Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 109/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 4808/30/2014/a21
Dosar:_
Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 109/CO
Ședința publică din 11 iunie 2015
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii penale din data de 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul F. I. R., asistat de avocat ales K. F..
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror L. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune a doar un extras din buletinul insolvenței.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat K. F., solicită admiterea contestației, arătând că măsurile preventive luate față de inculpat au depășit termenul rezonabil invocând art. 2 și 3 din protocolul 4 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Se solicită a se avea în vedere că restricție impusă libertății de mișcare a inculpatului încalcă dreptul la un proces echitabil. Astfel, se arată că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, ridicarea măsurii controlului judiciar neavând cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Totodată, se arată că celorlalți coinculpați le-a fost ridicată această măsură de mai multă vreme, măsura impusă inculpatului F. apărând ca disproporționată și nejustificată.
În subsidiar, solicită a i se permite inculpatului să ia legătura cu lichidatorul judiciar, inculpatul neputând influența în nici un mod procesul penal, actele fiind ridicate de D., averea fiind sub sechestru și societatea urmând a fi valorificată. Consideră ca fiind contrară art. 53 din Constituție această interdicție.
Procurorul solicită respingerea contestației, arătând că judecătorul fondului, în urma probatoriului administrat, a considerat că măsura preventivă se impune a fi menținută. PE de altă parte, se arată că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice încetarea măsurii și de altfel măsura a fost ridicată față de ceilalți inculpați, avându-se în vedere atitudinea procesuală a acestora, care au recunoscut integral acuzațiile aduse, spre deosebire de inculpat.
Inculpatul F. I. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, arătând că a respectat toate condițiile impuse de instanță, însă consideră că măsura este excesivă, având în vedere necesitatea luării legăturii cu administratorul întrucât societatea este în faliment și trebuie lămurite unele aspecte cu privire la aceasta și a se face o bună valorificare a patrimoniului. Se mai arată că nu poate influența buna desfășurare a procesului penal întrucât actele au fost ridicate cu ocazia percheziției și pe de altă parte trebuie luată în considerare prezumția de nevinovăție.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02.06.2015, în baza art. 211 C .p.p., art.242 C.p.p., 215 al. 8 C.p.p., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul F. I. prin apărător de revocare a măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpat și cererea formulată în subsidiar de modificare a uneia dintre măsurile impuse de instanță și anume aceea de a nu desfășura activități în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul T. a reținut că potrivit dispoz. art. 362 C.p.p., instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive(1). În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208(2).
De asemenea, s-a reținut că potrivit disp. art. 211 C.p.p., instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune măsura controlului judiciar față de inculpat dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 C.p.p., respectiv pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, a împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. În același timp însă, trebuie să subziste și prima condiție prevăzută de acest text legal, respectiv să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana a săvârșit o infracțiune.
În speță, Tribunalul T. a reținut că în prezent față de inculpatul F. I. sunt și în prezent îndeplinite cerințele art. 211 C.p.p., art. 215 C.p.p., subzistând temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar, astfel că neconstatându-se schimbarea ori încetarea respectivelor temeiuri sau existența unor împrejurări din care să rezulte nelegalitatea ori netemeinicia acestei măsuri instanța apreciază că și la acest moment procesual se impune menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpat, nefiind justificată revocarea acestei măsuri.
În ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar în apărarea inculpatului F. I. de modificare a obligațiilor impuse inculpatului, respectiv a măsurii impuse de instanță și anume de a nu desfășura activități în exercitarea căreia a săvârșit fapta, tribunalul a considerat că această cerere este nefondată și prin urmare a respins-o, întrucât nu există motive temeinice care să justifice înlocuirea ori încetarea obligațiilor impuse pentru inculpat, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 215 al. 8 C.p.pen. conform cărora în cadrul măsurii controlului judiciar se poate dispune înlocuirea obligațiilor stabilite față de inculpat ori încetarea celor dispuse inițial doar dacă apar motive temeinice care justifică aceasta.
Astfel, s-a considerat că instanța nu-și poate însuși argumentul invocat în susținerea acestei solicitări de modificare a obligației impuse de instanță - ca inculpatul să nu desfășoare activități în exercitarea căreia a săvârșit fapta. Se constată că motivul invocat în susținerea cererii - în sensul că firma . în insolvență, că inculpatul nu poate coordona activitatea firmei, pentru a putea lua legătura cu lichidatorul judiciar al firmei - nu justifică înlăturarea obligației impusă în sarcina inculpatului. Instanța reține că asemenea împrejurări nu sunt de natură a duce la modificarea ori înlăturarea obligației impusă în sarcina inculpatului de a nu desfășura activități în exercitarea cărora a săvârșit fapta întrucât împrejurarea că firma al cărei administrator era inculpatul la momentul pretinsei comiteri a faptelor de care este acuzat este în insolvență nu impune cu necesitate ca inculpatul să desfășoare în continuare respectivele activități întrucât în procedurile de reorganizare judiciară, faliment activitatea unei firmei este supravegheată de un administrator judiciar, administrator special ori de lichidatorul care efectuează acte de coordonare, administrare a firmei.
Împotriva încheierii de ședință din 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4 a formulat contestație, în termen legal, inculpatul F. I. R., solicitând admiterea cererii de revocare a controlului judiciar.
Contestația nu a fost motivată în scris, iar susținerile orale ale inculpatului și avocatului său ales sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând încheierea penală din data de 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu potrivit art. 206 C.pr.pen., instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr.164/P/2012 din data de 14.07.2014 emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție S. Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 15.07.2014 sub număr unic de dosar_ 4, au fost trimiși în judecată inculpatul F. I. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de spălare de bani, faptă prev. de art.29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. de art.322 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de uz de fals în formă continuată faptă prev. de art. 323 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul P. S. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul Ș. V. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul B. L. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, totul cu aplic. art. 38 C.pen.; inculpatul I. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen. și a inculpatului Ilcău L. T. E. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, faptă prev. de art.48 C.pen., rap. la art. 9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de complicitate la spălare de bani, faptă prev. de art. 48 C.pen., rap. la art. 29 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 19 din OUG nr. 43/2002 și de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen..
Față de inculpatul F. I. R. s-a dispus măsura arestării preventive în data de 18.06.2014, fiind emis de către Tribunalul T. mandatul de arestare preventivă nr. 25/UP/18.06.2014 în dosarul nr._ .
Prin decizia penală nr. 71CO/10.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ 4/a19 s-a dispus în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 219 C. proc. pen., art. 218 C. proc. pen. și art. 208 alin. 4 C. proc. pen. înlocuirea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul F. I. R. cu măsura arestului la domiciliu pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 10.04.2015, până la data de 08.06.2015, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea perioadei sus menționate.
Prin încheierea din 05.05.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 91/CO/11.05.2015 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul F. I. R. cu cea a controlului judiciar, măsura a cărei legalitate și temeinicie urmau să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile, respectiv data de 03.07.2015. Pentru a se dispune această măsură, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privind faptele imputate inculpatului subzistă în continuare, însă față de stadiul procesual și durata arestului preventiv (de la 18 iunie 2014 la 10.04.2015) și a arestului la domiciliu (de la 10.04.2015) executate până în prezent de către inculpat, însă trecerea timpului a diminuat considerabil starea de pericol pentru ordinea publică.
Față de cele mai sus arătate, instanța de control judiciar constată că până la această dată s-a dat eficiență principiului menținerii unei proporționalității a măsurii preventive cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, luându-se față de acesta cea mai blândă, mai puțin restrictivă de drepturi măsură. Totodată, se reține că de la data la care a fost dispusă măsura controlului judiciar a trecut o perioadă de doar 30 zile, astfel că nu se poate susține în mod rezonabil că și durata acesteia ar fi una lipsită de proporționalitate sau că au intervenit elemente care să justifice revocarea ei; însuși legiuitorul presupunând că asemenea modificări pot interveni la un interval de 60 zile.
Analizând cererea de revocare a măsurii controlului judiciar prin prisma dispozițiilor art. 242 alin. 1 C.p.p., instanța constată că temeiurile care au condus la luarea măsurii preventive nu au încetat, menținându-se suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani; iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor în care acuzarea susține că a fost comisă, a anturajului și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, se constată că restrângerea anumitor drepturi potrivit controlului judiciar este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Astfel, însuși legiuitorul a inclus infracțiunile de genul celor imputate inculpatului în categoria infracțiunilor grave, care pot conduce la luarea unor măsurii preventive mult mai stricte. Gravitatea faptei, gravitate dedusă din valoarea prejudiciului ce se prefigurează, perioada mare de timp în care se pare că s-a desfășurat, atragerea în această activitate a unui număr mare de persoane, dar și încercarea de a sugera altui inculpat ce declarații să facă sau cum să acționeze astfel încât să se creeze aparența de legalitate de activității conturează o anumită stare de pericol pentru ordinea publică. Pe de altă parte, nu se poate omite faptul că acuzația vizează și infracțiunea de grup infracțional organizat, că există date că inculpatul ar fi încercat după demararea controalelor fiscale modificare probelor și influențarea poziției procesuale a unui coinculpat, sens în care există procesele verbale de redare a convorbirilor care denotă manifestarea în disprețul legii și al activității organelor judiciare, iar aceste împrejurări fac necesară impunerea restricționării dreptului de părăsi teritoriul României, să nu comunice cu coinculpații, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia s-ar fi săvârșit fapta, precum și celelalte obligații impuse în scopul garantării respectării restricțiilor menționate. Instanța nu își însușește susținerile inculpatului în sensul că se impune revocarea măsurii controlului judiciar pentru a i se putea asigura contactul cu lichidatorul judiciar desemnat pe seama . în vederea furnizării informațiilor și actelor necesare, întrucât nu există nicio incompatibilitate între controlul judiciar și furnizarea actelor; actele ar trebui oricum să se afle la sediul societății, cererile sau informațiile pot fi comunicate și în scris sau chiar prin intermediul avocatului.
Referitor la invocarea de către inculpatul F. I. R. a situației procesuale a coinculpaților, se reține că analiza se face individual, raportat la situația particulară a fiecăruia, iar acestora li s-a imputat participarea în calitate de complici, în timp ce inculpatului F. I. R. de autor, cu o contribuție și un rol decisiv, inclusiv de influențare a coinculpaților.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii de ședință din 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii de ședință din 02.06.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2015.
PREȘEDINTE,
L. ANI B.
GREFIER,
C. U.
Red.L.B.- 29.06..2015
Tehnored C.U – 29.06.2015
Prima inst.- jud.A. P.– Tribunalul T.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
