Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 14/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 14/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 14/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ operator 2711

DECIZIE PENALĂ Nr. 14/A

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. N.

Judecător L. Ani B.

Grefier A. J.

Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul E. C. M. împotriva sentinței penale nr. 337 din 26.10.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru inculpatul lipsă, avocat ales A. Carin, lipsă partea civilă intimată.

Procedura de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar de către inculpat a motivelor de apel și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, achitarea în baza art. 16 alin.1 lit.b C.p.p. Arată în motivare că nu s-a probat faptul că țigările găsite asupra inculpatului provin din contrabandă sau erau destinate săvârșirii acesteia, așa cum prevede art. 270 al.3 din Legea 86/2006 și nici faptul că inculpatul cunoștea modalitatea în care țigările au fost introduse în țară. Arată și faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cea prev. de art. 270 al.3 este o infracțiune corelativă, condiționată de săvârșirea anterioară a infracțiunii de contrabandă prev. de alin.1 sau 2, fiind vorba de o infracțiune conexă cu incriminarea cadru, în sensul că săvârșirea uneia dintre ele este condiționată de preexistența celeilalte. A mai arătat că nu s-a făcut dovada că țigaretele cu care inculpatul a fost depistat și anume în valoare de 4309 lei au fost introduse în țară printr-o infracțiune de contrabandă, iar declarația inculpatului în sensul că i s-a spus să ascundă țigările ar trebui interpretată în sensul că acesta credea că fapta comisă constituie contravenție și poate primi amendă.

Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, în cauză fiind conturată latura subiectivă a infracțiunii prev. de art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 337/26.10.2015 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, în baza art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 rep. S-a dispus condamnarea inculpatului E. C. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Contrabandă”.

În baza art. 66 aliniat 1 lit. a și b Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 aliniat 1 raportat la art. 66 aliniat 1 lit. a și b Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 aliniat 1 Cod penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune T., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 aliniat 2 lit. b Cod penal s-a impus inculpautlui să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune T..

În baza art. 93 aliniat 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Lugoj sau Inspectoratului Școlar T. pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 aliniat 4 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

În baza art.397 alin.1 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T. sens în care, în baza art.19 și 23 aliniat 3 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 1117 lei reprezentând accesorii rămase neachitate. Ia act de achitarea parțială a prejudiciului în cuantum de 4309 lei.

În baza art.112 lit. ”f” Cod penal, s-a dispus confiscarea a 360 pachete țigarete marca „Trokadero Slims Blue” și 14 pachete țigarete marca „Marble” aflate în custodia DRV T., ridicată cu adeverința de reținere a bunurilor nr.197A din 19.06.2014 . nr._.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. nr.609/P/19.06.2015 a fost trimis în judecată inculpatul E. C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de „Contrabandă” prevăzută de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 rep.

Prin actul de inculpare s-a reținut că în data de 15.05.2014, în jurul orelor 20.10, în localitatea Denta, județul T., în dreptul imobilului cu nr.977, agenți din cadrul Poliției orașului D. au oprit pentru control autoturismul marca „Dacia L.” cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpat. Lucrătorii de poliție au procedat la controlul amănunțit al autoturismului, ocazie cu care a fost descoperită ascunsă, în interiorul portierelor dreapta și stânga spate, cantitatea de 360 pachete cu țigări marca „Trokadero Slims Blue”, fără timbru, iar într-o “cupolă taxi” din portbagajul autoturismului au găsit un număr de 14 pachete cu țigări marca „Marble”, nemarcate fiscal. Întreaga cantitate de țigări a fost ridicată de la inculpat și predată Direcției Regionale Vamale conform Adeverinței de Reținere a Bunurilor nr.197A din 19.06.2014 . nr._. Tot în interiorul autoturismului, sub scaunele din față și în portbagaj, au fost găsite un număr de 27 sticle cu erbicid, sigilate, de 1 l fiecare, marca Siran 40 .. Cu ocazia constatării faptei, inculpatul E. C.-M. a declarat că întreaga cantitate de țigări identificată asupra sa a cumpărat-o cu puțin timp înainte de a fi oprit respectiv înainte de ., de la o persoană de sex masculin pe care nu o cunoaște, în schimbul căreia a plătit suma de 400 euro, a ascuns pachetele cu țigări în locurile în care au fost găsite la control, urmând să le transporte la domiciliul său și să le folosească pentru consum propriu. Cu privire la cele 27 sticle cu erbicid, a declarat că le-a cumpărat în cursul acelei zile din Serbia, orașul Vrsac, de la un magazin. Ulterior, numitul E. C.-M. a refuzat să dea declarații în calitate de suspect și inculpat.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul s-a prelevat de dreptul la tăcere.

În dosarul de urmărire penală Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Direcția Regională Vamală a comunicat că valoarea în vamă a țigaretelor deținute și transportate de către inculpat la data de 15.05.2014 este de 630 lei, iar prejudiciul creat bugetului de stat este în sumă de 4309 lei, din care taxe vamale în sumă de 363 de lei, accize în valoare de 2990 lei și TVA în valoare de 956 lei (filele 24-25). Aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4309 lei.

Inculpatul E. C.-M. a depus la dosar Ordinul de plată nr.1/20.05.2015 din care rezultă că a depus în contul Biroului Vamal Timișoara contravaloarea prejudiciului.

La data de 15 iulie 2015 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara a depus la dosar cerere de constituire ca parte civilă și a arătat că se constituie parte civilă cu aceeași sumă de 4309 lei cu dobânzi și penalități de întârziere aferente acestei sume începând cu data săvârșirii infracțiunii și până la data plății integrale. Totodată a arătat că inculpatul a achitat suma de 4309 lei în contul de garanții la BVI Timișoara fără a i se întocmi decizie pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite la controlul vamal. (f.13-18)

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 11 august 2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. (f.24-25)

În fața instanței, ulterior citirii în extras a rechizitoriului, inculpatul a arătat că nu înțelege să uzeze de procedura recunoașterii vinovăției respectiv să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor depuse de părți, dar este de acord să dea declarație, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosar. (f.49-50)

Astfel inculpatul arătat că la în data de 15.05.2014, în jurul orelor 20.00, s-a deplasat de la domiciliu până în localitatea Stamora Germană pentru a transporta acolo o persoană care l-a angajat, întrucât el desfășoară activități de taximetrie. S-a deplasat înspre localitatea Moravița și acolo a găsit o persoană care vindea țigări la un preț mai mic decât în magazine. A arătat că nu și-a pus problema de unde provin acele țigări deși nu erau marcate fiscal, a cumpărat 360 pachete țigări marca „Trokadero Slims Blue” și 14 pachete cu țigări marca „Marble”, pe care intenționa să le folosească pentru a-i recompensa pe muncitorii care îl ajutau la cultivarea trenului și în gospodărie și pentru a le fuma cu familia. A plătit pentru aceste țigări peste 1000 lei dar nu-și amintește exact suma. A învederat că a fost oprit la un control pe raza localității Moravița sau Denta, nu-și amintește exact și au fost găsite țigările în mașina sa.A mai arătat că țigările erau ascunse în portierele mașinii sub tapițerie.La întrebarea instanței de ce a procedat astfel a răspuns că persoana care i-a vândut țigările i-a spus să le ascundă pentru că în cazul în care va fi oprit va avea probleme, astfel că a ascuns țigările în portierele mașinii sub tapițerie. Chiar și atunci nu și-a dat seama că săvârșește o faptă ilegală. A apreciat că este firesc să-și transporte lucrurile ascunse.Cu privire la latura civilă a arătat că este de acord să plătească suma rămasă neachitată cu care A. s-a constituit parte civilă respectiv de 1117 lei.Totodată, inculpatul și-a dat acordul în a presta muncă neremunerată în folosul comunității. (f.49-50)

Analizând materialul probator administrat, instanța a reținut ca stare de fapt, că în data de 15.05.2014, în jurul orelor 20.10, inculpatul E. C. M. a deținut și transportat cu autoturismul marca „Dacia L.” cu numărul de înmatriculare_, cantitatea de 360 pachete cu țigări marca „Trokadero Slims Blue” și 14 pachete cu țigări marca „Marble”, nemarcate fiscal, cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Din verificarea fișei de cazier judiciar s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale. (f.10 d.u.p.).

În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „Contrabandă” (asimilată) prevăzută de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 rep. text de lege în temeiul căruia inculpatul va fi condamnat.

Această faptă, constă în deținerea, preluarea și transportul bunurilor care trebuie plasate sub un regim vamal (țigări provenit din Republica Serbia) cunoscând că acesta provine din contrabandă. Cunoașterea de către inculpat a provenienței mărfurilor transportate a rezultat din declarația acestuia și din împrejurarea că nu avea acte de achiziție. Astfel, inculpatul deși a susținut că nu cunoștea proveniența bunurilor nu a avut o explicație de unde credea dumnealui că provin acele țigarete vândute pe stradă la un preț foarte mic, respectiv mai puțin de jumătate din prețul oricărui pachet de țigarete comercializat în rețelele comerciale autorizate. Pe de altă parte în declarația dată a arătat că a fost avertizat de vânzătorul țigărilor să le ascundă. Astfel în acel moment avea reprezentarea faptului că deținerea și transportarea acelor țigarete este ilegală și cu toate acestea nu s-a oprit din activitatea sa, le-a cumpărat și le-a ascuns în portierele mașinii și în cupola taxi. Mai mult țigările nu aveau aplicate timbre ceea ce dovedește că inculpatul a aflat înainte de a le achiziționa că sunt provenite din contrabandă, știut fiind de orice fumător cum este și inculpatul potrivit susținerii sale, că țigările care sunt comercializate legal au timbru fiscal astfel încât era conștient de activitatea sa ilegală a acționat cu intenție, având reprezentarea faptului că aduce atingere relațiilor sociale care ocrotesc producerea și comercializarea de produse accizabile și regimul vamal.

Inculpatul deși nu recunoaște fapta și se consideră nevinovat solicitând achitarea a plătit suma de 4309 lei reprezentând prejudiciul inițial și prin declarația dată în fața instanței a consimțit să achite și diferența solicitată de ANAQF reprezentând accesorii (penalități de întârziere).

În concluzie, s-a apreciat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii anteprecizate.

Cât privește apărarea inculpatului, făcută prin avocat ales, și anume că fapta sa nu ar constitui infracțiune ci contravenție, s-a apreciat că este eronată și nu poate fi primită. Mai mult, avocata inculpatului, este într-o gravă eroare susținând că nu se poate reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii făcând permanent referire la art.270 alin.2 în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru o cu totul altă infracțiune și anume cea prevăzută de art.270 alin.3.

Pentru lămurirea acestui aspect instanța a făcut precizarea că la cele trei aliniate ale art.270 din Codul vamal (Legea nr.86//2006 modificată prin OUG nr.54/2010) sunt prevăzute modalități distincte de realizare a infracțiunii de „Contrabandă”.Astfel, pentru existența infracțiunii de contrabandă, în forma prevăzută în art.270 alin.1, cerința este doar aceea ca mărfurile - indiferent de natura acestora - să fie introduse sau scoase din țară, prin orice mijloace și prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, în timp ce pentru existența modalității prevăzută de alin.2 se cer alte condiții speciale, adică mărfurile să fie introduse sau scoase din țară prin locurile stabilite pentru control vamal și, după caz, fie să aibă o valoare în vamă mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; fie să aibă loc de două ori în decursul unui an, dacă se realizează prin sustragere de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; fie să privească înstrăinarea, sub orice formă, de mărfuri aflate în tranzit vamal.Forma asimilată contrabandei prevăzută de alin.3, are menirea să sancționeze acele acte materiale (precum colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal), pentru existența acestei forme fiind impusă o condiție subiectivă, făptuitorului cerându-i-se să cunoască, să știe că bunurile fie provin din contrabandă (respectiv prin una din modalitățile arătate la aliniatele precedente) fie sunt destinate săvârșirii contrabandei.

Față de aceste argumente, instanța mai învederează că la cele trei aliniate ale articolului 270 nu sunt reglementate modalități alternative de realizare a infracțiunii de contrabandă, ci trei modalității distincte, unele dintre acestea având conținut alternativ. În concluzie, ceea ce face distincție între cele trei modalități ale infracțiunii prevăzută de art.270 este legată de locul săvârșirii acesteia, astfel pentru modalitatea prevăzută la alin.(1), bunurile trebuie să fie introduse sau scoase din țară prin „alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal”, pentru modalitatea prevăzută la alin.(2) bunurile trebuie să fie introduse sau scoase din țară prin „locurile stabilite pentru control vamal” iar pentru forma prevăzută la alin.(3) trebuie ca făptuitorul să știe că bunurile au fost introduse sau sunt destinate să fie scoase în/din țară prin modalitățile descrise mai sus. Așa fiind, în speță inculpatul a comis fapta pe teritoriul comunitar și nu în punctul vamal fiind depistat la 20 de kilometri de punctul vamal în această situație fapta există fără limita vreunei cantități de țigări ce este deținută, colectată, transportată, etc. fiind necesară doar condiția cunoașterii provenienței mărfii condiție care este îndeplinită.Pe de altă parte inculpatul nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa și nici nu este veridică o asemenea apărare.

La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului au fost avute în vedere, criteriile generale de individualizare reglementate de art.74 Cod penal, precum și circumstanțele personale și reale. Pe de o parte s-au avut în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, faptul că inculpatul a transportat cu autoturismul pe care îl conducea produse accizabile, respectiv țigări, cantitatea mare de marfă deținută în afara legii și prejudiciul cauzat Statului Român prin fapta sa care este foarte mare dar recuperat parțial. Totodată s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că în faza de urmărire penală a uzat de dreptul la tăcere și nu a dat vreo declarație, iar în faza de judecată a dat declarație prin care a încercat însă să inducă în eroare instanța. S-a mai avut în vedere nivelul de educație mediu al acestuia, vârsta de 35 de ani și situația familială și socială de persoană căsătorită, angajat ca șofer de taxi la o societate comercială. Față de aceste criterii, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.

Cât privește individualizarea executării pedepsei aplicate, instanța a reținut dispozițiile art.91 Cod penal, și în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, astfel că s-a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 2 ani și 6 luni închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Procedând la judecarea acțiunii civile, formulate în cadrul procesului penal s-a constatat că partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice T., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4309 lei la care se adaugă obligații accesorii. Inculpatul a achitat această sumă cu Ordinul de plată nr.1/20.05.2015. (f.31) Astfel partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1117 lei reprezentând accesoriile rămase neachitate. (f.40)

Inculpatul, în declarația dată a arătat că recunoaște prejudiciul cauzat Statului Român și este de acord cu suma solicitată de partea civilă în cuantum de 1117 lei reprezentând accesoriile rămase neachitate. (f.49-50), astfel că în baza prevederilor art.19 și 23 alin.3 Cod procedură penală instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1117 lei reprezentând accesorii rămase neachitate și a luat act de achitarea parțială a prejudiciului în cuantum de 4309 lei.

Întrucât deținerea celor 360 pachete țigarete marca „Trokadero Slims Blue” și 14 pachete țigarete marca „Marble” aflate în custodia DRV T., ridicate cu adeverința de reținere a bunurilor nr.197A din 19.06.2014 . nr._, este interzisă de lege, în temeiul prevederilor art.112 lit.„f” Cod penal instanța a dispus confiscarea lor.

Împotriva sentinței penale nr. 337 din 26.10.2015 pronunțată de Judecătoria D. a declarat apel, în termenul legal, inculpatul E. C. M., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 24.11.2015.

În motivele de apel formulate de inculpat s-a solicitat achitarea în baza art. 16 al.1 lit. b C.p.p arătându-se că fapta pentru care a fost condamnat cuprinde ca și element esențial condiția ca să fi știut că bunurile, respectiv țigările, provin din contrabandă, lucru nedovedit în cauză. S-a mai susținut că infracțiunea prev. de art. 270 al.3 este o infracțiune corelativă, condiționată de săvârșirea anterioară a infracțiunii de contrabandă prev. de alin.1 sau 2, fiind vorba de o infracțiune conexă cu incriminarea cadru, în sensul că săvârșirea uneia dintre ele este condiționată de preexistența celeilalte. S-a mai arătat că, având în vedere valoarea țigaretelor cu care inculpatul a fost depistat, anume 4309 lei, nu s-a probat cu certitudine că acestea au fost introduse în țară printr-o infracțiune de contrabandă, simpla mențiune din rechizitoriu potrivit căreia cunoașterea provenienței ilicite a bunurilor a fost dovedită prin modul în care inculpatul a intrat în posesia acestora, nefiind suficientă pentru a dovedi săvârșirea infracțiunii, organele judiciare având sarcina de a proba dincolo de orice îndoială că țigările depistate provin din contrabandă și că inculpatul cunoștea acest fapt, aspect nedovedit în cauză.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu potrivit art. 417 al.2 cpp, instanța de apel apreciază că apelul declarat de inculpat este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate.

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care rezultă că la data de 15.05.2014 în jurul orelor 20,10 inculpatul E. C. M. a deținut și transportat cu autoturismul marca Dacia L. o cantitate de 360 pachete de țigări marca Trokadero Slims Blue și 14 pachete cu țigări marca Marble, nemarcate fiscale, cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Apărarea inculpatului a fost centrată pe ideea necunoașterii provenienței țigărilor descoperite asupra lui, precum și a condiționării existenței infracțiunii de contrabandă în varianta reglementată de art. 270 al.3 din Legea nr. 86/2006 de săvârșirea anterioară a infracțiunii de contrabandă prev. de alin.1 sau 2, fiind vorba de o infracțiune conexă cu incriminarea cadru, în sensul că săvârșirea uneia dintre ele este condiționată de preexistența celeilalte.

În ceea ce privește susținerile inculpatului apelant în sensul că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată cuprinde ca și element esențial condiția cunoașterii provenienței din contrabandă a țigărilor deținute, instanța de apel reține că art. 270 al.3 din Legea nr. 86/2006 sancționează cu pedeapsa închisorii prevăzute la alin. 1, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, „ colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mf care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”. În conformitate cu dispozițiile citate, pentru existența infracțiunii asimilate contrabandei este necesar ca activitățile incriminate să privească bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă. Din acest text se desprind două condiții cu privire la obiectul material al infracțiunii și o condiție cu privire la latura subiectivă a acesteia, respectiv ca bunurile să fie plasate sub un regim vamal și să provină din contrabandă și făptuitorul să fi cunoscut împrejurarea că bunurile provin din contrabandă. Codul vamal prevede în art. 3 pct. 20 lit a-h care sunt regimurile vamale, respectiv punerea în circulație, tranzitul, antrepozitarea vamală, perfecționarea activă, transformarea sub control vamal, admiterea temporară, perfecționarea pasivă și exportul, enumerare care are un caracter limitativ. În ceea ce privește primul regim vamal cel al punerii în circulație, art. 101 din Cod vamal prevede că punerea în circulație conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri românești, sens în care titularii punerii în circulație a mărfurilor destinate unei anumite utilizări sunt obligați să înștiințeze autoritatea vamală care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător utilizării. Prin hotărârea nr. 32 din 11.12.2015 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - s-a stabilit că noțiunea de contrabandă utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 al.3 din Legea nr.86/2006 privind codul vamal al României, în sintagma „ cunoscând că acestea provin din contrabandă” privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal,ori introducerea în tară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal. Prin urmare pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii asimilate contrabandei prev. de art.270 al.3 Cod vamal, este necesar ca făptuitorul să cunoască fie împrejurarea că bunurile au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, fie că bunurile au fost introduse in țară prin locuri stabilite pentru controlul vamal însă aceasta s-a făcut prin sustragerea de la plata taxelor și valoarea în vamă a bunurilor. Pentru a fi reținută în concret infracțiunea asimilată contrabandei este necesar ca pe baza probatoriului administrat, organele judiciare să rețină una sau unele din modalitățile alternative ale infracțiunii de contrabandă, cu arătarea motivului pentru care și-au format convingerea că bunurile ar proveni din contrabandă. Instanța de apel își însușește opinia apărării în sensul că simplul fapt că bunurile au aplicate timbre fiscale străine nu înseamnă decât existența unei presupuneri că aceste bunuri ar putea proveni din țara care a emis timbrele fiscale.

Conform dispozițiilor art. 396 alin. 2 C.p.p. instanța poate pronunța condamnarea inculpatului dacă se constată, dincolo de orice îndoială, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Dacă din ansamblul materialului probator nu se poate reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei ce a făcut obiectul trimiterii în judecată și, în ciuda eforturilor din faza de cercetare judecătorească, dubiile nu au putut fi înlăturate, persistând o stare de incertitudine, aceasta exclude posibilitatea pronunțării unei hotărâri de condamnare, în cauză operând principiul in dubio pro reo, ideea de certitudine, care trebuie să fundamenteze o soluție de condamnare neputându-se contura.

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 C.p.p., probele nu au o valoare dinainte stabilită, ci aprecierea lor se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului. Principiul liberei aprecieri a probelor, prevăzut în art. 103 alin. 1 C.p.p., lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate; iar principiul aflării adevărului, consacrat de art 5 C.p.p., impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul. În același timp, conform art. 100 din Codul de procedură penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată și art. 99 din Codul de procedură penală instituie dreptul inculpatului de a proba lipsa de temeinicie a probelor, el beneficiind pe tot parcursul procesului penal de prezumția de nevinovăție. Conform dispozițiilor art. 4 C.p.p. orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă; în același sens fiind și dispozițiile art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O. care prevăd că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. În caz de îndoială asupra vinovăției, dacă această îndoială nu este înlăturată de noi probe, prezumția de nevinovăție subzistă, întrucât orice îndoială profită inculpatului (in dubio pro reo). Principiile sus menționate au fost aplicate în speță atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, efectuându-se o analiză completă și judicioasă a probatoriului administrat în cauză.

În declarația dată de către inculpat în cursul judecății – fila 49 dosar fond, acesta arată că s-a deplasat de la localitatea de domiciliu, respectiv Lugoj, la Stamora Germană pentru a transporta o persoană, inculpatul desfășurând activități de taximetrie și s-a deplasat înspre localitatea Moravița, unde a întâlnit o persoană care vindea țigări la un preț mai mic decât cel cu care asemenea țigări se vând în magazin și a cumpărat 360 pachete țigări marca Trocadero Slims Blue și 14 pachete țigări marca Marble pe care intenționa să le folosească pentru a-și recompensa muncitorii care îl ajutau la cultivarea terenului și în gospodărie, cât și pentru consumul propriu. Inculpatul mai arată că deși țigările nu erau marcate fiscal nu și-a pus problema provenienței acestora, iar la controlul organelor de poliție țigările achiziționate au fost găsite ascunse în portierele mașinii sub tapițerie, la indicațiile persoanei de la care le-a achiziționat, care i-a sugerat că ar fi bine să le ascundă întrucât dacă ar fi oprit ar avea probleme. Aceiași declarație a fost dată de către inculpat și în cursul urmăririi penale – fila 8-9 dosar UP, inculpatul arătând că își menține declarația de martor dată la data de 15.05.2014 - fila 14 dosar UP și în care povestește aceiași stare de fapt ca și cea descrisă în fata instanței de judecată, cu precizarea că țigările găsite asupra sa au fost achiziționate de la un PECO dezafectat situat într-o curbă pe partea stângă înainte de .. În declarația dată în cursul urmăririi penale inculpatul arată că a achiziționat țigările menționate mai sus și aflate în două plase, țigări pe care ulterior le-a ascuns în portierele stânga și dreapta spate și în cupola taxi din portbagajul mașinii, iar la controlul autoturismului realizat de către lucrătorii de poliție au fost descoperite țigările. În declarația dată de către inculpat acesta precizează că avea cunoștință că nu are voie să dețină astfel de pachete de țigări, dar le-a cumpărat deoarece prețul era mai mic decât cel din magazin și erau destinate consumului propriu și pentru ciobanii angajați. Prin urmare, în cursul urmăririi penale inculpatul a arătat că din proprie inițiativă a ascuns țigările în portierele mașinii și nu la îndrumarea persoanei de la care le-a cumpărat, apărare pe care inculpatul și-a formulat-o in cursul judecății. Instanța de apel constată că și martorul asistent S. D. V.- fila 20 dosar UP, care a fost de față în 15.05.2014 în fața sediului poliției D. când s-a efectuat controlul autoturismului condus de către inculpat, a relatat aceiași stare de fapt, în sensul că inculpatul a declarat că a achiziționat țigările de la o persoană de sex masculin pe care nu îl cunoaște contra sumei de 400 euro și că a ascuns țigările în portiera mașinii acolo unde au fost găsite de către lucrătorii de poliție.

Instanța de apel reține că în mod corect instanța de fond a dispus prin urmare condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în varianta reglementată de art.270 al.3 din Lg.86/2006, inculpatul având cunoștință despre caracterul ilicit al activității sale infracționale. Împrejurarea că țigările achiziționate de inculpat proveneau din contrabandă rezultă din propriile declarații din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul avea reprezentarea faptului că deținerea și transportarea acelor țigarete era ilegală, motiv pentru care le-a și ascuns în portierele mașinii și în cupola de taxi pentru a nu fi identificate în situația în care ar fi fost oprit in trafic. Mai mult, faptul că țigările nu aveau marcate timbre care să permită comercializarea țigărilor pe teritoriul României, dovedește că inculpatul, care potrivit propriilor declarații este fumător, avea cunoștință despre această obligativitate a marcării corespunzătoare, țigările achiziționate în această modalitate situându-se la un preț inferior celui cu care se comercializează pe piața internă în magazine. Toate aceste elemente conduc la concluzia cunoașterii de către inculpat a provenienței țigărilor, un argument în plus fiind și modalitatea în care țigările au fost achiziționate. Astfel, potrivit propriilor declarații, inculpatul a achiziționat țigările de la o persoană necunoscută de sex masculin, care se deplasa cu o bicicletă și care i-a făcut semn să oprească, inculpatul constatând că i se propune cumpărarea de țigări aflate în două plase, acestea petrecându-se la ., localitate de frontieră aflată la granița cu Serbia, fapt de natură a forma convingerea inculpatului că țigările cumpărate provin din acea țară, așa cum rezultă și din timbrul aplicat pe țigări.

S-a mai susținut de către apărare că infracțiunea de contrabandă nu are un caracter autonom și că existența ei este condiționată de săvârșirea anterioară a infracțiunii de contrabandă prev. de alin.1 sau 2, fiind vorba de o infracțiune conexă cu incriminarea cadru, în sensul că săvârșirea uneia dintre ele este condiționată de preexistența celeilalte. Instanța de apel apreciază pe de o parte că această chestiune a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin dezlegarea dată chestiunii de drept, iar pe de altă parte, caracterul autonom al infracțiunii reglementată de art. 270 al.3 din Lg 86/2006 derivă din conținutul constitutiv al incriminării care sancționează infracțiunile asimilate contrabandei, cărora le este descris elementul material al laturii obiective ce constă în „colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mf care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”. Instanța supremă în dezlegarea dată chestiunii de drept a explicat sintagma „ cunoscând că acestea provin cin contrabandă”, pentru a înlătura interpretările diferite date infracțiunii reglementată de textul incriminator și care făcea trimitere la sancționarea infracțiunii cu pedeapsa prevăzută la alin.1 al aceluiași articol. Prin urmare, pentru sancționarea infracțiunii asimilate contrabandei prev.de art.270 al.3 nu este necesară stabilirea valorii în vamă a bunurilor asupra cărora nu s-a efectuat controlul vamal așa cum cere incriminarea de la alin.1 și 2, caracterul autonom al infracțiunii fiind astfel evident.

S-a solicitat de către apărare a se constata că nu s-a făcut dovada că țigaretele cu care inculpatul a fost depistat și anume în valoare de 4309 lei au fost introduse în țară printr-o infracțiune de contrabandă, iar declarația inculpatului în sensul că i s-a spus să ascundă țigările ar trebuie interpretată în sensul că acesta credea că fapta comisă constituie contravenție și poate primi amendă. Instanța de apel așa cum s-a arătat mai sus, constată că actele materiale alternative prevăzute în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.270 al.3 din Legea nr.86/2006, se referă la contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ori introducerea în tară a acestor bunuri sau mărfuri în locurile stabilite pentru controlul vamal prin sustragerea de la control vamal. Art. 270 al.3 din Legea nr. 86/06 nu impune nicio altă condiție pentru a se antrena răspunderea penală a persoanei care a comis una din modalitățile alternative de realizare a elementului material ce constituie latura obiectivă a infracțiunii, nici cu privire la valoarea în vamă a bunurilor ce trebuie plasate sub un regim vamal - condiție impusă de alin.-1 și 2 al aceluiași articol, și nici cu privire la condamnarea unei alte persoane sau chiar a inculpatului anterior pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin.1 sau 2 din Legea nr.86/2006.

Astfel, pentru existența infracțiunii de contrabandă, în forma prevăzută în art.270 alin.1, cerința este doar aceea ca mărfurile - indiferent de natura acestora - să fie introduse sau scoase din țară, prin orice mijloace și prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, în timp ce pentru existența modalității prevăzută de alin.2 se cer alte condiții speciale, adică mărfurile să fie introduse sau scoase din țară prin locurile stabilite pentru control vamal și, după caz, fie să aibă o valoare în vamă mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; fie să aibă loc de două ori în decursul unui an, dacă se realizează prin sustragere de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; fie să privească înstrăinarea, sub orice formă, de mărfuri aflate în tranzit vamal.

Forma asimilată contrabandei prevăzută de alin.3, are menirea să sancționeze acele acte materiale (precum colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal), pentru existența acestei forme fiind impusă o condiție subiectivă, făptuitorului cerându-i-se să cunoască, să știe că bunurile fie provin din contrabandă (respectiv prin una din modalitățile arătate la aliniatele precedente) fie sunt destinate săvârșirii contrabandei.

Față de argumentele expuse mai sus, instanța învederează că la cele trei aliniate ale articolului 270 nu sunt reglementate modalități alternative de realizare a infracțiunii de contrabandă, ci trei modalității distincte, unele dintre acestea având conținut alternativ.

În concluzie, ceea ce face distincție între cele trei modalități ale infracțiunii prevăzută de art.270 este legată de locul săvârșirii acesteia, astfel pentru modalitatea prevăzută la alin.(1), bunurile trebuie să fie introduse sau scoase din țară prin „alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal”, pentru modalitatea prevăzută la alin.(2) bunurile trebuie să fie introduse sau scoase din țară prin „locurile stabilite pentru control vamal” iar pentru forma prevăzută la alin.(3) trebuie ca făptuitorul să știe că bunurile au fost introduse sau sunt destinate să fie scoase în/din țară prin modalitățile descrise mai sus.

Obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă îl constituie relațiile sociale referitoare la regimul vamal, relații care vizează trecerea de mărfuri și bunuri numai prin locurile stabilite și în condițiile legii, ansamblul de norme privind vămuirea bunurilor. În norma de incriminare, legiuitorul a prevăzut pe lângă variantele normative de bază și o variantă asimilată (alin. 3). Dacă primele două alineate incriminează acțiuni propriu-zise de sustragerea de la controlul vamal, prin alineatul al treilea au fost incriminate comportamente care nu alcătuiesc altceva decât o variantă specială de tăinuire: colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii contrabandei, astfel că nu trebuie confundate elementele constitutive ale celor trei texte legale. Deși se invocă în apărarea dispozițiile deciziei nr. 17/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în însăși considerentele sale se menționează că: „Elementul material al laturii obiective al infracțiunii asimilate contrabandei este mai larg față de cel al infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de țigarete”, ceea ce conduce la concluzia că existența infracțiunii reglementată de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de cantitatea sau valoarea bunurilor ce trebuiau plasate sub un anumit regim vamal. La aceeași concluzie conduce și reglementarea infracțiunii într-un alineat distinct, precum și trimiterea la sancțiunea prevăzută în alineatul 1 al textului legal. Mai mult, se constată că prevederile art. 653 alin. 1 lit a din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal a României din 07.06.2006, invocate de inculpat, sancționează conduita de sustragere de la controlul vamal, iar art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 incriminează acțiuni diferite (transportul, depozitarea, deținerea etc). Ca atare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului E. C..

Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.74 C.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. La stabilirea pedepsei aplicate de prima instanță s-au aplicat în mod corect dispozițiile legale menționate și s-a luat în considerare atitudinea inculpatului, și a împrejurării că fapta acestuia aduce atingere relațiilor sociale referitoare la libera circulație a mărfurilor și bunurilor în locurile și condițiile stabilite de lege.

Având în vedere că inculpatul este la primul contact cu legea penală, că nu a suferit anterior condamnări penale pentru alte fapte, precum și valoarea relativ mică a țigărilor descoperite asupra inculpatului, faptul că acesta a achitat mare parte din prejudiciul cauzat părții civile A., instanța de apel apreciază că se impune aplicarea unei pedepse situată la limita prevăzută de lege prin textul incriminator, sens in care, se va admite apelul declarat de inculpat, se va desființa sentința penală apelată și rejudecând, se va diminua de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului apelant pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art.270 alin.3 din legea 86/2006.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 C.pr.pen,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art. 421 alin.2 lit. a C.pr.pen admite apelul declarat de inculpatul E. C. M. împotriva sentinței penale nr. 337 din 26.10.2015 pronunțată de Judecătoria D..

Desființează sentința penală apelată și rejudecând:

Diminuează de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului apelant pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art.270 alin.3 din legea 86/2006.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În temeiul art.275 alin.3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul T. reprezentând onorariu parțial avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător,

A. N. L. Ani B.

Grefier,

A. J.

Red.AN /20.01.2016

Tehnored A.J. /2 ex/22.01.2016

Prima instanță: Judec.D.-L. C. I.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Mandat european de arestare. Sentința nr. 57/2016. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță