Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Decizia nr. 200/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 200/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 200/A
Ședința publică de la 17 februarie 2016
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea, apelului declarat de condamnatul V. C. împotriva sentinței penale nr. 2466 din 04.11.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Dată fără citarea părților.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 09.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit termen pentru pronunțare astăzi, 17 februarie 2016, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2466 din 04.11.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în temeiul dispozițiilor art. 431 Cod procedură penală a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul V. C., în prezent aflat în executarea pedepsei în P. A., împotriva sentinței penale nr. 2157 din data de 1 octombrie 2015 pronunțată în dosarul numărul_ al Judecătoriei A..
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală a obligat petentul la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria A. a constatat că prin cererea înregistrată la data de 15.10.2015, petentul V. C. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.2157/1.10.2015 pronunțată în dosarul numărul_ al Judecătoriei A..
Examinând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin contestația adresată instanței de judecată petentul V. C. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 2157 din data de 1 octombrie 2015 pronunțată în dosarul numărul_ al Judecătoriei A., susținând că nu i-au fost încuviințate toate probele în apărare, probe care ar fi dovedit nevinovăția sa și de asemenea i-a fost respinsă cererea pentru angajarea unui apărător ales.
Față de starea de fapt reținută, văzând în drept dispozițiile 426-431 Cod procedură penală, prima instanță a apreciat contestația în anulare a petentului V. C. ca fiind inadmisibilă, constatând următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 426 alin. 1 lit. b) și f) Cod procedură penală, invocate de petent în speța de față, împotriva hotărârilor definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.
Raportat la primul motiv indicat, cel prevăzut de art. 426 alin. 1 lit. b) Cod procedură penală, prima instanță a constatat că acesta nu poate fi incident în speță, atât timp cât sentința atacată nu este una pronunțată într-o cauză în care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu cu săvârșirea unei infracțiuni de către contestator, ea fiind o sentință dispusă în procedura specială instituită de art. 104 din Legea nr. 254/2013.
În opinia primei instanțe, nici cel de-al doilea temei invocat, cel prevăzut de art. 426 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală nu își găsește aplicabilitatea în cauză, acest temei presupunând un caz de asistența juridică obligatorie a inculpatului. În dosarul în care a fost pronunțată hotărârea atacată, petentul nu a avut nici calitatea de inculpat, iar în procedura instituită de art. 104 din Legea nr. 254/2013, asistența juridică nu este obligatorie. Pe cale de consecință nici acest temei al contestației în anulare nu poate fi incident în cauză.
Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat că cererea petentului nu îndeplinește condițiile minime de admisibilitate prevăzute de norma legală și pe cale de consecință a respins contestația în anulare ca fiind inadmisibilă în principiu.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală a obligat petentul și la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, condamnatul V. Cirpian a formulat apel, dosarul fiind înaintat spre soluționare către Tribunalul A., care, prin decizia penală nr. 506 din data de 17.12.2015 a dispus, în baza art. 50 Cod procedură penală rap. la art. 432 alin.4 și art. 38 alin.2 Cod procedură penală, declinarea competenței de soluționare a apelului declarat de condamnatul V. C., împotriva sentinței penale nr. 2466 din 04.11.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au răms în sarcina statului.
În baza art. 272 Cod procedură penală, s-a dispus virarea sumei de 130 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul A. a constatat că potrivit dispozițiilor art. 432 alin. 4 Cod procedură penală sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin.2 Cod procedură penală, curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii.
Așa fiind, în baza art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 432 alin.4 și art. 38 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul A. a declinat competența de soluționare a apelului declarat de condamnatul V. C., împotriva sentinței penale nr. 2466 din 04.11.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. unic_ la data de 04.01.2016.
Apelul formulat de condamnatul V. C. nu a fost motivat în scris, fiind susținut la termenul de judecată de apărătorul din oficiu care a apreciat ca fiind admisibilă cererea de contestație în anulare formulată de condamnat și a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea în principiu a contestației în anulare formulată de condamnat, pentru motivele arătate de acesta pe larg în cerere.
La termenul de judecată din data de 09.02.2016, s-a pus în discuția părților inadmisibilitatea căii de atac.
Deliberând asupra inadmisibilității căii de atac a apelului, Curtea reține:
Prin cererea ce face obiectul cauzei de față petentul a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 2157 din 01.10.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, prin care s-a admis contestația formulată de contestatorul P. A. împotriva încheierii nr. 537 din 22.07.2015 pronunțată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului A.. Procedura de soluționare a plângerii este cea prev. de art. 104 din Legea nr. 254/2013.
Potrivit art. 104 alin. 13,14 din Legea nr. 254/2013, competența de soluționare a contestației aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul a cărui comisie a aplicat sancțiunea disciplinară, iar hotărârea judecătoriei este definitivă.
Potrivit art.432 alin. 4 C.pr.pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă. Aceste dispoziții legale se interpretează în sensul că sentința este supusă apelului numai dacă și hotărârea la care se referă contestația în anulare este susceptibilă de apel.
În cazul în speță, sentința penală nr. 2157 din 01.10.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, deci hotărârea la care se referă contestația în anulare, nu este susceptibilă de apel, ci este definitivă potrivit art. 104 alin. 14 din Legea nr. 254/2013. În atare situație este definitivă și sentința nr. 2466 din 04.11.2015 dată în contestație în anulare.
Potrivit art. 421 pct. 1 lit. a C.pr.pen., apelul este inadmisibil când se exercită împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de apel.
În cauză se constată că sentința atacată este definitivă, împotriva acestei hotărâri nemaiputând fi exercitată calea de atac a apelului.
Față de aceste considerente, instanța reține că apelul formulat de petent este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
Va dispune virarea sumei de 260 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat oficiu.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga petentul la 360 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, respinge apelul declarat de petentul V. C., împotriva sentinței penale nr. 2466 din 04.11.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, ca inadmisibil.
Menține sentința atacată.
Dispune virarea sumei de 260 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la 360 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.02.2016.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red.D.V./.24.02.2016
Tehnored. A.S./18.02.2016/5ex
Judecătoria A.: LucianBalaș
Tribunalul A.: C. B. Matș
| ← Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 149/2016.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
