Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 29/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 29/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:047._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 29/CO
Ședința publică de la 9 februarie 2016
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației declarată de petentul B. G. D., împotriva sentinței penale nr432 din data de 10 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul B. Gheoghe D. aflat în stare de deținere și asistat de apărător din oficiu avocat P. A., din cadrul Baroului T., care depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._/27.01.2016.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța întreabă părțile dacă au cereri prealabile de formulat.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită admiterea contestației formulată în măsura în care aceasta este fondată, și deducerea din pedeapsa aplicată perioada cuprinsă între 2003-2008, când condamnatul a executat o pedeapsă cu închisoarea în Belgia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect instanța de fond a respins cererea condamnatului.
Condamnatul B. G. D., având ultimul cuvântul solicită admiterea contestației și deducerea perioadei executate în Belgia.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 432 din data de 10 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în baza art. 597 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul B. G. D., deținut în P. A..
În baza art. 398 și art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, a obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală, s-a dispus virarea sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru doamna avocat M. I., din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul A. a constatat că, prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2015, la Judecătoria A., condamnatul B. G. D., a solicitat deducerea din actuala pedeapsă a perioadei executate în intervalul 01.03._08 ca urmare a unei condamnări anterioare la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Prin sentința penală nr. 2318 din 20 octombrie 2015 a Judecătoriei A. dată în dosarul_, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. și a fost declinată cererea la data de 24 noiembrie în favoarea Tribunalului A..
Analizând cererea condamnatului tribunalul a reținut că, prin sentința penală nr. 155/PI/CC din 11.06.2014 a Curții de Apel Timișoara definitivă prin decizia penală nr. 327/A/15.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 15.10. 2014, contestatorul a fost condamnat la 6 ani închisoare pedeapsă rezultantă (prin recunoașterea sentinței penale nr._ din 18.04.2012 a Tribunalului Corecțional Bruxelles, definitivă la data de 03.05.2012); echivalent a 2190 zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de exploatare sexuală, recrutare, transport, transfer și cazare a unei persoane pentru a permite comiterea împotriva acesteia a unor infracțiuni de vătămare corporală si s-a dispus transferarea într-un Penitenciar din România a condamnatului.
Pentru a se deduce o perioadă executată trebuie ca condamnatul să se afle în executarea pedepsei din care solicită deducerea pedepsei executate; în acest sens este art. 36 și art. 39 Cod penal din 1969, aplicabil în cauză raportat la perioada indicată de către condamnat. În cazul de față sarcina probei afirmațiilor petentului revine acestuia în condițiile art. 99 și 100 Cod procedură penală. Petentul nu a făcut dovada vreunei pedepse executate anterior și nici că se află în executarea unei pedepse pentru infracțiunea de tâlhărie; ca urmare cererea a apărut ca neîntemeiată.
Față de aceste considerente, în baza art. 597, raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală, tribunalul a respins contestația la executare formulată de condamnatul B. G. D., deținut în P. A..
În baza art. 398 și art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, a obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală a dispus virarea sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru doamna avocat M. I., din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a fost formulată contestație condamnatul B. G. D..
Contestația nu a fost motivată în fapt și în drept, fiind susținută oral la termenul de judecată de către apărătorul din oficiu al condamnatului, care a solicitat admiterea contestației în măsura în care se consideră că este fondată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în limitele art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată nefondată contestația formulată de petent pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect prima instanță a respins contestația la executare formulată de petent reținând că motivele invocate nu sunt printre cazurile în care se poate face contestație la executare prevăzute de art. 598 C.pr.pen..
Prin sentința penală nr. 155/PI/CC din 11.06.2014 a Curții de Apel Timișoara definitivă prin decizia penală nr. 327/A/15.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 15.10. 2014, contestatorul a fost condamnat la 6 ani închisoare pedeapsă rezultantă (prin recunoașterea sentinței penale nr._ din 18.04.2012 a Tribunalului Corecțional Bruxelles, definitivă la data de 03.05.2012); echivalent a 2190 zile de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de exploatare sexuală, recrutare, transport, transfer și cazare a unei persoane pentru a permite comiterea împotriva acesteia a unor infracțiuni de vătămare corporală si s-a dispus transferarea într-un Penitenciar din România a condamnatului.
În baza acestei sentințe a fost emis MEP nr. 156/11.06.2014 de Curtea de Apel Timișoara, condamnatul B. G. D. în prezent fiind încarcerat în P. A..
Prin cererea de contestație la executare condamnatul B. G. D. a solicitat să se deducă din această pedeapsă o perioadă executată în intervalul 01.03._08 ca urmare a unei condamnări anterioare la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În drept, potrivit art.598 lit. d Cod procedură penală, se poate face contestație la executare când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Verificând actele dosarului, Curtea constată nu există vreo cauză de micșorare a pedepsei. Perioada ce petentul susține că a executat-o în intervalul 01.03._08 ca urmare a unei condamnări anterioare la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, (chiar dacă ar fi adevărat întrucât la dosar nu există dovezi în acest sens), nu intră sub incidența art. 598 lit. d C.pr.pen.. Din susținerile petentului și înscrisurile aflate la dosar rezultă că infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare nu este concurentă cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă prin sentința penală nr._ din 18.04.2012 a Tribunalului Corecțional Bruxelles, sentință recunoscută de instanțele române, iar aceste din urmă infracțiuni nu au fost comise nici în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la condamnarea anterioară. Ceea ce s-ar putea reține ar fi că faptele pentru care a fost condamnat petentul de Tribunalul Corecțional Bruxelles au fost comise în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 7 ani aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, situație în care nu operează deducerea pedepsei. Dispozițiile art. 36 și art. 39 Cod penal din 1969 se aplică numai în cazul concursului de infracțiuni și a recidivei postcondamnatorii, ori în cauză, pe de o parte, potrivit susținerilor petentului, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie a fost executată în perioada 2003 – 2008, iar pe de altă parte, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 156/11.06.2014 emis de Curtea de Apel Timișoara, faptele pentru care petentul a fost condamnat de Tribunalul Corecțional Bruxelles, au fost comise în perioada 18 februarie 2010 – 18 noiembrie 2011, deci după executarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea ce formează primul termen al recidivei.
Prin urmare, se constată că în cauză nu este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 lit. d C.pr.pen..
Ca atare, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge contestația formulată de petentul B. G. D., împotriva sentinței penale nr. 432 din 10.12.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, ca nefondată și va menține sentința atacată.
Va dispune plata sumei de 130 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga petentul la 230 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de petentul B. G. D., împotriva sentinței penale nr. 432 din 10.12.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, ca nefondată.
Menține sentința atacată.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul la 230 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.02.2016.
Președinte
D. V.
Grefier
A. S.
Red. D.V./12.02.2016
Tehnored. A.S./11.02.2016/4ex
Tribunalul A.: F. M. D.
Prima instanță: Judecătoria A.: F. C. E.
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 173/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
