Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 173/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 173/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 173/A
Ședința publică de la 05 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria O. și inculpatul B. C., împotriva sentinței penale nr. 140/07.10.2015, pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocați aleși B. N. și C. I. C., lipsă partea vătămată N. A..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorii inculpatului depun la dosar împuterniciri avocațiale și acte în circumstanțiere.
Apărătorul inculpatului avocat C. I. C. solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de șantaj în infracțiunea de amenințare.
Procurorul solicită în prealabil, audierea inculpatului.
s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 386 C.p.p cu privire la punerea în discuție a schimbării încadrării juridice, acordând și părții vătămate N. A. posibilitatea de a se prezenta în fața instanței și să declare dacă înțelege să formuleze plângere penală împotriva inculpatului pentru infracțiunea de amenințare, schimbare de încadrare solicitată în mod constant pe parcursul judecării cauzei. Instanța de apel ia act de poziția părții vătămate de a nu se prezenta în fața instanței și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria O., solicitând admiterea acestuia, sentința primei instanțe fiind nelegală sub aspectul achitării inculpatului pentru infracțiunile de încercare de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 C.p și favorizarea infractorului prev. de art. 264 al.1 C.p. Arară că instanța de fond în urma unor aprecieri eronate a pronunțat soluțiile de achitare pentru cele două infracțiuni antemenționate, întrucât din probele administrate în cauză rezultă atitudinea amenințătoare a inculpatului, inclusiv la adresa organelor de poliție. În privința încadrării juridice a faptelor, apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de șantaj în infracțiunea de amenințare și încetarea procesului penal față de plângerea părții vătămate N. A..
Avocat C. I. C. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în parte a hotărârii apelate și pe fond, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de amenințare în temeiul dispozițiilor art. 16 lit.e C.p.p. În privința apelului formulat de parchet solicită respingerea acestuia și menținerea hotărârii în privința achitărilor pentru infracțiunile prev. de art. 261 C.p și art. 264 C.p, întrucât din rechizitoriu nu se constată care este actul material din care să rezulte cele două infracțiuni, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora.
Avocat B. N. pentru același inculpat solicită respingerea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria O., admiterea apelului inculpatului și achitarea acestuia de orice răspundere penală, în cauză neexistând plângerea prealabilă a părții vătămate pentru infracțiunea de amenințare.
Procurorul solicită respingerea apelului declarat de inculpat, în speță nefiind vorba despre infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată pentru vreo infracțiune în lipsa plângeri, iar pentru infracțiunea de amenințare se impune încetarea procesului penal și nu achitarea.
Inculpatul apelant, având cuvântul, solicită admiterea apelului, arătând că este nevinovat și are un copil minor.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.140/7 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosar nr._, în baza art. 5 alin. 1 C.p., art. 194 alin. 1 Cod penal din 1969, s-a dispus condamnarea inculpatului B. C., la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu privare de libertate.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. C., durata reținerii, pe 24 de ore din 27.07.2012, la zi.
În baza art. 396 alin.5 C.pr.p., art. 16 alin.1 lit. b C.pr.p. s-a dispus achitarea inculpatului B. C., pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 Cod penal din 1969, raportat la art. art. 5 alin.1 C. p.
În baza art. 396 alin.5 C.pr.p., art. 16 alin.1 lit. b C.pr.p. s-a dispus achitarea inculpatului B. C., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal din 1969, raportat la art. art. 5 alin.1 C. p.
În baza art. 274 alin. (1) C.pr.p., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. din 22.08.2012, înregistrat la sub nr.1405/273 din 24.08.2012, au fost trimiși în judecată inculpații D. T. jr., pentru săvârșirea infracțiunii de „ Tâlhărie” faptă prev. și ped. de art.211 al.1, 2 lit.b) și al2/1 lit.b) și c) din C.p., „Șantaj” faptă prev. și ped. de art. 194 al.1 C.pen. și „Violare de domiciliu”, faptă prev. și ped. de192 al.2 din C.p. cu aplic. art.33 C.p. și B. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de „Șantaj” faptă prev. și ped. de art. 194, al.1 C.p., „Favorizarea infractorului” faptă prev. și ped. de art. 264, al.1 C.p. și „Încercarea de a determina mărturia mincinoasă” faptă prev. și ped. de art. 261 C.p., cu aplicarea art. 33 C.p.
În fapt s-a reținut că la data de 06.07.2012 partea vătămată N. A.-G. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în noaptea de 05/06.07.2012 în jurul orelor 23,00 în timp ce se afla în locuința martorului P. C. V. din O., . a fost deposedat prin acte de violență și folosirea unei arme albe de inculpatul D. Tofil, de suma de 1000 lei. Cu același prilej inculpatul Drugarin T.-junior a solicitat părții vătămate suma de 1000 euro pentru a nu-i lua viața. Inculpatul Drugarin T.-junior a afirmat că a fost plătit cu aceeași sumă de o persoană cu care se afla în conflict pentru a-i lua viața părții vătămate dar în schimbul plății sumei de 1000 euro o va lăsa pe partea vătămată în viață cu condiția de a părăsi de îndată teritoriul României. Suma de 1000 euro urma să fie plătită în data de 06.07.2012 la locuința inculpatului D. T. din O., .. 2, jud. C.-S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 24.08 .2012 sub nr. de dosar_ . În cadrul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 09.10.2012 la solicitarea inculpatului Drugarin T. jr., a fost încuviințata cererea de soluționare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 3201 alin. 2 C. pr. pen., inculpatului fiindu-i luata o declarație în acest sens.
Din întregul material probatoriu existent in cauza, instanța a reținut în fapt că în data de 05.07.2012 inculpatul D. T. l-a acostat în zona Parcului din Zona Gării O. pe martorul C. A. F. care avea asupra sa o bancnotă de 200 lei pe care partea vătămată N. A. G. i-o înmânase pentru cumpărături. Cu acest prilej inculpatul a aflat de la martor că are suma de bani de la partea vătămată, iar despre aceasta se știa că s-a întors de curând din Elveția și dispune de resurse financiare. Inculpatul D. T. prin intimidare l-a obligat pe martor să-l conducă la apartamentul unde se afla partea vătămată împreună cu martorul P. V., dar să și bată la ușă pentru a-i asigura facil accesul în apartament.De îndată ce partea vătămată a deschis ușa apartamentului, inculpatul D. T. a intrat cu forța în apartament și a obligat partea vătămată să intre înr-o cameră a apartamentului unde folosind acte de violență și sub amenințarea unui cuțit a deposedat-o de suma de 1000 lei în bancnote de 200 lei pe care aceasta o avea asupra sa.
Violențele exercitate asupra părții vătămate au fost auzite și de martorii P. V. și C. A. F. aflați într-o încăpere alăturată aceștia auzind pe inculpatul D. T. țipând la partea vătămată, iar martorul P. V. a fost de față în momentul în care inc. Drugarin T.-junior a scos un cuțit cu lamă ascunsă în mâner, a scos lama și îndreaptat cuțitul spre partea vătămată pe care o amenința spunând „vrei să-l bag în tine ?” Cu același prilej inculpatul D. T. a creat părții vătămate impresia că va fi omorâtă curând, argumentând ca a fost plătit de mai multe persoane cu care se afla în conflict cu suma de 1.000 euro pentru a o lichida.Inculpatul a creat părții vătămate impresia că-i va oferi totuși o șansă de a trăi, dar în schimb vrea suma de o mie de euro. Inculpatul Drugarin T.-junior a stabilit și un termen pentru a doua zi la ora 17,00 până la care partea vătămată împreună cu martorul P. V. trebuia să-i aducă banii la domiciliul său. După ce a părăsit încăperea inculpatul Drugarin T.-junior a oferit celor doi martori o parte din banii luați de la partea vătămată, însă aceștia au refuzat, dar au văzut asupra inculpatului bancnotele de 200 lei. Anterior cei doi martori au văzut în portofelul părții vătămate mai multe bancnote de 200 lei, iar una dintre ele a fost înmânată de partea vătămată martorului C. A. pentru ca acesta să cumpere sucuri și țigări. Apoi inculpatul Drugarin T.-junior i-a spus pe un ton răstit martorului C. A. F. să plece și să nu mai treacă pe la partea vătămată sau să vorbească cu aceasta. Cu acest prilej asupra martorului C. A. F. a rămas suma de 200 lei înmânată de partea vătămată anterior, sumă care este menționată în discuțiile telefonice interceptate ca motiv al supărării părții vătămate față de martor care nu i-a înapoiat suma de bani. In data de 06.07.2012 conform solicitării inculpatului Drugarin T.-junior, partea vătămată s-a deplasat la domiciliul acestuia și i-a înmânat suma de 300 euro, in bancnote de 50 și 100 euro. Anterior partea vătămată a pus la dispoziția organelor judiciare suma de 300 euro, organele judiciare procedând la consemnarea seriilor bancnotelor într-un proces verbal, după care au returnat suma părții vătămate.
S-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului Drugarin T.-junior, organele de poliție supraveghind zona unde se realiza tranzacția. Datorită conformației zonei, organele de poliție nu s-au putut situa în mod conspirat în apropiere de locul unde s-a realizat tranzacția, astfel încât inculpatul Drugarin T.-junior nu a putut fi reținut în momentul în care primea banii, însă s-au luat măsuri ca discuțiile să fie înregistrate audio de aproape iar întâlnirea să fie înregistrată video de la distanță.Cu prilejul realizării in flagrant, partea vătămată i-a înmânat inculpatului Drugarin T.-junior suma de 300 euro urmând ca restul sumei de 700 euro să-i fie înmânată ulterior, în data de 09.07.2012, cu acest prilej partea vătămată a întrebat pe inculpat dacă va mai avea probleme, iar inculpatul Drugarin T.-junior a asigurat partea vătămată că nu va mai avea probleme, discuțiile fiind înregistrate audio în mediul ambiental în data de 06.07.2012 în jurul orelor 21,00. În înregistrarea video de la distanță apare inculpatul Drugarin T.-junior imediat după întâlnirea cu partea vătămată, acesta intră în curtea locuinței sale și înmânează ceva tatălui său avocatul D. T. – senior după care acesta intră pentru scurt timp în locuință, iese și pleacă împreună cu tatăl său cu o autoutilitară albă. Imediat după primirea sumei de 300 euro, inculpatul Drugarin T.-junior a intrat pentru scurt timp în curtea locuinței după care a plecat împreună cu tatăl său D. T., cu o autoutilitară, îndreptându-se spre Zona Gării, pe timpul deplasării efectuează un apel către un număr pe care-l crede al martorului P. V.:
În data de 06.07.2012, ora 21.01.07, postul telefonic cu numărul_, utilizat de inculpatul D. T. – junior (în dialog notat cu DT), a contactat postul telefonic cu numărul_ utilizat de un bărbat, inculpatul crezând că postul telefonic este utilizat de martorul P. V. căruia inculpatul Drugarin T.-junior i-a promis că după ce va primi de la partea vătămată întreaga sumă solicitată, că o să-i dea suma de 200 euro și un scuter. Inculpatul Drugarin T.-junior vrea ca martorul P. V., a cărui complicitate o crede cumpărată, să-l anunțe de un eventual pericol. De altfel martorul P. V. a comunicat și organelor de poliție că folosește numărul_ întrucât îl avea stocat în agenda telefonică la numele EU, aceasta fiind și rațiunea pentru care postul telefonic a fost interceptat prin ordonanța procurorului nr. 979/P/2012 din 06.07.2012. Imediat ce inculpatul Drugarin T.-junior și tatăl său au părăsit imobilul din .. 2, echipa de polițiști mobilizată pentru realizarea flagrantului, a pornit in urmărirea autoutilitarei care o dată ajunsă in zona Restaurantului „Piperul Mov”, a oprit pentru scurt timp, inculpatul D. T. –junior a coborât după care autoutilitara și-a continuat drumul.
Inculpatul Drugarin T.-junior a fost reținut în interiorul terasei Restaurantului „Piperul Mov”, iar la percheziția corporală nu au fost identificate sume de bani.Sumele de bani însușite prin amenințări și șantaj de către inculpat, de la partea vătămată, nu au fost recuperate deși s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului și la controlul autoutilitarei aparținând acestuia. După reținerea inculpatului, tatăl acestuia avocatul D. T. i-a comunicat inculpatului să stea liniștit că „ăia sunt puși bine”, fapt care demonstrează faptul că inculpatul și-a luat măsuri prealabile în vederea ascunderii sumelor de bani obținute în activitatea infracțională. Acest lucru este demonstrat de lipsa banilor atât din hainele inculpatului, cât și din interiorul autoutilitarei și locuinței sale. În același timp organele de poliție au pornit în căutarea martorului C. A. F. care la acel moment era considerat suspect întrucât deși nu a participat direct la amenințarea și deposedarea părții vătămate de suma de 1000 lei, acesta a condus pe inc. D. T. la locuința părții vătămate a asigurat accesul în locuință și a plecat fără a restitui părții vătămate suma de 200 lei înmânată anterior. Am redat mai sus rezultatul cercetărilor cu privire la aceste semne de îmtrebare. În discuțiile telefonice interceptate martorul explică interlocutorilor că nu a participat la faptele comise de inc D. T. iar acțiunile sale au fost determinate de constrângerea exercitată de inculpatul D. T..Martorul C. A.-F. a povestit tatălui său faptul că a fost luat cu forța de inc. D. T. și că nu a agresat el partea vătămată și nu a luat el banii de la aceastaÎn data de 07.07.2012, ora 05.12.37, într- discuție purtată de martorul C. A.-F. cu partea vătămată N., ac easta din urmă urmărește instrucțiunile date de organele judiciare în sensul să convingă pe martorul C. A. F. să se prezinte la organele de poliție pentru a fi audiat, dar și să determine martorul să povestească în convorbirea telefonică aspectele pe care le-a surprins.Ulterior reținerii inculpatului Drugarin T.-junior, in jurul orelor 02,00, patrula de politie care executa misiunea de supraveghere a zonei in care locuiau partea vatamata si martorul P. V., a observat ca de scara blocului unde locuiau acestia s-a apropiat un grup de 4 persoane care intentionau sa intre. La apropierea politistilor cei patru au renuntat sa mai intre in scara blocului, s-au intors din drum si au simulat ca vor sa caute o persoana din scara alaturata. politistii au recunoscut in grupul celor patru pe inculpatul B. C. si pe avocatul Drugarin T.-senior, acestia stationand circa 20 de minute si au plecat dupa ce s-au convins ca politistii supravegheau locuinta partii vatamate. Tot în noaptea de 06/07.07.2012 partea vătămată N. A. G. și martorul P. C. V. au fost contactați telefonic de mai multe persoane, respectiv numiții D. T. – tatăl inculpatului și B. C., care i-au amenințat cu acte de violență și le-au cerut să retragă afirmațiile făcute cu ocazia depunerii plângerii și a audierilor urmărind să-i determine pe aceștia să-și schimbe declarațiile, pentru a asigura exonerarea de răspunderea penală a inculpatului, pentru faptele comise.
În data de 07.07.2012, ora 02.40.14, postul telefonic cu numărul_, utilizat de partea vătămată N. A.-G. (în dialog notat cu NAG), a fost contactat de la postul telefonic cu numărul_, utilizat de avocatul D. T. – senior, discuția fiind redată în scris. În aceiași dată în jurul orelor 03.13.23, postul telefonic cu numărul_, utilizat de partea vătămată N. A.-G. (în dialog notat cu NAG), a fost contactat de la postul telefonic cu numărul_, utilizat de învinuitul B. C., scopul acțiunii inculpatului B. de amenința partea vătămată este acela de a o intimida și astfel de a da declarații conform cărora inculpatului să nu i se mai poată reține infracțiunea de tâlhărie și astefel de a-i asigura exonerarea de răspunderea penală. Deși a folosit o cartelă prepaid numărul de telefon_ a fost identificat de organele de poliție cu prilejul percheziției domiciliare în memoria telefonului mamei inculpatului B. C. ca fiind al fiului său. Vocea persoanei a fost recunoscută de partea vătămată iar ulterior inculpatul se și prezintă în fața părții vătămate și martorului C. V. ca fiind persoana care a sunat-o pe partea vătămată în cursul nopții. De asemenea în data de 07.07.2012, in jurul orei 12,00, inculpatul B. C. și avocatul D. T. – tatăl inculpatului, insoțiți de martorul C. V. s-au deplasat la locuința părții vătămate și a martorului Postelicu C. V., ocazie cu care inculpatul B. C. și avocatul D. T. i-au amenințat din nou cu acte de violență urmărind să-i determine să facă declarații favorabile inculpatului.Cu prilejul discuțiilor avute, inculpatul B. C. folosește un ton intimidant, se identifică ca fiind persoana care a apelat-o pe partea vătămată în cursul nopții, o ceartă că ar fi greșit și s-a băgat într-o încurcătură și o întrebă ce pretenții are pentru a îndrepta lucrurile. Dupa ce partea vatamata a afirmat ca doreste doar sa-i fie restituite sumele de bani de care a fost deposedat prin violenta si santaj de catre inculpatul Drugarin T.-junior, respectiv sumele de 1000 lei si 300 euro, inculpatul B. C. sa oferit sa-i restituie personal aceste sume, conditionand restituirea sumelor de schimbarea declaratiilor date anterior in fata organelor judiciare, de catre partea vatamata si martorul P. V.. La scurt timp. inculpatul B. C. i-a inmanat partii vatamate suma de 2.400 lei, reprezentand 1000 lei de care inculpatul Drugarin T.-junior a deposedat-o prin violenta pe partea vatamata in data de 05.07.2012, orele 23.oo si contravaloarea a 300 de euro, primiti de inculpatul Drugarin T.-junior in data de 06.07.2012.In aceiasi data partea vatamata N. A. G. prezinta organelor judiciare suma de 2.400 lei, declarand ca aceasta este suma primita de la inculpatul B. C.. Cu prilejul cercetărilor avocatul D. T. săvârșește mai multe fapte de natură penală de natură a exonera de răspunderea penală pe inculpatul D. T., încearcă să corupă cu suma de 10.000 euro partea vătămată astfel încât aceasta să dea declarații false dar favorabile fiului său, De asemenea cu prilejul efectuării percheziției domiciliare avocatul D. T. sfidează organele judiciare care efectuau percheziția făcând afirmații jignitoare și chiar ia o drujbă cu intenția de a le vătăma. Toate aceste aspecte au fost disjunse și declinate în favoarea Parchetului Curții de Apel Timișoara.
Prin sentința penală nr.151 din 9.10.2012 a Judecătoriei O., în baza art. 211 alin 1,alin. 2, lit b, alin 21 lit. b,c Cod penal, cu aplicațiunea art 3201 alin 7 Cod Pr. Penala, si a art 33 lit. a C.p. a fost condamnat inculpatul DRUGARIN T.-jr, la o pedeapsa de 4 (patru) ani si 8 (opt) luni închisoare. Conform dispozițiilor art. 71 alin. (2) C.pen. cu referire la dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a C.pen. s-a aplicat, alături de pedeapsa închisorii, si pedeapsa accesorie având ca obiect interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice începând de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare si până la terminarea executării pedepsei închisorii sau, după caz, până la grațierea totala sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. In baza art.65 alin 2 C.p. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua si lit.”b” C.p. pe o perioada de 2 ani dupa executarea pedepsei. In baza art 350 Cod Pr. Penala, a fost menținuta stare de arest preventiv a inculpatului DRUGARIN T.. In baza art. 357 Cod Pr. Penala rap la art. 88 Cod Penal, a fost scazuta din durata pedepsei de 4 ani si 8 luni închisoare, aplicata inculpatului DRUGARIN T. durata arestului preventiv si a retinerii inculpatului începând cu data de 07.07.2012, la zi.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus disjungerea si judecarea separata a laturii penale privind pe inculpatul B. C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de șantaj prevăzută de art.194 alin 1 Cod penal, favorizarea infractorului prevăzută de art 264 alin 1 Cod penal si încercarea de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261 Cod. Penal.
Prin sentința penală nr. 166/ 17.10.2013, a Judecătoriei O., pronunțată în dosar_ 2012, s-a dispus: în baza art 332 alin 2 Cod Pr. Penala, rap la art 281, alin 1, lit b, art 35, alin 1, art 45, Cod Pr. Penala si disp. art . 210 Cod Pr. Penala, instanța s-a desesizat și a restituit cauza procurorului in vederea înaintării dosarului privind pe inculpatul B. C., trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal, favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. 1 Cod Penal și încercarea de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 Cod penal, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, competent a efectua urmărirea penala in cauza, după calitatea persoanei in ceea ce privește coinculpatul avocat-Drugarin T., față de care, prin rechizitoriul din 22.08.2012, dat in dosar 979/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecatoria O., s-a dispus disjungerea si declinarea competentei in favoarea, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal, favorizarea infractorului prev. de art. 264 alin. 1 Cod Penal și încercarea de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 2317/CO/ 14.04.2014 a Curții de apel Timișoara s-a dispus: în baza art.4251, al.7 pct.2 lit.a NCpp s-a admis contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria O. împotriva sentinței penale nr. 166/2013 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, s-a desființat sentința contestată și rejudecând, cauza a fost trimisă Judecătoriei O. pentru continuarea judecării cauzei pe fond.
În considerentele celor dispuse de Curtea de Apel Timișoara s-a arătat că P. de pe lângă Judecătoria O. are atât competența materială cât și după calitatea inculpatului B. C. de a efectua cercetări în ce privește infracțiunile de șantaj, favorizarea infractorului și încercarea de a determina mărturia mincinoasă pentru care acesta a fost trimis în judecată iar ca instanță de fond Judecătoria O. are competența materială de judeca aceste infracțiuni. Pe de altă parte, într-adevăr, se observă că pentru infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art.261 Cp anterior, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. C., este cercetat și numitul D. T. senior, care are calitatea de avocat, însă pentru care, prin ordonanță, procurorul a disjuns cauza și a dispus trimiterea acesteia spre competentă soluționare la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei O. la 27.05.2014, sub nr._
Judecătoria O. a constatat că probele administrate în cauză, formează pe deplin convingerea că inculpatul a săvârșit fapta reținută de instanță, în sarcina sa, aspectele fiind confirmate de întreg probatoriu administrat.
Prima instanță a avut în vedere că potrivit disp. art. 194 alin. 1 Cod penal din 1969, constituie infracțiunea de șantaj constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Potrivit disp. art. 207 alin. 1 Cod penal constituie infracțiunea de șantaj constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Potrivit disp. art. 261 Cod penal din 1969, constituie infracțiunea de încercarea de a determina mărturia mincinoasă, încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declarații mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Potrivit disp. art. 207 alin. 1 Cod penal constituie infracțiunea de influențarea declarațiilor încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Potrivit disp. art. 264 alin.1 Cod penal din 1969, constituie infracțiunea de
favorizarea infractorului, ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.
Potrivit disp. art. 269 alin. 1 Cod penal constituie infracțiunea de favorizarea făptuitorului, ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
În raport de disp. Cod penal din 1969, raportat la disp. Cod penal prima instanță văzând art. 5 alin.1 C. p. și art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, a identificat ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, dispozițiile Cod penal din 1969.
Judecătoria O. a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului, de a amenința partea vătămată N. A. G., cu acte de violențe, de a o intimida, în sensul descris în rechizitoriu, spre a dobândi în mod injust un folos, pentru inculpatul D. T. jr., constituie infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal din 1969, infracțiune față de care se reține îndeplinite condițiile constitutive sub aspectul laturii obiective și a laturii subiective, inculpatul a acționat în săvârșirea faptei cu intenție directă, reținându-se astfel vinovăția inculpatului, faptă pentru care instanța îl va condamna.
Totodată, s-a apreciat că sunt nefondate aspectele invocate de către inculpat B. C., prin apărătorii săi, la termenul din 23.09.2015, cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, că acesta ar fi săvârșit fapta de a amenința, raportat la încadrarea prev. de art. 193 C.p., din 1969, dat fiind scopul urmărit de acesta, în favoarea inculpatului D. T. jr. S-a arătat că din întreg probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală cât și în cadrul cercetării judecătorești, cu privire la faptele inculpatului B. C., nu s-au identificat elemente, indicii de schimbare a încadrării juridice a faptei de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal din 1969, reținute în sarcina inculpatului, în infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 Cod penal, din 1969.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal din 1969, cu privire la gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală, antecedentele penale potrivit copiei de pe fișa de cazier judiciar, dar fără reținerea unei stări de recidivă, criterii prin prisma cărora în consecință instanța a dispus condamnarea acestuia.
Cu privire la infracțiunea de încercarea de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 Cod penal din 1969, raportat la art. art. 5 alin.1 C.p., Judecătoria O. a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective, dat fiind aspectul că actele reținute în sarcina inculpatului au fost îndreptate împotriva părții vătămate și nu împotriva unui martor, sens în care instanța a dispus achitarea inculpatului.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal din 1969, raportat la art. art. 5 alin.1 C. p. prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective, dat fiind aspectul că imputat prin actul de sesizare al instanței, nu a fost dat înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, chiar prin actul de sesizare se impută că faptele de amenințare promovate de inculpat B. C., au fost săvârșite ulterior faptelor imputate inculpatului D. T. jr., în folosul căruia se învederează că B. C. a acționat., considerente față de care instanța a dispus achitarea inculpatului.
Împotriva sentinței penale nr. 140/07.10.2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria O. și inculpatul B. C., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria O. a fost criticată soluția de achitare a inculpatului pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 261 C.p din 1969, susținându-se că textul de lege se referă la o persoană și nu la un martor. Astfel, s-a arătat că menționarea în cuprinsul denumirii infracțiunii a cuvântului mărturie nu este de natură a duce la concluzia că acesta se referă la protejarea de influența doar a martorilor și nu și a celorlalte persoane participante la procesul penal. S-a învederat că, dacă legiuitorul ar fi dorit incriminarea doar a influențării martorilor, în textul incriminator ar fi fost inserată noțiunea de martor și nu de persoană. Totodată, s-a subliniat că noul text incriminator lămurește confuziile făcute în practica judiciară și chiar în literatura de specialitate, noul text precizând în mod expres că se incriminează influențarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia.
O altă critică formulată de P. de pe lângă Judecătoria O. vizează interpretarea dată de prima instanță textului legal prev. de art. 264 C.p din 1969 apreciată ca fiind greșită întrucât din textul legal rezultă că înțelegerea privind ajutorul să nu fi fost făcută înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii. S-a învederat că această concluzie se desprinde și din interpretarea per a contrario a art. 26 C.p din 1969 din care rezultă că înțelegerea prin care o persoană promite autorului infracțiunii înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile sau va favoriza pe făptuitor, este complice și nu favorizator.
Pe de altă parte, P. de pe lângă Judecătoria O. a susținut că nu este de neglijat nici atitudinea inculpatului înainte, dar și după săvârșirea faptei, constând în implicarea în activități de proxenetism, șantaj, lipsire de libertate atât pe teritoriul României cât și pe teritoriul altor state, dar și în acte de violență la adresa polițiștilor și martorilor din prezentul dosar, precum și intimidarea acestor martori și încercarea de a împiedica sub orice manieră depunerea de către aceștia a mărturiei în fața instanței. Astfel, s-a învederat că inculpatul B. C. a făcut obiectul unei proceduri judiciare în Italia fiind cercetat împreună cu soția sa pentru proxenetism (favorizarea prostituției conform legislației italiene); că după săvârșirea faptelor, inculpatul a avut o atitudine amenințătoare la adresa polițiștilor care au participat la realizarea flagrantului privind pe inculpatul D. T. jr și care au efectuat acte de urmărire penală în acest dosar, amenințându-i atât pe aceștia cât și pe membrii familiei acestora, aspecte care au făcut obiectul dosarului penal nr. 1709/P/2013, declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, acuzarea vizând faptul că atât inculpatul cât și avocatul D. T. au exercitat o . amenințări și acțiuni de intimidare a martorilor C. V. și C. A. F., pentru a-i intimida și chiar a-i împiedica să participe la judecată în calitate de martori. Mai mult, după incendiul produs în noaptea de 31.08./1.09.2015 la autoturismul Mercedes cu număr de înmatriculare M3412 BC folosit de inculpatul B. C., acesta a încercat să influențeze declarațiile unor martori de natură a învinovăți pe nedrept pe cei doi martori de producerea incendiului și de a pune astfel la îndoială credibilitatea acestora.
În motivarea apelului declarat de inculpatul B. C. s-a solicita achitarea sa pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin.1 vechiul Cod penal, în baza dispozițiilor art. 396 alin. 5 C.p.p coroborat cu art. 16 lit.a C.p.p, întrucât fapta nu există. În acest sens, s-a susținut că din lecturarea rechizitoriului se constată că lipsește cu desăvârșire descrierea faptei reținute în sarcina inculpatului, în ce a constat aceasta, iar situația de fapt reținută nu este lămurită că nu rezultă în mod concret actul material ce intră în conținutul infracțiunii de șantaj și nici probele pe care se întemeiază învinuirea; că rechizitoriul se referă la faptele inculpatului D. T. jr și doar la paginile 16- 17 se menționează cum că inculpatul B. C. ar fi sunat de pe o cartelă prepaid partea vătămată și a amenințat-o, iar aceasta ar constitui infracțiunea de șantaj. S-a mai susținut de către inculpat că redarea unei simple discuții telefonice dintre N. A. G. și o persoană care l-a sunat de pe o cartelă prepaid nu constituie o probă certă pentru a se reține activitatea infracțională a inculpatului B. C.. Totodată, s-a învederat că deși se afirmă că numărul de telefon al cartelei telefonice de la care a fost sunată partea vătămată s-ar fi găsit în memoria telefonului mamei inculpatului B. C., ca urmare a percheziției domiciliare, nu s-a încheiat un proces verbal în acest sens și, mai mult, din redarea acestei discuții telefonice nu ar reieși în vreun fel săvârșirea infracțiunii de șantaj.
Pe de altă parte, inculpatul a apreciat că urmărirea penală nu s-a făcut de către organul competent, că ar fi incident un motiv de nulitate absolută prev. de art. 197 al.3 din vechiul Cod penal și art. 281 lit.b C.p.p actual, care nu poate fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stadiu al procesului.
Analizând apelurile declarate în cauză de P. de pe lângă Judecătoria O. și inculpatul B. C., prin prisma motivelor invocate de apelanți și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța reține următoarele următoarele:
Referitor la susținerile inculpatului în sensul că din rechizitoriu nu rezultă fapta imputată inculpatului și că urmărirea penală ar fi fost desfășurată de un organ necompetent, instanța constată nu numai că sunt nefondate, ci și că vizează aspecte ce trebuiau invocate în procedura de cameră preliminară. Astfel, dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. e C.p.p. se referă la competența instanțelor judecătorești și nu a organelor de urmărire penală. Mai mult, în cazul inculpatului B. C. nu operează nicio ipoteză care ar fi putut atrage competența altui organ de urmărire penală decât P. de pe lângă Judecătoria O..
În ceea ce privește starea de fapt, Curtea de Apel constată că obiectul cauzei îl reprezintă acțiunile din data de 07.07.2012 săvârșite de inculpatul B. C. în raport cu persoana vătămată N. A. G., constând în discuția telefonică de la ora 03.13.23 și din amenințările proferate la locuința acestuia, unde inculpatul s-a deplasat în jurul orei 12, în contextul în care numitul D. T. jr fusese reținut sub acuzarea de săvârșire a unor infracțiuni față de aceeași persoană vătămată.
Din conținutul convorbirii interceptate în data de 07.07.2012, ora 03.13.23, rezultă că persoana vătămată N. A. G. a fost sunată de o persoană care l-a amenințat în legătură cu plângerea penală formulată împotriva numitului D. T. jr., dându-i de înțeles că va suporta consecințe negative, dacă nu va ajuta la exonerarea de răspundere a acestuia. Astfel, în data de 07.07.2012, ora 03.13.23, postul telefonic cu numărul_, utilizat de partea vătămată N. A.-G. (în dialog notat cu NAG), este contactat de la postul telefonic cu numărul_, utilizat de inculpatul B. C. (în dialog notat cu X): „ NAG: - Alo? X: - G.? NAG: - Da. X: - M-auzi? NAG: - Da. X: - Deci ascultă-mă cu mare atenție ce am să-ți spun! .. ă.. tu ai făcut o mare greșeală cu minciuna asta cu tâlhăria asta. NAG: - Eu nu am făcut greșeală, este adevărată! X: - Deci fii atent, deci fii atent ce-ți spun eu, că până în Italia, până unde.., deci tu te-ai încurcat cu dracu! R. de tot! NAG: - Bine. X: - Ascultă.. deci fii atent, tu nici habar n-ai cu cine stai tu de vărbă acuma la telefon.. și atâta îți spun, că te vânez.. până în Italia acolo, bulangiu transsexual ce morții mă-tii ești, de moldovean împuțit! Deci asculți de mine. Atâta am să merg.. până am să te torn și ai să vezi tu atuncea cu cine te-ai îmbârligat tu .. ca să vezi, nenorocitul dracu cu tâlhăria mă-tii.. cine te-o tâlhărit, mă, bulangiule, pe tine mă? .. NAG: - Copilul. X: - Hă? NAG: - Copilul tău! X: - Copilul meu? Nu-i că.. că eu n-am copii, mă prostule! Mă moldovean împuțit, cu bulangiul ăla al mă-tii cu care te-ai dus tu, cu ce gabor, cu ce procuror ai făcut tu.. minciuna asta gogonată, ascultă la mine ce-ți spun eu.. NAG: - este adevărată! X: - Că am să te găsesc NAG: - ascultați.. X: - poate să.. băi, țăran împuțit.. deje, deja îs pe urmele tale, atâta pot să-ți spun! Deci fii atent, când.. o să-ți pară rău, atâta pot să-ți spun.. o să-ți pară rău ție, deci eu zic să îndrepți lucrurile, să nu minți acolo, că tu minți.. deci tu minți.. tu minți și ai belit p..a, atâta-ți spun! NAG: - Eu îs la Reșița, uite.. X: - B., o să-ți pară rău ție, o să-ți pară ție rău, ordinar împuțit!”
Că inculpatul B. C. este persoana care a purtat dialogul sus menționat rezultă atât din împrejurarea că numărul utilizat a fost identificat de organele de poliție în memoria telefonului mamei acestuia ca aparținând acestuia, dar și din recunoașterea vocii de către martorul C. V. și declarațiile sale. Instanța de apel constată ca fiind nereale apărările inculpatului în sensul că aspectul privind găsirea numărului folosit de inculpat în memoria telefonului mamei acestuia nu ar fi consemnat în nici un act procedural, în realitate, la dosarul cauzei existând procesul verbal din 25.07.2012 (fila 121 dosar nr. 979/P/2012).
Totodată, martorul C. V. a arătat, atât în fața Judecătoriei O., cât și a organelor de urmărire penală, că a recunoscut vocea inculpatului B. C. în înregistrarea convorbirii pusă la dispoziție de organele de anchetă, că a asistat la momentul în care inculpatul și martorul D. T. senior au venit la locuința persoanei vătămate și că inculpatul a intervenit în discuție, l-a amenințat și a recunoscut că este persoana care îl sunase în noaptea respectivă: „Organele de anchetă mi-au pus la dispoziție să ascult o înregistrare audio între două posturi telefonice, iar cu ocazia ascultării înregistrării am reținut, așa cum am arătat, ca fiind vocea numitului B. C., pe care îl cunosc. Arăt că înainte de punerea la dispoziție a înregistrării audio, B. C. a vorbit cu mine, iar când am ascultat înregistrarea, i-am recunoscut vocea. Arăt că nu s-au făcut presiuni față de mine de către autorități. Precizez că, așa cum am arătat la poliție, în timp ce mă aflam la locuința părții vătămate, a venit și B. C. care a intervenit în discuții cu părțile, iar în discuție cu partea vătămată G. N. a afirmat că dacă nu îl cunoaște pe el, pe B., îi spune că este băiatul sau persoana care l-a sunat la telefon azi noapte. Îmi amintesc că i-a spus lui G. să își retragă plângerea. Arăt că discuțiile purtate de B. au fost pe un ton ridicat.”
Prezența inculpatului la locuința persoanei vătămate în data de 07.07.2012 este confirmată și de martorul D. T. senior, doar că acesta a încercat să minimalizeze activitatea sa. Astfel, martorul D. T. senior a arătat în fața primei instanțe că a mers la locuința persoanei vătămate N. A. G. în data de 07.07.2012, în jurul orei 12, pentru a se înțelege cu acesta, că a fost însoțit de inculpatul B. C., dar acesta nu ar fi purtat nicio discuție cu persoana vătămată, aspecte contrazise de persoana vătămată și martorul C. V..
Prin urmare, probelor anterior analizate conduc la concluzia certă că inculpatul B. C. a săvârșit faptele imputate de acuzare, scopul amenințărilor proferate fiind acela de a intimida persoana vătămată și astfel de a asigura exonerarea de răspunderea penală a numitului D. T. jr, privat de libertate în dosarul penal.
Analizând faptele săvârșite sub aspectul încadrărilor juridice, Curtea de Apel constată că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de „favorizarea infractorului” prev. de art. 264 C.p. din 1969 și de „amenințare” prev de art. 193 C.p. din 1969; iar nu de „șantaj” prev de art. 194 C.p. din 1969 și „încercarea de a determina mărturia mincinoasă” prev. de art. 261 C.p. din 1969.
În primul rând, referitor la critica formulată de P. de pe lângă Judecătoria O. privind soluția de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 261 C.p. din 1969, Curtea constată că este nefondată. Astfel, potrivit art. 261 C.p. din 1969 se sancționează ca infracțiune „încercare de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declarații mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice cauză în care se ascultă martori”; dispozițiile fiind aplicabile și „în cazul în care fapta este săvârșită față de un expert sau de un interpret”. Obiectul juridic al infracțiunii în speță îl constituie relațiile sociale legate de desfășurarea normală a înfăptuirii justiției a căror existență depinde de protecția împotriva acțiunilor de constrângere sau corupere a martorilor, experților sau interpreților. Din textul legal sus citat rezultă că subiect pasiv secundar al infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă poate fi orice persoană care ar urma sau ar fi posibil să fie audiată ca martor (forma tip a infracțiunii) ori să efectueze o expertiză sau o interpretare (forma asimilată a infracțiunii). Folosirea de către legiuitor a termenului de „persoană” a avut ca rațiune a se arăta că nu constituie o condiție ca persoana împotriva căreia se îndreaptă acțiunea făptuitorului să fi dobândit deja calitatea procesuală de martor, expert sau interpret, fiind protejate de norma de incriminare și acele persoane care urmează să dobândească în viitor una dintre aceste calități; iar nu că nu ar avea relevanță calitatea procesuală dobândită sau care urmează a fi avută în cauză.
Curtea constată că nu poate fi reținut în speță nici argumentul adus de P. de pe lângă Judecătoria O. vizând dispozițiile art. 272 din noul Cod penal întrucât infracțiunea de influențare a declarațiilor din actuala reglementare constituie o incriminare care dezvoltă infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261 C.p. din 1969, precum și pe cea de împiedicare a participării în proces prevăzută de art. 2611 C.p. 1969. Faptul că politica penală a statului s-a modificat în sensul unei extinderi a normei de incriminare, nu permite concluzia că și textul legal anterior trebuia interpretat în acest sens. Astfel, spre deosebire de infracțiunea de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de Codul penal din 1969, în actuala reglementare subiectul pasiv secundar poate fi orice persoană, indiferent de calitatea acesteia în procedura judiciară (martor, expert, persoană vătămată), însă legiuitorul a prevăzut-o în mod expres („indiferent de calitatea acesteia”). Mai mult, la data săvârșirii faptei de către inculpatul B. C., numitul N. A. G. avea deja calitatea de parte vătămată în dosarul nr. 979/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O. și nu a renunțat niciodată la această calitate, pentru a se putea avea în vedere susținerile din motivele de apel ale procurorului în sensul că exista posibilitatea de a fi audiat ca martor în această ipoteză.
Referitor la infracțiunile de „șantaj” prev. de art. 194 C.p. din 1969 și de „favorizarea infractorului” prev. de art. 264 C.p. din 1969; Curtea de Apel constată că elementul definitoriu în speță îl constituie intenția cu care inculpatul a acționat, scopul urmărit.
Infracțiunea de „favorizarea infractorului” are ca obiect juridic specialrelațiile sociale privitoare la înfăptuirea justiției, pentru a căror normală derulare infractorii nu trebuie să fie ajutați să se sustragă raportului juridic penal, raportului juridic de executare a pedepsei sau să beneficieze de anumite rezultate ale infracțiunii. Latura subiectivă a infracțiunii prev. de art. 264 C.p. din 1969 constă în intenția de a favoriza un infractor, intenție spontană, fără o înțelegere prestabilită sau concomitentă infracțiunii favorizate.
Infracțiunea de „șantaj” prev. de art. 194 C.p. din 1969 are ca obiect juridic relațiile sociale privitoare la asigurarea libertății psihice a persoanei, sancționează faptele susceptibile să îngrădească posibilitățile persoanei de a dispune de acțiunile sale. Latura subiectivă a infracțiunii de șantaj constă în intenția directă caracterizată prin scopul urmărit de făptuitor, acela al unui folos injust. Curtea observă că noțiunea de „folos” conduce la concluzia urmăririi unui profit material sau moral, pentru sine sau pentru altul.
Cele două infracțiuni în discuție, incluse în titluri diferite ale Codului penal din 1969, „șantajul” în Titlul II – „Infracțiuni contra persoanei”, capitolul II – „Infracțiuni contra libertății persoanei”, iar „favorizarea infractorului” în Titlul VI – „Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege”, capitolul II – „Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției”, deși protejează valori sociale diferite, pot, în cazuri concrete, să conducă la confuzii prin aceea că scopul urmărit este obținerea unei situații favorabile unei persoane. Astfel, în cazul șantajului se urmărește „a dobândi în mod injust un folos”, iar în cazul infracțiunii de „favorizarea infractorului” se urmărește „a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei” ori „a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii”. Deși, la o primă vedere îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale s-ar putea include în noțiunea generală de „folos”, termenul din art. 194 C.p. din 1969 are un alt sens, acela de profit material sau moral. Ca atare, raportat la situația concretă din speță, respectiv la scopul cu care a acționat inculpatul B. C., în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C.p. din 1969, acesta urmărind îngreunarea urmăririi penale începută față de numitul D. T. jr, exonerarea acestuia de răspundere penală.
În altă ordine de idei, Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat în mod eronat dispozițiile textul art. 264 C.p. din 1969 cu privire la conținutul constitutiv al acestei infracțiuni. Astfel, în cazul infracțiunii de favorizarea infractorului, elementul material constă în activitatea de a da ajutor unui infractor, fie pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, fie pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infracțiunii, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracțiunii. Ca atare, pentru existența acestei infracțiuni o condiție esențială este aceea ca ajutorul să fie dat unei persoane care a săvârșit deja o infracțiune și mai mult, să nu fi existat o înțelegere anterioară sau concomitentă comiterii acesteia între favorizator și cel favorizat, întrucât în acest caz ar fi vorba de o complicitate la infracțiunea principală.
Pe de altă parte, instanța de apel reținând că nu este îndeplinită condiția scopului din conținutul infracțiunii de „șantaj”, constată că în această situație, amenințările proferate de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 193 C.p. din 1969. La această concluzie conduce împrejurarea că infracțiunea de șantaj este una complexă, cuprinzând ca element constitutiv și infracțiunea de amenințare, ca infracțiune mijloc. Astfel, în absența scopului specific infracțiunii de „șantaj”, fapta realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 C.p. din 1969.
Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 386 C.p.p. se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 C.p. din 1969 – de „șantaj” în infracțiunea de „amenințare” prev. de art. 193 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p.
În cauză persoana vătămată N. A. G. a fost citată pentru termenul din 05.02.2016 cu mențiunea de a comunica dacă înțelege să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpatului pentru infracțiunea de „amenințare” prev. de art. 193 C.p. din 1969, însă nu s-a prezentat în față instanței și nici nu a transmis nicio manifestare de voință. Întrucât în cauză lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, condiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale în cazul infracțiunii prev. de art. 193 C.p. din 1969, Curtea va dispune în temeiul art. 396 alin. 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1, lit. e C.p.p. și art. 193 alin. 2 C.p. din 1969 va înceta procesul penal pentru infracțiunea de „amenințare”.
Reținând vinovăția inculpatului B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de „favorizarea infractorului” prev. de art. 264 al. 1 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p., instanța de apel va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa de 6 luni închisoare în regim de deținere.
La individualizarea pedepsei și modalității de executare, Curtea are în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, Curtea apreciază că o pedeapsă de 6 luni închisoare cu executare în regim de deținere este în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate. Astfel, se va în vedere pe de o parte persoana inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală (așa cum rezultă din fișa de cazier aflată la dosar), fapta denotă lipsa de respect față de activitatea organelor judiciare, dar și de persoanele fizice; dar și gravitatea concretă a acțiunilor acestuia care au constat într-o discuție telefonică și una la locuința persoanei vătămate în prezența unor martori. De asemenea, nu se poate omite perioada de timp scursă de la data săvârșirii infracțiunii și durata procesului penal (mai mult de trei ani) se impun a fi valorificate în favoarea inculpatului, operând ca factori de reeducare.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea de Apel va dispune în temeiul art. 264 alin. 1 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. condamnarea inculpatului B. C. la pedeapsa de: - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „favorizarea infractorului” în regim de deținere.
În raport cu valorile sociale cărora inculpatul le-a adus atingere prin fapta sa, instanța de apel apreciază că nu are capacitatea de a deține funcții în cadrul autorităților publice sau care implică exercițiul autorității de stat, astfel că se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II – a și b C.p. pe durata și în condițiile art. 71 C.p. din 1969.
Prin urmare, în temeiul art. 421pct. 2 lit. a C.p.p. se vor admite apelurile declarate în cauză, se va desființa sentința penală nr. 140/07.10.2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, pentru ca în raport cu calea de atac declarată de P. de pe lângă Judecătoria O. să se dispună condamnarea inculpatului B. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 alin. 1 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p., iar în raport cu calea de atac declarată de inculpat să se dispună în temeiul art. 386 C.p.p. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 C.p. din 1969 în infracțiunea prev. de art. 193 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. și încetarea procesului penal pentru această ultimă infracțiune în temeiul art. 396 alin. 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. e C.p.p.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 2, lit. a Cpp admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria O. și inculpatul B. C., împotriva sentinței penale nr. 140/07.10.2015, pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și rejudecând:
În temeiul art. 386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 C.p. din 1969 – de „șantaj” în infracțiunea de „amenințare” prev. de art. 193 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p.
În temeiul art. 396 alin. 6 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1, lit. e C.p.p. și art. 193 alin. 2 C.p. din 1969 încetează procesul penal privind pe inculpatul B. C. pentru infracțiunea de „amenințare „ prev. de art. 193 alin. 1 C.p. din 1969.
În temeiul art. 264 alin. 1 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. condamnă pe inculpatul B. C. ( fiul lui A. și E., născut la data de 09.04.1980, CNP-_, domiciliat în O., Zona Gării ..A . S. ) la pedeapsa de:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „favorizarea infractorului” în regim de deținere.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II – a și b C.p. pe durata și în condițiile art. 71 C.p. din 1969.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 130 lei, onorariul parțial avocatul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5.02.2016.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/02.03.2016
Tehnored A.J. /2 e02.03.2016
Prima instanță: Judec.O.-A. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 29/2016.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
