Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 149/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 149/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 149/A
Ședința publică din data de 03.02.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror S. A. I..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul MUNCUȚ R. E. împotriva sentinței penale nr. 439 din 11.12.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul apelant, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu Szentpeteri A., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța învederează inculpatului că dispozițiile art. 420 alin 4 C.pr.pen. instituie ascultarea sa în fața instanței de apel, dar beneficiază în continuare de dreptul de a nu da nicio declarație și îi aduce la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 420 alin 4 rap. la art. 378, art. 108 și art. 83 C. pr. pen. Inculpatul este de acord să dea o declarație în fața instanței de apel, aceasta fiind atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să i se aplice inculpatului o pedeapsă sub minimul special, față de împrejurarea că limitele de pedeapsă, în situația recunoașterii învinuirii de către inculpat, se reduc cu 1/3. În opinia sa, în condițiile arătate și întrucât prejudiciul a fost recuperat, ar fi suficientă aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului, arătând că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar pedeapsa a fost corect individualizată de prima instanță, raportat la gravitatea faptei comisă în stare de recidivă și persoana inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu a comis infracțiunea de trafic de influență, că nu a fost de rea credință, intenționând să recupereze banii și că în mod greșit s-a reținut în rechizitoriu că ar fi fost liberat condiționat în 2011, în realitate fiind liberat condiționat în 2010. Mai arată că înainte de a fi arestat preventiv a avut un loc de muncă și că are în întreținere un copil minor.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 439 din data de 11 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A., în temeiul art. 386 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 13 Cod penal din 1969, a schimbat încadrarea juridică a faptei penale pentru care inculpatul Muncuț R. E. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969.
În temeiul art. art. 257 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 13, art. 37 alin. 1 lit. b, art. 39 alin. 4 Cod penal din 1969 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul Muncuț R. E., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la pedeapsa închisorii de 3 ani, în regim de detenție.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, a aplicat inculpatului Muncuț R. E., ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969.
În temeiul art. 53 alin. 1 pct. 2 lit. a, art. 65 alin. 1 Cod penal din 1969, a aplicat inculpatului Muncuț R. E., ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 399 alin. 1 și art. 404 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Muncuț R. E..
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Muncuț R. E., durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 23.11.2015 până la zi.
În baza art. 272 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților încheiat între Ministerul Justiției (înregistrat la această instituție sub nr._/2015) și Uniunea Națională a Barourilor din România, a dispus virarea sumei de 150 lei din bugetul Ministerului de Justiție în contul Baroului A., cu titlul de onorariu parțial avocat din oficiu pentru domnul avocat S. Ș. M..
În baza art. 398, art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul Muncuț R. E., la plata sumei de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul A. din 22.09.2015 emis în dosarul 154/P/2014 înregistrat la această instanță la data de 01.10.2015 a fost trimis în judecată inculpatul Muncuț R. E., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în data de 10.02.2014, numita Ț. C. F. a formulat un denunț pe care l-a adresat organelor de poliție judiciară din cadrul Direcției Generale Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție A., fiind astfel sesizat P. de pe lângă Tribunalul A. la data de 11.02.2014 cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență (f.2-3). De asemenea, în aceeași zi, un denunț similar, cu același obiect și vizând același făptuitor, a fost formulat și de numitul T. I. C. (f.10-11), care este prietenul numitei Ț. C. F..
Prin ordonanța din data de 13.02.2015 cauzele au fost reunite (f.15).
Prin ordonanța din data de 14.02.2015 a fost începută urmărirea penală în cauză pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 291 alin. 1 din C. pen. rap. La art. 6 din Legea 78/2000 (f.13). S-a reținut în fapt că făptuitorul Muncuț R.-E., care s-a prezentat celor doi martori sub apelativul de „A.”, în perioada 23-24 ianuarie 2014, a solicitat si primit de la aceștia suma totală de 1350 lei (300 euro), în schimbul acestei sume de bani susținând că va interveni pe lângă funcționari publici din cadrul I.P.J. A. si Primăriei A. pentru ca denunțătorul T. I.-C. să fie angajat in funcția de conducător auto in cadrul I.P.J. A., iar in urma obținerii postului să i se atribuie de către Primăria A. și o locuință de serviciu din fondul locativ al A.N.L.
La data de 14.02.2014 a fost începută urmărirea penală în cauză față de suspectul Muncuț R.-E. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 291 alin. 1 din C. P.. Rap. La art. 6 din Legea 78/2000 (f.14).
Prin ordonanța din data de 14.02.2015 (f.16) au fost delegate de procuror să efectueze acte de urmărire penală organele de cercetare penală din cadrul Serviciul Județean Anticorupție A..
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. a emis, la cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul A. (f.17-19, f.33-35, f.46-47), mandatele de supraveghere tehnică nr.7/up din 14.02.2014 (f.21), 8/up din 21.02.2014 (f.39) și 31/up din 13.06.2015 (f.57), în baza cărora au fost interceptate convorbirile telefonice purtate de Muncuț R.-E. pe diferite posturi telefonice ori acesta a fost supravegheat audio-video și prin fotogradiere.
Acțiunea penală a fost pusă în mișcare de procuror, prin ordonanța din data de 28.10. 2014, față de inculpatul Muncuț R.-E. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. și ped. de art. 291 alin. 1 din C. P.. Rap. La art. 6 din Legea 78/2000 (f.86-87).
Calitatea de suspect și ulterior de inculpat a fost adusă la cunoștința acestuia de procuror, în scris, prin proces verbal, înainte de fiecare audiere, precum și drepturile procesuale corespunzătoare fiecărei etape a procesului penal, prin procesele verbale din data de 28.10.2014 (f.71, 88).
În fapt s-a reținut, că în cursul lunii octombrie a anului 2013, martorul Ț. C. F. l-a cunoscut pe inculpatul Muncuț R. E. sub apelativul de „A.”, aflând totodată că acesta deține mai multe standuri în Complexul comercial Jakson din A. și cunoaște mai multe persoane angajate ale unor instituții publice. În cursul unor discuții ulterioare, inculpatul i-a spus numitei Ț. C. F. că în schimbul sumei de 300 euro poate să-l ajute pe prietenul acesteia să se angajeze ca șofer la Serviciul economic din cadrul IPJ A. unde are un prieten pe nume M. S., agent de poliție, acesta ocupându-se personal de angajări astfel că banii urmau a fi remiși integral de inculpat agentului în vederea efectuării angajării.
În acest context, în data de 23.01.2014 martorul Ț. C. F. împreună cu prietenul său martorul T. I. C. s-au întâlnit cu inculpatul Muncuț R. E. într-un apartament în care acesta din urmă locuia atunci, situat în A., .. 18, . ocazie martorul T. I. C. i-a dat inculpatului Muncuț R. E. suma de 900 lei, reprezentând echivalentul a 200 euro și totodată parte din suma de 300 euro pretinsă anterior de inculpat pentru angajarea sa ca șofer la poliție de către agentul pe nume M. S., căruia ulterior urma să-i fie remisă întreaga sumă de bani de către inculpat. Deși inculpatul nu avea nici un fel de relații în cadrul IPJ A. care putea să-l angajeze pe martor și inventase persoana „agentului M. S.”, le-a mai spus celor doi că, după obținerea postului de șofer, poate să-i „rezolve” martorul T. I. C. și o locuință din fondul Agenției Naționale pentru Locuințe, prin intermediul unei angajate ANL care are o relație de prietenie cu el, fără însă să nominalizeze o persoană anume întrucât nu avea nici un fel de relații nici în acest sens.
Cum a văzut că martorul T. I. C. este interesat și de o casă, în ziua următoare inculpatul la contactat telefonic și i-a spus că poate să-l ajute să obțină locuința ANL contra sumei de 400 euro, bani care urmează a fi dați de el prietenei sale angajate la instituția respectivă. Martorul T. I. C. nu a fost de acord cu cuantumul sumei astfel că în aceeași zi inculpatul a revenit cu un alt telefon, spunând că a discutat cu prietena sa din cadrul ANL iar aceasta a acceptat să-i repartizeze o locuință contra sumei de 300 euro. Această sumă a fost acceptată de T. I. C. cu condiția ca inițial să-i dea inculpatului doar 100 euro iar el să pună diferența de 200 euro și astfel să remită prietenei sale, angajate la ANL, suma de 300 euro pretinsă de aceasta, urmând ca martorul să-i plătească diferența inculpatului până la sfârșitul lunii.
Inculpatul a fost de acord cu această variantă astfel că cei doi s-au întâlnit în oraș în aceeași zi iar martorul T. I. C. i-a dat inculpatului Muncuț R. E. suma de 450 lei, reprezentând contravaloarea a 100 euro și parte din suma de 300 euro cerută de inculpat pentru a fi remisă prietenei sale astfel ca aceasta să repartizeze locuința din fondul locativ ANL.
În acea zi de 24.01.2014, când a primit cei 450 lei, inculpatul i-a spus martorului că va începe serviciul la poliție începând cu data de 01.02.2014. Ulterior însă, când martorul a încercat să-l contacteze telefonic pe inculpat pentru a cere detalii legate de viitorul loc de muncă, acesta din urmă a avut telefonul închis și nu a mai fost de găsit.
Martorul T. I. C. a aflat ulterior că nu există nici un agent de poliție cu numele de M. S. iar apartamentul din . care i-a data inculpatului prima tranșă de bani a fost închiriat de acesta pentru o anumită perioadă de timp.
În data de 10.06.2014, la ora 13,30, martorul T. I. C. l-a întâlnit pe inculpatul Muncuț R. E. în parcarea magazinului Kaufland din A., purtând cu acesta un dialog despre împrejurările descrise anterior. Astfel, între cei doi a avut loc următoarea discuție:
„T. I.-C.: - Ce faci boss?
MUNCUȚ R. E.: - Ce faci?
T. I.-C.: - C. tată! Ce mai faci?
MUNCUȚ R. E.: - Uită bine, tu?
T. I.-C.: - Cum ești?
MUNCUȚ R. E.: - Bine.
T. I.-C.: - Cum s-o rezolvat cu alea mă?
MUNCUȚ R. E.: - Nicicum.
T. I.-C.: - Nicicum? Bă, da ți-am dat ăia 9 milioane, cum îi cu M. ăla?
MUNCUȚ R. E.: - Nu știu, trebuie să aștepți. Eu am avut ieri înmormântare…
T. I.-C.: - A, știu. Dumnezo s-o ierte.
MUNCUȚ R. E.: -
T. I.-C.: - Bă da cu…da cu…
MUNCUȚ R. E.: - Lasă-mi număru’ de telefon…
T. I.-C.: - Da cu banii?
MUNCUȚ R. E.: - Lasă că… eu acuma am venit în țară de două zile…
T. I.-C.: - Ț-am dat 4 milioane bă băga-mi-aș p..a
MUNCUȚ R. E.: - Stai liniștit. Dă-mi număru’ tău!
T. I.-C.: - Nu-l am aicea, că n-am număru’ de telefon, da te sun io după aia.
MUNCUȚ R. E.: - Sună-mă, sună-mă neapărat să vorbesc că…
T. I.-C.: - Bă, ți-am dat 9 milioane
MUNCUȚ R. E.: - Stai liniștit, că se rezolvă mă băiatule!
T. I.-C.: - Și ț-am mai dat și patru…pentru apartament…
MUNCUȚ R. E.: - Vii pe la mine diseară?
T. I.-C.: - Unde stai?
MUNCUȚ R. E.: - Tot acolo.
T. I.-C.: - Bă las-o-n p..a mea, aștept de atâta timp mă A. mă fratello! Ț-am dat 9 milioane pentru…
MUNCUȚ R. E.: - Mai încet, să n-audă a mea, te rog, că mă fac de râs.
T. I.-C.: - 9 milioane ț-am dat păntru postu’ de poliție, pentru acela. Ț-am mai dat încă 4 păntru apartament
MUNCUȚ R. E.: - Ț-am zis: vii și-o rezolvăm, io numa’ ce-am venit în țară ieri, înțelegi ce zic?
T. I.-C.: - Bă, da ce p..a mă? Bă, ți i-am dat mă…
MUNCUȚ R. E.: - …[neinteligibil]…
T. I.-C.: - Nu ți-i frică de Dumnezo mă?
MUNCUȚ R. E.: - Nu că de Dumnezo, c-o să se rezolve. Am avut niște probleme și asta o fost. Na, io trebuia să…
T. I.-C.: - Tu m-ai promis… ț-am dat 9 milioane cum ai zis. Ț-am dat!
MUNCUȚ R. E.: - B.! No, o fi ok…
T. I.-C.: - Ț-am dat 4 milioane pentru apartament
MUNCUȚ R. E.: - O fi ok…
T. I.-C.: - …cum ai zis… Ț-am dat!
MUNCUȚ R. E.: - O fost… Da! Așa-i cum zici. O s-o rezolvăm! Diseară mă suni că mă duc, uite și acuma trebuie să mă duc, m-ai sunat diseară și o rezolvăm.
T. I.-C.: - No… io lucru și io păntru banii ăia mă!
MUNCUȚ R. E.: - Când ț-am zis că jur pă fetița mea c-o rezolvăm, o rezolvăm
T. I.-C.: - Cum s-o rezolvat cu tine cu…?
MUNCUȚ R. E.: - Îi mort mă uite tot am fost…n-am mai putut să mai vin, n-am mai avut viza. Vai de capu’ meu!
T. I.-C.: - Serios?
MUNCUȚ R. E.: - N-am avut viză. Da nu te rezolvam? Da știe… Da știe C.…
T. I.-C.: - Da te cred mă, da… 9 milioane bă…
MUNCUȚ R. E.: - …bă, că dacă nu se rezolvă io-ți dau banu’, no.
T. I.-C.: - Și ăia 4 cu casa cum se rezolvă? Cu ANL-u’?
MUNCUȚ R. E.: - Mă crezi că nu știu nimica? Azi dimineață ce-am ajuns…
T. I.-C.: - Da ce-o pățit ăla M. ăla, ce s-o-ntâmplat cu el? Ce s-o-ntâmplat?
MUNCUȚ R. E.: - Nici nu știu multe că io azi dimineață am ajuns în țară, io nu știu nimica. Io am venit acuma să mă-ntâlnesc cu cineva pentru mine la Jackson… să-mi aducă marfa, că nici nu știu ce-i cu marfa, nimic. Io-s derutat psihic…
T. I.-C.: - Cu C. ai mai vorbit?
MUNCUȚ R. E.: - N-am vorbit. Eu acuma mă duc acasă să vorbesc. Nici credit n-am încărcat, nimic. Io azi dimineață am venit. O sun…
T. I.-C.: - Mă… pur și simplu… să mor dacă nu bă… am crezut că…
MUNCUȚ R. E.: - Tu ce faci?
T. I.-C.: - Da ce să fac? Uite, necăjit și io…
MUNCUȚ R. E.: - Io am vrut să mă duc și astăzi…
T. I.-C.: - Tot îmi caut de lucru
MUNCUȚ R. E.: - Nu-ți mai căuta nimic! Mă suni diseară neapărat!
Te rog io frumos, bine?
T. I.-C.: - No bun!
MUNCUȚ R. E.: - După ora 8!
T. I.-C.: - Hai să-ți zic mă! Bă, nu… dacă vrei îți mai dau ceva bani în plus dacă vrei și la…
MUNCUȚ R. E.: - Nu-mi trăbă nimic… Nimic nu mai îmi trăbă. Că ai fost prea domn și-i ok. Hai că mă duc, că mă grăbesc…
T. I.-C.: - Sigur?
MUNCUȚ R. E.: - Da tati!
T. I.-C.: - C., ceau. Numai bine
MUNCUȚ R. E.: - Și scuză-mă, te rog io…
T. I.-C.: - Bă, dacă vrei hai stăm aici la o cafă…
MUNCUȚ R. E.: - Nu pot, că mă grăbesc. Mă duc să-mi încarc telefonul și
T. I.-C.: - Bă, da nu bă… nu-ți bați joc de mine! Ț-am dat și 9 milioane păntru… păntru…
MUNCUȚ R. E.: - Când ț-am zis că va fi ok…
T. I.-C.: - Păntru postu’ de muncă și 4 păntru…
MUNCUȚ R. E.: - O fi ok, o fi ok, stai liniștit!
T. I.-C.: - Nu vreau să-mi pierd banii că și io am lucrat păntru ei în Suedia.
MUNCUȚ R. E.: - B., mă suni după 8, bine?
T. I.-C.: - Ok, ok
MUNCUȚ R. E.: - C. cum îi?
T. I.-C.: - Îi bine, și C. îi bine.
MUNCUȚ R. E.: - Uite iară o murit o verișoară primară de-a mea. 24 de ani.
T. I.-C.: - Serios?
MUNCUȚ R. E.: - Da. Mă duc acuma no. N.’, numa’, numai’ necazuri o fost…
T. I.-C.: - Mă, numai să nu-ți bați joc de mine mă…
MUNCUȚ R. E.: - Jur pe copilu’ meu…
T. I.-C.: - Ț-am dat atâția bani…
MUNCUȚ R. E.: - C. știe ce fel de băiat îs. Io am avut probleme, io nu că nu ăsta… Ai înțeles ce vr… Ai văzut că Aradu-i mic, Dumnezo ne-ntâlnește… Nu-i problemă de asta, îi problemă c-o s-o rezol…
T. I.-C.: - Și io merg să-mi iau ceva de grătar de aicea să…
MUNCUȚ R. E.: - Da să mă suni diseară după 8
T. I.-C.: - C. A.! Mă, să nu uiți fratello de mine! No, ceau ceau!” (f.50-54).
La data de 28.10.2014, cu ocazia audierii sale la P. Tribunalului A. în calitate de suspect, Muncuț R. E. a înmânat organelor de cercetare penală suma de 200 euro și 400 lei pentru a fi restituiți către martorul T. I. C.. Cum a primit banii dați anterior inculpatului, T. I. C. a declarat că nu mai are nici un fel de pretenții materiale și nici nu se constituie parte civilă în cauză (f.73, 82-85).
S-a reținut totodată că inculpatul Muncuț R. E. este recidivist în situația prevăzută de art 41 alin. 1 din C. pen. față de pedeapsa de 4 ani închisoare pronunțată prin sp nr. 2289 din 22.10.2007 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul_, definitivă prin neapelare la data de 06.11.2007, condamnare din care a fost eliberat condiționat la data de 09.02.2011 cu un rest neexecutat de 549 zile (f.76).
Inculpatul a recunoscut, în cursul urmăririi penale, comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 01.10.2015 sub nr._ .
La termenul din 10 decembrie 2015, ulterior citirii actului de sesizare, în baza art. 374 alin. (4) Cod procedură penală, inculpatul prezent în fața instanței, asistat de avocat ales, a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nu solicită probe noi și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cerând aplicarea față de el a dispozițiilor prevăzute de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției; a fost de acord să presteze muncă în folosul comunității în cazurile prevăzute de lege.
Instanța de fond a constatat că în cauză nu au fost constituiri de parte civilă.
Din oficiu, la termenul din 10.12.2015, prima instanță în temeiul art. 386 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 13 Cod penal din 1969, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei penale pentru care inculpatul Muncuț R. E., a fost trimis în judecată, din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969.
Față de acest aspect, s-a reținut că fapta penală pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost săvârșită în luna ianuarie 2014, respectiv anterior intrării în vigoare a Noului Cod Penal, iar vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului sub aspectul regimului sancționator al recidivei; inculpatul aflându-se în stare de recidivă postexecutorie (față de pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 685 din 30.03.2010 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul_ - f. 20,21 dos. instanță). Totodată, s-a remarcat că în cazul inculpatului actul de sesizare nu a reținut și regimul sancționator de la art. 7 din Lg. 78/2000, iar în lipsa regimului sancționator al acestei legi, s-a apreciat că aceasta nu este incidentă în cauză. S-a mai reținut în sensul celor de mai sus că, Codul penal din 1969 la art. 39 alin. 4 prevede că în caz de recidivă postexecutorie pedeapsa ce se poate aplica este până la maximul special la care se poate adăuga facultativ un spor de până la 10 ani; că în conformitate cu actualul Cod penal art. 43 alin. 5 în caz de recidivă postexecutorie limitele speciale ale pedepsei pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate în mod obligatoriu; situație în care limitele de pedeapsă pe legea nouă sunt de la 3 ani la 10 ani și 6 luni, iar pe legea veche pedeapsa este de la 2 ani la 10 ani; reținându-se totodată că față de acuzațiile aduse prin rechizitoriu, inculpatului nu i se aplică regimul sancționator din art. 7 din Lg. 78/2000, s-a schimbat încadrarea juridică așa cum a fost pusă în discuție din oficiu de către instanță.
Văzând probele administrate în cursul urmăririi penale: denunțuri (f.2-3, 10-11); declarații martor/denunțător T. I. C. (f.6, 64-66); declarații martor M. (fostă Ț.) C. F. (f.7, 61-62); copii documente (f.8, 74-75); declarații suspect /inculpat Muncuți R. E. (f. 71-73, 88-89); proces verbal de identificare (f.12); procese-verbale (f.30-31, 41-42, 63, 67-68, 70); proces-verbal de consemnare a activităților de supraveghere tehnică (f.50-54); cazier judiciar (f.76; procese-verbale predare primire (f.82-85); CD marca „Estele” ce conține discuția dintre inculpat și martorul T. I. C. din data de 10.06.2014 (f.90); în cursul judecății: declarații inculpat, declarații persoane vătămate, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul lunii octombrie a anului 2013, persoana vătămată Ț. C. F. l-a cunoscut pe inculpatul Muncuț R. E. sub apelativul de „A.”, aflând totodată că acesta deține mai multe standuri în Complexul comercial Jakson din A. și cunoaște mai multe persoane angajate ale unor instituții publice. În cursul unor discuții ulterioare, inculpatul i-a spus numitei Ț. C. F. că în schimbul sumei de 300 euro poate să-l ajute pe prietenul acesteia să se angajeze ca șofer la Serviciul economic din cadrul IPJ A. unde are un prieten pe nume M. S., agent de poliție, acesta ocupându-se personal de angajări astfel că banii urmau a fi remiși integral de inculpat agentului în vederea efectuării angajării.
În acest context, în data de 23.01.2014 persoana vătămată Ț. C. F. împreună cu prietenul său persoana vătămată T. I. C. s-au întâlnit cu inculpatul Muncuț R. E. într-un apartament în care acesta din urmă locuia atunci, situat în A., .. 18, .. Cu acea ocazie numitul T. I. C. i-a dat inculpatului Muncuț R. E. suma de 900 lei, reprezentând echivalentul a 200 euro și totodată parte din suma de 300 euro pretinsă anterior de inculpat pentru angajarea sa ca șofer la poliție de către agentul pe nume M. S., căruia ulterior urma să-i fie remisă întreaga sumă de bani de către inculpat. Deși inculpatul nu avea nici un fel de relații în cadrul IPJ A. care putea să-l angajeze pe martor și inventase persoana „agentului M. S.”, le-a mai spus celor doi că, după obținerea postului de șofer, poate să-i „rezolve” numitului T. I. C. și o locuință din fondul Agenției Naționale pentru Locuințe, prin intermediul unei angajate ANL care are o relație de prietenie cu el, fără însă să nominalizeze o persoană anume întrucât nu avea nici un fel de relații nici în acest sens.
Cum a văzut că persoana vătămată T. I. C. este interesat și de o casă, în ziua următoare inculpatul la contactat telefonic și i-a spus că poate să-l ajute să obțină locuința ANL contra sumei de 400 euro, bani care urma să fie dați de el prietenei sale angajate la instituția respectivă. Martorul T. I. C. nu a fost de acord cu cuantumul sumei astfel că în aceeași zi inculpatul a revenit cu un alt telefon, spunând că a discutat cu prietena sa din cadrul ANL iar aceasta a acceptat să-i repartizeze o locuință contra sumei de 300 euro. Această sumă a fost acceptată de T. I. C. cu condiția ca inițial să-i dea inculpatului doar 100 euro iar el să pună diferența de 200 euro și astfel să remită prietenei sale, angajate la ANL, suma de 300 euro pretinsă de aceasta, urmând ca persoana vătămată să-i plătească diferența inculpatului până la sfârșitul lunii.
Inculpatul a fost de acord cu această variantă astfel că cei doi s-au întâlnit în oraș în aceeași zi iar persoana vătămată T. I. C. i-a dat inculpatului Muncuț R. E. suma de 450 lei, reprezentând contravaloarea a 100 euro și parte din suma de 300 euro cerută de inculpat pentru a fi remisă prietenei sale astfel ca aceasta să repartizeze locuința din fondul locativ ANL.
În acea zi de 24.01.2014, când a primit cei 450 lei, inculpatul i-a spus persoanei vătămate T. I. C. că va începe serviciul la poliție începând cu data de 01.02.2014. Ulterior însă, când T. I. C. a încercat să-l contacteze telefonic pe inculpat pentru a cere detalii legate de viitorul loc de muncă, acesta din urmă a avut telefonul închis și nu a mai fost de găsit.
Numitul T. I. C. a aflat ulterior că nu există nici un agent de poliție cu numele de M. S. iar apartamentul din . care i-a data inculpatului prima tranșă de bani a fost închiriat de acesta pentru o anumită perioadă de timp.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului Muncuț R. E. astfel cum a fost descrisă, respectiv aceea de a pretinde suma de 700 euro și de a primi suma de 1350 lei de la persoana vătămată T. I. C., pentru a se folosi de influența pe care a pretins că o are asupra agentului de poliție M. S. din cadrul IPJ A. (persoană care are atribuții în angajarea personalului) și asupra unei prietene de-a lui angajată în cadrul Agenției Naționale pentru Locuințe, pentru ca în schimbul banilor acești funcționari publici să fie determinați de inculpat să îndeplinească anumite acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu, mai precis să-l angajeze pe T. I. C. ca și conducător auto la Serviciul economic din cadrul IPJ A. (agentul de poliție M. S.) ori să-i repartizez o locuință din fondul ANL (prietena angajată ANL), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969.
S-a observat că starea de fapt rezultă din declarațiile de recunoaștere a inculpatului, inclusiv în fața instanței, declarațiile persoanelor vătămate, date în fața instanței și în cursul urmăririi penale, precum și din înregistrările ambientale realizate în cursul urmăririi penale.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Sub acest aspect prima instanță a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 685 din 30.03.2010 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul_ (f. 20,21 dos. instanță), pedeapsă din care s-a liberat condiționat prin sentința penală 145/4.02.2011 a Judecătoriei Oradea dosar_ (f. 23,24 dos. instanță) rămânând un rest neexecutat de 549 zile; la data săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză pedeapsa de 4 ani era considerată executată, fapt ce, în opinia primei instanțe, nu impune revocarea liberării. Totodată, s-a avut în vedere că, în cursul judecății, inculpatul Muncuț R. E. a fost arestat preventiv prin încheierea din 23.11.2015 (fiind indicate filele 54, 57), reținându-se în esență că inculpatul a întreprins acțiuni în a se ascunde cu scopul de a se sustrage judecății sale, fiind întrunite totodată și celelalte condiții necesare arestării; încheierea în cauză a rămas definitivă prin respingerea contestației de către Curtea de apel Timișoara prin decizia penală nr. 223/CO din 2.12.2015, pronunțată în dosarul_ /a1.
Față de elementele materiale concrete ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, a perseverenței infracționale a acestuia, importanța valorilor sociale lezate prin conduita inculpatului, s-a apreciat de către prima instanță că este necesară aplicarea unei pedepse față de inculpat de natură a asigura reeducarea inculpatului, prevenția generală și specială și nu în ultimul rând sancționarea adecvată a inculpatului pentru fapta comisă și ca urmare în temeiul art. art. 257 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 13, art. 37 alin. 1 lit. b, art. 39 alin. 4 Cod penal din 1969 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul Muncuț R. E. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, la pedeapsa închisorii de 3 ani, în regim de detenție, totodată fiindu-i aplicate pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 399 alin. 1 și art. 404 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Muncuț R. E., reținându-se în acest sens că măsura este necesară bunei desfășurări a procesului penal; că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 5 ani închisoare; iar lăsarea în libertate a inculpatului prin prisma acuzațiilor aduse ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, și totodată există în continuare riscul ca inculpatul să întreprindă activități în scopul de a se sustrage judecății.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal din 1969, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Muncuț R. E., durata reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 23.11.2015 până la zi.
În baza art. 272 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților încheiat între Ministerul Justiției (înregistrat la această instituție sub nr._/2015) și Uniunea Națională a Barourilor din România, va dispune virarea sumei de 150 lei din bugetul Ministerului de Justiție în contul Baroului A., cu titlul de onorariu parțial avocat din oficiu pentru domnul avocat S. Ș. M., reținându-se în acest sens, volumul activității prestate de domnul avocat în prezenta cauză, complexitatea cauzei și împrejurarea că inculpatul a fost asistat la ultimul termen de judecată de avocat ales.
În baza art. 398, art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul Muncuț R. E., la plata sumei de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul Muncuț R. E., cu precizarea că motivele le va arăta în fața instanței, când avocatul său din oficiu a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată de prima instanță.
Examinând apelul formulat de inculpat, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța apreciază că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969.
Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că În cursul lunii octombrie a anului 2013, persoana vătămată Ț. C. F. l-a cunoscut pe inculpatul Muncuț R. E. sub apelativul de „A.”, aflând totodată că acesta deține mai multe standuri în Complexul comercial Jakson din A. și cunoaște mai multe persoane angajate ale unor instituții publice. În cursul unor discuții ulterioare, inculpatul i-a spus numitei Ț. C. F. că în schimbul sumei de 300 euro poate să-l ajute pe prietenul acesteia să se angajeze ca șofer la Serviciul economic din cadrul IPJ A. unde are un prieten pe nume M. S., agent de poliție, acesta ocupându-se personal de angajări astfel că banii urmau a fi remiși integral de inculpat agentului în vederea efectuării angajării.
În acest context, în data de 23.01.2014 persoana vătămată Ț. C. F. împreună cu prietenul său persoana vătămată T. I. C. s-au întâlnit cu inculpatul Muncuț R. E. într-un apartament în care acesta din urmă locuia atunci, situat în A., .. 18, .. Cu acea ocazie numitul T. I. C. i-a dat inculpatului Muncuț R. E. suma de 900 lei, reprezentând echivalentul a 200 euro și totodată parte din suma de 300 euro pretinsă anterior de inculpat pentru angajarea sa ca șofer la poliție de către agentul pe nume M. S., căruia ulterior urma să-i fie remisă întreaga sumă de bani de către inculpat. Deși inculpatul nu avea nici un fel de relații în cadrul IPJ A. care putea să-l angajeze pe martor și inventase persoana „agentului M. S.”, le-a mai spus celor doi că, după obținerea postului de șofer, poate să-i „rezolve” numitului T. I. C. și o locuință din fondul Agenției Naționale pentru Locuințe, prin intermediul unei angajate ANL care are o relație de prietenie cu el, fără însă să nominalizeze o persoană anume întrucât nu avea nici un fel de relații nici în acest sens.
Cum a văzut că persoana vătămată T. I. C. este interesat și de o casă, în ziua următoare inculpatul la contactat telefonic și i-a spus că poate să-l ajute să obțină locuința ANL contra sumei de 400 euro, bani care urma să fie dați de el prietenei sale angajate la instituția respectivă. Martorul T. I. C. nu a fost de acord cu cuantumul sumei astfel că în aceeași zi inculpatul a revenit cu un alt telefon, spunând că a discutat cu prietena sa din cadrul ANL iar aceasta a acceptat să-i repartizeze o locuință contra sumei de 300 euro. Această sumă a fost acceptată de T. I. C. cu condiția ca inițial să-i dea inculpatului doar 100 euro iar el să pună diferența de 200 euro și astfel să remită prietenei sale, angajate la ANL, suma de 300 euro pretinsă de aceasta, urmând ca persoana vătămată să-i plătească diferența inculpatului până la sfârșitul lunii.
Inculpatul a fost de acord cu această variantă astfel că cei doi s-au întâlnit în oraș în aceeași zi iar persoana vătămată T. I. C. i-a dat inculpatului Muncuț R. E. suma de 450 lei, reprezentând contravaloarea a 100 euro și parte din suma de 300 euro cerută de inculpat pentru a fi remisă prietenei sale astfel ca aceasta să repartizeze locuința din fondul locativ ANL.
În acea zi de 24.01.2014, când a primit cei 450 lei, inculpatul i-a spus persoanei vătămate T. I. C. că va începe serviciul la poliție începând cu data de 01.02.2014. Ulterior însă, când T. I. C. a încercat să-l contacteze telefonic pe inculpat pentru a cere detalii legate de viitorul loc de muncă, acesta din urmă a avut telefonul închis și nu a mai fost de găsit.
Numitul T. I. C. a aflat ulterior că nu există nici un agent de poliție cu numele de M. S. iar apartamentul din . care i-a data inculpatului prima tranșă de bani a fost închiriat de acesta pentru o anumită perioadă de timp..
De altfel, starea de fapt și vinovăția nu au fost contestate de către apelant, inculpatul beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 375 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție.
Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.375 Cod procedură penală, încadrarea în drept a faptelor săvârșite, fiind de asemenea corectă.
Criticile apelantului în sensul greșitei încadrări juridice ca trafic de influență și nu ca înșelăciune nu pot fi primite.
Potrivit art. 257 alin. 1 Cod penal din 1969, reprezintă trafic de influență primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
Obiectul juridic al infracțiunii de trafic de influență îl constituie relațiile sociale a căror formare și dezvoltare se întemeiază pe încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure orice funcționar și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane juridice, cerințe pentru realizarea cărora este necesară înlăturarea oricărei suspiciuni care s-ar putea crea cu privire la activitatea acestora, spre deosebire de infracțiunea de înșelăciune al cărei obiect juridic special îl constituie relațiile sociale privind strict patrimoniul unor persoane, relații care iau naștere și se desfășoară pe baza bunei-credințe a subiecților acestor raporturi.
În cazul infracțiunii de înșelăciune persoana înșelată este de bună-credință, fiind indusă în eroare de făptuitor, spre deosebire de cumpărătorul de influență care este conștient că prin acțiunea sa îl va discredita pe funcționar, generând suspiciuni, îndoieli și cu privire la serviciul în cadrul căruia își îndeplinește atribuțiile, acesta de bunăvoie micșorându-și patrimoniul dorind să obțină în mod ilicit satisfacerea unui interes legal sau ilegal.
Legiuitorul a folosit cuvântul influență în art. 257 din Codul penal în sensul de putere, capacitatea de a modifica la o ființă umană comportamentul acestuia în sensul dorit, respectiv de a determina o persoană sau o autoritate să facă o favoare sau să ia o decizie favorabilă.
Atunci când influența nu este reală, ci numai afirmată de subiect aceasta trebuie să îndeplinească condițiile definite de legiuitor prin expresia „lasă să se creadă că are influență”, adică trebuie să fie posibilă și credibilă și nu irealizabilă sau absurdă, imposibil de a exista și a avea efect.
Or, acțiunea inculpatului de a lăsa să se creadă de către numita Ț. C. F. că are influență asupra unui agent de poliție și în schimbul sumei de 300 euro poate să-l ajute pe prietenul acesteia să se angajeze ca șofer la Serviciul economic din cadrul IPJ A. unde are un prieten pe nume M. S., agent de poliție, acesta ocupându-se personal de angajări iar banii urmau a fi remiși integral de inculpat agentului în vederea efectuării angajării ca și acțiunea de a o lăsa să creadă că poate să ajute să obțină o locuința ANL contra sumei de 400 euro, bani care urma să fie dați de el prietenei sale angajate la instituția respectivă circumscriu exact persoana, funcția și atribuția funcționarului influențabil de către inculpat, afectând prestigiul funcționarului, chiar dacă în realitate inculpatul nu ar fi avut o asemenea influență..
Analizând individualizarea pedepsei se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.74 Cod penal.
Instanța de apel reține că în aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cuantumul limitelor de pedeapsă se reduce cu o treime, însă, instanța în raport de dispozițiile art. 74 C.pen., aplică o pedeapsă între aceste limite reduse, nefiind obligatoriu a aplica chiar minimul special.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art.74 alin.1 C.pen.: „împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
Prima instanță a avut în vedere starea de real pericol a faptei dedusă din împrejurarea că acesta a pretins suma de 700 euro și de a primi suma de 1350 lei de la numitaToader I. C., pentru a se folosi de influența pe care a pretins că o are asupra agentului de poliție M. S. din cadrul IPJ A., persoană care are atribuții în angajarea personalului și asupra unei prietene de-a lui angajată în cadrul Agenției Naționale pentru Locuințe, pentru ca în schimbul banilor acești funcționari publici să fie determinați de inculpat să îndeplinească anumite acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu, mai precis să-l angajeze pe T. I. C. ca și conducător auto la Serviciul economic din cadrul IPJ A., agentul de poliție M. S. ori să-i repartizez o locuință din fondul ANL, prietena angajată ANL, astfel încât aplicarea unei pedepse orientate spre minim nu se justifică în cauză.
Mai mult, inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 685 din 30.03.2010 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul_, pedeapsă din care s-a liberat condiționat prin sentința penală 145/4.02.2011 a Judecătoriei Oradea dosar_, cu un rest neexecutat de 549 zile.
Prin urmare, starea de recidivă postexecutorie reprezintă o cauză facultativă de agravarea a răspunderii, art. 39 alin. 4 din Codul penal din 1969 stabilind că în caz de recidivă postexecutorie pedeapsa ce se poate aplica este până la maximul special la care se poate adăuga facultativ un spor de până la 10 ani.
Prin urmare, față de toate aceste criterii, se constată că prima instanță în mod justificat a aplicat o pedeapsă în cuantum mediu raportat la limitele de pedeapsă reduse cu o treime în aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., nejustificându-se aplicarea unei pedepse chiar la minimul special.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
Având în vedere starea de recidivă post executorie în care se află inculpatul executarea în regim de detenție este singura modalitate prevăzută de lege.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge apelul declarat de inculpatul Muncuț R. E. împotriva sentinței penale nr. 439 din 11.12.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În baza art. 424 alin 2 C.pr.pen., rap. la art. 399 alin 1 C.pr.pen va menține măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului.
În baza art. 424 alin 3 C.pr.pen., și 72 C.pen va deduce în continuare arestul preventiv din 11.12.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
De asemenea, va dispune plata sumei de 260 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., cu titlu de onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.pen. respinge apelul declarat de inculpatul MUNCUȚ R. E. împotriva sentinței penale nr. 439 din 11.12.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În baza art. 424 alin 2 C.pr.pen., rap. la art. 399 alin 1 C.pr.pen menține măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului.
În baza art. 424 alin 3 C.pr.pen., și 72 C.pen deduce în continuare arestul preventiv din 11.12.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Dispune plata sumei de 260 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.F.M./17.02.2016
Tehnored.O.I. 5 ex- 17.02.2016
Prima instanță– Tribunalul A. - jud. F. M. D.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr.... | Plângere conform art. 104 din Legea 254/2013. Decizia nr.... → |
|---|








