Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 31/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 31/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 31/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 31/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 ianuarie 2016

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul C. M. F. împotriva Sentinței penale nr.295/10.09.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant personal.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Inculpatul apelant C. M. F. solicită admiterea apelului astfel cum a fost motivat în scris și reducerea pedepsei.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că pedeapsa a fost corect individualizată iar sporul a fost corect aplicat.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 295/10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._,

I. În baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.5 C. pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat pe inculpatul C. M. F., fiul lui C. I. și P. G., născut la data de 19.12.1982, în Calafat, jud. D., cetățean român, divorțat, studii 6 clase, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, 1 copil minor în întreținere, cu antecedente, domiciliat în Reșița, Calea Timișorii, nr.23, jud. C.-S., CNP_, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 71 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.

II. În baza art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat pe inculpatul C. M. F. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice sau a testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei.

În temeiul art.71 alin.1 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 85 alin.1 C.pen.1969 s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 375/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 27.04.2015 prin decizia penală nr.455/A/27.04.2015 a Curții de Apel Timișoara.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 375/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 27.04.2015 prin decizia penală nr.455/A/27.04.2015 a Curții de Apel Timișoara.

În temeiul art. 36 C.pen.1969, art.33 lit. a C.pen. 1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen1969, a contopit:

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere, prev de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002;

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice sau a testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002;

și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art.81 C.pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani, stabilit in conformitate cu art.82 C.pen. 1969.

În temeiul art. 85 alin 3 C.pen.1969, termenul de încercare se calculează de la data de 27.04.2015, dată la care a rămas definitivă 375/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei in cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, in interiorul termenului de încercare si asupra consecințelor acestor revocări.

În temeiul art.274 al.1 Cod Procedura Penala a obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 22.10.2014, dat în dosarul nr. 3629/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 23.12.2014, sub numărul_ a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C. M. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art.335 alin.1 cod penal și refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. de art.337 cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că, în data de 09.12.2012, inculpatul a condus un vehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere și a refuzat recoltarea de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului (filele 4-5, 15-19 d.u.p.); proces-verbal de constatare din data de 09.12.2012 (filele 13-14 d.u.p.); proces-verbal de consemnare a refuzului de recoltare a probelor biologice pentru determinarea alcoolemiei (fila 31 d.u.p.); adresa cu nr._/30.01.2013. a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor C.-S. (fila 27 d.u.p.); alte acte procesuale și procedurale.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penala nr. 3629/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, fișa de cazier judiciar al inculpatului (fila 52, 54 dosar) și înscrisuri în circumstanțiere.

Prin Încheierea din data de 12.05.2015 (f.27-28 dosar) s-a finalizat procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.3629/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, privind pe inculpatul C. M. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art.335 alin.1 cod penal și refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. de art.337 cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. De asemenea, s-a dispus începerea judecății, fixându-se termen de judecată la data de 04.06.2015.

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din data de 04.06.2015, inculpatul C. M. F. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 37 din dosar.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt :

În data de 09.12.2012 aflându-se la domiciliul său din municipiul Reșița, Calea Timișorii, nr.23, județul C.-S., inculpatul C. M. F. a consumat în jurul orelor 21⁰⁰ aproximativ 1.000 ml de bere cu alcool.

După acestea, deși nu deținea permis de conducere și consumase alcool, a urcat la volanul autoturismului marca Volkswagen Transporter cu numărul de înmatriculare_ conducându-l pe Calea Timișorii, unde a intrat în coliziune cu semiremorca marca Koegel cu numărul de înmatriculare_, care era parcată. Inculpatul a lovit semiremorca în partea din spate, în bara de protecție, cu partea dreapta-față a autoturismului condus. A oprit autoturismul și a încercat să se înțeleagă cu conducătorul ansamblului de vehicule compus din autoutilitara marca Iveco Magirus cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca marca Koegel cu numărul de înmatriculare_ . Întrucât nu a reușit soluționarea divergentului pe cale amiabilă, inculpatul a urcat din nou la volanul autoturismului, plecând, iar după ce a parcurs aproximativ 200 m a fost găsit de organele de poliție.

După ce a fost identificat, inculpatului i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, acesta refuzând testarea. A fost apoi condus la Spitalul Județean de Urgență Reșița în vederea recoltării de probe biologice pentru determinarea alcoolemiei, însă în prezența medicului de gardă - Librimir C., a refuzat recoltarea probelor precum și semnarea procesului verbal de consemnare a refuzului (fila 31 d.u.p.).

La Spitalul Județean de Urgență Reșița, inculpatul a adresat atât organelor de poliție cât și personalului medical amenințări cu acte de violență. Ulterior, la sediul Poliției Municipiului Reșița acesta a adresat din nou amenințări cu acte de violență, cuvinte jignitoare și injurii organelor de poliție și numitului T. N..

În procesul-verbal de consemnare a refuzului de recoltare a probelor biologice a fost consemnat de către medicul de gardă faptul că inculpatul era superagresiv atât verbal cât și fizic, fiind sub influența băuturilor alcoolice.

Conform adresei cu nr._/30.01.2013 a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor C.-S., inculpatul C. M. F. nu figura în evidențe ca deținător al permisului de conducere până la data de 31.01.2013. (fila 27 d.u.p.).

În faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa (f.15 dup).

În faza de judecată, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 37 din dosar.

Instanța a constatat că, declarația inculpatului de recunoaștere a faptei săvârșite se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală în dosarul penal nr. 365/P/2013 si anume: declarațiile inculpatului (filele 4-5, 15-19 d.u.p.); proces-verbal de constatare din data de 09.12.2012 (filele 13-14 d.u.p.); proces-verbal de consemnare a refuzului de recoltare a probelor biologice pentru determinarea alcoolemiei (fila 31 d.u.p.); adresa cu nr._/30.01.2013. a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor C.-S. (fila 27 d.u.p.); alte acte procesuale și procedurale.

Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că, de la săvârșirea acestor infracțiuni – 09.12.2012 – și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța a analizat infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 și infracțiunea de refuz, împotrivire ori sustragere a conducătorului unui autovehicul de la recoltarea probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, prev de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a Cod pen.,în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise a avut în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă.

Astfel, s-a observat faptul că, la momentul comiterii faptei de refuz, împotrivire ori sustragere a conducătorului unui autovehicul de la recoltarea probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, aceasta era prevăzută de art. 87 al. 5 din OUG 195/2002 republicat, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art.337 Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Totodată, în ceea ce privește infracțiunea deconducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, fiind sancționată cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar în prezent aceasta este reglementată de dispozițiile art.335 al.1 Cod pen., fiind sancționată cu aceeași pedeapsă a închisorii de la 1 la 5 ani.

În aceste condiții, având în vedere faptul că regimul sancționator al celor două infracțiuni nu s-a modificat în mod substanțial, instanța a apreciat că un criteriu determinat pentru stabilirea legii penale mai favorabile îl reprezintă tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut în cele două legi penale succesive, întrucât potrivit ambelor legi sunt îndeplinite condițiile de existență ale concursului real, fiind săvârșite de către inculpat până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, fiind astfel concurente.

Așadar, instanța a constatat că dispozițiile art.34 al.1 lit. b Cod pen. 1969 stabilesc că sancționarea concursului, în cazul aplicării unor pedepse cu închisoarea, se face prin cumul juridic, cu aplicarea unui spor facultativ de până la 5 ani, în timp ce dispozițiile art.43 al.1 Cod pen., consacră pentru sancționarea acestui tip de concurs cumulul juridic cu spor obligatoriu și fix.

De asemenea, analizarea legii penale mai favorabile se va face, în concret, și prin raportare la modalitatea de executare a pedepsei, motiv pentru care, raportat la starea de fapt și la persoana inculpatului, care permit aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, instanța a determinat legea penală mai favorabilă și prin compararea dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din Codul Penal 1969 cu cele referitoare la amânarea aplicării pedepsei, prevăzută de Noul Cod Penal. Astfel, prin prisma condițiilor de acordare, care sunt mai permisive în vechiul cod penal și a obligațiilor impuse pe durata termenului de încercare, respectiv lipsa lor din reglementarea vechiului cod penal, instanța a apreciat ca fiind mai favorabilă instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art.81 Cod pen.1969, durata termenului de încercare, care potrivit noii reglementări este mai mică, fiind insuficientă pentru calificarea noului cod penal ca fiind lege penală mai favorabilă, în ceea ce privește regimul de executare.

Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și situația personală a inculpatului, instanța a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal și, astfel a analizat infracțiunile deduse judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.

I. În drept, fapta inculpatului C. M. F., care, în data de 09.12.2012, după ce a consumat alcool, a condus pe drumurile publice, respectiv pe . Reșița, autoturismul marca Volkswagen Transporter, cu numărul de înmatriculare_, fără a deține permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, instanța a reținut că elementul material al acesteia a constat în acțiunea inculpatului de conducere pe . Reșița, a autoturismului marca Volkswagen Transporter, având număr de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere, aspect ce rezultă din adresa nr._/30.01.2013 a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S. (f.27 dup).

Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pen.1969, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul, știind că nu deține permis de conducere, a condus autoturismul marca Volkswagen Transporter, pe drumurile publice din municipiul Reșița, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de aceasta.

II. În drept, fapta inculpatului C. M. F., care în data de 09.12.2012, după ce, în prealabil a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca Volkswagen Transporter, cu numărul de înmatriculare_, pe drumurile publice, respectiv pe . Reșița, după care a refuzat testarea aerului expirat și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz, împotrivire ori sustragere a conducătorului unui autovehicul de la recoltarea probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, prev de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002

În ceea ce privește infracțiunea de refuz de recoltare probe biologice sau a testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, potrivit art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia în cazul refuzului, împotrivirii ori sustragerii conducătorului unui autovehicul de la recoltarea probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, legiuitorul necondiționând existența infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice de faptul că acesta a consumat sau nu băuturi alcoolice anterior sau ulterior conducerii autovehiculului pe drumurile publice, ci doar faptul că inculpatul a refuzat în mod categoric să fie testat de către organele de poliție și să i se recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, lucru care a fost dovedit în cauză în mod neechivoc.

De asemenea, art. 38 din același act normativ stabilește obligația pentru conducătorii vehiculelor de a se supune testării aerului expirat și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea polițistului rutier. Calitatea de conducător al unui autovehicul pe drumurile publice a inculpatului rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de constatare al organelor de poliție și din declarațiile inculpatului, din această calitate decurgând și obligația corelativă de a se supune testării aerului expirat sau recoltării de probe biologice pentru determinarea alcoolemiei.

Sub aspectul elementului material, componentă a laturii obiective, instanța a reținut că acesta consta înrefuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect confirmat de procesul verbal de consemnare a refuzului de recoltare a probelor biologice de sânge pentru determinarea alcoolemiei (f. 35 dup).

Urmarea imediată o constituie crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma penală.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art.19 al.1 lit.a Cod pen.1969, întrucât acesta a prevăzut și urmărit rezultatul faptei, zădărnicirea stabilirii alcoolemiei prin refuzul nejustificat de a i se recolta probe biologice.

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de refuz, împotrivire ori sustragere a conducătorului unui autovehicul de la recoltarea probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, prev de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpată, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de aceasta.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 cod penal1969, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în O.U.G.nr.195/2002 republicată pentru această infracțiune, reduse cu o treime, în conformitate cu dispozițiile art.396 al.10 C.pr.pen, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În această ordine de idei, instanța la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 1 an la 5 ani, respectiv închisoare de la 2 ani la 7 ani - reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 al.10Cod pr.pen.

Pentru determinarea pericolului social concret al faptelor, instanța a avut în vedere ora la care inculpatul, fără a poseda permis de conducere, a condus autoturismul pe drumurile publice, respectiv în jurul orelor 21:00, anticipând astfel un trafic rutier și pietonal relativ aglomerat, precum și distanța parcursă de acesta. De asemenea, prezintă relevanță faptul că inculpatul, anterior conducerii autoturismului pe drumurile publice, a consumat aproximativ 1000 ml bere cu alcool, iar în aceste condiții a pierdut controlul direcției autoutilitarei și a intrat în coliziune cu ansamblul de vehicule format din autoutilitara marca Iveco Magirus cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca marca Koegel cu numărul de înmatriculare_, care era parcată într-o parcare, aspecte care sunt de natură să imprime faptei un grad ridicat de periculozitate.

Că inculpatul nu conștientizează gravitatea faptelor sale, urmărind doar exonerarea sa de orice răspundere, rezultă fără echivoc din faptul că acesta, după producerea accidentului de circulație nu a anunțat organele judiciare, ci din contră a plecat de la fața locului.

La dozarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere atitudinea extrem de recalcitrantă de care a dat dovadă inculpatul în raport de organele de poliție și față de personalul medical, acesta adresând o . amenințări cu acte de violență, cuvinte jignitoare și injurii. Această atitudine ofensatoare caracterizată de violență de limbaj, de care inculpatul a dat dovadă cu ocazia săvârșirii infracțiunii a fost evidențiată printr-un cuantum ridicat al pedepselor.

În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului, instanța a constatat că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, prin sentința penală nr.375/20.11.2014 a Judecătoriei Reșița, definitivă la data de 27.04.2015 prin decizia penală nr.455/A/27.04.2015 a Curții de Apel Timișoara. Prin urmare, este domeniul evidenței că pronunțarea unei hotărâri de condamnare, nu a avut efectul scontat de reeducare și corijare a comportamentului, inculpatul perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.

În aceeași ordine de idei, s-a observat că inculpatul nu este la primul incident cu legea penală, acesta fiind cercetat, în perioada 2011-2012, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și lovire sau alte violențe. Cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni au fost dispuse soluții scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni administrative, amenzi în cuantum de 100 lei și respectiv 700 lei.

Astfel, este evident din punctul de vedere al instanței că, inculpatul a crezut că oricâte încălcări la legea circulației ar comite nu i se poate întâmpla nimic, că este deasupra legii pe care o poate ignora astfel cum dorește, tocmai pentru că nu i-a păsat în niciun fel de aceste valori, astfel că angajarea răspunderii penale a inculpatului urmează a fi stabilită, iar condamnarea sa este consecința unui proces firesc de aplicare a legii, tocmai în considerarea atitudinii nepăsătoare a inculpatului.

Cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 al.1 lit.c Cod pen. 1969, instanța, având în vedere că împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 374 al.4, art.396 al.10 C.pr.pen., rezultă că această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.1969, deoarece ar însemna că aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce, în opinia instanței, nu a fost în intenția legiuitorului, va respinge această solicitare. Mai mult decât atât, în condițiile procedurii recunoașterii învinuirii, art. 396 al.10 C.pr.pen. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.1969, deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă. Așadar, dintr-un anume punct de vedere, se poate considera că aplicarea cu prioritate a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 396 al.10 C.pr.pen. în raport de prevederile generale cuprinse în art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.1969 corespunde principiului “specialia generalibus derogant”, potrivit căruia normele juridice speciale derogă de la normele juridice generale și se vor aplica în consecință.

Mai mult decât atât, s-a avut în vedere faptul că, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

În această ordine de idei, instanța a reținut și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 52 C.pen.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 cod penal cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat pe inculpatul C. M. F., lapedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere, pedeapsă corect individualizată pentru a răspunde principiului proporționalității, în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta săvârșită și persoana inculpatului.

În baza art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.395, art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice sau a testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, apreciind că pedeapsă, în acest cuantum corespunde pe deplin scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal1969, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal1969.

În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, în conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă Codul Penal 1969, instanța a aplicat dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele aceesorii și complementare.

Având în vedere cele prezentate, precum și necesitatea realizării scopului preventiv al pedepsei, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 71 Cod pen.1969, cu referire la art. 64 alin 1 lit. a teza a 2-a și lit. b Cod pen.1969, interzicând pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului de a fi ales în funcții publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în ceea ce privește infracțiunea.

Astfel, la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen.1969, ci va analiză în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța a avut avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care este obligatorie, astfel că instanța a dat deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Totodată, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 375/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._, definitivă la data de 27.04.2015 prin decizia penală nr.455/A/27.04.2015 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea la data de 29.05.2013 a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin.1 cod penal.Astfel, s-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 375/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._, definitivă la data de 27.04.2015 prin decizia penală nr.455/A/27.04.2015 a Curții de Apel Timișoara.

Prin urmare, având în vedere că prezentele infracțiuni au fost săvârșite înainte de pronunțarea sentinței penale nr.375/20.11.2014, instanța, în temeiul art. 85 alin.1 C.pen.1969 raportat la art.15 al.2 din Legea nr.187/2012, a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 375/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 27.04.2015 prin decizia penală nr.455/A/27.04.2015 a Curții de Apel Timișoara.

În temeiul art. 36 C.pen.1969, art.33 lit. a C.pen. 1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen.1969, a contopit următoarele pedepse:

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002;

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002;

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice sau a testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemie, prev. de art.87 ali.5 din OUG nr.195/2002;

și a aplicat inculpatului C. M. F.pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În considerarea perseverenței infracționale a inculpatului, care este cercetat pentru săvârșirea unui număr de trei infracțiuni la regimul circulației, urmărilor efective ale săvârșirii acestor infracțiuni, respectiv cauzarea unui accident de circulație în urma căruia au rezultat o . pagube materiale, precum și a atitudinii recalcitrante de care inculpatul a dat dovadă cu ocazia constatării acestora, instanța a constatat că, inculpatul denotă o atitudine de perseverență în comportamentul antisocial și o atitudine de sfidare față de normele de drept și față de organele judiciare, motiv pentru care a sporit pedeapsa aplicată inculpatului cu 6 (șase luni), inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 81 Cod pen.1969, potrivit cărora instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 CP; c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Astfel, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante aplicate și de asemenea, în considerarea gradului de pericol social concret al faptelor, a situației personale a inculpatului, instanța a apreciat că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment suficient pentru acesta, scopul coercitiv și educativ al pedepsei putând fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 C. Pen1969.

În temeiul art. 85 alin 3 C.pen.1969, termenul de încercare se va calcula de la data de 27.04.2015, dată la care a rămas definitivă sentința penală nr. 375/20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

În temeiul art.71 alin.5 C.pen.1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art.404 C.proc.pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen.1969, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou, cu intenție, o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context instanța a apreciat că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate la el însuși, cât și la societate în ansamblul său.

În baza art.274 alin.1, 2 C. pr.pen., a obligat pe inculpatul C. M. F. la plata sumei de 650 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței Judecătoriei Reșița a declarat apel inculpatul C. M. F. criticând-o pentru netemeinicie.

În motivare se arată că față de împrejurările concrete în care a săvârșit fapta pedeapsa, de conduita sinceră de care a dat dovadă, pedeapsa stabilită și sporul de 6 luni închisoare aplicate de instanța de fond sunt prea mari și solicită reducerea acestora.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

Referitor la critica inculpatului se constată aceasta este nefondată.

Din conținutul sentinței apelate rezultă că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, la pedepsele minime prevăzute de lege. La stabilirea acestor pedepse s-a avut în vedere gravitatea faptelor comise precum și conduita inculpatului care a recunoscut faptele și a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prev. de art.374, art.375 Cpp, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime în conformitate cu prev. art.396 al.10 Cpp.

Se reține însă că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, care a fost suspendată condiționat în condițiile prev. de art.81,82 Codul penal anterior.

Întrucât infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, sunt concurente cu infracțiunea pentru care a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării, în mod legal, instanța de fond a anulat suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe care apoi a contopit-o cu celelalte pedepse în cea mai grea la care a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni.

Sporul de 6 luni, aplicat de instanța de fond, a fost în mod corect stabilit având în vedere cuantumul pedepselor aplicate precum și perseverența infracțională a inculpatului.

Prin urmare apelul inculpatului nu este fondat și va fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.

Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit. b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. M. F. împotriva Sentinței penale nr.295/10.09.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

În baza art.275 al.2 Cpp obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 18.01.2016.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./ 25.01.2016

Tehnored. C.P./2 ex/28.01.2016

Primă instanță: Jud.Reșița – jud. L.F.H.