Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 15/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 15/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:037._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA PENALĂ NR.15/PI
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 ianuarie 2016
PREȘEDINTE: I. P.
GREFIER: C. P.
D.N.A. Serviciul Teritorial Timișoara a fost reprezentat de procuror L. M..
Pe rol se află judecarea contestației la executare formulată de condamnatul L. M. S. împotriva sentinței penale nr. 128/15.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ *.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul contestator în stare de detenție asistat de avocat oficiu C. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Condamnatul contestator depune un memoriu și invocă în temeiul art. 264-267 T.F.U.E. rap la Legea nr. 340/2009 o . excepții prejudiciale formulându-se cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg pentru pronunțarea unei hotărâri preliminarii cu următoarele chestiuni prejudiciale:
1. dacă în înțelesul art. 6 T.U.E. și art. 49 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene într-un proces penal legea mai favorabilă se aplică în interiorul fiecărei instituții de drept respectiv instituții /operațiuni autonome sau prin analogie și comparare a legilor in integrum?
2. care este înțelesul termenilor de „lege” și „pedeapsă” de la art. 49 alin. 1 din Cartă, termenul „lege penală mai favorabilă”în dreptul UE corespunde cu cel din art. 173 c.p., iar cel de „pedeapsă” se extinde la concursul de infracțiuni sau dreptul UE protejează principiul legalității pedepsei pentru infracțiuni?
3. art. 6 T.U.E. înglobează CEDO, iar preambulul Cartei impune concordanță între CEDO și CJUE. Aceasta înseamnă că interpretarea CEDO în cauza Soppala c.Italiei asupra art. 7 din Convenție care impune aplicarea legii mai favorabile prin dispoziții individuale se extinde și la art. 6 TUE și art. 49 alin. 1 din Cartă?
4. Dreptul UE izvorât din art. 49 alin. 1, din Cartă sau în general poate fi cenzurat ca neconstituțional de către o Curte Constituțională a unui sta membru, sau inclusiv judecătorul constituțional are obligația de a asigura supremația dreptului UE în similar cu decizia Curții C-106/77 Simmenthal?
5. Se opune dreptul Uniunii art. 99 și 991 din Legea nr. 303/2004 în cazul în care judecătorul național este sancționat disciplinar pentru că nu a aplicat deciziile CCR și ÎCCJ obligatorii contrare dreptului UE și a aplicat direct dreptul Uniunii? Deciziile CJUE au prioritate față de deciziile obligatorii ÎCCJ și CCR, când sunt contrarii față de acestea?
În motivare arată că prin decizia nr. 265/2014, CCR a emis o restricție asupra dreptului intern, care indirect operează și asupra art. 49 alin. 1 din Cartă. Preambulul Cartei prevede interpretarea Cartei de către instanțele Uniunii, competență oferită prin art. 9 Fdin Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, dreptul UE a devenit neclar pe teritoriul României.
Pe de altă parte judecătorul are o obligație de restrângere prin art. 99 și 991 din Legea nr. 303/2004 de aplicare a deciziilor CJUE doar dacă nu există altele de la CCR și ÎCCJ contrarii, acestea din urmă fiind obligatorii.
Nici termenii de lege și pedeapsă nu mai sunt clari după decizia CCR 265/2014.
Ca atare se impune atât clarificarea dreptului.
Instanța pune în discuția părților cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg cu excepțiile invocate de către condamnat.
Avocatul din oficiu al condamnatului solicită admiterea cererii și sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg cu excepțiile invocate.
Procurorul pune concluzii de respingere a cererii și sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg cu excepțiile invocate ca nefondată.
Condamnatul contestator depune un memoriu prin care invocă excepția de neconstituționalitate a art.5 și 6 din actualul cod penal față de disp. art. 16 și art. 20 din Constituției rap. la art. 14 par.1 și art. 15 din Pactul Internațional O. cu privire la drepturile civile și politice, art. 6 par.1 și art. 7 par.1 din CEDO.
A doua excepție de neconstituționalitate vizează disp. art. 5, 7,1,238 din Lg.187/2012 față de art. 16,20,61 alin.1, art. 78 din Constituție.
În cadrul celei de-a treia excepție se invocă neconstituționalitatea disp. art. 49 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE și art. 7 par.1 din CEDO fațăd e disp. art. 61 alin.1 și art. 78 din Constituție.
Condamnatul solicită ca în situația în care vor fi respinse cererile privind sesizarea Curții Constituționale și ale Curții de Justiție Europene, să se dispună contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate până în prezent și depune în acest sens copia deciziei penale nr. 420/CO/11.06.2014 și minuta întîlnirii CSM cu președinți de curte vizând practica neunitară în materie penală.
Instanța pune în discuția părților cererile.
Procurorul solicită respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și respingerea cererii de contopire formulată de condamnat în cadrul contestației la executare.
Avocatul din oficiu al condamnatului solicită admiterea ambelor cereri.
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra contestației.
Avocatul din oficiu al condamnatului solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată în scris.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației la executare.
Condamnatul L. M. S. arată că există o hotărâre pronunțată de Tribunalul C.-S. pentru o parte din părțile vătămate ceea ce atrage un caz de stingere a pedepsei, în cauză neavând în vedere legea de dezincriminare pentru 40 de părți vătămate în urma pronunțării hotărârii mai înainte arătate intervenind împăcarea. Solicită aplicarea directă a normei comunitare și admiterea contestației inclusiv în ceea ce privește contopirea pedepselor.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2578/17.11.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A..
S-a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de L. M. S., fiul lui C. și I., născut la data de 03.07.1979, aflat în P. A., către Curtea de Apel Timișoara.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria A. a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 28.10.2015, condamnatul L. M. S., deținut în P. A., a formulat contestație la executare . În motivare a arătat că solicită să se constate stingerea unei părți din pedeapsă prin raportare la art.16 al.1 lit.e,I,j Cod Procedură penală. În drept a arătat că își întemeiază contestația pe prevederile art.598 al.1 lit.d Cod Proc.Penală.
La dosar a fost depusă adresa nr._/09.11.2015 a Penitenciarului București Rahova. (f.11), mandatul de executare a pedepsei nr.179/2013/12.03.2015 emis de Curtea de Apel Cluj(f.12), delegație asistență juridică din oficiu(f.18).
Având a se pronunța în prealabil asupra cererilor formulate de către contestator privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Constituționale, Curtea de Apel Timișoara constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.”
Astfel cum rezultă din textul legii mai sus citat, pentru a putea fi sesizată Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea unor dispoziții din legi și ordonanțe trebuie să fie întrunite cumulativ mai multe condiții:
Prima dintre condiții acestea aceea ca neconstituționalitatea dispoziției să fie invocată în fața unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial.
Această dispoziție este îndeplinită în cauză, contestatorul invocând neconstituționalitatea unor articole din codul penal în cadrul prezentului dosar aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara.
O a doua condiție este ca dispoziția legislativă să se afle în vigoare la momentul formulării cererii, condiție care în speța dedusă judecății este îndeplinită, disp. art. 5 și 6 din actualul cod penal, art. 5,7,10 și 238 din Legea nr. 187/2012 precum și cele ale art. 49 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE și art. 7 par.1 din CEDO fiind în vigoare la data prezentă.
O altă condiție care se cere este aceea ca dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale să nu fi fost anterior analizate de către judecătorul constituant.
În această situație, Curtea constată faptul că disp. art. 5 și 6 din actualul cod penal au făcut de-a lungul timpului obiectul controlului de constituționalitate, în speță pronunțându-se decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 pentru art. 5 din actualul cod penal și decizia nr. 727/2015 pentru art. 6 din actualul cod penal.
Și dispozițiile art. 5 și art. 10 din Legea nr. 187/2012 au făcut obiectul controlului de constituționalitate, în cauză pronunțându-se deciziile nr. 234/2015 și nr. 632/2014.
De asemenea, Curtea constată faptul că contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE și din Convenția CEDO, în raport cu dispozițiile din Constituția României, ceea ce nu poate fi analizat nici de către judecătorul din prezenta cauză și nici de către judecătorul constituant, dispozițiile Legii nr. 47/1992 prevăzând strict și limitativ în art. 2 alin. 1 faptul că „Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului.”
În ceea ce privește dispozițiile art. 7 și art. 10 din Legea nr. 187/2012, Curtea apreciază faptul că dosarul în care au fost invocate excepțiile de neconstituționalitate vizează o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d) c.p.p., și indiferent de modul de soluționare al acestor excepții, în cauză nu s-ar putea ajunge la o situație de stingere ori de micșorare a pedepsei, astfel că cererea condamnatului cu privire la solicitarea sesizării Curții Constituționale urmează a fi respinsă în întregime.
Referitor la sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene, se constată că și în această situație, contestatorul a făcut referiri la fondul cauzei și nu la perioada anterioară ulterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, astfel că și în acest caz cererea urmează a fi respinsă, indiferent de răspunsul dat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauză neputându-se modifica pedeapsa ce i-a fost aplicată condamnatului.
Analizând contestația petentului, instanța a constatat că acesta se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr.128/ 15.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ * în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 179/2013/12.03.2015.
Potrivit art.598 al.2 Cod Proc.Penală, în cazurile prevăzute la art.598 alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), adică instanța corespunzătoare instanței de executare din a cărei rază teritorială face parte locul de deținere.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, văzând că persoana privată de libertate L. M. S., deținut în P. A., se află în executarea pedepsei închisorii aplicată prin Sentința Penală nr.128/ 15.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ * în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 179/2013/12.03.2015 de către Curtea de Apel Cluj, instanța corespunzătoare instanței de executare din raza teritorială a locului de deținere fiind așadar Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 42 Cod procedură penală raportat la 598 al.2 Cod proc.Penală, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., fiind admisă și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei sesizări către Curtea de Apel Timișoara.
Cauza a fost înregistrată sub același număr la data de 18.12.2015 la Curtea de Apel Timișoara iar din cuprinsul celor arătate în contestație, Curtea reține următoarele:
Condamnatul a formulat contestație la executare în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d) c.p.p. cu referire la art. 1 Protocolul 4 din CEDO invocând temeiul stingerii unei părți din pedeapsă prin raportare la disp. art. 16 lit. e), i) și j) c.p.p.
Potrivit disp. art. 16 c.p.p. „acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă….e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent, ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.”
Dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. d) c.p.p. prevăd faptul că „contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri… lit. d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.”
Condamnatul prin contestația formulată a arătat faptul că în speță pedeapsa mai grea ce i-a fost aplicată s-a dispus în propria cale de atac, această situație putând fi cauză de contestație la executare în scopul constatării pragului de 10 ani dat în primul ciclu procesual.
Cu toate acestea, Curtea apreciază faptul că în speță condamnatul a invocat motive de fond prin care se urmărește reducerea pedepsei aplicate în urma efectuării unei rejudecări a cauzei și nu în urma intervenirii unor cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei ivite după momentul pronunțării hotărârii ce a fost contestată.
Atât practica judiciară cât și literatura de specialitate sunt unanime în a aprecia faptul că în situația formulării unei contestații la executare ce este întemeiată pe disp. art. 598 alin. 1 lit. d) c.p.p., atunci când se invocă o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, această cauză trebuie să fie ivită în cursul executării pedepsei, respectiv după rămânerea definitivă a hotărârii, cauză ce nu a fost avută în vedere la momentul soluționării pe fond a litigiului.
Astfel cum rezultă din cele relatate de către condamnat, în cuprinsul contestației situațiile invocate de acesta nu au apărut după momentul pronunțării hotărârii contestate, astfel că cererea formulată de acesta nu va putea fi admisă.
În ceea ce privește solicitarea condamnatului ca în speță să-i efectuată contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate de-a lungul timpului, Curtea constată faptul că dispozițiile art. 598 alin. 1 lit.d) c.p.p., prevăd situația unui caz de stingere ori de micșorare a pedepselor sau situația invocării amnistiei, prescripției ori a grațierii, cazuri care ar duce fie la micșorarea sau stingerea pedepselor și nici de cum la majorarea pedepsei ce urmează a fi executată, știut fiind faptul că în urma contopirii unor pedepse condamnatul urmează a executa pedeapsa rezultantă care nu poate fi mai mică decât pedeapsa cea mai grea pe care o execută acesta, la care urmează a se adăuga un spor de pedeapsă obligatoriu sau facultativ în funcție de legea penală mai favorabilă ce urmează a-i fi aplicată condamnatului.
Pentru motivele mai sus arătate, urmează ca în baza art. 597 rap la art. 598 alin. 1 lit. d C.p.p. să se respingă contestația la executare formulată de condamnatul L. M. S. împotriva sentinței penale nr. 128/15.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ *.
Se va respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Se va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare către stat și se va dispune plata sumei de 130 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu av. oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 597 rap la art. 598 alin. 1 lit. d C.p.p. respinge contestația la executare formulată de condamnatul L. M. S. împotriva sentinței penale nr. 128/15.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ *.
Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata sumei de 130 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu av. oficiu.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.01.2016.
PREȘEDINTE,
I. P.
GREFIER,
C. P.
Red. I.P./03.03.2016
Tehnored. C.P./4 ex/03.03.2016
| ← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
