Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1515/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1515/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-12-2013
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1515/R
Ședința publică din 09 decembrie 2013
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: F. I.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. D. și inculpata S. T. L. împotriva sentinței penale nr. 443 din 18.09.2013, pronunțată de J. D. în dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpata recurentă, reprezentată de avocat ales P. C., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, părțile civile intimate R. C. A. și R. C. A.,, reprezentați de avocat ales B. A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat în memoriul depus la dosarul cauzei, în sensul achitării inculpatei în temeiul art. 10 lit.d Cpp, întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunii de furt.
Apărătorul ales al inculpatei recurente solicită ca pentru considerentele expuse în memoriul de la dosar să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit.a Cpp pentru săvârșirea infracțiunii de furt, respingerea cererii părților vătămate de constituire parte civilă și înlăturarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilelor înscrise în CF nr._ Tormac și CF nr._ – C1 – U1 Tormac. Totodată pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului declarat de inculpată.
Apărătorul ales al părților civile intimate pune concluzii de respingere a ambelor recursuri și menținerea sentinței primei instanțe.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei D., în condițiile art. 278 ind. 1 c. proc. pen., petenții R. C. A. și R. C. A. au criticat soluția de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr. 348/P/2010, pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală, motiv pentru care au solicitat desființarea acesteia și pe cale de consecință să se dispună reținerea cauzei pentru judecată.
Prin încheierea penală din data de 11 decembrie 2012, J. D., în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c Cpp, a admis plângerea formulată de petenții R. C. A. și R. C. A., a desființat soluția de scoatere de sub urmărire penală dată prin Ordonanța din data de 26.09/2012 în dosarul cu nr. 348/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. D. precum și soluția de respingere a plângerii dată prin Rezoluția din data de 17.10.2012 în dosarul cu nr. 113/II/2/28.10.2011 de către prim procurorul parchetului și a reținut cauza spre judecată și, ca efect al admiterii plângerii, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva intimatei S. T. L. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în forma prev. de art. 208 alin. 1 cod penal, constând în aceea că la mijlocul lunii februarie 2010 inculpata S. T. a sustras din locuința situată în ., jud. T., suma de 14.500 de euro aparținând defunctului R. I. – D., fostul concubin al mamei sale, Kerekeș V., bani ce fuseseră dobândiți de acesta în urma vânzării unui imobil, prejudiciul material cauzat părților civile, în calitate de moștenitori ai acestuia fiind nerecuperat.
Părțile vătămate R. C. A. și R. C. A. s-au constituit părți civile cu suma de 14.500 EURO.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială iar la dosar s-a anexat Ordonanța P. - Procurorului Parchetului de pe lângă J. D. din 17.10.2012 și dovada de comunicare a acesteia, dosarul cu nr. 348/P/2010 al parchetului de pe lângă J. D., în care s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea intimată S. Tünde-L., precum și dosarul cu nr. 161/II/2/2012, prin care s-a soluționat plângerea de către primul procuror al parchetului d.pl. J. D..
Prin sentința penală nr. 443 din 18 septembrie 2013 a Judecătoriei D., în baza art. 208 alin.1 Cod penal, a fost condamnată inculpata S. T. L. la:
- 1 (unul) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în dauna părților civile R. C. A. și R. C. A..
În temeiul art.71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b C. pen.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate și, în baza art. 82 Cod penal, s-a fixat termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art.359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 C. proc. pen., raportat la art.998 și urm. din Codul civil, s-a admis în parte acțiunea civilă, a fost obligată inculpata la restituirea către părțile civile a sumei de 14.500 EURO cu titlu de despăgubiri materiale.
În temeiul art. 163 Cpp s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale inculpatei astfel cum sunt evidențiate în CF_ Tormac și CF_-C1-U1 Tormac, în vederea reparării pagubei .
În baza art.191 al.1 C.p.p., a fost obligată inculpata S. T. L. la plata a 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că vinovăția inculpatei S. T. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal este dovedită prin declarațiile martorilor M. M., G. A., P. A., M. M., Seker Muslum care confirmă săvârșirea faptei de către inculpată.
Astfel, M. M., G. A., P. A., M. M., Seker Muslum, prezenți în casa familiei defunctei K. V. cu ocazia înmormântării acesteia, confirmă faptul că inculpata a fost de față în momentul în care s-a găsit suma de 14.500 EURO, acesta recunoscând în fața acestora că banii provin din vânzarea unui apartament de către defunctul R. I. D.. Semnificativă este atitudinea inculpatei și față de moștenitorii defunctului, ascunzându-le acestora și negând existența banilor tatălui lor.
În urma solicitării făcută către B.R.D. Timișoara, a fost remis extrasul contului deținut de învinuita S. Tünde-L., din care rezultă faptul că la data de 18.02.2010, inculpata a depus suma de 12.000 Euro, iar în decurs de aproximativ 3 luni de zile a retras întreaga sumă de bani, după cum urmează: la data de 01.03.2010 a retras 3.660 Euro respectiv 340 Euro, la data de 05.03.2010 a retras suma de 5.000 Euro, la data de 23.03.2010 a retras suma de 2.900 Euro, iar la data de 03.05.2010 a retras suma de 3 Euro, contul curent fiind de 0 Euro.
S-au efectuat mai multe verificări privind operațiunile bancare făcute de către numita P. M.-I., din data de 13.02.2010 și până în prezent, fiind înaintat de către B.C.R prin adresa nr._ R/2012 extrasul de cont al acesteia, soldul final fiind de 0,00 Euro.
Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 51 din data de 17.03.2010, rezultă faptul că numiții R. C.-A. și R. C.-A. sunt moștenitori după defunctul R. I.-D..
Instanța a apreciat că nu există niciun dubiu cu privire la existența sumei de bani în imobilul în care a locuit intimata S. Tünde-L. împreună cu R. I. – D. și Kerekeș V., la data deschiderii succesiunii, toți martorii care au fost audiați confirmând atât existența sumei de 17.000 EURO cât și proveniența acestora, iar justificarea păstrării acestor bani în imobilul din Tormac nr. 513 era determinată de dorința achiziționării imediate a unui alt imobil, asupra cărora se purtaseră discuții chiar în ziua în care a avut loc decesul autorului părților civile.
În consecință instanța a reținut că inculpata S. T. L., cu toate că a cunoscut că suma de 17.000 EURO găsită în imobilul din Tormac nr. 513 a aparținut defunctului R. I. D. și că se cuvine moștenitorilor acestuia, R. C. A. și R. C. A., și-a însușit-o pe nedrept folosind-o în interes personal.
În drept, fapta inculpatei S. T. L., care în data de 14.02.2010, a doua zi după decesul lui R. I. D. și K. V., și-a însușit pe nedrept folosind-o în interes personal suma de 17.000 EURO, găsită în imobilul din Tormac nr. 513, deși cunoștea că a aparținut defunctului R. I. D. și că se cuvine moștenitorilor acestuia, R. C. A. și R. C. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 208 alin. 1 C.p..
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal și art. 52 Cod penal, limitele de pedeapsă stabilite de lege (1 an la 12 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei săvârșite, determinat potrivit dispozițiilor art. 181 Cod penal, valoarea prejudiciului produs, urmarea produsă.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că R. C. A. și R. C. A., în calitate de moștenitori ai defunctului R. I. D. s-au constituit părți civile în cauză cu suma inițială de 20.000 EURO, compusă din 14.500 EURO despăgubiri materiale și 5.500 daune morale.
Față de cele de mai sus, instanța a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 998-999 din vechiul Cod civil, în vigoare la data săvârșirii faptei, trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții și anume: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția făptuitorilor.
În ceea ce privește fapta ilicită, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a reținut că inculpata și-a însușit suma de 17.000 EURO găsită în imobilul din localitatea Tormac nr. 513, cu intenție directă întrucât cunoștea că acei bani au aparținut defunctului R. I. D. și se cuvin moștenitorilor acestuia, cauzându-le acestora din urmă un prejudiciu pe care aceștia l-au apreciat la suma de 14.500 EURO.
În condițiile în care răspunderea civilă delictuală a fost dovedită în ceea ce privește inculpata, instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpata la restituirea către părțile civile a sumei de 14.500 EURO cu titlu de despăgubiri materiale, respingând în rest acțiunea civilă ca nedovedită.
În ceea ce privește cererea părților civile de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor deținute de inculpată, instanța a reținut că inculpata deține dreptul de proprietate asupra cotei de 4/16 din imobilul evidențiat în CF_-C1-U1, nr. top. 671/1/1 constând în construcții compuse din 3 camere, 2 bucătării, 1 baie, un antreu, 1 bucătărie de vară o magazie împreună cu poarta de pe . de 165/1222 mp teren înscris în CF_ Tormac, nr. top. 671/1.
Având în vedere că inculpata nu are venituri consistente și dată fiind graba cu care aceasta a cheltuit suma de bani pe care și-a însușit-o pe nedrept, instanța a admis cererea și a instituit sechestru asigurător asupra imobilelor aflate în proprietatea inculpatei, astfel cum sunt evidențiate în CF_ Tormac și CF_-C1-U1 Tormac, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă J. D. și inculpata S. T. L., prin ambele recursuri solicitându-se în esență achitarea inculpatei, fie pentru că fapta nu există, fie pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de furt (cu consecința respingerii acțiunilor civile și înlăturarea sechestrului asigurator); totodată procurorul a invocat împrejurarea că prima instanță nu a stabilit valoarea probabilă a pagubei atunci când a instituit sechestrul asupra bunurilor imobile ale inculpatei;
Recursurile sunt nefondate.
Probele administrate confirmă împrejurarea că în cursul lunii februarie 2010 inculpata a sustras suma de 14.500 euro aparținând moștenitorilor defunctului R. I. D., fostul concubin al mamei sale Kerekeș V., bani care se găseau în imobilul situat în ., județul T..
Această situație de fapt rezultă din analiza declarațiilor martorilor G. A. (f. 50), Seker Muslum (f. 52), P. A. (f. 79), M. M. A. (f. 94), C. M. (f. 96), audiați de către prima instanță, declarații care se coroborează cu susținerile părților vătămate (moștenitorii defunctului R. I. D.).
Inculpata a dat declarații contradictorii pe parcursul procesului penal.
Astfel, în data de 04.01.2011 (f. 129 d. 348/P/2010) aceasta a susținut categoric că nu a găsit nicio sumă de bani după decesul mamei sale și al concubinului acesteia în imobilul din Tormac, nr. 513.
În data de 05.05.2011 (f. 130 d. 348/P/2010) această declară că, în împrejurările menționate, a găsit suma de 14.500 euro, însă credea că banii aparțin mamei sale, motiv pentru care și i-a însușit și cheltuit în întregime.
În declarația de învinuit dată la 26.07.2011 (menționată în paragraful anterior) recurenta recunoaște că în data de 14.02.2010 (a doua zi după decesul mamei sale și al concubinului acesteia – numitul R. I. D.) a găsit în imobilul nr. 513 din localitatea Tormac (unde au locuit defuncții) suma de 14.500 euro, din care 12.000 euro i-a depus la bancă pe numele său, iar restul de bani l-a folosit pentru diferite cumpărături și pentru cheltuielile cu înmormântarea mamei sale.
În fața instanței de judecată (f. 45) inculpata prezintă o nouă variantă a evenimentelor, în sensul că a primit suma de 10.000 euro de la verișoara sa P. M. I. cu scopul de a fi folosită pentru înmormântarea mamei sale. În această declarație inculpata menționează expres (aspect negat în declarațiile anterioare) că știa faptul că R. I. ar fi vândut un apartament în Timișoara.
Este evident că declarațiile succesive ale inculpatei reflectă nesinceritatea acesteia și încercarea de a fi exonerată de răspunderea penală. În contextul în care declarațiile martorilor menționați anterior se coroborează între ele, precum și cu declarațiile părților vătămate (moștenitorii defunctului), Curtea apreciază dovedită acuzația adusă inculpatei, astfel încât nu poate fi primită solicitarea de a se dispune achitarea pe temeiul că fapta nu ar exista.
În ce privește critica lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii de furt (fiind invocat decesul numitului R. I. D. înainte de executarea acțiunii de luare de către inculpată), Curtea o apreciază nefondată. Inculpata a avut reprezentarea faptului că banii aparțin altei persoane (concubinului mamei sale) și că ea nu avea vreun drept asupra sumei de bani aflată în locuință, nici atunci când R. I. D. era în viață și nici după decesul acestuia (când posesia banilor era a moștenitorilor). Luarea sumei de bani din locul în care se găsea (în locuința din Tormac, nr. 513), în aceste condiții, s-a făcut fără consimțământul posesorilor (banii ieșind din sfera de dispoziție a acestora), în scopul însușirii pe nedrept, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt. În concluzie nu se poate dispune achitarea inculpatei nici pe acest temei.
În ce privește latura civilă, prima instanță a dispus în mod corect obligarea inculpatei la despăgubirea părților civile cu suma de 14.500 euro (paguba suferită prin infracțiunea de furt) și, totodată, în temeiul cererii formulate expres de părțile civile, a instituit sechestrul asigurator în vederea reparării pagubei.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. D. și inculpata S. T. L..
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 și 3 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p., respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. D. și inculpata S. T. L. împotriva sentinței penale nr. 443 din 18.09.2013, pronunțată de J. D. în dosarul_ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpata recurentă să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recursul declarat de acesta.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul declarat de procuror rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2013..
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. F. I. F. P.
Grefier,
C. I.
Red. F.I./21.12.13
Tehnored. C.I./23.12.13
PI. – D. I. H. – Jud. D.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 331/2015. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
