a fiului său V. D. I. și a nepoatei sale Martiniță C. A. M., pentru că tot sub amenințarea cuțitului i-a pus să se dezbrace l-a pălmuit pe fiul său și a violat-o pe nepoată.

Din declarația persoanelor vătămate V. D. I. și Martinita C. A. s-a reținut că în cursul zilei de 03.09.2014, s-au deplasat împreună la locuința inculpatului din O., . petrecut mai mult timp, în jurul orelor 16.00, persoanele vătămate intenționând să plece către casă însă inculpatul E. G. i-a întors din drum sub pretextul că aceștia i-ar fi sustras un contract prin care acesta cumpărase locuința și sub amenințarea cu violențe și indicarea repetată a unui cuțit pe care îl deținea și-l folosise anterior la felierea unor mezeluri inculpatul E. G., a obligat persoanele vătămate să rămână contrar voinței lor mai multe zeci de minute (cca 1 oră în intervalul 16.00-17.00) în locuința sa din Broșteni.

Din declarația persoanelor vătămate prima instanță a reținut că acuzațiile de furt erau vădit un pretext de a-i reține împotriva voinței lor în locuință și de a-i dezbrăca întrucât persoana vătămată V. D. I. a găsit contractul și portofelul inculpatului E. G. ascunse sub o pătură care era așezată pe pat.

În aceleași condiții inculpatul i-a izolat și de comunicarea prin intermediul telefoanelor mobile pe care le aveau asupra lor, telefoane pe care le-a așezat pe noptieră.

Mai mult, s-a reținut că inculpatul le-a cerut persoanelor vătămate să se dezbrace, o așează pe minora Martinita C. A. pe pat unde întreține mai întâi raport sexual oral și mai apoi vaginal deși minora se opune și îl roagă pe inculpat să se oprească. Minorul nu asistă decât parțial la consumarea raportului sexual întrucât se refugiază de teamă într-o altă cameră unde se îmbracă cu hainele pe care reușise să le recupereze. Pe parcursul celor 10-15 minute cât durează raportul sexual minorul aude din camera învecinată rugămințile și plânsetul minorei.

Ulterior, inculpatul E. G., realizând că rudele minorilor s-au alertat întrucât telefoanele acestora sunau necontenit a încercat să ascundă faptele prin afișarea în compania minorilor în diferite locuri publice și folosindu-se de starea de vulnerabilitate a minorilor precum și de starea de temere creată și descrisă anterior inculpatul i-a condus chiar mai întâi într-un local public din Broșteni (. mai apoi în barul . Autogării O. unde a încercat să-i cumpere tăcerea minorului V. D. I. oferindu-i o sumă de bani.

Din declarația persoanei vătămate Martinita C. A. prima instanță a reținut că a fost constrânsă de inculpat sub amenințarea cuțitului să rămână în locuința acestuia din Broșteni împreună cu minorul V. D. I. fără voința lor timp de mai multe zeci de minute. A fost de asemenea constrânsă de inculpatul E. G. sub amenințarea cuțitului să se dezbrace și să întrețină raporturi sexuale orale și vaginale cu acesta. De asemenea, s-a reținut din declarațiile aceleiași persoane vătămate că inculpatul E. G. a finalizat raportul sexual și a ejaculat dar nu intravaginal folosindu-se pentru a se șterge de un prosop aflat în cameră, prosop pe care l-a folosit și ea la îndemnul inculpatului.

Din declarațiile persoanelor vătămate prima instanță a reținut că inculpatul E. G. le-a solicitat în mod repetat să nu relateze nimănui ce s-a întâmplat, i-a obligat să jure chiar pe o Biblie aflată în locuință și le-a restrâns în continuare comunicarea cu rudele nepermițându-le să răspundă,lipsa de răspuns a minorilor alarmând rudele care sună în mod repetat pe telefoanele acestora.

Din cercetarea la fața locului efectuată, prima instanță a reținut că în locuința inc. E. G. din localitatea Broșteni, nr. 167 a fost găsit cuțitul cu care inculpatul i-a amenințat pe minori, acesta fiind așezat pe o noptieră de lângă patul unde s-a consumat raportul sexual, lângă pat era depozitat și un topor. În același dormitor patul prezenta urme de răvășire, cearceaful acestuia fiind strâns din lateralele patului spre mijloc, poziția acestuia indicând posibilitatea consumării raporturilor sexuale iar pe pat a mai fost găsit și un prosop de baie multicolor. Mai mult, s-a reținut că pe cearceaf și lenjerie s-au depistat mai multe pete de lichid relevate cu lampa UV, fire de păr pubian precum și un fir capilar cu lungimea și culoarea celui aparținând persoanei vătămate minora Martinita C. A.. Totodată s-a constatat că de la fața locului s-au ridicat: un cuțit cu lama de 8 cm recunoscut de persoana vătămată V. D. I. ca fiind arma cu care a fost amenințat precum și trei prosoape, o față de pernă și un cearcaf pe care au fost identificate cu lampa UV pete de lichid uscate și mai multe fire de păr, la fața locului fiind efectuate fotografii judiciare cu locul faptei precum și detalii cu urmele și mijloacele materiale de probă ridicate.

S-a constatat de către prima instanță că fiind audiat, inculpatul E. G. nu a recunoscut faptele comise, încercând să se disculpe invocând faptul că minorii ar fi încercat să sustragă bunuri ce îi aparțin. De asemenea inculpatul a susținut că faptele nu se puteau comite întrucât în locuința sa se mai afla și vecinul său martorul Pârpâliță P. precum și prin faptul că minorii s-au aflat în compania sa în mai multe localuri publice fără a alerta persoanele aflate în interiorul acestora.

Ulterior, s-a reținut că inculpatul a revenit asupra declarațiilor și a susținut că într-adevăr ar fi vrut să întrețină relații sexuale cu persoana vătămată minora Martinita C. A. dar nu a putut să înceapă raportul sexual deoarece minora se opunea și a renunțat. Totuși inculpatul a declarat că ar fi ejaculat pe un prosop cu care s-a șters și minora dar nu reușește să explice nici ejacularea pe prosop și nici motivul pentru care minora s-a șters pe același prosop. Cu prilejul confruntării cu minora, inculpatul a revenit și asupra acestei declarații și a susținut că minora i-ar fi făcut avansuri în cadrul unui joc de cărți cu caracter pornografic în care participanții își dădeau reciproc porunci să se dezbrace de unele articole de îmbrăcăminte, minorii fiind dezbrăcați în urma cursului pe care l-a avut jocul de cărți.

Prima instanță a constatat că în vederea stabilirii prosopului utilizat de inculpatul E. G. și persoana vătămată Martinita C. A. pentru ștergere s-a dispus și efectuat o recunoaștere de obiecte, cu prilejul căreia persoana vătămată Martinita C. A. a indicat unul din cele trei prosoape ridicate de la locul faptei pe care fuseseră identificate pete de lichid cu ajutorul lămpii UV, acesta fiind prosopul de baie multicolor găsit pe patul unde s-a consumat violul și tot cu acest prilej persoana vătămată Martinita C. A. a recunoscut cuțitul ridicat de la fața locului și recunoscut anterior de V. D. I. ca fiind cuțitul cu care inculpatul E. G. a amenințat-o.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 223/A1 din 04.09.2014, prima instanță a reținut că minora are o constituție a himenului care permite raportul sexual fără a se rupe, iar din buletinul de analiză a secreției vaginală recoltată cu prilejul examinării medico-legale s-a reținut că nu au fost identificați spermatozoizi, ceea ce se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate și ale inculpatului din care reiese că acesta nu a ejaculat intravaginal.

Pentru stabilirea împrejurărilor concrete de creare precum și a naturii urmelor biologice relevate pe prosopul indicat de persoana vătămată dar și pe celelalte articole de lenjerie și lenjerie intimă ale persoanei vătămate Martiniță C. și inculpatului E. G. s-a dispus și efectuat o expertiză biocriminalistică genetică, în cadrul expertizei au fost comparate urmele biologice relevate de pe obiectele de mai sus cu profilele genetice determinate în urma recoltării de probe biologice de la persoana vătămată Martiniță C. și inculpatul E. G., prima instanță reținând că în urma expertizei, s-a stabilit că pe prosopul indicat de persoana vătămată ca fiind cel folosit de inculpat pentru a se șterge după consumarea actului sexual există capete de spermatozoizi în care s-a identificat profilul genetic al inculpatului E. G., fapt ce se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate Martiniță C. și inculpatului E. G. conform cărora că după consumarea raporturilor sexuale inculpatul a ejaculat pe prosop.

Din declarația martorului Pârpâliță P., prima instanță a reținut că acesta a fost în data de 03.09.2014 la locuința inculpatului pentru a efectua unele reparații la colțul sobei dar în jurul orelor 15.00 și nu în intervalul orelor 16.00-17.00. Martorul declară că pe timpul șederii sale în incinta locuinței inculpatului minorii nu au fost lipsiți de libertate și nici agresați.

Din cercetările efectuate sa reținut că martorul Pârpâliță P. a fost însoțit de fiul său, martorul Pârpâliță V. P. din declarația căruia reeișind că l-a auzit pe inculpatul E. G. spunând că după plecarea tatălui său î-l va alunga pe V. D. I. iar pe Martiniță C. o va viola, afirmații care au fost auzite și de martora H. C., mama martorului Pârpâliță V. P. și concubina martorului Pârpâliță P. care s-a deplasat la locuința inculpatului pentru a-și chema soțul și fiul la masă și a observat că în locuință se mai aflau minorii iar persoana vătămată Martiniță C. era speriată iar inculpatul se purta autoritar și violent cu ea.

De asemenea, s-a reținut că martora H. C. a declarat că inculpatul E. G. i-a spus că minorii sunt copii concubinei sale, pe băiat î-l va da afară iar pe fată va pune penisul.

Prima instanță a constatat că din cercetările efectuate a rezultat că minorii erau fugiți de acasă, aspect care a fost folosit din plin de inculpatul E. G. care le-a amplificat starea de temere și a creat un ascendent psihologic față de aceștia inoculându-le sentimentul de vinovăție. Relevantă a fost considerată ca fiind declarația martorului S. G., șofer de taxi, care observă faptul că minorii se ascundeau iar din discuții a înțeles că aceștia se fereau să fie văzuți de tatăl minorei.

De asemenea din declarațiile persoanelor vătămate Martiniță C. A. M. și Martiniță I.-Anișoara precum și ale martorei H. C. instanța de fond a reținut că inculpatul E. G. este o persoană alcoolică, extrem de violentă, acesta agresând-o repetat pe concubina sa Martiniță I.-Anișoara. Relevante sunt violențele extreme aplicate de inculpat persoanei vătămate Martiniță I.-Anișoara în noaptea de 14/15.08.2014 în urma cărora aceasta a fost și spitalizată în perioada 15-18.08.2014 la Spitalul Orășenesc O., aspecte care formează obiectul dosarului penal nr. 1065/P/2014 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria O..

În cauză a fost efectuată o confruntare între persoana vătămată V. D. I. și inc. E. G. cu prilejul cărora instanța de fond a constatat că minorul își menține afirmațiile făcute cu prilejul audierilor iar inc. E. G. recunoaște că a întreținut raporturi sexuale vaginale cu minora Martiniță C..

S-a mai reținut că deși inițial, persoana vătămată era într-o stare psihică precară datorită traumei suferite dar și a abandonului matern și patern, pe parcursul urmăririi penale acesta a fost internată în Centrul de Minori Speranța din Reșița unde cu ajutorul personalului de specialitate, starea sa psihoemoțională s-a îmbunătățit permițând efectuarea confruntării cu inculpatul.

De asemenea, prima instanță a reținut că pe parcursul confruntării minora își menține afirmațiile făcute cu prilejul audierilor cu excepția finalizării raportului sexual despre care a declarat că nu-și mai amintește (fie datorită reacției firești de uitare viziavi de traumă fie datorită emotivității în proximitate cu inculpatul), ezitarea fiind din plin speculată de inc. E. G. care și-a schimbat imediat declarația vizavi de finalizarea raportului sexual și a declarat că nu a ejaculat și nu s-a șters cu prosopul ci a folosit prosopul după relații anterioare, inclusiv cu mama naturală a minorei.

S-a mai reținut că pe timpul confruntării inculpatul nu numai că a afirmat că minora urmărește un interes patrimonial ci nu a ezitat să-i ofere acesteia casa de la Broșteni cu condiția să nu mai spună minciunile care le spune.

Instanța de fond a reținut că inculpatul E. G. a încercat un lucru similar și cu minorul V. I. D., astfel, din actele de urmărire penală aflate la dosarul cauzei s-a constatat că inculpatul a încercat să realizeze o înțelegere frauduloasă cu persoana vătămată V. D. I. oferindu-i o sumă de bani în schimbul tăcerii.

Prima instanță a constatat că în drept, faptele inculpatului E. G. realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de lipsire de libertate in mod ilegal, fapte prev. si ped. de art. 205 al. 1 si 3 lit. a) si b) din Cod penal, cu aplic. art.41 C.p. și art. 78 C.p. rap. la art. 77 lit. b) și e) C.p., (persoană vătămată V. D. I.); lipsire de libertate in mod ilegal, fapte prev. si ped. de art. 205 al. 1 si 3 lit. a) si b) din Cod penal, cu aplic. art.41 C.p. și art. 78 C.p. rap. la art. 77 lit. b) și e) C.p., (persoană vătămată Martiniță C. A.-M.); viol, fapte prev. si ped. de art. 218 al. 1 si al. 3 lit. c) din Cod penal, cu aplic.art. 41 C.p. art. 78 C.p. rap. la art. 77 lit. b) și e) C.p.; toate cu aplic. art. 38 C.p texte în baza cărora Judecătoria O. i-a aplicat pedepse conform dispozitivului prezentei sentințe penale.

Totodată, prima instanță a menținut măsura arestării preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpatul E. G. și a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 03.09.2014 la zi.

De asemenea, i-au fost aplicate inculpatului E. G., alături de pedeapsa închisorii, si pedepsele accesorii și complementare începând de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare si până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În ceea ce privește latura civilă formulată de partea civilă Martiniță C. A. M. constând în suma de 50.000 lei daune morale instanța de fond a reținut că atâta vreme cât inculpatul a întreținut relații sexuale cu o minoră în vârstă de 15 ani constrângerea prin care s-a realizat actul sexual, constrângere fizică, dar și morală este implicită, inculpatul profitând de faptul că la această vârstă minora nu se poate apăra. Mai mult decât atâta, s-a apreciat de către prima instanță că trauma pe care a suferit-o această minoră necesitând tratament de specialitate constând în consiliere psihologică o îndreptățește la acordarea de daune morale.

De asemenea, s-a constatat că prejudiciul moral cauzat minorei, parte civilă în cauză este incontestabil în condițiile în care suferințele fizice inerente dublate și de suferințe psihice și toate acestea au lipsit-o în mod evident de bucuriile firești a unei vieți normale, astfel că se impune acordarea unei sume de bani pentru compensarea prejudiciului moral cauzat, dar și pentru a se asigura pe deplin funcția sancționatoare a răspunderii civile delictuale.

S-a mai reținut că prejudiciu moral a suferit și mama minorei numita Martinița I. Anișoara, parte civilă în cauză, care prin săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal asupra minorei Martiniță C. A. M. trauma psihice datorate de săvârșirea unor astfel de infracțiuni ce o lipsesc în mod evident pe fiica acesteia de a se bucura de o viață normală pe o anumită perioadă de timp.

În situație similară s-a constatat de către prima instanță că este și minorul V. D. I. care prin lipsirea de libertate în mod ilegal a suferit traume psihice fiind împiedicat de inculpat să ia legătura măcar telefonic cu unul din membrii familiei.

Prin urmare, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. D. I., prin reprezentant legal V. S., și a obligat inculpatul E. G. la plata către partea civilă a sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale și a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă MARTINIȚĂ C. A. M. și a obligat inculpatul E. G. la plata către partea civilă a sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale și la plata de 10.000 lei daune morale către partea civilă Martiniță I..

Împotriva sentinței penale nr. 79 din 28.04.2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ au declarat apel în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria O. și inculpatul E. G..

În motivarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria O. s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală, avându-se în vedere că instanța de fond nu a ținut seama de starea de recidivă în care inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind încălcate prevederile art. 43 al. 5 Cp. Astfel, se arată că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 150 lei amendă prin sentința penală nr. 24 din 15.02.2011 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 al. 1 C.-p.1969, 217 l. 1 C.p. 1969, 192 al. 2 C.pă.1969, 321 al. 1 Cp 1969. De asemenea, se arată că inculpatul a fost arestat la 11.10.2010, fiind liberat condiționat la 24.09.2013, conform sentinței penale nr. 2311 din 19.09.2013 a Judecătoriei A., cu un rest de executat de 198 de zile și în aceste condiții, cele trei fapte pentru care este judecat în prezenta cauză au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie și prin urmare, conform art. 43 al. 5 Cp, limitele pedepselor pentru noile infracțiuni trebuiau majorate cu jumătate. Astfel, se arată că pentru infracțiunea de lipsire de libertate se prevede o pedeapsă între 3 ani și 10 ani închisoare și ținându-se cont de dispozițiile art. 43 al. 5 Cp, instanța de fond trebuia să aplice o pedeapsă cuprinsă între 4 ani și 6 luni și 15 ani, iar pentru infracțiunea de viol se prevede o pedeapsă cuprinsă între 5 ani și 12 ani și ținând cont de aceleași dispoziții legale, prima instanță trebuia să aplice o pedeapsă cuprinsă între 7 ani și 6 luni și 18 ani. Prin urmare, prima instanță a aplicat pedepse nelegale, aplicând pentru infracțiunea de lipsire de libertate o pedeapsă de 3 ani, iar pentru infracțiunea de viol o pedeapsă de 7 ani, nereținând nici o cauză de reducere a pedepsei.

De asemenea, se arată că hotărârea pronunțată de Judecătoria O. este nelegală și sub aspectul modului în care s-au aplicat pedepsele accesorii și complementare, întrucât s-a dispus ca acestea să fie executate concomitent de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa privativă de condamnare a fost executată sau considerată ca executată, iar potrivit art. 65 al. 3 Cp pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, iar în conformitate cu prevederile art. 68 lit. c Cp, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se execută după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Prin urmare, se solicită ca în urma admiterii apelului să se dispună în rejudecare, aplicarea unor pedepse în limitele legale și aplicarea pedepselor accesorii până la executarea sau considerarea c executată a pedepsei principale a închisorii și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi după ce pedeapsa închisorii este executată sau considerată executată.

Apelul formulat de inculpat nu a fost motivat în scris ci doar oral, cu ocazia susținerii apelului de către apărătorul ales al acestuia.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria O. este fondat, iar apelul declarat de inculpat este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în raport de probe administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

Din probatoriul administrat rezultă că în după amiaza zilei de 03.09.2014, inculpatul E. G., a privat de libertate persoanele vătămate, minorii Martinita C. A. si V. D. I., care se aflau în incinta locuinței sale din loc. O., . folosit un cuțit cu care i-a amenințat pe cei doi și i-a împiedicat să părăsească locuința deși minorii au intenționat și au cerut în mod repetat să li se permită să o facă.

În aceste condiții E. G. a obligat-o pe minora Martinita C. A. să întrețină cu el raport sexual oral și vaginal, actele fiind percepute mai întâi vizual și mai apoi auditiv de minorul V. D. I..

Din declarațiile persoanelor vătămate V. D. I. și Martinita C. A. rezultă că în cursul zilei de 03.09.2014, s-au deplasat împreună la locuința inculpatului din O., . petrecut mai mult timp.

În jurul orelor 16.00, minorii au intenționat să plece către casă însă inculpatul E. G. i-a întors din drum sub pretextul că aceștia i-ar fi sustras un contract prin care acesta cumpărase locuința.

Sub amenințarea cu violențe și indicarea repetată a unui cuțit pe care îl deținea și-l folosise anterior la felierea unor mezeluri inculpatul E. G., a obligat minorii - persoane vătămate să rămână contrar voinței lor mai multe zeci de minute (cca 1 oră în intervalul 16.00-17.00) în locuința sa din Broșteni.

Din declarațiile părților vătămate rezultă că acuzațiile de furt erau un pretext de a le reține împotriva voinței lor în locuință și de a le dezbrăca, întrucât minorul V. D. I. a găsit contractul și portofelul inculpatului E. G. ascunse sub o pătură care era așezată pe pat.

Totodată inculpatul nu le-a permis minorilor să răspundă la telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor, telefoane pe care le-a așezat pe noptieră.

Inculpatul le-a cerut părților vătămate să se dezbrace, după care a așezat-o pe minora Martinita C. A. pe pat unde a întreținut mai întâi raport sexual oral și mai apoi vaginal, deși minora s-a opus și îl ruga pe inculpat să se oprească.

Minorul V. D. I. a asistat parțial la consumarea raportului sexual, acesta de teamă s-a refugiat într-o altă cameră unde s-a îmbrăcat cu hainele pe care reușise să le recupereze.

Pe parcursul celor 10-15 minute cât a durat raportul sexual minorul a auzit din camera învecinată rugămințile și plânsetul minorei.

Ulterior, inculpatul E. G. a realizat că rudele minorilor s-au alertat întrucât telefoanele acestora sunau necontenit și a încercat să ascundă faptele prin afișarea în compania minorilor în diferite locuri publice. I-a condus mai întâi pe minori într-un local public din Broșteni (. mai apoi în barul . Autogării O., unde a i-a oferit o sumă de bani minorului V. D. I. pentru a nu povesti ce s-a întâmplat.

Partea vătămată Martinita C. A. a relatat că inculpatul E. G. a finalizat raportul sexual și a ejaculat dar nu intravaginal folosindu-se pentru a se șterge de un prosop aflat în cameră, prosop pe care l-a folosit și ea la îndemnul inculpatului.

De asemenea, minorii au declarat că inculpatul E. G. le-a solicitat în mod repetat să nu relateze nimănui ce s-a întâmplat, i-a obligat să jure chiar pe o Biblie aflată în locuință și le-a restrâns în continuare comunicarea cu rudele nepermițându-le să răspundă.

Minorii au fost găsiți de organele de poliție în compania inculpatului în barul . Autogării din loc. O., aspect consemnat și în procesul verbal din data de 03.09.2014 întocmit de organele de poliție.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 04.09.2014 rezultă în locuința inc. E. G. din localitatea Broșteni, nr. 167 a fost găsit cuțitul cu care i-a amenințat pe minori, acesta fiind așezat pe o noptieră de lângă patul unde s-a consumat raportul sexual, lângă pat era depozitat și un topor.

În același dormitor patul prezenta urme de răvășire, cearceaful fiind strâns din lateralele patului spre mijloc, poziția acestuia indicând posibilitatea consumării raporturilor sexuale iar pe pat a mai fost găsit și un prosop de baie multicolor.

Mai mult pe cearceaf și lenjerie s-au depistat mai multe pete de lichid relevate cu lampa UV, fire de păr pubian precum și un fir capilar cu lungimea și culoarea celui aparținând persoanei vătămate minora Martinita C. A..

Din raportul de constatare medico-legală nr. 223/A1 din 04.09.2014 rezultă că minora are o constituție a himenului care permite raportul sexual fără a se rupe.

De asemenea, din buletinul de analiză a secreției vaginală recoltată cu prilejul examinării medico-legale rezultă că nu au fost identificați spermatozoizi.

Prin raportul de expertiză biocriminalistică genetică s-a stabilit că pe prosopul indicat de minora Martinita C. A. ca fiind cel folosit de inculpat pentru a se șterge după consumarea actului sexual există capete de spermatozoizi în care s-a identificat profilul genetic al inculpatului E. G..

Din declarația martorului Pârpâliță P. rezultă că în data de 03.09.2014, împreună cu fiul său Pârpâliță V. P., au fost la locuința inculpatului pentru a efectua unele reparații la colțul sobei dar în jurul orelor 15.00 și nu în intervalul orelor 16.00-17.00. Martorul a declarat că pe timpul șederii sale în incinta locuinței inculpatului minorii nu au fost lipsiți de libertate și nici agresați.

Martorul Pârpâliță V. P. a declarat că l-a auzit pe inculpatul E. G. spunând că după plecarea tatălui său î-l va alunga pe V. D. I. iar pe Martiniță C. o va viola.

Aceste afirmații au fost auzite și de martora H. C., mama martorului Pârpâliță V. P. și concubina martorului Pârpâliță P., care s-a deplasat și ea la locuința inculpatului pentru a-și chema soțul și fiul la masă, ocazie cu care a observat că în locuință se mai aflau minorii, iar persoana vătămată Martiniță C. era speriată iar inculpatul se purta autoritar și violent cu ea.

De asemenea martora H. C. a declarat că inculpatul E. G. i-a spus că minorii sunt copiii concubinei sale, pe băiat î-l va da afară iar pe fată o va batjocorii.

În faza de urmărire penală între inculpatul E. G. și părțile vătămate V. D. I. și Martinita C. A. s-a efectuat confruntare. Din procesul verbal de confruntare din data de 07.10.2014 rezultă că minorul V. D. I. și-a menținut aceeași poziție, susținând declarațiile anterioare, iar inculpatul E. G. a recunoscut că a întreținut relații sexuale normale cu minora, însă aceasta i-a făcut avansuri.

Din procesul verbal de confruntare din data de 02.12.2014 rezultă că minora își menține afirmațiile făcute cu prilejul audierilor cu excepția finalizării raportului sexual despre care spune că nu-și mai amintește. Inculpatul a susținut că a încercat să întrețină raport sexual normal cu minora, însă a renunțat pentru că aceasta s-a opus, precum și că nu a ejaculat și nu s-a șters cu prosopul ci a folosit prosopul după relații anterioare, inclusiv cu mama naturală a minorei.

Trebuie menționat că minora se afla într-o stare psihică precară datorită traumei suferite dar și a abandonului matern și patern, pe parcursul urmăririi penale acesta a fost internată în Centrul de Minori Speranța din Reșița unde cu ajutorul personalului de specialitate, starea sa psihoemoțională s-a îmbunătățit permițând efectuarea confruntării cu inculpatul.

Fiind audiat inculpatul E. G. nu a recunoscut faptele comise și a încercat să se disculpe invocând faptul că minorii ar fi încercat să îi sustragă niște bunuri.

De asemenea inculpatul a susținut că faptele nu se puteau comite întrucât în locuința sa se mai aflau și vecinul său martorul Pârpâliță P. precum și prin faptul că minorii s-au aflat în compania sa în mai multe localuri publice fără a alerta persoanele aflate în interiorul acestora.

Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarațiilor și a susținut că într-adevăr ar fi vrut să întrețină relații sexuale cu minora Martinita C. A. dar nu a putut să înceapă raportul sexual deoarece minora s-a opus și a renunțat.

Inculpatul a declarat însă că ar fi ejaculat pe un prosop cu care s-a șters și minora, dar nu a reușit să explice nici ejacularea pe prosop și nici motivul pentru care minora s-a șters pe același prosop. Inculpatul a susținut că minora i-ar fi făcut avansuri în cadrul unui joc de cărți cu caracter pornografic în care participanții își dădeau reciproc porunci să se dezbrace de unele articole de îmbrăcăminte, minorii fiind dezbrăcați în urma cursului pe care l-a avut jocul de cărți.

Declarațiile inculpatului sunt însă contrazise de probele administrate în cauză și analizate mai sus, din care rezultă că în după amiaza zilei de 03.09.2014, sub amenințarea cu cuțitul, a privat de libertate pe minorii Martinita C. A. si V. D. I., care se aflau în locuința inculpatului din loc. O., . să părăsească locuința, cu toate că minorii au intenționat și au cerut în mod repetat să li se permită să o facă.

Tot sub amenințarea cuțitului E. G. le-a solicitat părților vătămate Martinita C. A. si V. D. I., să se dezbrace și i-a împiedicat să vorbească sau să răspundă la telefoanele mobile pe care aceștia le aveau asupra lor și pe care erau apelați de rudele îngrijorate. În aceste condiții E. G. a obligat-o pe minora Martinita C. A. să întrețină cu el raport sexual oral și vaginal, actele fiind percepute mai întâi vizual și mai apoi auditiv de minorul V. D. I.. Așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate, coroborate cu cele reținute în procesul verbal de cercetare la fața locului și procesele verbale de confruntare, actul sexual s-a finalizat, acesta fiind realizat prin constrângere, fiind astfel încălcată libertatea și inviolabilitatea victimei.

Prin urmare, nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că infracțiunea de viol nu s-a consumat, fiind vorba numai de o tentativă de viol întrucât nu s-a realizat actul sexual. Această susținere a inculpatului nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză. Chiar inculpatul, cu ocazia confruntării cu minorul V. D. I., a recunoscut că a întreținut raport sexual normal cu minora Martinita C. A.. Faptul că potrivit buletinului de analiză medicală, nu au fost identificați spermatozoizi, nu înseamnă că nu s-a realizat actul sexual, așa cum rezultă din celelalte probe analizate mai sus, actul sexual s-a finalizat, inculpatul nu a ejaculat intravaginal, ci pe un prosop.

Nici celelalte susțineri făcute de inculpat în fața instanței de apel nu sunt fondate. Din probele administrate în cauză, astfel cum au fost analizate rezultă că inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, cererile de achitare ale inculpatului fiind neîntemeiate.

Analizând modalitatea de comitere a faptelor de către inculpat, acțiunile întreprinse de acesta, Curtea constată că nu se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. 2 Cod penal.

Potrivit art. 75 alin. 2 lit. a, b Cod penal, pot constitui circumstanțe atenuante judiciare, eforturile depuse de infractor pentru a înlătura sau diminua consecințele infracțiunii, respectiv, împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Acțiunile comise de inculpat nu pot fi considerate împrejurări care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, ci dimpotrivă, față de modalitatea de comitere a faptelor, reliefează un pericolul social ridicat al faptelor și al inculpatului.

Nu poate fi reținută nici circumstanța prev. la art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal, după comiterea faptelor inculpatul a încercat să ascundă săvârșirea acestora prin oferirea părților vătămate unor sume de bani în schimbul tăcerii lor, aspecte ce nu înlătură consecințele infracțiunilor.

În ce privește solicitarea inculpatului de desființare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât hotărârea nu este motivată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, motivul invocat de inculpat nu este prevăzut de art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen., care reglementează situațiile în care cauza se trimite spre rejudecare. Pe de altă parte, se constată că sentința atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază condamnarea, greșelile făcute de judecătorul fondului se pliază situației prev. de art. 421 pct.2 lit. a C.pr.pen..

Ca atare, faptele săvârșite de inculpat, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de lipsire de liberate în mod illegal prev. de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a,b Cod penal săvârșite față de părțile vătămate V. D. I. și Martinita C. A. și a unei infracțiuni de viol, prev. de art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. c Cod penal, săvârșită față de minora Martinita C. A..

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, constă într-o faptă prin care persoana vătămată este lipsită de libertatea fizică, de posibilitatea de a se deplasa și acționa în conformitate cu propria sa voință. În speță, cei doi minori au fost lipsiți de libertatea de a se deplasa, fiind ținuți de inculpat, sub amenințarea cu un cuțit în locuința sa o anumită perioadă de timp, împotriva voinței lor.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție, acesta având reprezentarea caracterului ilegal al acțiunii sale.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de viol se realizează printr-un act sexual de orice natură care are loc fără consimțământul victimei, persoană de sex opus ori de același sex cu făptuitorul. În cauză inculpatul a întreținut raport sexual oral și normal cu partea vătămată minoră Martinita C. A., prin constrângere, fără consimțământul acesteia.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta și-a dat seama că realizează actul sexual împotriva voinței părții vătămate, și că în felul acesta încalcă libertatea și inviolabilitatea ei sexuală, urmare a cărei producere a dorit-o.

În ce privește reținerea, atât în actul de sesizare cât și de instanța de fond, a dispozițiilor art.78 rap. la art. 77 lit. b,e Cod penal, Curtea constată aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză. Astfel, din probele administrate nu rezultă că cele trei infracțiuni au fost comise de inculpat prin cruzimi sau supunerea părților vătămate la tratamente degradante ori profitând de starea de vulnerabilitate a acestora. Faptul părțile vătămate se ascundeau de tatăl minorei Martinita C. A. nu denotă că inculpatul a profitat de aceasta pentru a comite faptele.

Prin memoriu de apel și motivele susținute oral cu ocazia dezbaterilor, parchetul critică sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor principale, complementare și accesorii și al neaplicării art. 112 lit. b Cod penal, privind confiscarea specială.

Criticile formulate de parchet sunt întemeiate pentru următoarele:

Cu privire la individualizarea pedepselor principale, Curtea constată că aceasta nu a fost efectuată corect, instanța de fond aplicând pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea altor infracțiuni, faptele din prezenta cauză fiind comise în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea anterioară la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 561 din 28.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C..

Potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal, dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, cel condamnat săvârșește o infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

În raport de aceste dispoziții legale, Curtea reține că în speță inculpatul a săvârșit trei infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre aceste trei infracțiuni se majorează cu jumătate.

Procedând la o reindividualizare a pedepselor, Curtea va ține cont de dispozițiile art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Astfel, se va avea în vedere caracterul grav al faptelor săvârșite, relațiile sociale încălcate prin comiterea acestor fapte, atitudinea procesuală a inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, precum și antecedentele penale ale acestuia, care anterior a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni, faptele ce fac obiectul cauzei de față fiind comise în stare de recidivă postexecutorie.

Astfel fiind, Curtea consideră că se impune majorarea pedepselor principale în limitele minime majorate cu jumătate potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal, respectiv, a 2 pedepse de la 3 ani la 4 ani și 6 luni pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a,b Cod penal, cu aplicarea art. 41 și art. 45 alin. 3 Cod penal, și de la 7 ani la 7 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 41 și art. 45 alin. 3 Cod penal, contopite potrivit art. 38 și art. 39 Cod penal în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 3 ani închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse ce nu se execută), rezultând o pedeapsă totală de 10 ani și 6 luni închisoare, aceasta fiind în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În continuare Curtea reține că pentru fapta de viol prev. de art. 218 alin. 1 și 3 lit. c Cod penal, legea prevede și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Potrivit art.67 alin.1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.

În continuare, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a,b și d-o Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

De asemenea, potrivit art. 68 lit. c Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se execută după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, iar potrivit art. 65 alin. 3 Cod penal, pedeapsa accesorie se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În ce privește pedepsele complementare și accesorii, Curtea reține că aceasta nu au fost corect individualizate de judecătorul de fond, nici sub aspectul aplicării și nici sub aspectul momentului executării acestora. Inculpatul a săvârșit 2 infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal și o infracțiunea viol, fiind astfel încălcate relațiile sociale referitoare la libertatea fizică a persoanei și relațiile sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea persoanei.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările cauzei și persoana infractorului, Curtea apreciază că se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a,b, d și o Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a alege și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde părțile vătămate desfășoară activități sociale, pe lângă fiecare din cele trei pedepse aplicate inculpatului pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, pe durata unui termen de 3 ani după executarea pedepsei principale. Prin săvârșirea acestor fapte inculpatul este nedemn de a ocupa funcții în aparatul de stat și nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale.

În raport de dispozițiile art. 65 Cod penal, se va interzice inculpatului exercitarea acestor drepturi ca pedeapsa accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei decizii și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În continuare, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond nu a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 112 lit. b Cod penal privind confiscarea specială. Din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârșit faptele prin folosirea unui cuțit ce se afla în locuința sa, cuțit ce a fost ridicat de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului.

Prin urmare, în baza 112 lit. b Cod penal se va confisca de la inculpat cuțitul ridicat cu ocazia cercetării la fața locului, menționat în procesul verbal din 04.09.2014.

Întrucât față de inculpat s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și viol, instanța de fond, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, trebuia să dispună prevalarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008.

Ca atare, Curtea, în baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpatul E. G., împotriva sentinței penale nr. 79 din data 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .

În baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria O., împotriva aceleiași sentințe.

Va desființa sentința apelată în latura penală și rejudecând în aceste limite:

Va face aplicarea art. 43 alin. 5 Cod penal și va înlătura dispozițiile art. 78 Cod penal rap. la art. 77 lit. b și e Cod penal.

Va majora de la 3 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pedepsele aplicate inculpatului E. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a,b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal.

Va majora de la 7 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului E. G. pentru săvârșirea infracțiuni de viol prev. de art. 218 alin.1și 3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal.

În baza art. 67 Cod penal, va aplica inculpatului E. G., pe lângă fiecare dintre pedepsele principale – 2 pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare și o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, dispuse pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a,b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal și o infracțiune de viol prev. de art. 218 alin.1și 3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, d și o Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcției care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde părțile vătămate desfășoară activități sociale, pe durata unui termen de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 Cod penal va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a,b,d și o Cod penal de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 38 alin.1 Cod penal și art. 39 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele principale astfel cum au fost majorate prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse ce nu se execută, respectiv 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul E. G. să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal rap. la art. 67 Cod penal, va aplica inculpatului E. G., pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcției care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde părțile vătămate desfășoară activități sociale, pe durata unui termen de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, va dispune prevalarea probelor biologice de la inculpatul E. G. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008.

În baza 112 lit. b Cod penal va confisca de la inculpat cuțitul ridicat cu ocazia cercetării la fața locului, menționat în procesul verbal din 04.09.2014.

Va menține în rest sentința atacată.

În baza art. 422 C.pr.pen. va deduce din pedeapsa principală perioada arestului preventiv a inculpatului de la data de 28.04.2015 la zi.

Va menține starea de arest a inculpatului.

Va dispune virarea sumei de 50 lei din conturile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu parțial avocat oficiu.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de inculpatul E. G., împotriva sentinței penale nr. 79 din data 28 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .

În baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria O., împotriva aceleiași sentințe.

Desființează sentința apelată în latura penală și rejudecând în aceste limite:

Face aplicarea art. 43 alin. 5 Cod penal și înlătură dispozițiile art. 78 Cod penal rap. la art. 77 lit. b și e Cod penal.

Majorează de la 3 ani închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pedepsele aplicate inculpatului E. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a,b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal.

Majorează de la 7 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului E. G. pentru săvârșirea infracțiuni de viol prev. de art. 218 alin.1și 3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal.

În baza art. 67 Cod penal, aplică inculpatului E. G., pe lângă fiecare dintre pedepsele principale – 2 pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare și o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare, dispuse pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. 1 și 3 lit. a,b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal și o infracțiune de viol prev. de art. 218 alin.1și 3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, d și o Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcției care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde părțile vătămate desfășoară activități sociale, pe durata unui termen de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a,b,d și o Cod penal de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 38 alin.1 Cod penal și art. 39 lit. b Cod penal, contopește pedepsele principale astfel cum au fost majorate prin prezenta decizie, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse ce nu se execută, respectiv 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul E. G. să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal rap. la art. 67 Cod penal, aplică inculpatului E. G., pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și d Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcției care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde părțile vătămate desfășoară activități sociale, pe durata unui termen de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prevalarea probelor biologice de la inculpatul E. G. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008.

În baza 112 lit. b Cod penal confiscă de la inculpat cuțitul ridicat cu ocazia cercetării la fața locului, menționat în procesul verbal din 04.09.2014.

Menține în rest sentința atacată.

În baza art. 422 C.pr.pen. deduce din pedeapsa principală perioada arestului preventiv a inculpatului de la data de 28.04.2015 la zi.

Menține starea de arest a inculpatului.

Dispune virarea sumei de 50 lei din conturile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu parțial avocat oficiu.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 Cpp restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29.07.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. ANI B. D. V.

Grefier,

C. U.

Red.-D.V..- 31.07.2015

Tehnored- .C.U.- 03.08.2015

Prima inst.: jud.P. R. – Judecătoria O.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 215/2015....		Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 744/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 744/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA