Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 158/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 158/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 158/2016

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._ operator 2711

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 158/A

Ședința publică de la 04 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. I. M.

Judecător G. B.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul D. A. NICUȘOR împotriva sentinței penale nr.359 din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul apelant lipsă, avocat ales R. F. M..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar, prin registratură motivele de apel, de către inculpatul și imposibilitatea audierii inculpatului dată fiind lipsa acestuia.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărârii prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului, în baza art.396 alin.5 C.p.p., raportat la art.16 alin.1 lit.a C.p.p., întrucât fapta nu există. În subsidiar solicită să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, cu aplicarea unui avertisment, în speță fiind întrunite condițiile prev.de art.80 C.p.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică și în deplină concordanță cu probatoriul administrat în cauză din care rezultă comiterea faptei de către inculpat, astfel că nu se poate dispune achitarea acestuia sau renunțarea la aplicarea pedepsei, nefiind întrunite condițiile legale, raportat și la faptul că inculpatul nu a recunoscut fapta precum și la atitudinea acestuia.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.359/29.10.2015, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, în baza art. 337 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 N.c.pen. a fost stabilit pentru inculpatul D. A. Nicușor, pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

În baza art. 83 alin.1 Noul cod penal a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin.1 Noul Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune C.-S., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin.1 Noul Cod penal pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit. c-e se comunică Serviciului de Probațiune C.-S..

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2825/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 02.03.2015 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. A. Nicușor, pentru infracțiunea de refuzul de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. si ped. de art. 337 C.p. cu aplic.art.5 C.p.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 22.11.2013 la P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș a fost înregistrată sub nr. unic 2825/P/2013 plângerea lui B. F. D. care a sesizat faptul că în seara zilei de 13.11.2013, în jurul orei 21:30 a fost lovit în zona feței de către D. A. Nicușor, în timp ce se aflau în fața barului . localitatea O., pe fondul unui conflict spontan.

La data de 22.11.2013, la P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș a fost înregistrată sub nr. unic 2826/P/2013 plângerea lui D. A. Nicușor care a sesizat faptul că în seara zilei de 13.11.2013, în jurul orei 21:30, în timp ce se afla în fața barului . O., pe fondul unui conflict spontan, B. F. i-a sustras de la mână o brățară de aur și un telefon mobil.

La data de 22.11.2013, la P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș a fost înregistrată sub nr. unic 2827/P/2013 sesizarea din oficiu a lucrătorilor Postului de Poliție O. cu privire la faptul că în seara zilei de 13.11.2013, în jurul orelor 22:30, D. A. Nicușor a condus autoturismul marca F. Ducato cu nr. înmatriculare_ pe drumul public în localitatea O., . cu aparatul alcooltest sau deplasarea la o unitate medicală în vederea recoltării de probe biologice la solicitarea agenților de poliție.

Prin Ordonanța din data de 16.12.2013 s-a dispus conexarea dosarelor penale nr. 2826/P/203, 2827/P/2013 la dosarul cu nr. 2825/P/2013.

În fapt, s-a reținut prin actul de sesizare că la data de 13.11.2013, în jurul orelor 22:27, inculpatul D. A. Nicușor a apelat serviciul de urgență 112, sesizând faptul că este implicat într-un scandal cu vecinul său în fața barului din centrul localității O..

Deplasându-se la fața locului lucrătorii Secției 2 Poliție Rurală Caransebeș nu au găsit nicio persoană la fața locului, însă, deplasându-se la locuința inculpatului D. A. Nicușor, în fața imobilului cu nr. 325 au fost identificate martorele M. C. și L. E., acestea relatând faptul că au auzit de la B. F. faptul că acesta a avut un conflict cu inculpatul D. A. Nicușor și au precizat că l-au văzut pe D. A. Nicușor conducând mașina marca F. Ducato cu nr. înmatriculare_ pe drumul public, după care a parcat-o în fața imobilului cu nr. 326 din O., loc unde a fost identificat de către lucrătorii de poliție, cele două martore arătând și faptul că în momentul în care inculpatul D. A. Nicușor a coborât din mașină și a intrat în curtea imobilului său părea că este în stare de ebrietate.

Inculpatul D. A. Nicușor i-a însoțit pe lucrătorii de poliție în fața barului . O. unde s-a efectuat o cercetarea la fața locului, iar cu ocazia audierii sale la Poliția Caransebeș a declarat că înainte de a apela serviciul de urgență 112 a avut un conflict cu B. F. D., după ce anterior consumaseră alcool în incinta barului și bănuiește că în timpul acestui conflict i-au dispărut brățara de aur de la mână și telefonul mobil, după care a plecat la domiciliul său, fără a recunoaște că deplasarea a făcut-o cu autoturismul mai sus menționat.

Întrucât din declarațiile inițiale a rezultat că inculpatul D. A. Nicușor și-a condus autoturismul după incidentul care a avut loc în fața barului . până la domiciliul său, lucrătorii de poliție i-au solicitat testarea cu aparatul alcooltest, inculpatul refuzând acest lucru, refuzând și deplasarea la unitatea medicală în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, stare de fapt confirmată de martorul T. G..

Fiind audiat în faza de urmărire penală, D. A. Nicușor nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Din fișa de cazier rezultă că inculpatul nu a mai săvârșit fapte cu caracter penal.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: plângeri penale (f.23-24); proces verbal de constatare a infracțiunii (f.25-26) ; rapoarte lucrători de poliție (f.27-29); proces verbal de cercetare la fața locului (f30); declarații inculpat D. A. Nicușor (f.36,38,41); declarații martori (f.50-91); fișa cazier judiciar(f.92).

Prin rezoluția din data de 28.01.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale față de D. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin.1 C.p și față de B. S. pentru infracțiunea prev. art. 260 C.p., iar prin Ordonanța din data de 07.11.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina lui D. C. din art. 260 alin.1 C.p. din 1968 în art. 264 alin.1 C.p din 1968 cu aplic Aart. 5 C.p..

Prin rezoluția din data de 06.12.2013 s-a început urmărirea penală față de D. A. Nicușor sub aspectul săvârșirii infracțiunea prev. art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 repub. iar prin Ordonanța din data de 14.02.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în art. 337 C.p. cu aplic 5 C.p.

Prin Ordonanța din data de 25.11.2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului D. A. Nicușor pentru infracțiunea de refuzul de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. și ped. de art. 337 C.p cu aplicarea art. 5 C.p.

Prin încheierea de cameră preliminară din 14 mai 2015 în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății și citarea părților.

Au fost audiați în cauză inculpatul și martorii B. S., D. C., L. I., P. C., L. E., P. V. M..

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 13.11.2013 inculpatul D. A. Nicușor s-a deplasat la barul din centru localității O. unde a consumat băuturi alcoolice. Acest aspect a fost recunoscut de către inculpat.

În jurul orelor 22:27, inculpatul a apelat serviciul de urgență 112, sesizând faptul că este implicat într-un scandal cu vecinul său în fața barului din centrul localității O..

Inculpatul a negat că ar fi condus autoturismul din fața barului până la domiciliul său și a susținut că a fost transportat de martorul D. C., care a susținut varianta prezentată de către inculpat, ca de altfel și martorul B. S., care de asemenea a învederat că s-au deplasat împreună cu inculpatul până la barul din centru localității unde l-au lăsat pe acesta și că ulterior martorul B. a fost dus de către D. C. la Caransebeș și la Oțelul R. cu același autoturism al inculpatului.

Declarațiile acestor martori au fost înlăturate de către prima instanță deoarece nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate și sunt date în mod evident pro cauza, martorii fiind prieteni cu inculpatul.

S-a reținut în acest sens că, în faza de urmărire penală, un număr de patru persoane au declarat că au observat autoturismul inculpatului în fața barului pe timpul cât acesta se afla în local dar și la închiderea acestuia, aceste persoane nu rezultă că ar avea vreun interes în cauză, la interpelarea instanței inculpatul a precizat că nu are nicio explicație cu privire la aceste declarații (f. 19 verso) iar între declarațiile lor nu există aspecte contradictorii, toți martorii descriind aceeași situație de fapt. Astfel, martora D. A. ( f. 69 dos. u.p.) a arătat că după închiderea barului inculpatul a urcat la volanul mașinii sale pe care o avea în fața barului unde a rămas singur; martorul L. I. a confirmat că mașina inculpatului era în fața barului la ora la care martorul a fost prezent (f. 72 dos. u.p), martorul O. A. l-a observat pe inculpat care tot intra și ieșea vorbind la telefon, că inculpatul a rămas în fața barului singur, având mașina parcată tot în fața barului și nu a observat să fie alte persoane în mașină sau să rămână cu el (f. 76 dos. u.p); martorul P. C. l-a observat pe inculpat rămânând singur în fața barului vorbind la telefon după ce a intrat în mașina pe care o avea parcată în fața barului(f. 78 dos. u.p). Martorii a căror audiere nemijlocită în fața instanței a fost posibilă, respectiv L. I. și P. C., au confirmat această situație de fapt, astfel că nu există nicio îndoială că inculpatul s-a deplasat la bar cu mașina și că acesta a fost staționată în fața localului pe toată perioada în care inculpatul s-a aflat în acest loc. Declarațiile acestor martori se coroborează cu raportul agentului D. Carim care a consemnat că inculpatul i-a relatat verbal că se afla încuiat singur în mașina sa ( f. 27 dos. u.p.) dar și cu declarațiile martorelor L. E., cea care l-a observat personal pe inculpat dându-se jos de la volanul autoturismului fără să fi coborât și o altă persoană din acesta, și cu declarația martorei M. C., care a aflat aceste aspecte, imediat după comiterea faptei de la martora L. E..

Deși inculpatul prin apărător ales a susținut că se află în relații de dușmănie cu martora L. E., relațiile fiind de notorietate, nu a dovedit aceste aspecte și nu a depus înscrisuri în probațiune așa cum s-a obligat.

Faptul că inculpatul și martorul D. C., propus în apărare, au dat declarații necorespunzătoare adevărului rezultă nu numai din declarațiile martorilor mai sus indicați dar și din contradicțiile existente între declarațiile celor doi. Astfel, inculpatul a declarat că a stat împreună cu martorul aproximativ 10-20 de minute în fața barului (f. 19 verso dosar instanță) în timp ce martorul a declarat că a stat cu inculpatul în fața barului 1,2 minute (f. 32 verso).

Fiind audiat în fața instanței (f.19-20), D. A. Nucușor nu a recunoscut săvârșirea faptei, a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice și că a refuzat să fie testat și să i se recolteze probe, dar a invocat faptul că nu a condus autoturismul.

În drept, fapta săvârșită de inculpatul D. A. Nicușor, care în data de 13.11.2013, în jurul orelor 22:27, a condus autoturismul marca F. Ducato cu nr. înmatriculare_ pe drumul public în localitatea O., . a se supune prelevării de mostre biologice la solicitarea agenților de poliție, întrunește elementele constitutive ale infr. prev. de art. 337 Cod penal, fapta fiind dovedită prin probele administrate în faza de urmărire penală.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatului care a circulat pe . drum public conform art. 6 pct.14 din OUG 195/2002, de a refuza recoltarea probelor biologice constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 337 alin.1Cod penal.

Apărarea formulată în cauză, în sensul că era obligatoriu ca organele de poliție să îl surprindă pe inculpat în trafic pentru a putea fi reținută realizarea laturii obiective este neîntemeiată. Textul de lege nu prevede o astfel de condiție, fiind suficient să se dovedească că o persoană care are calitatea de conducător al unui vehicul ( deci cel care a condus) pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere, refuză să i se recolteze probe biologice, fapt dovedit în prezenta cauză.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii auto nu respectă obligațiile legale care le revin, respectiv aceea de a se supune controlului în vederea stabilirii dacă îmbibația alcoolică în sânge este sau nu peste limita legală.

Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a observat din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, cu bună știință a refuzat recoltarea probelor biologice, deși cunoștea dispozițiile legale și consecințele nerespectării acestora, fapt ce determină reținerea intenției directe în comiterea infracțiunii întrucât aceasta a prevăzut rezultatul faptei sale, zădărnicirea stabilirii alcoolemiei, care era unul inevitabil și l-a urmărit, fiind conștient de pericolul intrinsec al acțiunii sale.

Pentru motivele expuse cererea de achitare a inculpatului apare ca fiind neîntemeiată, ca de altfel și aceea de renunțare la aplicarea pedepsei, prima instanță apreciind că fapta, prin modalitatea concretă de săvârșire nu prezintă o gravitate redusă, în sensul art. 80 C.p. ci dimpotrivă având în vedere criteriile prev. de art. 80 lit. b C.pen. instanța apreciază că stabilirea unei pedepse față de inculpat este oportună.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prescrise de art.74 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului, inclusiv a antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare. Sub acest aspect prima instanță a reținut că inculpatul nu a recunoscut fapta însă nici nu are antecedente penale, motiv pentru care pedeapsa a fost orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Astfel, inculpatului i s-a stabilit, în temeiul 337 alin.1 Cod penal, o pedeapsă de 1 an închisoare.

În ceea ce privește aplicabilitatea art. 5 Nc.p. prima instanță a constatat, raportat la limitele de pedeapsă, că noul cod penal este legea penală mai favorabilă, art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptei, prevăzând pentru această infracțiune o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare, față de noul cod care prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei s-a stabilit amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, în conformitate cu prevederile art. 83 și urm Cod penal.

Prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege respectiv: cuantumul pedepsei 1 (un) an închisoare, infractorul nu mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, raportat și persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii – lipsa antecedentelor penale, precum și de posibilitățile sale de îndreptare – prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței – s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Inculpatul a fost obligat pe durata termenului de supraveghere să respecte măsuri de supraveghere prev.de art.85 C.p.

În baza art. 86 alin.1 N.c.p. pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin.1 lit.c-e se vor comunica Serviciului de Probațiune C. S..

În baza art. 404 alin.3 C.pr.p. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

Împotriva sentinței penale nr.359 din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ a declarat apel inculpatul D. A. Nicușor înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 16.12.2015, sub nr._ .

În motivarea apelului inculpatul a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărârii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa, în baza art.396 alin.5 C.p.p., raportat la art.16 alin.1 lit.a C.p.p., întrucât fapta nu există. În subsidiar solicită să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, cu aplicarea unui avertisment, în speță fiind întrunite condițiile prev.de art.80 C.p.

Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevare de mostre biologice.

Critica inculpatului privind achitarea sa potrivit art.16 alin.1 lit.a C.p.p. este nefondată. Astfel, vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile inculpatului, proces verbal de constatare, declarațiile martorilor și din care rezultă faptul că la data de 13.11.2013 inculpatul a condus autoturismul în localitatea O. după ce a consumat băuturi alcoolice la barul din centrul localității și a refuzat prelevarea de mostre biologice.

Apărarea inculpatului referitoare la faptul că după ce a consumat băuturi alcoolice nu a condus nici un autovehicul, fapt susținut și de către martorii acestuia D. C. și B. S. este nefondată, deoarece nu se coroborează cu celălalt material probator.

În cauză inculpatul nu contestă că a consumat băuturi alcoolice, iar martorii D. A., L. I., O. A., P. C. au confirmat faptul că inculpatul a condus autoturismul după ce a ieșit din bar. Ajuns la domiciliu, inculpatul a fost văzut de către martora L. E. când a coborât singur din autoturism, iar faptul că inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest și deplasarea la spital pentru recoltarea probelor biologice rezultă din declarația martorului T. G..

Solicitarea inculpatului privind înlăturarea declarațiilor martorei L. E. pe motiv că este în dușmănie cu acesta este nefondată, deoarece audiată fiind și în fața instanței, ( fila 30 dosar fond ) martora a arătat că este în dușmănie cu inculpatul, deoarece acesta a amenințat-o după ce a dat declarației în acest dosar în faza de urmărire penală, dată la care nu se afla în dușmănie cu acesta. De asemenea, faptul că inculpatul nu a fost surprins în trafic de către lucrătorii de poliție nu determină exonerarea de răspundere penală, deoarece în cauză s-a dovedit faptul că inculpatul a condus autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice, iar apoi în fața polițiștilor și a martorului a refuzat recoltarea de probe biologice.

Astfel, în cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută prin actul de sesizare al instanței.

Critica inculpatului privind aplicarea dispozițiilor art.80 C.p. privind renunțarea la aplicarea pedepsei este nefondată, deoarece infracțiunea săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social, iar inculpatul a încercat să îngreuneze desfășurarea urmăririi penale prin declarații contrare adevărului, astfel încât stabilirea unei pedepse în cazul inculpatului este oportună.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale privind circulația pe drumurile publice, dar și aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei de 1 an închisoare aplicată, aceasta fiind orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege.

În ceea ce privește modalitatea de executare, având în vedere faptul că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.83 C.p. privind amânarea aplicării pedepsei în mod corect prima instanță a dat eficiență acestor dispoziții legale.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. A. Nicușor împotriva sentinței penale nr.359 din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ . În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. A. Nicușor împotriva sentinței penale nr.359 din 29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 04.02.2016.

Președinte,

C. I. M.

Judecător,

G. B.

Grefier,

A. B.

RED: CIM/08.02.2016

Dact: A.B. 2 exempl/10 Februarie 2016

Primă instanță: Judecătoria Caransebeș

Jud: O. D..

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 249/2016....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 29/2016.... →

Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 158/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 158/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA