Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 121/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 4808/30/2014/a22
Dosar:_
Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 121/CO
Ședința publică din 26 iunie 2015
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii penale din data de 15.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul F. I. R., asistat de avocat ales C. R., în substituirea avocatului K. F..
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror L. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune a doar un extras din buletinul insolvenței.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat C. R., solicită admiterea contestației, arătând că temeiurile pentru care ar trebui menținută măsura controlului judiciar nu mai subzistă, cu atât mai mult cu cât față de ceilalți coinculpați nu a fost menținută nici o altă măsură, măsura depășind termenul rezonabil.
Procurorul solicită respingerea contestației, constatându-se că inculpatul nu se află în aceeași situație cu ceilalți coinculpați care au uzat de procedura simplificată. Totodată se arată că tergiversarea soluționării cauzei se datorează inculpatului care a formulat numeroase contestații. Se mai arată că menținerea măsurii controlului judiciar se impune, față de prejudiciul mare cauzat, precum și față de natura acuzațiilor aduse acestuia.
În replică, apărătorul ales al inculpatului, avocat C. R., arată că efectuarea expertizei în cauză nu este împiedicată de contestațiile formulate de inculpat, prin urmare culpa nu-i aparține acestuia.
Inculpatul F. I. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, arătând că a avut aceeași atitudine de la începutul procesului și consideră măsura care i-a fost impusă ca fiind una excesivă în raport cu ceilalți inculpați, iar efectuarea expertizei impune o durată mare datorită complexității acesteia.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din din 15.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4, în baza art. 211 C.p.p., art.242 C.p.p., 215 al. 8 C.p.p., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul F. I. prin apărător de revocare a măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul T. a constatat că prin încheierea de ședință din data de 05 mai 2015, în baza art. 362 C.p.p. raportat la art. 208 C.p.p. și cu aplicarea art. 242 alin.2 C.p.p. și art.211 C.p.p., art. 214 C.p.p., s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu a inculpatului F. I. R. cu măsura preventivă a controlului judiciar, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 03.07.2015.
De asemenea, s-a constatat că în baza art. 215 alin.1,2 C.p.p., a fost obligat inculpatul F. I. R. ca pe durata măsurii preventive a controlului judiciar să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată instanța de judecată care a dispus măsura, în speță Tribunalul T., sau în fața căreia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază Poliția mun. Timișoara – desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu părăsească teritoriul României, decât cu încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura, în speță Tribunalul T., sau în fața căreia se află cauza spre judecată; să nu comunice cu ceilalți inculpați din dosar; să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta; să comunice periodic, informații relevante despre mijloacele sale de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 215 alin. 3 C.p.p., conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Tribunalul a reținut că potrivit dispoz. art. 362 C.p.p., instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive(1). În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208(2).
Analizând circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul a constatat că la acest moment procesual față de inculpatul F. I. subzistă temeiurile prev. de art. 211, 215 C.p.p., care au impus instituirea măsurii controlului judiciar, iar datele dosarului nu relevă împrejurări de natură a justifica încetarea acestei măsuri, neconstatându-se schimbarea ori încetarea temeiurilor, ori existența unor împrejurări din care să rezulte nelegalitatea ori netemeinicia acestei măsuri, astfel că instanța apreciază că la acest moment procesual nu este oportună revocarea măsurii controlului judiciar.
De altfel, prima instanță a reținut că măsura controlului judiciar a fost verificată și la termenul de judecată din 02 iunie 2015, iar la data de 11 iunie 2015 s-a soluționat calea de atac împotriva soluției dispusă de prima instanță, astfel că s-a constatat că în intervalul de timp de patru zile - de la ultima verificare a acestei măsuri, datele dosarului nu relevă că ar fi intervenit împrejurări noi care să ducă la revocarea măsurii.
În ceea ce privește argumentul invocat în susținerea cererii de revocare în apărarea inculpatului în sensul că inculpatul să aibă posibilitatea de a lua legătura cu lichidatorul judiciar al societății, să supravegheze cum este gestionată societatea precizându-se că în măsura controlului judiciar s-a stabilit ca inculpatul să nu desfășoare activități în exercitarea căreia a săvârșit fapta, Tribunalul T. a apreciat că un asemenea argument nu justifică încetarea măsurii controlului judiciar. De altfel, s-a constatat că prin obligațiile impuse inculpatului este și aceea de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta. Ori, s-a constatat că în motivul invocat în cererea inculpatului de revocare a controlului judiciar nu s-a precizat în concret în ce ar consta activitatea de supraveghere a modului de gestionare a societății.
Împotriva încheierii de ședință din 15.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4 a formulat contestație, în termen legal, inculpatul F. I. R., solicitând admiterea cererii de revocare a controlului judiciar.
În motivarea contestației s-a susținut că nu mai există nici un temei pentru menținerea măsurii controlului judiciar, că a dispărut justul echilibru între restrângerea dreptului la liberă circulație și scopul urmărit prin atingerea dusă acestui drept.
Examinând încheierea penală din data de 15.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu potrivit art. 206 C.pr.pen., instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr.164/P/2012 din data de 14.07.2014 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 15.07.2014 sub număr unic de dosar_ 4, au fost trimiși în judecată inculpatul F. I. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de spălare de bani, faptă prev. de art.29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. de art.322 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de uz de fals în formă continuată faptă prev. de art. 323 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul P. S. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul Ș. V. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul B. L. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul I. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen. și a inculpatului Ilcău L. T. E. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 19 din OUG nr. 43/2002 și de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen..
Față de inculpatul F. I. R. s-a dispus măsura arestării preventive în data de 18.06.2014, fiind emis de către Tribunalul T. mandatul de arestare preventivă nr. 25/UP/18.06.2014 în dosarul nr._ .
Prin decizia penală nr. 71CO/10.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ 4/a19 s-a dispus în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 219 C. proc. pen., art. 218 C. proc. pen. și art. 208 alin. 4 C. proc. pen. înlocuirea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul F. I. R. cu măsura arestului la domiciliu pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 10.04.2015, până la data de 08.06.2015, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea perioadei sus menționate.
Prin încheierea din 05.05.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 91/CO/11.05.2015 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul F. I. R. cu cea a controlului judiciar, măsura a cărei legalitate și temeinicie urmau să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile, respectiv data de 03.07.2015. Pentru a se dispune această măsură, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privind faptele imputate inculpatului subzistă în continuare, însă față de stadiul procesual și durata arestului preventiv (de la 18 iunie 2014 la 10.04.2015) și a arestului la domiciliu (de la 10.04.2015) executate până în prezent de către inculpat, însă trecerea timpului a diminuat considerabil starea de pericol pentru ordinea publică.
Prin încheierea din 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 109/CO/11.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ 4/a21, s-a dispus respingerea cererii inculpatului F. I. R. de revocare a măsurii controlului judiciar dispusă față de acesta.
După cum se observă, noua cerere de revocare a controlului judiciar a fost formulată de inculpat la numai 4 zile de la pronunțarea instanței de control judiciar asupra justificării sau nu a revocării ei la cererea anterioară a acestuia. Raportat la această împrejurare instanța constată că nu se poate susține în mod rezonabil că de la cererea anterioară a intervenit o schimbare în ceea ce privește temeiurile, cu atât mai mult cu cât amânarea judecății de către instanța de fond este dispusă doar în vederea finalizării expertizei judiciare.
Pe de altă parte, la fel cum s-a reținut și prin decizia penală nr. 109/CO/11.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, până la această dată s-a dat eficiență principiului menținerii unei proporționalității a măsurii preventive cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, luându-se față de acesta cea mai blândă, mai puțin restrictivă de drepturi măsură, care în prezent a atins o durată de 45 zile, astfel că nu se poate susține în mod rezonabil că și durata acesteia ar fi una lipsită de proporționalitate sau că au intervenit elemente care să justifice revocarea ei.
Analizând cererea de revocare a măsurii controlului judiciar prin prisma dispozițiilor art. 242 alin. 1 C.p.p., instanța constată că motivele expuse în decizia din 11.06.2015 sunt încă actuale. Astfel, temeiurile care au condus la luarea măsurii preventive nu au încetat, menținându-se suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani; iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor în care acuzarea susține că a fost comisă, a anturajului și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că restrângerea anumitor drepturi potrivit controlului judiciar este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Astfel, însuși legiuitorul a inclus infracțiunile de genul celor imputate inculpatului în categoria infracțiunilor grave, care pot conduce la luarea unor măsurii preventive mult mai stricte. Gravitatea faptei, gravitate dedusă din valoarea prejudiciului ce se prefigurează, perioada mare de timp în care se pare că s-a desfășurat, atragerea în această activitate a unui număr mare de persoane, dar și încercarea de a sugera altui inculpat ce declarații să facă sau cum să acționeze astfel încât să se creeze aparența de legalitate de activității conturează o anumită stare de pericol pentru ordinea publică. Pe de altă parte, nu se poate omite faptul că acuzația vizează și infracțiunea de grup infracțional organizat, că există date că inculpatul ar fi încercat după demararea controalelor fiscale modificare probelor și influențarea poziției procesuale a unui coinculpat, sens în care există procesele verbale de redare a convorbirilor care denotă manifestarea în disprețul legii și al activității organelor judiciare, iar aceste împrejurări fac necesară impunerea restricționării dreptului de părăsi teritoriul României, să nu comunice cu coinculpații, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia s-ar fi săvârșit fapta, precum și celelalte obligații impuse în scopul garantării respectării restricțiilor menționate.
Referitor la invocarea de către inculpatul F. I. R. a situației procesuale a coinculpaților, se reține că analiza se face individual, raportat la situația particulară a fiecăruia, iar acestora li s-a imputat participarea în calitate de complici, în timp ce inculpatului F. I. R. de autor, cu o contribuție și un rol decisiv, inclusiv de influențare a coinculpaților.
În ceea ce privește restrângerea dreptului de circulație al inculpatului se constată că nu este una arbitrară, vizează părăsirea teritoriului României cu riscul sustragerii de la procesul penal. Mai mult, măsura controlului judiciar prevede că în situații temeinic motivate, chiar și în cadrul acestei măsuri, organul judiciar poate încuviința deplasarea în afara limitei teritoriale impuse.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii de ședință din 15.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii de ședință din 15.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2015.
PREȘEDINTE,
L. ANI B.
GREFIER,
C. U.
Red.L.B.- 29.06..2015
Tehnored C.U – 29.06.2015
Prima inst.- jud.A. P.– Tribunalul T.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 673/2015. Curtea de... → |
|---|
