Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 442/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 442/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr.442/PI/CO
Ședința publică de la 30 iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: D. V.
Grefier: A. S.
Ministerul Public– Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Timișoara, este reprezentat de procuror S. A..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul O. D. împotriva sentinței penale nr. 426/LF/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul O. D., în stare de detenție, asistat de apărător ales avocat C. Laviniu C. din cadrul Baroului T..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratură la data de 24 iulie 2014 concluzii scrise formulate de contestator prin apărător ales.
Apărătorul ales al contestatorului, depune la dosar împuternicire avocațială.
Contestatorul, la interpelarea instanței, arată că s-a ajuns la situația emiterii a două mandate pentru aceeași pedeapsă, și existența a două sentințe definitive, pentru aceleași fapte, în executarea căreia se află.
Instanta întreabă părțile dacă mai au cereri prealabile.
Părțile prezente la dezbatere arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului, avocat C. Laviniu C. depune la dosar în copie Mandatul de executarea pedepsei închisorii nr. 291/02.04.2014 și Mandatul 397/30.04.2014 și solicită retragerea ultimului mandat de executarea pedepsei închisorii în vederea clarificării situației juridice a contestatorului, invederând că, acesta ar avea fracția de pedeapsă executată, și ar putea deveni propozabil pentru liberare condiționată, și depune la dosar caracterizarea contestatorului emisă de P. Timișoara.
Procurorul apreciază că motivele contestație nu sunt întemeiate, cu concluzii de respingere, cu precizarea că situația creeată se datorează formulării a două cereri de aplicare a legii mai favorabile.
Contestatorul O. D., având ultimul cuvânt, arată că are aceleași concluzii ca apărătorul ales.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin contestația la executare formulată de contestatorul O. D., înregistrată pe rolul T. la data de 16 mai 2014, sub număr de dosar_, s-a solicitat lămurirea situației celor două mandate a executării pedepsei închisorii emise numele său, anularea unuia dintre aceste două mandate.
Prin sentința penală nr. 426 din 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art. 431 al. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 428 al. 1 C.p.p., s-a respins contestația în anulare formulată de condamnatul O. D., fiul lui G. și E., născut la data de 13.09.1969, în prezent deținut în P. Timișoara, cu privire la sentința penală nr. 255/L.F din 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ și sentința penală nr. 320/LF din 23.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel tribunalul, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, fără citarea părților conform art. 431 al. 1 C.p.p., a constatat că aceasta este inadmisibilă fiind respinsă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 426 al. 1 lit. i C.p.p., împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare atunci când față de o persoană s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Potrivit art. 428 al. 1 C.p.p., contestația în anulare pentru motivul prevăzut la art. 426 al. 1 lit. i C.p.p., poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.
În raport de aceste prevederi legale și de faptul că prezenta contestație în anulare înregistrată la 14.05.2014, vizează sentința penală nr. 320/L.F din 23.04.2014 a Tribunalului T., instanța a reținut că prezenta contestație a fost formulată cu depășirea termenului legal de 10 zile mai sus menționat, întrucât dispozitivul sentinței penale menționate a fost comunicată contestatorului la data de 24.04.2014, sentința rămânând definitivă la data de 29.04.2014 prin neexercitare vreunei căi ordinare de atac.
Pe de altă parte, instanța a reținut că în speță cererea de contestație în anulare a fost formulată împotriva unei sentințe pronunțată de instanță în procedura prev. de art. HG 836/2012, art. 595 C.p.p., o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare, nefiind o hotărâre care vizează fondul cauzei și la care se referă expres și limitativ dispoz. art. 426 C.p.p..
Având în vedere aceste motive, s-a reținut că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă în raport de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea sa, iar pe de altă parte pentru că hotărârea atacată nu este una care să poată fi supusă acestei căi extraordinare de atac.
Pentru aceste motive, în baza art. 431 al. 1 Codul de procedură penală, rap. la art. 428 al. 1 C.p.p., a respins contestația în anulare formulată de condamnatul O. D., cu privire la sentința penală nr. 255/L.F din 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ și sentința penală nr. 320/LF din 23.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p., a obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 426 din 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ condamnatul O. D. a formulat contestație.
În motivare se arată că, prin hotărârea contestată, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ având ca obiect contestație în anulare, aceasta a fost respinsă reținându-se, în esență că cererea de contestație în anulare a fost formulată împotriva unei sentințe pronunțată de instanță în procedura prev. de art. HG 836/2012, art. 595 C.p.p., o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare, nefiind o hotărâre care vizează fondul cauzei și la care se referă expres și limitativ dispoz. art. 426 C.p.p. Se arată că în fapt, prin cele două sentințe pronunțate, respectiv 255/LF/26.03.2014 și 320LF/23.04.2014 pronunțate de Tribunalul T., în baza art. 595 C.pr. pen, s-a admis sesizarea sa cu privire la aplicarea legii mai favorabile referitor la pedeapsa închisorii în a cărei executare se află.
Astfel, prin sentința penală nr. 255/26.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ s-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p.nr.179/15.04.2011 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p.nr.3902/R/28.11.2012 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, în pedepsele componente de: 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969; 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 din Codul penal din 1969 raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969; 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969. În baza art.4 din Codul penal s-a constatat dezincriminată infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969 și s-a dispus încetarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea acestei infracțiuni. În baza art.33 lit.a din Codul penal din 1969 raportat la art.34 lit.b din Codul penal din 1969 au fost contopite celelalte două pedepse aplicate condamnatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. Au fost menținute dispozițiile s.p.nr.179/15.04.2011 a Tribunalului T. privind pedeapsa accesorie și deducerea arestului și a perioadei de pedeapsă deja executată. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului și emiterea unui nou mandat conform sentinței 255/LF/26.03.2014.
În această situație, s-a ajuns la emiterea a două mandate de executare pentru aceeași pedeapsă și existența a două pedepse definitive de condamnare ce nu pot concilia, caz în care în dosarul său de penitenciar figurează cu două mandate de executare, neavând posibilitatea de a beneficia de avantajele comisiei de liberare condiționată, caz în care în data de 25.06.2014 devine propozabil pentru liberare condiționată, fracția de pedeapsă fiind executată.
Contestatorul mai arată că aplicarea egalității în fața legii penale, este un principiu fundamental al dreptului penal, potrivit căruia legea penală produce aceleași efecte asupra tuturor persoanelor, indiferent de rasă, naționalitate, origine etnică, religie, sex, opinie de apartenență politică, de avere sau de origine socială, aspecte ce derivă din art. 4 alin. 4 din Constituția României.
Având în vedere considerentele arătate, contestatorul solicită a se aprecia că în cauză există două hotărâri definitive, care nu se pot concilia, cererea formulată fiind o cerere de revizuire, în condițiile art. 452 alin. 1 lit. e N.C.pr. pen., astfel că solicită admiterea contestației și concilierea celor două hotărâri judecătorești definitive, în sensul anulării unuia dintre cele două mandate de executare și menținerea spre executare a unui singur mandat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de invocate, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că este fondată contestația formulată de condamnat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința penală nr. 255/L.F din 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, s-a admis sesizarea comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, privind pe condamnatul O. D., s-a decontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin s.p.nr.179/15.04.2011 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p.nr.3902/R/28.11.2012 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969;
- 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26 din Codul penal din 1969 raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal din 1969;
- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 din Codul penal din 1969 raportat la art.41 alin.2 din Codul penal din 1969.
În baza art.4 din Codul penal a constatat dezincriminată infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969 și s-a dispus încetarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului Orbisor D. pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
În baza art.33 lit. a din Codul penal din 1969 raportat la art.34 lit.b din Codul penal din 1969 a contopit celelalte două pedepse aplicate condamnatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
A menținut dispozițiile s.p.nr.179/15.04.2011 a Tribunalului T. privind pedeapsa accesorie și deducerea arestului și a perioadei de pedeapsă deja executată.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
Condamnatul a formulat și el personal contestație pe temeiul art. 595 C.pr.pen., fiind înregistrată pe rolul Tribunalul T. sub dosar nr._ .
Prin sentința penală nr. 320/LF din 23.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, s-a pronunțat o soluție identică cu cea anterior menționată, respectiv s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată s.p.nr.179/15.04.2011 a Tribunalului T., în pedepsele componente de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.4 din Codul penal a constatat dezincriminată infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003 raportat la art.323 din Codul penal din 1969 și s-a dispus încetarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului Orbisor D. pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
În baza art.33 lit. a din Codul penal din 1969 raportat la art.34 lit.b din Codul penal din 1969 a contopit celelalte două pedepse aplicate condamnatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
A menținut restul dispozițiilor s.p.nr.179/15.04.2011 a Tribunalului T. privind pedeapsa accesorie și deducerea arestului și a perioadei de pedeapsă deja executată.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform acestei sentințe.
Prin urmare, împotriva condamnatului s-au emis două mandate de executare a pedepsei închisorii de 3 ani pentru aceleași fapte.
Față de această situație, condamnatul a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea unuia dintre aceste mandate de executare a pedepsei închisorii.
Deși cererea condamnatului a fost intitulată contestație la executare, și având în vedere și motivele invocate de condamnat, judecătorul fondului în mod greșit a calificat-o ca și contestație în anulare și a soluționat-o potrivit procedurii prevăzută de art. 426 – art. 431 C.pr.pen..
Examinând cererea formulată de condamnat Curtea constată că în cuprinsul acesteia sunt indicate motivele de contestație la executare, însă judecătorul fondului nu a examinat dacă în cauză este incident vreunul din cazurile de contestație la executare prev. de art. 598 C.pr.pen., ci greșit a examinat cererea prin raportare la cazurile de contestație în anulare prev. de art. 426 C.pr.pen..
Ca atare, Curtea, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. b C.pr.pen., va admite contestația formulată de petentul O. D., împotriva sentinței penale nr. 426 din 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Va desființa sentința contestată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul T..
În rejudecare, tribunalul va analiza cererea ca și contestație la executare, potrivit procedurii prev. de art. 597 art. 598 C.pr.pen..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C.pr..pen.;
PENTRU ACESTE MOTVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. b C.pr.pen., admite contestația formulată de petentul O. D., fiul lui G. și E., născut la data de 13.09.1969, împotriva sentinței penale nr. 426 din 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Desființează sentința contestată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul T..
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.07.2014.
Președinte,
D. V.
Grefier
A. S.
Red.: D.V./31.07.2014
Judecător fond:P. A.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
