Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 308/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 308/CO
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul G. M. P. împotriva sentinței penale nr. 456/26.03.2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul, asistat de avocat oficiu O. B..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, contestatorul depune la dosar un memoriu.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului M. Timișoara, având în vedere calitatea condamnatului la momentul comiterii infracțiunii.
Apărătorul din oficiu pentru condamnat este de acord cu admiterea excepției.
Procurorul este de acord cu admiterea excepției și declinarea soluționării contestației în favoarea instanței militare.
Contestatorul având cuvântul este de acord ca judecarea cauzei să se facă de T. M..
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 456/26.03.2014 pronunțată de T. A.. În dosar nr._, în baza art. 595 Cod procedură penală, raportat la art. 6 Cod penal s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul G. M. P., deținut în P. de Maximă Siguranță A..
S-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal cu privire la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, d Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 44/09.07.2008 a Tribunalului M. Teritorial, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 853/11.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la data de 26.02.2014, condamnatul G. M. P. a formulat o contestație la executare împotriva executării pedepsei. În motivarea cererii condamnatul a solicitat reducerea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, d Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 44/09.07.2008 a Tribunalului M. Teritorial București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 853/11.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a aplicării dispozițiilor din legea penală mai favorabilă.
La dosar a fost atașată copia mandatului de executare nr. 55/2008 din 12.03.2009 emis de T. M. Teritorial București.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut că prin sentința penală antemenționată, T. M. Teritorial l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare, rezultată prin contopirea pedepsei de 15 ani pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. g Cod penal, pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 alin. 3 Cod penal 1969 și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a, b, c Cod penal 1969, pe o durată de 5 ani.
În baza acestei hotărâri a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 55/2008 din 12.03.2009 de T. M. Teritorial București.
În prezenta cauză, condamnatul a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare solicitând reducerea acestei pedepsei prin aplicarea noilor dispoziții din Cod penal.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În consecință, pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din norma de incriminare. Potrivit Codului penal în vigoare, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul infracțiunii de încălcare de consemn, prevăzută de art.415 alin.2 Cod penal este închisoarea de la 1-5 ani, iar pedeapsa maximă aplicabilă în cazul infracțiunii de omor, (art. 188 Cod penal) este detențiunea pe viață sau închisoare de la 10 ani la 20 ani, prin urmare, mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află condamnatul.
Instanța a constatat că nu sunt incidente nici dispozițiile prevăzute de art. 6 alin.6 Cod penal, rap. la art. 66 alin.1 din Cod penal, cu privire la pedeapsa complementară întrucât interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a,b, d,g,h Cod penal, pe o durată de 5 ani, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație în termen legal condamnatul G. M. P., cauza fiind înregistrată la C. de A. Timișoara la data de 04.04.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, C. constată că inculpatul G. M. P. a fost condamnat prin sentința penală nr. 44/09.07.2008 a Tribunalului M. teritorial Timișoara, definitivă prin DP 854/11.03.2009 a ÎCCJ, la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a-b C.p, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 cp raportat la art. 176 al.1 lit.g c.p. în fapt s-a reținut că la data de 17.09.2006, inculpatul G. M. P., militar în termen la acea dată, a părăsit fără drept postul de gradă având asupra sa arma și muniția din dotare și a executat un foc asupra colegului său- soldat Musteată F., împușcându-l mortal.
Potrivit art. 37 C.p.p, tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Având în vedere calitatea condamnatului la momentul comiterii infracțiunii, respectiv aceea de militar, în temeiul art. 425 1 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p va admite contestația formulată de condamnatul G. M. P. împotriva sentinței penale nr. 456/26.03.2014 pronunțată de T. A., pe care o va desființa și rejudecând, în temeiul art. 37 C.p.p va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M. Timișoara, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Văzând și dispozițiile art. 275 al.3 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 425 1 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p admite contestația formulată de condamnatul G. M. P. împotriva sentinței penale nr. 456/26.03.2014 pronunțată de T. A..
Desființează sentința penală atacată și rejudecând:
În temeiul art. 37 C.p.p declină competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul GraureMarius P. în favoarea Tribunalului M. Timișoara.
În temeiul art. 275 al.3 C.p.p cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul T., onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2014.
Președinte,
A. N.
Grefier,
A. J.
Red. AN/16.05.2014
Tehnored A.J. /2 ex/22.05
Prima instanță: Trib.A.- F. V.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1515/2013. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1115/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
