Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 124/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-01-2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator date 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 124/A
Ședința publică din 28.01.2016
Completul constituit din:
Președinte: L. Ani B.
Judecător: A. N.
Grefier: C. G.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr. 2739/09.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant R. A., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu N. F..
Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror B. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul din oficiu al inculpatului depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant R. A., solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului prin reducerea acesteia spre minimul special.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca tardiv declarat, iar în subsidiar respingerea apelului, considerând că în mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpaților, raportat la materialul probator administrat.
C. pune în discuție excepția tardivității declarării căii de atac.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției.
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant R. A. solicită respingerea excepției.
C. respinge excepția tardivității declarării căii de atac a apelului dat fiind faptul că minuta sentinței penală a fost comunicată inculpatului la data de 13.11.2015 astfel cum rezultă de la fila 49 dosar Judecătoria Timișoara, iar apelul a fost declarat la data de 23.11.2015 așa cum rezultă din adresa penitenciarului A. și înregistrat la instanță la data de 02.12.2015.
Inculpatul R. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, reducerea pedepselor sau a sporului aplicat cu ocazia contopirii.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2013, înregistrat la data de 10.08.2015 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzute de art. 334 alin. 1 și art. 335 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cp. din 2009.
În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că în data de 09.08.2013, în jurul orei 01:20, inculpatul R. A., a condus autoturismul marca Volkswagen Golf ce avea aplicate numerele de înmatriculare provizorii TM-_, pe . Timișoara, autoturismul având numerele expirate din data de 29.03.2013 și fără a poseda permis de conducere.
Prin sentința penală nr. 2739/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 09.11.2015 în dosarul nr._ s-au dispus următoarele: în baza art. 334 alin.1 C. pen, cu aplicarea art. 5 din C. pen. raportat la art. 396 alin. 10 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul R. A. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat; în temeiul art. 335 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 5 din Codul penal raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere; s-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3216/10.09.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 983/A/24.11.2014 a Curții de A. Timișoara; în temeiul art. 10 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 38 alin. 1 C. pen. și art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., s-a contopit pedepsele aplicate cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 3216/10.09.2014 a Judecătoriei Timișoara de 4 (patru) ani, în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani, la care adăugă un spor de 6 (șase) luni reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca inculpatul R. A. să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție conform art. 60 C.pen.; în baza art. 67 din C. pen. s-a aplicat inculpatului R. A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b), din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) C. pen., după executarea pedepsei; în temeiul art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) din C. pen., care se execută potrivit art. 65 alin. 3 C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii; în temeiul art. 404 alin. 4 C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. 1 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului R. A., durata arestării preventive și a perioadei executate de la 21.02.2014 până la zi; s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3819/2014 din 24.11.2014 emis de Judecătoria Timișoara în temeiul sentinței penale nr. 3216/10.09.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 983/A/24.11.2014 a Curții de A. Timișoara, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare; în temeiul art. 404 alin. 4 lit. d) C. proc. pen., rap. art. 112 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus confiscarea plăcuțelor de înmatriculare TM_.
Judecătoria a analizat probele administrate în cursul urmăririi penale stabilind că acestea sunt de natură a contura existența faptelor ce întrunesc conținutul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și vinovăția acestuia, reținând următoarea starea de fapt:
În fapt, la data de 09.08.2013, în jurul orei 01:20, inculpatul R. A. a condus autoturismul marca Volkswagen Golf ce avea aplicate numerele de înmatriculare provizorii TM-_ pe . Timișoara.
Organele de politie din cadrul P.. Mun. Timișoara – Secția 1.Poliție, în timp ce executau serviciul de supraveghere si control al traficului rutier pe ., au observat că autoturismul marca Volkswagen Golf ce avea aplicate numerele de înmatriculare provizorii TM-_, care circula dinspre P-ta. I.C.B. înspre P-ța.Mărăști. Fiind suspect, lucrătorii de politie au procedat la urmărirea acestuia, reușind să-l oprească pe . în urma legitimării conducătorului autoturismului, au stabilit că este numitul R. A., iar în urma verificărilor efectuate în evidența deținătorilor de permise auto, au constatat că acesta nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Potrivit adresei nr._ din data de 03.10.2013 a S.P.C.R.P.C.Î.V T. s-a stabilit faptul că numerele de înmatriculare provizorii TM-_, au fost eliberate pentru autoturismul marca Volkswagen Golf, cu o valabilitate de la data de 28.02.2013 până la data de 29.03.2013, la data de 09.08.2013, autoturismul mai sus menționat ne-figurând ca înmatriculat în circulație.
Fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de inculpare, recunoaștere care se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză în faza de urmărire penală, judecata făcându-se în baza prevederilor art. art. 375 alin. 2 C. pr. pen. Declarația inculpatului este confirmată totodată de consemnările din procesul-verbal de sesizare din oficiu; care se coroborează cu declarația martorului declarația martorului I. D.; declarația martorului C. F. A. și declarația martorului Bughenciu P..
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la inculpatul R. A., judecătoria a observat că limitele de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina sa nu s-au modificat, însă chiar dacă tratamentul sancționator pe vechiul cod ar fi mai favorabil cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, având în vedere că a săvârșit faptele aflate în concurs atât înainte cât și după . vigoare, intervin normele prevăzute la art. 101 din Legea 187/2012 respectiv „Tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.”, astfel că instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 38 și 39 C.pen., motiv pentru care s-a apreciat mai favorabile dispozițiile noului cod penal cu aplicarea art. 5.
Judecătoria Timișoara a reținut că în drept, fapta inculpatului R. A. care, în data de 09.08.2013, în jurul orei 01:20, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf ce avea aplicate numerele de înmatriculare provizorii TM-_, pe . Timișoara, autoturismul având numerele expirate din data de 29.03.2013 și fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat prevăzute de art. 334 alin. 1 și art. 335 alin. 1 din C. pen.
Elementul material a constat în acțiunea inculpatului care a condus autoturismul marca Volkswagen Golf ce avea aplicate numerele de înmatriculare provizorii TM-_, pe . Timișoara, fără ca acesta să fie înmatriculat si fără a poseda permis de conducere, elementul material fiind astfel însoțit de cerința esențială ca subiectul să nu posede permis de conducere.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier, care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă autovehiculele din trafic nu sunt prevăzute cu numere reale, respectiv dacă li se atribuie un alt număr, făcând dificilă o eventuală identificare a conducătorilor auto, precum si cunoscut fiind faptul că o persoană care nu poseda permis de conducere nu si-a însușit cunoștințele si deprinderile obligatorii pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor. Fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând producerea rezultatului. Totodată, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. b) C. pen., el prevăzând rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a știut că nu posedă permis de conducere în timp ce conducea autoturismul, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
Întrucât ambele infracțiuni au fost săvârșite printr-o singură acțiune de conducere și înainte de a interveni vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, s-a reținut de către prima instanță incidența dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni prev. de art. 38 C. pen.
La alegerea și individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care faptele au fost comise, dar și împrejurarea că acesta a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, prezentându-se în fața organelor de urmărire penală în vederea prezentării materialului de urmărire penală, dar și în fața instanței de judecată, faptul că are antecedente penale, aspecte care îndreptățesc judecătoria să opineze în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special.
În consecință față de cele menționate, precum și faptul că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa înainte de începerea cercetării judecătorești, solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, prima instanță a făcut aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute.
Prin raportare la actele dosarului, judecătoria a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3216/10.09.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 983/A/24.11.2014 a Curții de A. Timișoara.
În temeiul art. 10 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 38 alin. 1 C. pen. și art. 39 alin. 1 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 3216/10.09.2014 a Judecătoriei Timișoara de 4 (patru) ani, în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani, la care a adăugat un spor de 6 (șase) luni reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, urmând ca inculpatul R. A. să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție conform art. 60 C. pen.
Având în vedere că prin sentința penală nr. 3216/10.09.2014 a Judecătoriei Timișoara, s-au aplicat pedepse complementare și accesorii, în temeiul art. 67 alin. 2 C. pen. s-a aplicat inculpatului R. A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b), C. pen., pe o perioadă de 4 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) C. pen., după executarea pedepsei.
În temeiul art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) C. pen., care se execută potrivit art. 65 alin. 3 C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Ținând seama că pedeapsa stabilită în prezenta cauză a fost contopită cu pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, în executarea căreia se află inculpatul în prezent, iar contopirea s-a făcut cu întreaga pedeapsă, prima instanță în temeiul art. 404 alin.4 C. proc. pen. rap. la art. 72 alin.1 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare perioada executată și compusă din durata arestării preventive și a perioadei executate de la 21.02.2014 până la zi.
În consecință, a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3819/2014 din 24.11.2014 emis de Judecătoria Timișoara în temeiul sentinței penale nr. 3216/10.09.2014 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 983/A/24.11.2014 a Curții de A. Timișoara, și a dispus emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu dispozițiile prezentei sentințe.
Văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. d) C. proc. pen., rap. art. 112 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a dispus confiscarea plăcuțelor de înmatriculare TM_.
Împotriva sentinței penale nr. 2739/09.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul R. A., solicitând reducerea pedepselor și a sporului aplicat cu ocazia contopirii.
În prealabil, referitor la declararea în termen a căii de atac, C. a avut în vedere că cererea de apel formulată de inculpat are menționată ca dată 23.11.2015. Prin adresa nr._/25.11.2015 a Penitenciarului A. a fost înaintată Judecătoriei Timișoara cererea de declarare a căii de atac fără a se fi procedat la efectuarea înregistrării sau atestării pe act a datei depunerii (art. 270 alin. 2 C.p.p. – „înregistrarea sau atestarea făcută de către administrația locului de deținere pe actul depus (…) servesc ca dovadă a datei depunerii actului”). Conform dovezii de primire a minutei (fila 49 dosar judecătorie) rezultă că inculpatului R. A. i-a fost comunicat actul procedural în data de 13.11.2015, astfel că termenul de apel s-ar fi împlinit în 24.11.2015, dată ulterioară celei menționate pe cerere. În aceste condiții, dat fiind statutul de persoană aflată în stare de detenție la momentul formulării cererii de apel, nu i se poate imputa inculpatului neatestarea de către autorități a datei de formulare; iar având în vedere că adresa de înaintare este din 25.11.2015, calea de atac rezultă a fi formulată în termen.
Analizând apelul declarat de inculpate prin prisma motivelor formulate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, se reține că în cauză nu a fost contestată nici starea de fapt, nici încadrările juridice; că nu există elemente de nelegalitate sau netemeinicie în raport cu aceste elemente, inculpatul uzând de procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 C.p.p..
În ceea ce privește individualizarea pedepselor se reține că potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Atingerea dublului scop preventiv și educativ al sancțiunii aplicate este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii, natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, sancțiunea trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Astfel, pedepsele aplicate de către Judecătoria Timișoara sunt orientate spre minimul special prevăzut de art. 334 alin. 1 C.p., respectiv art. 335 alin. 1 C.p., redus cu o treime urmare a incidenței dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 26 dosar judecătorie) rezultă că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, că atitudinea de nerespectare a dispozițiilor legale nu este una izolată, astfel că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor până la minimul special (acela de 8 luni închisoare), acestea reflectând gravitatea faptelor și pericolul social prezentat de inculpat.
Pe de altă parte, în mod corect Judecătoria Timișoara a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 3216/10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 983/A/24.11.2014 a Curții de A. Timișoara. Din cuprinsul sentinței menționate anterior rezultă că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului R. A. la pedeapsa de 4 ani închisoare a fost săvârșită în data de 20.02.2014, ceea ce atrage potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012 incidența dispozițiilor art. 38 – 39 din noul Cod penal, în cazul concursului de infracțiuni. Astfel fiind, în ceea ce privește sporul de 6 luni închisoare ce a fost aplicat pe lângă pedeapsa cea mai grea cu ocazia contopirii efectuate în speță, instanța de apel constată că este sporul ce a rezultat în urma incidenței dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b C.p., fiind un spor obligatoriu, cu un cuantum fix, nefiind supus individualizării judiciare.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr. 2739/09.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel, reținându-se culpa procesuală a acestuia în declararea unei căi de atac nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr. 2739/09.11.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 260 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2016.
Președinte, Judecător,
L. Ani B. A. N.
Grefier
C. G.
Red. LB/01.02.2016
Tehnored. CG/01.02.2016
Prima instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: D. L.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 442/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 160/2015.... → |
|---|
