Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 118/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 118/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator date 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 118/A
Ședința publică din 28.01.2016
Completul constituit din:
Președinte: L. Ani B.
Judecător: A. N.
Grefier: C. G.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul I. T. împotriva sentinței penale nr. 397/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant I. T. personal asistat de avocat ales P. V..
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror B. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar împuternicire avocațială și motivele de apel.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant I. T., avocat P. V., solicită admiterea apelului, reindividualizarea sancțiunii aplicate pentru motivele arătate în scris, menționând că autoturismul avea numere de înmatriculare, dar valabilitatea acestora expirase și a omis luarea unor noi numere valabile, dar exista posibilitatea identificării mașinii; că vinovăția sa este sub forma culpei, a neglijenței, la individualizarea pedepsei să se țină seama că a recunoscut fapta, este pensionar, singur, nu a mai comis alte infracțiuni, a înțeles semnificația procesului penal, gradul de pericol social este redus, astfel că nu se impune și măsura interzicerii dreptului de a conduce, inculpatul având mare nevoie de a se deplasa cu mașina pentru a-și asigura cele necesare traiului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea în parte a apelului, în sensul înlăturării măsurii interzicerii dreptului de a conduce.
Inculpatul I. T., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și înlăturarea măsurii interzicerii dreptului de a conduce.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 14.05.2015, întocmit în dosar nr. 504/P/2015, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 25.05.2015, sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Reșița a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I. T., pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. de art. 334 alin. 1 C. pen.
S-a reținut, în esență că, în data de 10.02.2015 în jurul orelor 15:40, inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe DN 58, în localitatea Soceni, din direcția municipiului Reșița către municipiul Caransebeș, autoturismul marca Peugeot 806 cu numărul de înmatriculare temporar N 5484 C eliberat de autoritățile din Germania și având valabilitatea până la data de 21.11.2014, neînmatriculat în circulație.
Prin sentința penală nr. 397/2015 pronunțată de Judecătoria Reșița la data de 29.10.2015 în dosarul nr._ s-au dispus următoarele: în baza art. 334 al.1 Cod pen. cu aplicarea art. 374 al. 4 rap la art. 375, art. 396 al. 10 Cod pr. pen., s-a stabilit în ceea ce îl privește pe inculpatul I. T. pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat; în baza art. 396 al. 4 Cod pr. pen. rap la art. 83 Cod pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 84 Cod pen; în baza art. 85 al. 1 Cod pen. s-a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere; în baza art. 83 al. 4 Cod pen. s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Judecătoria a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale stabilind că acestea sunt de natură a contura existența faptei ce întrunește conținutul laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și vinovăția acestuia, reținând următoarea starea de fapt:
În data de 10.02.2015 în jurul orelor 15:40, organele de poliție din cadrul I.P.J C.-S. - Serviciul Rutier, în timpul supravegherii traficului rutier de pe DN 58, în localitatea Soceni, județul C.-S. au oprit pentru control un autoturism marca Peugeot 806 cu numărul de înmatriculare temporar N 5484 C eliberat de autoritățile din Germania și având valabilitatea până la data de 21.11.2014, acesta circulând din direcția municipiului Reșița către municipiul Caransebeș.
Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana inculpatului Iavșcu T., iar pe locul din dreapta față a fost identificat pasagerul Afalter D..
Organele de poliție au procedat la verificarea seriei de șasiu a autoturismului în cauză, aceasta fiind VF3221RB_, corespunzătoare celei menționate în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, prezentat de către inculpat.
Inculpatul a mai declarat în fața organelor de poliție că avea cunoștință de faptul că numerele de înmatriculare temporare nu mai erau valabile, aspectele constatate fiind consemnate într-un proces-verbal, semnat de către inculpat și de către numitul Afalter D. fără obiecțiuni.
Organele de cercetare penală au procedat la verificarea autoturismului condus de către inculpat prin aplicația Eucaris Prum (Sistemul de Informații European privind Vehiculele și Permisele de Conducere), constatându-se faptul că acesta a fost înmatriculat temporar în circulație cu numărul de înmatriculare temporar N 5484 C, începând cu data de 23.10.2014 pentru o perioadă de 30 de zile, până la data de 21.11.2014 inclusiv, iar din data de 21.11.2014 a fost radiat din circulație de către autoritățile din Germania.
În declarațiile sale date în fața organelor de cercetare penală, inculpatul a relatat modul de săvârșire a faptei, arătând că a cunoscut faptul că autoturismul condus de el în data de 10.02.2015 pe drumurile publice nu era înmatriculat, fiind radiat din circulație din data de 21.11.2014.
În faza de judecată, inculpatul a declarat faptul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, așa cum este descrisă în actul de inculpare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 374 alin. 4 Cod pr. pen.
Judecătoria a constatat că, declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor săvârșite se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penala si anume: declarațiile inculpatului; proces-verbal de constatare din data de 10.02.2015; declarația martorului Afalter D.; proces-verbal de verificare a situației autoturismului marca Peugeot 806 cu numărul de înmatriculare temporar N 5484 C, . șasiu VF3221RB_; acte procesuale și procedurale.
În drept, fapta inculpatului I. T., care în data de 10.02.2015 în jurul orelor 15:40, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DN 58, în dreptul localității Soceni, din direcția municipiului Reșița către municipiul Caransebeș, autoturismul marca Peugeot 806 cu numărul de înmatriculare temporar N 5484 C eliberat de autoritățile din Germania și având valabilitatea până la data de 21.11.2014, autoturism care nu este înmatriculat în circulație, fiind radiat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 cod penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii s-a constatat de către prima instanță că, existența elementului material, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat este dovedită de întreg probatoriul administrat în cauză. Acțiunea de conducere a unui autovehicul presupune activitatea unei persoane care, prin acțiunile sale, determină punerea în mișcare a vehiculului, prin acesta înțelegându-se orice mijloc de transport fără autopropulsie (bicicletă, căruță), autovehicul și determinarea traiectoriilor de deplasare pe drumul public, acțiune care a fost dovedită de întreg probatoriul administrat în cauză. Din cuprinsul procesului-verbal de interogare a aplicației Eucaris Prum (Sistemul de Informații European privind Vehiculele și Permisele de Conducere), a rezultat faptul că autoturismul marca Peugeot 806, cu . șasiu VF3221RB_ a fost înmatriculat temporar în circulație cu numărul de înmatriculare temporar N 5484 C, începând cu data de 23.10.2014 pentru o perioadă de 30 de zile, până la data de 21.11.2014 inclusiv, iar din data de 21.11.2014 a fost radiat din circulație de către autoritățile din Germania, nefiind înmatriculat în circulație.
Judecătoria a menționat și că rezultatul socialmente periculos al activității ilicite realizate de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, pentru integritatea fizică a participanților la traficul rutier și a bunurilor materiale; iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.
Sub aspectul laturii subiective s-a reținut de către prima instanță că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art.16 al. 3 lit. b) Cod pen. întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient că, prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat creează o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare.
La individualizarea judiciară a pedepsei, judecătoria a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 cod penal, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se face în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținându-se seama de criteriile expres prevăzute de dispozițiile art. 74 Cod pen. și anume: împrejurările, modul de comitere a infracțiunilor și mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii; motivul săvârșirii faptei; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedența penală a inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului; nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială.
În această ordine de idei, prima instanță la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 1 la 3 ani, sau amendă - reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod pr. pen.
De asemenea, prima instanță a luat în considerare și faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat este infracțiune de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.
Pentru determinarea gradului de pericol social al faptei prezintă relevanță modalitatea de comitere a acesteia, sens în care s-a reținut că inculpatul a înțeles să conducă pe drumurile publice autoturismul marca Peugeot 806 care nu era înregistrat sau înmatriculat, în jurul orelor 1540, într-o zonă circulată de pe DN 58, în localitatea Soceni, din direcția municipiului Reșița către municipiul Caransebeș, aspecte în raport de care se poate deduce că inculpatul a dat dovadă de o atitudine de indiferență cu privire la siguranța traficului rutier.
În ceea ce privește persoana inculpatului, prima instanță, observând fișa de cazier judiciar a acestuia a constatat că acesta este infractor primar, fiind la primul incident cu legea penală, însă acest aspect nu este de natură să atenueze pericolul social concret al faptei și al inculpatului, având în vedere modalitatea efectivă de comitere a faptei. De asemenea, s-a reținut și faptul că inculpatul este o persoană la vârsta maturității, cu studii medii, fiind în prezent pensionar.
Judecătoria a mai avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Totodată, prima instanță a reținut și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, instanța va aplica inculpatului pedeapsa închisorii orientată înspre minimul special, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 74 C. pen.
Pentru toate aceste considerente, judecătoria a stabilit în ceea ce îl privește pe inculpatul I. T., pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat, pedeapsă considerată a fi de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatului care, este integrat în societate, prima instanță a apreciat că nu este necesară aplicarea unor pedepse complementare, respectiv accesorii.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, judecătoria a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar, în raport de persoana inculpatului, care este apreciat și stimat la nivelul comunității din care face parte, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de atitudinea procesuală corectă de care a dat dovadă pe parcursul întregului proces penal, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, prima instanță a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, mai mic decât limita de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 84 Cod pen., iar pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte măsurile de supraveghere.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite de către inculpat, s-a apreciat că este necesar a-i fi interzis acestuia dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, prin impunerea obligației prev. de art. 85 al. 2 lit. g) Cod pen.
Luând în considerare, pe de-o parte, natura și gravitatea faptei săvârșite de către inculpat, iar pe de altă parte de contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o faptele de conducere a unui vehicul neînmatriculate, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce pot produce urmări de o mare gravitate, judecătoria a apreciat că este necesar a-i fi interzis acestuia dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, prin impunerea obligației prev. de art. 85 al. 2 lit. g) Cod pen.
În argumentarea necesității de a impune interdicția de a conduce vehicule pe durata termenului de supraveghere, judecătoria a avut în vedere și faptul că, exemplaritatea pedepsei și a unei astfel de obligații trebuie să producă efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, prima instanță a constatat că nu sunt întrunite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art. 80 al. 1 lit. a), lit. b) Cod pen. întrucât gravitatea infracțiunii nu este una redusă având în vedere modalitatea efectivă de comitere, iar simpla lipsă a antecedentelor penale ale inculpatului nu justifică renunțarea la aplicarea pedepsei, aceasta fiind o condiție de altfel impusă prin prisma prevederilor art. 80 al. 2 lit. a) Cod pen. Mai mult, lipsa antecedentelor penale reprezintă o stare de normalitate într-o societate civilizată, care nu trebuie ridicată la rang de virtute și recompensată ca atare.
Împotriva sentinței penale nr. 387/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul I. T., solicitând în principal reținerea dispozițiilor art. 80 C.p. – renunțarea la aplicarea pedepsei; iar, în subsidiar, înlăturarea interdicției dreptului de a conduce.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat să se țină cont de faptul că nu a avut niciodată probleme cu legea penală, se află la prima abatere de acest fel, a recunoscut și regretat fapta; că până în prezent a avut un comportament ireproșabil. Totodată, inculpatul a învederat că este pensionar, văduv, bolnav și că interdicția de a conduce autovehicule o apreciază ca fiind exagerată întrucât mașina este singurul mijloc de transport prin care se deplasează la medic, băi și oriunde are nevoie. În susținerea apelului s-a apreciat și că fapta inculpatului nu este atât de gravă întrucât are permis de conducere de mulți ani, neavând nicio amendă de circulație și fiind un șofer cu experiență.
Analizând apelul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, se reține că în cauză nu a fost contestată nici starea de fapt și nici încadrarea juridică, că nu există elemente de nelegalitate sau netemeinicie în raport cu acestea.
Referitor la sancțiunea aplicată inculpatului I. T., Curtea constată că cererea de aplicare a dispozițiilor art. 80 C.p. este întemeiată. Astfel, potrivit art. 80 alin. 1 C.p. se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei când sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile de îndreptare, se apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al sancțiunii aplicate este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii, natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, sancțiunea trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie proporțională cu gravitatea faptelor comise. În acest sens, se reține că inculpatul I. T. se află la primul conflict cu legea penală și nu există nici un indiciu că o asemenea conduită s-ar putea repeta, în condițiile în care până la vârsta de 65 de ani nu a avut nici o abatere de la normele de conviețuire socială, fiind un caz izolat în comportamentul său. Din evidența privind situația permisului de conducere (fila 21 dosar UP) instanța de apel reține că inculpatul deține permis de conducere începând cu anul 1968 (inițial pentru categoria B, ulterior dobândind și pentru celelalte categorii) și nu există mențiuni legate de sancțiuni aplicate privind nerespectarea dispozițiilor vizând circulația pe drumurile publice. Deși, Curtea nu își însușește susținerile apărării în sensul că autoturismul condus de inculpat avea numere de înmatriculare, doar că valabilitate acestora expirase, fiind contrazise de împrejurarea că în data de 21.11.2014 vehiculul fusese radiat din circulație de către autoritățile din Germania (filele 18 – 19 dosar UP), nu se poate totuși aprecia că raportat la persoana acestuia și la fapta comisă se impune supravegherea în condițiile art. 83 C.p. Astfel, instanța de apel constată că măsurile de supraveghere specifice instituției amânării aplicării pedepsei (prezentarea la Serviciul de Probațiune, primirea vizitelor consilierului de probațiune, anunțarea schimbării locuinței sau efectuării deplasărilor, comunicarea schimbării locului de muncă și informațiilor privind mijloacele de existență) nu se justifică față de vârsta inculpatului, conduita sa anterioară săvârșirii infracțiunii, dar și specificului faptei, inculpatul. Nici obligația prev. de art. 85 al. 2 lit. g C.p. - de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere nu este una care să se justifice în cauză în condițiile în care inculpatul deține acest drept și îl exercită de mai bine de 40 de ani, fără incidente, iar fapta vizează neîndeplinirea condițiilor vizând vehiculul cu care a circulat și nu abilitățile sale sau condițiile personale. În aceste condiții, Curtea apreciază că avertismentul este o sancțiune suficientă pentru a i se atrage inculpatului atenția că dispozițiile legale trebuie respectate indiferent de condițiile sau situația în care se află la un moment dat.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p. se va admite apelul declarat de inculpatul I. T. împotriva sentinței penale nr. 387/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ ; se va desființa sentința penală atacată și rejudecând: în baza art. 80 Cod penal raportat la art. 334 alin. 1 C.p. se va dispune renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul I. T. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat; iar în baza art. 81 Cod penal i se va aplica acestuia sancțiunea avertismentului, fiind atenționat să aibă pe viitor o conduită corespunzătoare, atrăgându-i-se atenția că în situația comiterii de noi infracțiuni se expune la posibilitatea aplicării unei pedepse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul I. T. împotriva sentinței penale nr. 387/29.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și rejudecând:
În baza art. 80 Cod penal raportat la art. 334 alin. 1 C.p. renunță la aplicarea pedepsei față de inculpatul I. T. pentru săvârșirea infracțiunii conducere a unui vehicul neînmatriculat.
În baza art. 81 Cod penal aplică inculpatului sancțiunea avertismentului și atenționează pe inculpat să aibă pe viitor o conduită corespunzătoare și îi atrage atenția că în situația comiterii de noi infracțiuni se expune la posibilitatea aplicării unei pedepse.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate, respectiv obligarea inculpatului la cheltuielile de judecat către stat din primă instanță.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2016.
Președinte, Judecător,
L. Ani B. A. N.
Grefier
C. G.
Red. LB/01.02.2016
Tehnored. CG/01.02.2016
Prima instanță: Judecătoria Reșița
Judecător: H. L. F.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
