Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 207/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 207/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 207/2016

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 207/A

Ședința publică de la 17 februarie 2016

Completul constituit din:

Președinte: D. V.

Judecător: F. I.

Grefier: A. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea, apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș împotriva sentinței penale nr. 405 din data de 26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, privind pe inculpatul N. T..

Dată fără citarea părților.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 09.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit termen pentru pronunțare la data de 17 februarie 2016, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 405 din data de 26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, în baza art. 295 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, s-a stabilit în sarcina inculpatului N. T. pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 45 CP și art. 67 alin. 2 CP, ca pedeapsă complementară, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g CP pe o perioadă de 1 an, în condițiile art. 68 CP.

În baza art. 45 CP și art. 65 alin. 1 CP, ca pedeapsă accesorie, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g CP.

În baza art. 83 alin. (1), (3) CP s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 85 alin. (1) CP pe durata termenului de supraveghere, inculpatul urmând să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C.-S., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) CP pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune C.-S..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 25 C.pr.pen. rap. la art. 397 C.pr.pen., art. 1357 și urm.C.civ,

a obligat inculpatul N. T. să plătească părții civile . SRL suma de_,32 lei despăgubiri civile.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat urmând a fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C.-S. înregistrat pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr._ la data de 30.04.2015, a fost trimis în judecată inculpatul N. T., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. și ped. de art. 295 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 03.03.2014, Poliția Caransebeș a fost sesizată prin plângere penală de către partea vătămată . SRL despre săvârșirea infracțiunii de delapidare de către angajatul său N. T. susținându-se că acesta fiind însărcinat să primească, înregistreze, livreze marfă și să încaseze contravaloarea mărfurilor livrate pe bază de factură, în ziua de 27.02.2014, după ce a livrat marfă la mai multe societăți comerciale si a primit contravaloarea facturilor, nu a mai predat banii încasați - în sumă de_,41 lei la casieria punctului de lucru din Caransebeș, sumă cu care se constituie parte civilă.

Inculpatul N. T. a fost angajat cu contract individual de muncă nr. 1329/14.06.2013 la . SRL, punctul de lucru Caransebeș, pe o perioadă nedeterminată, primind ca însărcinare de la șeful de depozit Enachiuc D. să primească marfă din depozit, să o livreze la beneficiari, să primească contravaloarea mărfii predate și să predea sumele încasate la casieria punctului de lucru. În această calitate de gestionar de fapt, inculpatul N. T. împreună cu martorii Bălătescu P. C. și I. I. au încărcat marfă de la depozitul punctului de lucru din Caransebeș, în baza facturilor ridicate din biroul de gestiune, pentru care au semnat de primire, după care s-au deplasat cu autovehiculul firmei pe ruta Armenis, Feneș, Teregova, Rusca Teregova, Globu R., Cornereva, Plugova și Mehadia, predând marfa însoțită de factură beneficiarilor și primind pe bază de chitanțe contravaloarea mărfurilor trecute pe facturi. Suma de_,41 lei a fost încasată de inculpatul N. T. conform chitanțelor eliberate de beneficiari, în prezența martorilor Bălătescu C. și I. I..

După încasarea sumelor de bani, inculpatul s-a prezentat în jurul orelor 20:30 la depozitul Caransebeș pentru a preda ambalajul ridicat de la beneficiari și în timpul descărcării ambalajelor le-a spus martorilor menționați că merge la biroul casierului pentru predarea banilor primiți de la beneficiari, dar nu a făcut acest lucru, iar din seara zile de 27.02.2014 acesta nu a mai fost văzut. Din verificările efectuate a rezultat că acesta nu se află în țară, fiind plecat peste hotare la muncă.

Prin ordonanța din data de 04.03.2014, s-a dispus de către organele de cercetare penală începerea urmăririi penale față de numitul N. T., pentru infracțiunea de delapidare, faptă prev. și ped de art. 295 C.p.rap. la art. 308 C.p.

Prin ordonanța din data de 29.07.2014 s-a dispus de către procuror efectuarea în continuare a urmăririi penale față de N. T., pentru infracțiunea prev. art. 295 C.p., iar prin ordonanța din 23.02.2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul N. T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, faptă prev. și ped de art. 295 C.p.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu se susține cu următoarele mijloace de probă: plângere penală (f. 11), declarațiile martorilor Bălătescu P. C., I. I. și S. N. (f. 234-238), contractul de angajare al inculpatului la . SRL (f 29-54), situația prejudiciului (f. 13-27), referatele de predare a mărfii, chitanțele de predare a banilor și declarațiile beneficiarilor (f. 58-208), dovezile de căutare a inculpatului (f. 244-264), fișa de cazier a inculpatului (f. 239-240).

Prin încheierea de cameră preliminară din 21.07. 2015 în baza art. 346 alin. 2 Cpp s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății, dispunându-se citarea părților.

Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată persoana vătămată . SRL s-a constituit parte civilă cu suma de_,32 lei despăgubiri civile.

Deși legal citat la ultimul domiciliu cunoscut, cu mandate de aducere, prin afișare la ușa instanței, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de fond, iar prin adresa din 17.11.2015 ANP a comunicat că inculpatul nu se află încarcerat în unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor.

La dosar s-au depus înscrisuri și au fost audiați martorii I. I. (fila 58) și Bălătescu P. C. (fila 59).

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul N. T. a fost angajat cu contract individual de muncă nr. 1329 din 14.06.2013 la . SRL, punct de lucru Caransebeș, pe perioadă nedeterminată, primind ca însărcinare de la șeful depozitului – martorul Enachiuc D. – primirea mărfii din depozit, livrarea la furnizori, primirea contravalorii mărfurilor predate cu factură și predarea sumelor încasate, la casieria punctului de lucru.

În ziua de 27.02.2014 inculpatul împreună cu martorii Bălătescu P. C. și I. I. au încărcat marfă de la depozitul punctului de lucru Caransebeș, în baza facturilor ridicate din biroul de gestiune, pentru care a semnat de primire inculpatul, după care s-au deplasat cu autovehiculul firmei pe ruta Armeniș, feneș, Teregova, Rusca, Globu R., Cornereva, Plugova și Mehadia, predând marfa însoțită cu factură beneficiarilor și primind pe bază de chitanță contravaloarea mărfurilor în sumă totală de_,32 lei. Activitatea de primire a mărfurilor, predarea la beneficiari și primirea pe bază de chitanțe a contravalorii facturilor s-a desfășurat în prezența martorilor Bălătescu C. și I. I.. După încasarea sumelor de bani inculpatul s-a prezentat, în jurul orelor 20.30 la Depozitul Caransebeș pentru a preda ambalajul ridicat de la beneficiari și sumele încasate, dar nu a făcut acest lucru, iar din seara zilei de 27.02.2014 nu a mai fost văzut.

Instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: plângere penală (f. 11), declarațiile martorilor Bălătescu P. C., I. I. și S. N. (f. 234-238), contractul de angajare al inculpatului la . SRL (f 29-54), situația prejudiciului (f. 13-27), referatele de predare a mărfii, chitanțele de predare a banilor și declarațiile beneficiarilor (f. 58-208), dovezile de căutare a inculpatului (f. 244-264), fișa de cazier a inculpatului (f. 239-240) cu declarațiile martorilor I. I. (fila 58) și Bălătescu P. C. (fila 59) audiați în faza de judecată, dar și cu situația facturilor și chitanțelor centralizate prin înscrisurile de la filele 15-17 dosar.

În drept, fapta inculpatului N. T. de însușire, în interesul său a sumei de bani –_,32 lei – pe care o administra din încasările administratorului . SRL constituie infracțiunea de delapidare pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică potrivit art. 295 C.p. Totodată inculpatul se află în situația prevăzută de art. 308 C.p. întrucât, în calitate de angajat al . SRL a primit însărcinarea de a preda marfa din depozit, de a o preda pe bază de factură la beneficiari, de a primi contravaloarea facturilor și de a preda banii încasați la casieria depozitului, situație față de care limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției prev. de disp. art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și a acceptat posibilitatea producerii prin săvârșirea faptei de pericol.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. art. 74 Cod penal, „împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială”.

Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Astfel fiind, apreciind că pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului și ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale, instanța de fond s-a orientat spre minimul pedepsei închisorii redus în condițiile art. 308 CP și apreciind că stabilirea pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare este de natură a duce la atingerea scopului pedepsei, în baza art. 295 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, a stabilit în sarcina inculpatului N. T. pedeapsa de:

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Totodată, ca urmare a dispozițiilor exprese ale art. 295 CP, în baza art. 67 alin. 2 CP, ca pedeapsă complementară, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g CP pe o perioadă de 1 an, în condițiile art. 68 CP și văzând că potrivit art. 65 CP pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, în baza art. art. 65 alin. 1, ca pedeapsă accesorie, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g CP.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța de fond a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare; inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, împlinându-se însă termenul de reabilitare; iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, de faptul că nu se poate reține că acesta s-a sustras de la urmărirea penală sau judecată, fiind plecat de la domiciliu anterior începerii urmăririi penale, instanța de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, instanța apreciind că nu se impune obligarea inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat redus în condițiile art. 308 CP este de 4 ani și 6 luni închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 85 alin. (1) CP pe durata termenului de supraveghere, inculpatul urmând să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C.-S., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) CP pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune C.-S..

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în raport de probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 1357 și urm.C.civ, între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat părții civile existând legătură de cauzalitate, astfel că, acesta a fost obligat la repararea prejudiciului. La stabilirea cuantumului daunelor materiale ce urmează a fi acordate părții civile, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și înscrisurile depuse la filele 58-208 d.u.p, respectiv 15-17 dosar necontestate, și a constatat ca dovedite daune materiale în cuantum total de_,32 lei reprezentând sumelor încasate de inculpat în data de 27.02._, astfel că în baza art. 25 C.pr.pen rap. la art. 397 C.pr.pen., art. 1357 și urm. C.civ, a obligat inculpatul N. T. să plătească părții civile . SRL suma de_,32 lei despăgubiri civile.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat a fost avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Împotriva sentinței penale nr. 405 din 26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș, criticând sentința apelată sub aspectul nerespectării prevederilor art. 54 C.pen. și art. 65 alin.3 C.pen.

În motivare se arată că, în conformitate cu mențiunile din art. 396 C.pr. pen. termenul hotărâre de condamnare nu include și sancțiunea de amânare a aplicării pedepsei, cele două noțiuni fiind tratate distinctiv în cuprinsul acestui articol.

Având în vedere că pedeapsa stabilită de instanța de judecată pentru inculpatul N. T. a fost de 1 an și 6 luni cu aplicarea prevederilor art. 83 C.pen., procurorul apreciază că nu se puteau aplica și pedepse accesorii pentru că, așa cum s-a arătat, pentru stabilirea și a acestor sancțiuni penale este nevoie de existența unei hotărâri de condamnare, condiție care nu este îndeplinită în cauză.

În concluzie, procurorul apreciază că prima instanța de judecată trebuia să aplice în cauză doar pedepsele complementare nu și pedepse accesorii, în condițiile în care a stabilit o pedeapsă principală cu aplicarea prev. art. 83 C.pen..

În sensul celor arătate, procurorul a făcut referire la opinia exprimată în lucrarea D. Penal – Partea generală ediția 2 de M. U. editura CH B. 2015, în care, la fila 293 se arată că: „pentru a putea fi aplicată o pedeapsă accesorie trebuie îndeplinite următoarele condiții: a) instanța de judecată să fi pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului persoană fizică majoră la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii; b) nu este îndeplinită această condiție dacă soluția pronunțată este condamnarea la pedeapsa amenzii … sau amânarea aplicării pedepsei ori renunțarea la aplicarea pedepsei”.

Pentru aceste considerente, procurorul solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și, în rejudecare o corectă aplicare a legii.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș este fondat însă nu pentru motivele invocate ci pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.

Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul N. T. a fost angajat cu contract individual de muncă nr. 1329 din 14.06.2013 la . SRL, punct de lucru Caransebeș, pe perioadă nedeterminată, primind ca însărcinare de la șeful depozitului – martorul Enachiuc D. – primirea mărfii din depozit, livrarea la furnizori, primirea contravalorii mărfurilor predate cu factură și predarea sumelor încasate, la casieria punctului de lucru.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, Curtea constată că prima instanță a făcut o individualizare corectă în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, cât și de stările și circumstanțele în care a fost comisă fapta. Astfel, s-a avut în vedere caracterul grav al faptei săvârșite, valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin comiterea faptei, dar și persoana inculpatului, care anterior nu a mai fost condamnat, atitudinea procesuală a acestuia care nu s-a prezentat pe parcursul procesului penal, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Raportat la aceste criterii Curtea apreciază că pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 Cod penal, cu aplicarea art. 308C.pen., este suficientă și în măsură să conducă la o reeducare a inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.

În ce privește pedeapsa complementară, în mod corect a reținut instanța de fond că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Prin urmare, în mod judicios prima instanță a aplicat inculpatului ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a,b și g Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Referitor la pedepsele accesorii, Curtea reține că potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a,b,d-o Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Ca atare, în măsura în care instanța apreciază că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi și aplică această pedeapsă, atunci raportat la dispozițiile art. 65 alin. 1 Cod penal, trebuie să aplice și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a,b și g Cod penal.

Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea constată că în mod judicios a reținut judecătorul fondului că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei, respectiv cele referitoare la pedeapsa stabilită și infracțiunea săvârșită, precum și cele referitoare la inculpat, și în raport de persoana acestuia, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și posibilitățile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, însă se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.

Dispunând amânarea pedepsei principale a închisorii în condițiile art. 83 Cod penal, judecătorul fondului trebuia analizeze și regimul pedepselor complementare și accesorii. Chiar dacă în lege nu se prevede expres, Curtea consideră că amânatrea aplicării pedepsei principale atrage implicit și amânarea aplicării pedepselor complementare și accesorii a interzicerii exercitării unor drepturi care au fost stabilite pe lângă pedeapsa principală.

Nu poate fi primită critica parchetului că în situația amânării aplicării pedepsei nu poate fi stabilită și pedeapsa accesorie ci numai pedeapsa complementară, întrucât, așa cum s-a arăta mai sus, potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, dacă instanța a stabilit pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, atunci trebuie să stabilească și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

C atare, în baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș, împotriva sentinței penale nr. 405 din 26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .

Va desființa sentința atacată numai sub aspectul amânării pedepselor și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 83 alin.1,3 Cod penal, va amâna aplicarea pedepsei închisorii și a pedepselor complementare și accesorii pe durata unui termen stabilit potrivit art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Va menține în rest sentința atacată.

Va dispune virarea sumei de 260 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat oficiu.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș, împotriva sentinței penale nr. 405 din 26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .

Desființează sentința atacată numai sub aspectul amânării pedepselor și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 83 alin.1,3 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii și a pedepselor complementare și accesorii pe durata unui termen stabilit potrivit art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Menține în rest sentința atacată.

Dispune virarea sumei de 260 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat oficiu.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17.02.2016.

Președinte Judecător

D. V. F. I.

Grefier

A. S.

Red.D.V./25.02.2016

Tehnored. A.S./19.02.2016/5ex

Judecătoria Caransebeș: N. L.

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Mandat european de arestare. Sentința nr. 45/2016. Curtea de... →

Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 207/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 207/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA