Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 116/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 116/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-05-2012
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 116/PI
Ședința publică din 28 mai 2012
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de S. I. al Juriștilor din R. împotriva Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 858/P/2010 și nr. 1499/II/2/2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauză în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de respingere a plângerii și menținerea rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara ca legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr.354/P/59/2012 din data de 16.03.2012 petentul S. I. al Juriștilor din R. a solicitat desființarea Rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr.859/P/2011 pe care o consideră temeinică și legală dar greșit încadrată și solicită trimiterea cauzei la parchet în vederea pronunțării unei soluții de netrimitere în judecată, conform prev. art.11 pct.1 lit.b rap. la art.10 lit. a Cpp sau art art. lit. d Cpp.
D. actele de la dosar: dosare de urmărire penală nr.858/P/2011 și 1499/II/2/2011 a parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, se rețin următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 32.11.2010 petenta M. C. a formulat plângere penală împotriva avocatului L. G., din cadrul Baroului B., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și exercitarea fără drept a unei profesii, prev. de art.215 Cp, art.290 Cp, art.291 Cp și art. 281 Cp și împotriva executorului judecătoresc C. G..
În motivare se arată că l-a angajat pe avocat să o reprezinte într-un proces, aflat în faza apelului pe rolul Tribunalului A., și în care avea calitatea de partea civilă.
Întrucât apelul a fost respins, l-a angajat pe avocat să declare recurs și i-a achitat un onorariu de 1000 lei care, deși a încasat bani,i nu a mai formulat această cale atac.
Ulterior petenta a constatat că, fără consimțământul său și în numele său a pus în executare sentința pronunțată de instanța de fond, prin care i s-au recunoscut anumite drepturi civile. Pe lângă sumele menționate în titlul executor, avocatul și executorul judecătoresc au adăugat și onorarii de executare silită de 5000 lei, respectiv 8206 lei, deși asigurătorul față de care s-a început executarea silită a fost de acord să plătească de bună voie drepturile care i se cuveneau.
Prin Rezoluția din data de 16 noiembrie 2011 din dosarul nr.858/P/2011 P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori, în conformitate cu prevederile art.10 lit.b,d Cpp.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta M. C., în condițiile prev. de art. 278 Cpp, care a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin Rezoluția 1499/II/2/2011 din data de 04.01.2012.
Potrivit prevederilor art.2781 al.1 Cpp după respingerea plângerii făcute conform prev. art.275-278 Cp, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul căruia i-ar reveni competența să soluționeze cauza în prima instanță.
Examinând actele de la dosar, Curtea apreciază că petentul S. I. al Juriștilor din R. nu are calitatea prevăzută de lege pentru a formula o plângere împotriva actelor procurorului din această cauză. Se observă în acest sens că petentul nu este nici parte vătămată în cauză și nici nu a dovedit că interesele legitime ale sindicatului au fost vătămate prin rezoluțiile pronunțate.
La dosar s-a depus un extras din statutul sindicatului din care rezultă că unul dintre obiectivele acestei organizații sindicale este acela de a apăra drepturile membrilor ce decurg din legislația munci, contractelor de muncă și exercitarea profesiei în fața organelor de jurisdicție, precum și în fața tuturor organelor statului, însă nu se poate face analogie între obiectivele urmărite de sindicat, a căror îndeplinire presupune acțiuni concrete pe linie sindicală, și participarea directă într-o cauză penală în care este implicat unul dintre membrii săi.
Pe de altă parte, în opinia Curții, sintagma „interese legitime au fost vătămate” vizează o categorie restrânsă de persoane care sunt îndrituite să formuleze plângere în condițiile prev. de art. 2781 Cpp și este evident că se referă la persoanele implicate direct sau indirect în cauza respectivă și care au de suportat anumite consecințe în urma adoptării unei soluții de către procuror, ceea ce petentul din cauza de față, nu a dovedit.
De reținut că făptuitorul L. G. nu a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului, astfel că, lipsind interesul pentru el, de schimbare a soluției, lipsește și interesul sindicatului de susținere a acestui membru.
Prin urmare, în baza art. 2781, al.8, lit.a Cpp se va dispune respingerea plângerii ca inadmisibilă.
Văzând și prevederile art.192 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781 alin.8 lit.a Cpp respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de S. independent al Juriștilor din R. împotriva Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 858/P/2010 și nr. 1499/II/2/2011.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05.2012.
Președinte,
C. C.
Grefier,
C. I.
Red. C.C./11.06.12
Tehnored. C.I. 2 ex./13.06.12
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 795/2012.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 913/2012. Curtea de... → |
|---|
