Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Decizia nr. 742/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 742/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-07-2015 în dosarul nr. 354/246/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 742/A
Ședința publică de la 22 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător F. M. C. Florența
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de revizuienta D. S. împotriva sentinței penale nr.81 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit revizuienta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție, admisibilitatea căii de atac.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului, ca inadmisibil, potrivit dispozițiilor art.459 alin.7 C.p.p., hotărârea atacată fiind definitivă.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 81/14.05.2015, pronunțată de Judecătoria Ineu, în dosarul nr._, în temeiul art. 459 alin. 1 și 5 din codul de procedură penală, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta D. S. împotriva sentinței penale nr. 124 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din codul de procedură penală, a fost obligată revizuienta D. S. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Ineu sub nr. 29/III/6/2015 din data de 05.03.2015 și reînregistrată la această instanță sub nr._ din 09.03.2015, revizuienta D. S. a solicitat ca în baza art. 394 Cod procedură penală să se dispună revizuirea dosarului nr. 558/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu și a dosarului nr. 103/II/2/2013 al P. procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, precum și a dosarului nr._ al Judecătoriei Ineu, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 124 din 12. 11. 2013, din următoarele considerente: respingerea de către Judecătoria Ineu a cererii depuse la data de 11.11.2013, pentru dosarul cu nr. menționat mai sus, prin care a solicitat amânarea cauzei în vederea studierii dosarului; judecarea recursului în lipsă de către C. de Apel Timișoara, vinovat de această situație creată fiind factorul poștal Zuzeac V., deoarece nu i-a dus citația pentru proces, astfel că dezbaterea recursului s-a efectuat în lipsa sa, neavând termen în cunoștință. Totodată a solicitat a fi revizuite și dosarele nr.837/P/2011 și nr. 105/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu împreună cu dosar nr._ al Judecătoriei Ineu; dosar nr. 453/P/2012 și nr. 101/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu împreună cu dosar nr._ al Judecătoriei Ineu; dosar nr. 894/P/2012 și nr. 107/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu împreună cu dosar nr._ al Judecătoriei Ineu, care formează obiectul plângerii având aceeași făptuitori și alții. A mai arătat că a luat la cunoștință de dezbaterea în lipsă a cauzelor privind cele patru recursuri la data de 08.03.2014, urmând ca restul de motive să le arate când va fi citată.
Prima instanță, a dispus din oficiu atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Ineu indicat de petent în plângere. Totodată a dispus a se emite adresă la revizuientă de a indica în scris, sub sancțiunea prevăzută de art. 459 alin. 5 din codul de procedură penală, a tuturor motivelor de revizuire, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestora. De asemenea, i s-a pus în vedere revizuientei ca, la cerere, să depună copii de pe înscrisurile de care înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul.
La data de 02.04.2015, revizuienta a solicitat amânarea judecării cererii de revizuire, urmând a i se acorda un termen mai lung, întrucât nu a avut posibilitatea studierii dosarului de fond al cauzei, urmând ca după studierea acestuia să se conformeze cerințelor instanței.
Prima instanță a admis cererea de amânare formulată de revizuientă și a acordat un nou termen de judecată. Cu toate acestea, revizuienta nu s-a conformat cerințelor instanței. Mai mult, la data de 13.05.2015 a depus o nouă cerere de amânare solicitând totodată atașarea mai multor dosare.
La termenul din data de 14.05.2015 prima instanță a rămas în pronunțare pe admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuienta D. S..
Analizând cererea revizuientei D. S., în raport de actele și lucrările dosarului nr._, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 124 din data de 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a din vechiul cod de procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de revizuienta D. S., împotriva rezoluției procurorului din data de 11.07.2013 dată în dosarul nr. 558/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu și a rezoluției nr. 103/II/2/2013 din data de 13.09.2013 a P. Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, intimați fiind: S. G., S. M., O. M., N. I., N. D., B. Anchidim, B. D., E. G., O. G., F. E., L. S., J. F., C. F., Văcian Lena, P. F., O. I., O. I., O. E., D. M., D. S., M. E., H. I., M. I., B. A. S., M. M. D. și S. E..
În baza art.192 al.2 cod procedură penală vechi, petenta D. S. a fost obligată să plătească suma de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanță a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Astfel de erori de fapt pot fi întâlnite exclusiv în hotărârile menționate de art. 452 C.p.p., respectiv numai cele prin care se rezolvă fondul cauzei, instanța statuând asupra conflictului de drept penal substanțial sau latura civilă a procesului, și pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi formulată numai în cazurile prevăzute limitativ de art. 453 alin. 1 lit. a)- f) C.p.p., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale, respectiv:
„ a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”.
Prima instanță a reținut că cele două cazuri prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) din 453 C.p.p. pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, așa cum rezultă din dispozițiile art.453 alin.3 C.p.p.
Din coroborarea acestor reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac și la alte situații, privitoare la eventuale raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, față de dispozițiile procesuale menționate și de principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Or, nemulțumirea unei persoane referitoare la modul în care s-a soluționat o cauză a sa, ori simpla afirmare generică a nelegalității și netemeiniciei hotărârii a cărei retractare se solicită, nu constituie motiv de revizuire cât timp împotriva acesteia s-au promovat căile de atac prevăzute de lege.
În consecință, în raport de soluția pronunțată de Judecătoria Ineu prin sentința penală nr. 124 din 12. 11. 2013 criticată de către revizuientă, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece respingerea ca nefondată a plângerii formulate în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a din codul de procedură penală vechi (art. 341 din codul de procedură penală actual) împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 396 din codul de procedură penală actual, respectiv prin condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal, în acest sens, prima instanță reținând că Decizia nr. 17/2007 prin care Î.C.C.J., admițând recursul în interesul legii, a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreștidefinitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a și b C.p.p. este inadmisibilă, își menține actualitatea.
În plus, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.459 din codul de procedură penală, primul stadiu al procedurii de judecată a unei cereri de revizuire presupune examinarea admisibilității în principiu a acesteia, în cadrul unei proceduri necontradictorii, în care instanța verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de aliniatul 3 al aceluiași text normativ, respectiv dacă: „a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).”
În prezenta cauză se solicită revizuirea unei sentințe penale prin care s-a respins o plângere împotriva actelor procurorului, nefiind pronunțată o soluție de condamnare sau de renunțare la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, cum în mod imperativ o cer dispozițiile art.453 alin.3 din noul cod de procedură penală, mai mult; revizuienta nu a indicat cazul de revizuire pe care își întemeiază cererea și nici mijloacele de probă în dovedirea acestuia.
Față de cele expuse anterior, în temeiul art. 459 alin. 1 și 5 din noul cod de procedură penală, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta D. S. a sentinței penale nr. 124 din data de 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
Împotriva sentinței penale nr.81 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ a declarat apel revizuienta D. S. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10.06.2015, sub nr._ .
În motivarea apelului revizuienta a arătat că, judecarea cauzei a avut loc în lipsa sa și nu i s-a permis studierea dosarului atât la fond cât și la revizuire.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual penal, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României.
Referitor la excepția inadmisibilității acestei căi de atac după punerea în discuție instanța a admis-o având în vedere faptul că sentința penală apelată prin care prima instanță a soluționat cererea de revizuire este definitivă prin raportare la dispozițiile art.459 alin.7 C.p.p., deoarece hotărârea penală supusă revizuirii, respectiv sentința penală nr.124 din 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ineu, este definitivă potrivit art.2781 alin.10 din vechiul C.p.p..
În cauză, revizuienta a formulat apel împotriva unei sentințe penale definitive, astfel încât o nouă cale de atac introdusă de revizuientă și neprevăzută de lege, art.408 C.p.p., este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.a C.p.p. va respinge ca inadmisibil apelul declarat de revizuienta D. S. împotriva sentinței penale nr.81 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe apelantă la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.a C.p.p. respinge ca inadmisibil apelul declarat de revizuienta D. S. împotriva sentinței penale nr.81 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe apelantă la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare avansate de stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.07.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, F. M. C. Florența |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/23.07.2015
Dact: A.B. 2 exempl/22 Iulie 2015
Prima instanță: Judecătoria Ineu
Jud: C. D.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 723/2015.... | Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr.... → |
|---|
